BusinessMagazin

Tag: O

  • ANUL NOU în jurul lumii: Cele mai CIUDATE obiceiuri în noaptea dintre ani

    Dacă pentru unele popoare alimentele mâncate la miezul nopţii fac diferenţa între un an nou bun şi unul mai puţin bun, în alte locuri de pe mapamond ce se aruncă obiecte din casă, atunci când se schimbă anul, pentru a se aduce prosperitatea.

    Lucruri aruncate pe geam

    În Italia, deşi obiceiul aruncării obiectelor vechi, pe fereastră, de Revelion, nu mai este la fel de spectaculos ca în trecut, el rămâne totuşi unul riscant pentru cei neavizaţi. Mai ales în Napoli,  obiecte de mobilier, vase şi haine ajung în stradă, spre nefericirea gunoierilor.

    Şi în America Latină, nu este bine să stai pe lângă geamuri la 12 noaptea când se schimbă anul. Portoricanii au obiceiul să “spele” vechiul an şi să arunce cu apă pe fereastră.

    Obiecte arse în stradă

    De aruncat se aruncă lucruri şi în Ecuador, dar nu pe geam, ci în foc. Oamenii pregătesc fotografii pe care le ard, scăpând astfel de trecut, pentru a putea intra curaţi în noul an.  La fel fac şi cu muñecos, nişte păpuşi de cârpă sau din hârtie creponată, care reprezintă anul ce s-a terminat. Acestea sunt expuse în faţa caselor până pe 31 decembrie, iar la miezul nopţii sunt arse în stradă.

    Focul aduce noroc în Scoţia. Anul Nou este numit “Hogmanay”, iar în unele sate sunt aprinse suluri de smoală, care sunt lăsate apoi să se rostogolească pe străzi ca anul vechi să fie ars, iar cel nou să vină. Scoţienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos dacă această persoană este un bărbat brunet, care aduce un dar.

    Pâine pentru spiritele bune

    În Danemarca în noaptea de Anul Nou, farfuriile sparte de uşile caselor sunt semn de prietenie. Cu cât sunt mai multe farfurii sparte de uşă, cu atât gazda are mai mulţi prieteni.

    Dacă hinduşii obişnuiesc să facă desene din pudră colorată în faţa casei, la începutul noului an, pentru a-şi întâmpina rudele sau prietenii şi a avea noroc, în Irlanda, oamenii bat cu un colţ de pâine în pereţi şi pe la uşi pentru a alunga ghinionul. Astfel, sunt chemate în casă spiritele bune. În plus se descuie uşa pentru ca şi membrii familiei care au decedat să poată intra, pentru aceştia punându-se scaune în plus la masa de Anul Nou.

    Plumb şi oase de peşte

    Plumbul este considerat norocos de germani, iar în noaptea de Anul Nou există obiceiul de a se turna metalul topit într-un vas cu apă. Astfel, formele ciudate care se formează pot prezice viitorul: cele rotunde sunt simbol pentru noroc în următorul an, inima simbolizează căsnicia, o ancoră indică nevoia de ajutor, iar o cruce reprezintă moartea cuiva drag. Un obicei pe cale de dispariţie este legat de şira peştelui mâncat la masa de Revelion. Ca să aibă noroc de bani tot anul, oaspeţii “fură” de la masă oasele de peşte.

    În Spania, de Anul Nou este bine să mănânci câte o boabă de strugure la fiecare dintre cele 12 bătăi ale ceasului care vestesc trecerea în noul an, acestea reprezentând dorinţe pentru fiecare lună a anului următor. De asemenea, pentru mirese, noaptea de Anul Nou reprezintă ocazia de a-şi strecura verigheta în cupa de şampanie şi de a ciocni. Un obicei similar există şi în Portugalia, cu diferenţa că aici sunt preferate smochinele. Astfel, în noaptea dintre ani, trebuie înghiţite 12 smochine, care simbolizează 12 dorinţe pentru anul ce vine.

    Petrecerile de uitat anul

    În Suedia se ascund răvaşe şi mici surprize în desertul servit în noaptea de Revelion care se spune că aduc noroc. Astfel, o budincă de orez poate avea în ea o alună, iar cel care o găseşte va avea noroc tot anul următor.

