Sa pui in discutie securitatea Centralei de la Cernavoda dupa un
cutremur de gradul noua, adica un cutremur care iese din scara
Richter si care afecteaza grav o centrala din Japonia, mi se pare,
sincer, o eroare grava de logica. Fukushima, Japonia intreaga
traiesc drama de acum din cauza unui eveniment nemaiintalnit.
Sigur ca la Fukushima se adauga si lantul de minciuni, rapoarte
falsificate si erori tehnice sau umane din ultimul deceniu: Tokyo
Electric Power Company – TEPCO, compania care opereaza centralele
de la Fukushima este actorul principal. In 2002 un sir de astfel de
scandaluri a dus la demisiile presedintelui si vicepresedintelui
companiei, precum si a altor oficiali. Mai importante decat
demisiile sunt relatarile privind ascunderea unor dovezi de
fisurare a incintelor reactoarelor nucleare, precum si rapoartele
privind folosirea unor instrumente de masura defecte in
monitorizarea sistemelor de racire a reactorului.
TEPCO este un gigant cu incasari de 60 de miliarde de dolari pe
an si 50.000 de angajati, care a promovat energia nucleara drept o
alternativa ecologica la centralele pe baza de carbune. In 2002
compania a recunoscut ca a falsificat documente care priveau
securitatea instalatiilor sale nucleare timp de un deceniu;
angajatii nu au raportat 29 de incidente – scurgeri si fisuri –
care au avut loc in anii ’90. In consecinta Guvernul a dispus
oprirea temporara a 17 instalatii nucleare, dar acest lucru s-a
petrecut in lunile fierbinti de vara, cand se manifesta un deficit
de energie. Trei instalatii au repornit, din aceasta cauza, in
2003, iar restul in 2004.
Acest cumul de factori hraneste acum isteria ecologista:
germanii renunta la centralele nucleare, Italia anunta si ea
schimbari de planuri, iar Polonia, Elvetia si Austria se aliniaza.
Sunt ignorate nevoile de energie electrica ale Europei, necesitatea
reducerilor de dioxid de carbon, costurile trecerii din atomic in
eolian sau solar sau hidro. Repet, Japonia traverseaza o catastrofa
de neevitat, un eveniment comparabil cu caderea asteroidului care a
ucis dinozaurii sau cu explozia vulcanului Krakatoa. Nu exista
constructie umana care sa reziste la asa ceva, grave si discutabile
sunt erorile si prostia umana si spiritul de turma.Si uite asa
ajungi sa fii recunoscator ca ai niste lideri politici rupti de
lume, care cel putin au jucariile lor – motiuni, dispute,
imparteala spagilor – si ignora impulsurile si grijile altora.
Cum cred ca la Fukushima lucrurile vor evolua din ce in ce mai
rau, chiar fara explozii catastrofale (scriu acest text joi, 17
martie) si data fiind si geografia arhipelagului, exista sanse
destul de mari ca lumea sa resimta intr-un mod mult mai amplu si
mai dureros ce se va intampla cu economia japoneza. Industria auto,
electronicele si informatica, componente hardware, software-ul si
medicamentele sau sectorul financiar vor suferi din plin efectele
pierderii unui producator si consumator de talia Japoniei.
Poporul japonez s-a dovedit cat se poate de demn, traindu-si
drama in lacrimi, dar corect si cinstit – nu s-au inregistrat
tentative de furt, iar lumea sta disciplinata la coada la orice. Pe
de alta parte, imaginea unei multimi de muncitori care sa se
indrepte catre uzine, eventual dupa ce si-au luat pastilele de
iodura si vitaminele pentru combaterea efectelor radiatiilor,
grabindu-se printre ruinele ramase in urma valurilor tsumani pentru
a produce hardware si electronice si pentru a reduce datoria
japoneza de 200% din PIB pur si simplu este greu de imaginat si
putin probabila. Tokio este cat se poate de expus radiatiilor si
pana la urma economia viitoare a Japoniei este mai mult o problema
de directie a vantului si a curentilor marini decat de securitate
nucleara si buna organizare.
Daca e sa privim lucrurile cu o doza mica de cinism, Romania
poate obtine o serie de beneficii din acesta situatie. Cu o
intreaga Asie afectata fizic sau la nivel de perceptie, romanii pot
prelua o serie de activitati de productie de la companiile cu
activitati in zona. Am mai scris si pronuntat fraza aceasta de
destul de multe ori, in varii contexte, incat sa imi dau seama ca
este o speranta desarta si ca vom culege cel mult firmituri.