Tag: octavian badescu

  • Formula care transformă timpul în profit

    WORLD COURIER, cu peste 150 de birouri în întreaga lume, sau Time Matters, companie germană creată de Lufthansa, cu venituri care ajung la circa un sfert din valoarea întregii pieţe de curierat din România, sunt modelele care l-au inspirat pe un antreprenor să îşi construiască propria afacere. Cele două exemple sunt ale unor companii relativ necunocute pentru publicul larg, pentru care nume precum DHL, TNT, UPS, FedEx sau DPD sunt mai familiare, datorită volumelor mari de transport în regim “overnight”, spune Octavian Bădescu, fondatorul Sameday Courier. Evoluţia în cadrul companiei Alo Courier de la agent de vânzări până la cea de director general şi experienţa de consultant al curieriştilor francezi DPD pentru România şi Bulgaria l-au determinat pe Bădescu să mizeze pe segmentul de nişă al curieratului reprezentat de livrările în aceeaşi zi şi de cele “tailor-made”, adaptate nevoilor clientului.

    “Acesta era un domeniu care trebuia exploatat, mai ales în condiţiile de boom economic din 2007, când era nevoie de transport din ce în ce mai rapid şi nu exista o axare prea mare pe costuri.” S-a alăturat astfel, începând cu 2008, companiilor de curierat nişate, care alcătuiesc împreună circa 7% din piaţa serviciilor de curierat din întreaga lume şi circa 1-2% din piaţa de curierat locală, evaluată la aproximativ 250 de milioane de euro. Orientarea pe o zonă mai scumpă, de volume mai mici, s-a dovedit a fi alegerea potrivită, compania ajungând în 2012 la o cifră de afaceri de circa cinci miliarde de lei şi o rată a profitului cuprinsă între cinci şi zece procente.

    DEZVOLTAREA A VENIT LA SCURT TIMP DUPĂ ASOCIEREA CU LUCIAN BALTARU, în prezent director executiv şi acţionar minoritar, care s-a alăturat Sameday împreună cu o parte din echipa de la Alo Courier, unde lucra ca agent de vânzări. El este cel care conduce activităţile zilnice ale companiei pentru că, după cum spune Bădescu, “în calitate de antreprenor, trebuie să faci loc şi altora”, dar şi pentru că el începuse în paralel afacerea de audit în retail, Retailplus Eastern Europe, parteneră a grupului Nielsen. Cei doi comunică în permanenţă, aspect care se observă în felul cum îşi completează ideile în discuţie. “Noi nu vindem neapărat servicii de curierat, vindem timp”, descrie Baltaru activitatea firmei. Aceasta este axată în proporţie de 90% pe clienţi din mediul corporatist din domeniile financiar-bancar, medical, al companiilor farmaceutice sau de e-commerce. Până acum, coletele livrate de Sameday Courier ajung în proporţie de 50% în Capitală, urmată de Timişoara, Cluj, Braşov, într-o pondere de mai puţin de 10%. Cele mai importante comenzi sunt însă cele care asigură livrarea în aceeaşi zi în altă ţară a produselor care au nevoie de transport în condiţii speciale de temperatură, un exemplu inedit de care Bădescu îşi aduce aminte fiind un transport de prăjituri pentru o şedinţă foto în Italia.

    IAR DRUMUL PE CARE ÎL IAU COLETELE ESTE VARIAT, livrarea în aceeaşi zi fiind asigurată de un transport multimodal: “dacă infrastructura este atât de slab dezvoltată, mergem aerian în diferite regiuni ale ţării”. Chiar dacă printre realizările recente ale companiei se numără asocierea cu Tarom pentru livrările interne şi cu serviciul internaţional de pază G4S pentru transporturile din domeniul bancar, dar şi prin introducerea primei aplicaţii de monitorizare în timp real a coletelor, ei se fac remarcaţi mai ales prin flota atipică: “mai puţine maşini, mai multe scutere şi mai ales biciclete”. Alegerea e motivată de avantajul costurilor variabile aduse de lucrul cu subcontractori, comparate cu cele aduse de administrarea unor parcuri auto. Bicicletele Sameday sunt făcute de producătorul care furnizează biciclete pentru poşta maghiară, iar majoritatea scuterelor au fost vândute curierilor: “I-am convins că este mai avantajos aşa pentru ambele părţi”. Predilecţia pentru diferenţiere se observă şi în modalitatea de organizare a structurii decizionale pentru că, spune Baltaru, “am creat echivalentul boardului din companiile multinaţionale” şi al titulaturilor “deosebite” date angajaţilor din poziţii de management, inspirate din interfaţa Google (user interface happiness): “happiness manager” – directorul de vânzări, “efficiency manager” – directorul de operaţiuni, “financial health manager” – directorul financiar, Baltaru fiind “general performance manager”. Chiar dacă, după cum glumeşte Bădescu, “curierul tot curier rămâne”, tendinţele de pe piaţa de curierat se schimbă. 2012 a fost anul în care ei au preferat să se concentreze pe proiecte constante, spre deosebire de cele punctuale care “au cam dispărut în anii de criză”. Criza i-a afectat şi pe ei, dar nu i-a lovit, aducând doar o atenuare a creşterii aşteptate, care a ajuns la circa 20% în ultimii doi ani. Iar tendinţele din următorii ani sunt optimiste: creşterea comerţului online, presiunea pe profitabilitate şi cash-flow, consolidarea şi segmentarea pieţei, deschiderea pieţelor prin liberalizarea Poştei Române nu pot să aducă decât veşti bune pentru curieriştii români.