    Pentru japonezi, Anul Nou, numit “Oshogatsu”, este una dintre cele mai importante sărbători şi un simbol al înnoirii. În decembrie, sunt organizate “petreceri de uitat anul” sau “Bonenkai”, prin care oamenii lasă în urmă problemele şi grijile anului pe cale să se încheie şi se pregătesc pentru un nou început. Neînţelegerile şi animozităţile sunt uitate.

    Pe 31 decembrie, la miezul nopţii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a împărţi saké (băutură tradiţională, n.r.) şi pentru a asista la cele 108 lovituri de gong care anunţă trecerea în noul an (această cifră reprezintă numărul păcatelor acumulate într-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizează alungarea păcatelor unul câte unul şi purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas – mici cadouri cu bani înăuntru.

    Tradiţii la miezul nopţii: mâncatul strugurilor şi lovitul pereţilor casei cu franzele

    Tradiţii locale de sărbători diferă de la o regiune la alta; spaniolii mănâncă boabe de strugure la miezul nopţii, irlandezii lovesc pereţii casei cu franzele, iar cehii vor să îşi afle viitorul cu ajutorul unui măr, potrivit unui comunicat al agenţiei de turism Tripsta.

    În Spania sau Portugalia, tradiţia locală spune că oamenii trebuie să mănânce o boabă de strugure la fiecare dintre cele 12 bătăi ale ceasului la miezul nopţii, pentru prosperitate. Se crede că cei care nu reuşesc să mănânce numărul corect de struguri la momentul potrivit vor avea ghinion în anul care începe.

    În Republica Cehă, oamenii vor să afle ce le rezervă viitorul de Anul Nou fac asta de obicei cu ajutorul unui măr. Fructul este tăiat în jumătate şi forma miezului dă indicii despre soartă: dacă este o cruce prevesteşte lucruri rele, dar dacă este în formă de stea, va urma fericire.

    Tot cu ajutorul fructelor află lucruri despre viitor şi persoanele din Turcia; acestea aleg rodii pe care le aruncă din balcon în stradă; cu cât „explodează” mai tare, cu atât mai bogat ar fi anul care urmează.

    Un obicei popular de Anul Nou în Rusia este scrierea unei dorinţe pe o bucată de hârtie care apoi este arsă, iar scrumul este pus într-un pahar de şampanie. Pentru ca dorinţa să se îndeplinească, şampania trebuie să fie băută înainte ca ceasul să bată miezul nopţii.

    Italienii, brazilienii şi argentinienii au obiceiuri legate de purtatea de obiecte specifice de îmbrăcăminte, pentru a atrage norocul în anul care începe. În Italia tradiţia spune că toată lumea trebuie să poarte lenjerie roşie, în timp ce în Brazilia oamenii trebuie să poarte alb, în Argentina lenjeria trebuie să fie roz, iar în Venezuela culoarea trebuie să fie galben.

    În Chile se mănâncă linte atunci când ceasul bate miezul nopţii, deoarece cred că astfel încep un nou an prosper, în timp ce în Irlanda o tradiţie străveche este să se lovească pereţii casei cu franzele pentru a goni spiritele rele şi a invita spiritele bune în anul care începe.

     

     

  • ANUL NOU în jurul lumii: Cele mai CIUDATE obiceiuri în noaptea dintre ani

    De Revelion, oamenii sunt parcă mai superstiţioşi ca niciodată, drept urmare oricât de ciudate par omului modern anumite obiceiuri, ele încă se păstrează, fiind ţinute de mulţi cu sfinţenie. Pentru ca ghinionul să fie alungat, iar norocul înmulţit, oameni din diferite colţuri ale lumii aruncă pe ferestre cu lucruri sau apă, dau foc fotografiilor sau păpuşilor de cârpă, ori sparg farfurii pe la uşi în semn de prietenie.

    Dacă pentru unele popoare alimentele mâncate la miezul nopţii fac diferenţa între un an nou bun şi unul mai puţin bun, în alte locuri de pe mapamond ce se aruncă din casă, atunci când se schimbă anul, aduce prosperitate. 

    Lucruri aruncate pe geam

    În Italia, deşi obiceiul aruncării obiectelor vechi, pe fereastră, de Revelion, nu mai este la fel de spectaculos ca în trecut, el rămâne totuşi unul riscant pentru cei neavizaţi. Mai ales în Napoli,  obiecte de mobilier, vase şi haine ajung în stradă, spre nefericirea gunoierilor. 

