Saptamana trecuta nu ma asteptam la turnura pe care avea sa o ia
scandalul provocat de publicarea de catre WikiLeaks a celor peste
250.000 de depese diplomatice americane. Totusi, intrebarea de fond
ramane inca in picioare: ne vom alege cu mai multa transparenta sau
cu mai mult control de pe urma acestor evenimente? Dar mai putem
adauga si altele. Este WikiLeaks un campion al libertatii de
expresie sau sunt mai degraba justificate acuzele de terorism
formulate mai mult sau mai putin explicit de autoritatile
americane? Mai sunt valabile libertatile civile individuale atunci
cand in joc sunt interese politice enorme? Nu ma angajez sa gasesc
raspunsuri, ci doar ce s-a intamplat din perspectiva informatica
dupa ce socul initial s-a mai atenuat si toate tunurile au fost
orientate spre australian Julian Assange, considerat capul
rautatilor.
Prima grija a celor afectati de “Cablegate” a fost sa rada de pe
internet WikiLeaks. Dar lucrurile nu s-au dovedit usoare. Fie din
frica, fie ca urmare a unor presiuni, serviciul EveryDNS a
dezactivat numele de domeniu WikiLeaks.org. Numai ca sistemul DNS
(Domain Name System) este descentralizat, asa ca efectul se propaga
intr-un anumit timp, in care WikiLeaks ar fi putut sa schimbe
furnizorul de DNS si sa-si pastreze domeniul. Insa prevazand ca
povestea s-ar putea repeta, a preferat diversificarea. Asa ca in
loc de WikiLeaks.org au rasarit peste noapte zeci de domenii
WikiLeaks la nivel de tara, de la WikiLeaks.ch (Elvetia) pana la
WikiLeaks.to (Tonga – un regat cu 100.000 de locuitori din sudul
Pacificului). Au diversificat si mai mult lucrurile, astfel incat
domeniul .ch (de exemplu) este pe 14 servere de nume, raspandite pe
11 sisteme autonome din 8 tari.
Gazduirea sitului a fost si ea atacata: Amazon a refuzat sa-i
mai ofere hosting si neaga ca a raspuns unor presiuni. Motivatia a
fost ca WikiLeaks n-a respectat conditiile, anume aceea cu privire
la drepturile asupra materialelor stocate (si trebuie sa admitem ca
nu detine copyright pe documente). Dar WikiLeaks a recurs la
serviciul “cloud” de la Amazon de putina vreme, asteptandu-se la un
trafic sporit odata cu publicarea depeselor. Rezultatul a fost ca
si-au diversificat si mai mult gazduirea in Europa, in special in
Suedia si Franta. Mai mult, continutul a fost “oglindit” de
voluntari in peste 1.000 de situri, asa ca practic expunerea a
crescut in mod exponential, in ciuda atacurilor, invalidand astfel
si “listele negre” instituite de mai multe tari. Insa replicile au
o problema de credibilitate: este chiar continutul adevarat? Pentru
a trece peste acest impediment, WikiLeaks se distribuie si pe
torrente, unde continutul este semnat.
Detaliile tehnice despre DNS, BGS, clase IP si alte asemenea
sunt mai putin interesante decat faptul ca principalele sisteme de
plati – Visa, Mastercard si PayPal – au blocat operatiunile pentru
WikiLeaks (donatii), iar banca elvetiana PostFinance a blocat
contul personal al lui Assange. Peste toate acestea s-a suprapus si
un scandal sexual destul de dubios, in care Assange a fost acuzat
de justitia suedeza si in cele din urma arestat in Marea
Britanie.
Raspunsul sustinatorilor voluntari ai WikiLeaks a pornit de la un
grup de “hacktivisti” pentru libertatea de exprimare in internet
numit Anonymous, care a pornit Operatiunea Payback (Rasplata).
De fapt, un veritabil razboi informatic impotriva tuturor celor
care au incercat sa blocheze WikiLeaks. Folosind un program open
source conceput initial pentru testarea serverelor sub trafic
intens (LOIC – Low Orbit Ion Cannon), adaptat pentru a putea fi
controlat printr-un canal IRC, hackerii au reusit sa adune cateva
mii de voluntari care si-au pus computerele in slujba unor masive
atacuri DDoS (Distributed Denial of Service) carora le-au cazut
victime Visa, Mastercard, PayPal, PostFinance, Sarah Palin,
procuratura suedeza, senatorul Joseph Lieberman, biroul de
avocatura Borgstrom and Bostrom.
Cireasa de pe tort a fost Amazon, unde hackerii nu s-au multumit
cu un simplu atac informatic, ci au recurs la ironia suprema: au
spart serverul, au incarcat cele 250.000 de documente si le-au pus
in vanzare pe Kindle e-bookstore. Pentru cateva ore, acestea au
fost disponibile public pe Amazon.co.uk. In acest timp, “volumul”
s-a bucurat si de cateva comentarii, in care vizitatorii se aratau
indignati de faptul ca Amazon vinde documente care ar trebui sa fie
libere si gratuite. Cum, cand si daca se vor termina toate aceste
este foarte greu de anticipat. Pana acum am avut doar proba puterii
internetului. Povestea bibliotecii din Alexandria nu se va
repeta.