  • Care este reţeta care i-a adus câştiguri de două cifre antreprenorului Octavian Bădescu pe bursa americană?

    Octavian Bădescu, proprietarul firmei de curierat Sameday Courier, care are un portofoliu de câteva sute de mii de euro pe bursa românească şi americană, spune că a reuşit să-şi dubleze banii pe acţiunile Nokia în câteva luni şi într-o perioadă similară a făcut un profit de 20-25% pe acţiunile JP Morgan. Secretul, spune Bădescu, este să achiziţionezi acţiuni puternice fundametal dar care trec printr-o conjunctură nefavorabilă la un moment dat.

    Mai multe pe zf.ro

  • Opinie Octavian Bădescu: (Re)Construcţia “dreptei” – între necesitate istorică şi impostura formelor fără fond

    Dar cine sunt de fapt acesti oameni care se grabesc sa “reconstruiasca dreapta” si ale cui interese le pot dansii reprezenta? Sunt ei cumva reprezentanti relevanti ai mediului de afaceri, sunt oameni care au condus echipe spre profit in cariera lor antreprenoriala sau manageriala? Sunt oameni cu credibilitate in zona de business datorita indelungatei lor experiente de succes, la cel mai inalt nivel in mediul antreprenorial sau corporatist? Sunt oameni care prin deciziile lor politice au aparat interesele intreprinzatorilor sau ale celor care lucreaza pentru acestia? Sunt oameni care incontestabil au adaugat valoare si au si generat resurse prin taxe si impozite pentru redistribuirea de care cu certitudine s-au ocupat? Sau sunt cumva oameni care, in cvasi-intreaga lor cariera, au beneficiat de, ori au decis doar redistribuirea unor resurse create de altii? Indiferent de cat respect am avea pentru abilitatile politice ale dansilor, pentru dedicare inspre binele tarii, pentru orice mai doriti, dar cata credibilitate pot avea pentru electoratul cu vederi “de dreapta”, pentru manageri, pentru antreprenori, pentru oamenii din esaloanele 2 si 3 ale mediului de business corporatist, oamenii din prima sau a 2-a linie a ARD? In egala masura – pot fi relevanti pentru “dreapta” actualii lideri de prim-plan ai PNL? Sau cei din esalonul 2? Din pacate, mult prea putini dintre toti acestia.

    Mai multe pe zf.ro

  • Opinie Octavian Bădescu: (Re)Construcţia “dreptei” – între necesitate istorică şi impostura formelor fără fond

    Dar cine sunt de fapt acesti oameni care se grabesc sa “reconstruiasca dreapta” si ale cui interese le pot dansii reprezenta? Sunt ei cumva reprezentanti relevanti ai mediului de afaceri, sunt oameni care au condus echipe spre profit in cariera lor antreprenoriala sau manageriala? Sunt oameni cu credibilitate in zona de business datorita indelungatei lor experiente de succes, la cel mai inalt nivel in mediul antreprenorial sau corporatist? Sunt oameni care prin deciziile lor politice au aparat interesele intreprinzatorilor sau ale celor care lucreaza pentru acestia? Sunt oameni care incontestabil au adaugat valoare si au si generat resurse prin taxe si impozite pentru redistribuirea de care cu certitudine s-au ocupat? Sau sunt cumva oameni care, in cvasi-intreaga lor cariera, au beneficiat de, ori au decis doar redistribuirea unor resurse create de altii? Indiferent de cat respect am avea pentru abilitatile politice ale dansilor, pentru dedicare inspre binele tarii, pentru orice mai doriti, dar cata credibilitate pot avea pentru electoratul cu vederi “de dreapta”, pentru manageri, pentru antreprenori, pentru oamenii din esaloanele 2 si 3 ale mediului de business corporatist, oamenii din prima sau a 2-a linie a ARD? In egala masura – pot fi relevanti pentru “dreapta” actualii lideri de prim-plan ai PNL? Sau cei din esalonul 2? Din pacate, mult prea putini dintre toti acestia.

    Mai multe pe zf.ro

  • Strategia celor mici sau cum trece un antreprenor prin criză

    Octavian Bădescu lucra acum zece ani ca agent de vânzări în curierat. A avansat treptat până la funcţia de director de vânzări la Alo Curier şi, ulterior, timp de patru ani de zile a fost director general la aceeaşi companie, dar şi acţionar minoritar. “Am plecat de la Alo Curier pentru că viziunea mea ca director general pentru dezvoltarea companiei n-a mai coincis cu cea a acţionarilor. Eu eram mai prudent, ei vedeau o dezvoltare mai accelerată”, îşi aminteşte Bădescu. Este de fapt unul dintre momentele des întâlnite în viaţa unui om de afaceri, când ideea de a porni pe cont propriu e alimentată tot mai mult de regulile stricte din companie. Şi aşa s-a întâmplat. În 2006 a decis să treacă pentru o perioadă în breasla consultanţilor şi să lucreze pentru curieriştii de la DPD, care analizau la momentul respectiv cum să intre pe piaţa din România şi Bulgaria. Iar cu expertiza învăţată de la francezi a decis să pornească propriul său business.

    Sameday Courier a fost gândit ca un proiect de nişă axat pe livrări rapide şi pe servicii tailor-made. A pornit în 2007, la început într-o formulă mai restrânsă, însă ulterior a recrutat o parte dintre foştii colegi de la Alo Curier. Lucian Baltaru, în prezent director executiv şi acţionar minoritar, l-a contactat pentru că lucrurile nu mai mergeau foarte bine, moment în care a înglobat o mare parte din echipa de bază a acelei companii aflate deja într-o situaţie mai delicată. “Am intrat atunci într-o fază de dezvoltare accelerată. Piaţa creştea, aveam experienţă pe această zonă, deci n-a fost foarte greu”, îşi aminteşte Bădescu. El vorbeşte despre marele avantaj pe care businessul i l-a oferit de la început: acela că nu mai există jucători în curierat atât de nişaţi. Piaţa este tot mai aglomerată, iar Bădescu crede că sunt foarte multe companii generaliste raportat la potenţialul pieţei. “Nu pot exista mult timp în condiţii profitabile toate aceste companii. Lucru care s-a şi observat în timp – au căzut firme.” După achiziţiile operatorilor locali, piaţa de curierat este dominată de nume mari precum DHL, TNT, UPS, FedEx şi DPD. La nivel mondial există însă un segment de piaţă al companiilor care livrează în aceeaşi zi, definit de companii ca TimeMatters sau World Courier.

    Exact aceste segment e vizat de Sameday Courier – o piaţă mai scumpă, de volume mai mici, care înseamnă circa 6-7% din valoarea pieţei totale. Oficialii companiei spun însă că, în România, livrările rapide nu înseamnă mai mult de 1-2% din total, dat fiind că puterea de cumpărare este mai redusă. Cumulat, curieriştii au însumat afaceri de circa 200 de milioane de euro în 2010. “În România nu există competitori care să se diferenţieze vizibil pe acest segment. Sunt cei şase mari şi alte câteva companii specializate pe livrări locale, cum e Fastius, sau Fancurier specializat la nivel naţional, dar nu internaţional”, spune Bădescu. Totuşi, Sameday Courier oferă şi livrări a doua zi, mai ieftine, fie prin resurse proprii, când volumele sunt suficient de mari, fie prin subcontractori. Lucian Baltaru explică esenţa livrării în aceeaşi zi: “dacă doriţi să ajungă un colet imediat în Germania, un curier vine şi îl preia şi îl pune pe primul avion către destinaţie, indiferent de linia aeriană; e vorba de câteva ore de la momentul preluării şi până la livrarea la destinaţie; în ţară ajunge tot cu avionul, iar dacă e vorba de un oraş fără aeroport, un angajat îl va ridica de la cel mai apropiat şi îl va livra personal”.