    Şi în America Latină, nu este bine să stai pe lângă geamuri la 12 noaptea când se schimbă anul. Portoricanii au obiceiul să “spele” vechiul an şi să arunce cu apă pe fereastră. 

    Lucruri arse în stradă

    De aruncat se aruncă lucruri şi în Ecuador, dar nu pe geam, ci în foc. Oamenii pregătesc fotografii pe care le ard, scăpând astfel de trecut, pentru a putea intra curaţi în noul an.  La fel fac şi cu muñecos, nişte păpuşi de cârpă sau din hârtie creponată, care reprezintă anul ce s-a terminat. Acestea sunt expuse în faţa caselor până pe 31 decembrie, iar la miezul nopţii sunt arse în stradă.

    Focul aduce noroc în Scoţia. Anul Nou este numit “Hogmanay”, iar în unele sate sunt aprinse suluri de smoală, care sunt lăsate apoi să se rostogolească pe străzi ca anul vechi să fie ars, iar cel nou să vină. Scoţienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos dacă această persoană este un bărbat brunet, care aduce un dar.

    Pâine pentru spiritele bune

    În Danemarca în noaptea de Anul Nou, farfuriile sparte de uşile caselor sunt semn de prietenie. Cu cât sunt mai multe farfurii sparte de uşă, cu atât gazda are mai mulţi prieteni.

    Dacă hinduşii obişnuiesc să facă desene din pudră colorată în faţa casei, la începutul noului an, pentru a-şi întâmpina rudele sau prietenii şi a avea noroc, în Irlanda, oamenii bat cu un colţ de pâine în pereţi şi pe la uşi pentru a alunga ghinionul. Astfel, sunt chemate în casă spiritele bune. În plus se descuie uşa pentru ca şi membrii familiei care au decedat să poată intra, pentru aceştia punându-se scaune în plus la masa de Anul Nou. 

    Plumb şi oase de peşte

    Plumbul este considerat norocos de germani, iar în noaptea de Anul Nou există obiceiul de a se turna metalul topit într-un vas cu apă. Astfel, formele ciudate care se formează pot prezice viitorul: cele rotunde sunt simbol pentru noroc în următorul an, inima simbolizează căsnicia, o ancoră indică nevoia de ajutor, iar o cruce reprezintă moartea cuiva drag. Un obicei pe cale de dispariţie este legat de şira peştelui mâncat la masa de Revelion. Ca să aibă noroc de bani tot anul, oaspeţii “fură” de la masă oasele de peşte.

    În Spania, de Anul Nou este bine să mănânci câte o boabă de strugure la fiecare dintre cele 12 bătăi ale ceasului care vestesc trecerea în noul an, acestea reprezentând dorinţe pentru fiecare lună a anului următor. De asemenea, pentru mirese, noaptea de Anul Nou reprezintă ocazia de a-şi strecura verigheta în cupa de şampanie şi de a ciocni. Un obicei similar există şi în Portugalia, cu diferenţa că aici sunt preferate smochinele. Astfel, în noaptea dintre ani, trebuie înghiţite 12 smochine, care simbolizează 12 dorinţe pentru anul ce vine.
     
    Petrecerile de uitat anul
     
    În Suedia se ascund răvaşe şi mici surprize în desertul servit în noaptea de Revelion care se spune că aduc noroc. Astfel, o budincă de orez poate avea în ea o alună, iar cel care o găseşte va avea noroc tot anul următor.
     
    Pentru japonezi, Anul Nou, numit “Oshogatsu”, este una dintre cele mai importante sărbători şi un simbol al înnoirii. În decembrie, sunt organizate “petreceri de uitat anul” sau “Bonenkai”, prin care oamenii lasă în urmă problemele şi grijile anului pe cale să se încheie şi se pregătesc pentru un nou început. Neînţelegerile şi animozităţile sunt uitate.
     
    Pe 31 decembrie, la miezul nopţii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a împărţi saké (băutură tradiţională, n.r.) şi pentru a asista la cele 108 lovituri de gong care anunţă trecerea în noul an (această cifră reprezintă numărul păcatelor acumulate într-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizează alungarea păcatelor unul câte unul şi purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas – mici cadouri cu bani înăuntru.
     

  • ANUL NOU în jurul lumii: Cele mai CIUDATE obiceiuri în noaptea dintre ani

    De Revelion, oamenii sunt parcă mai superstiţioşi ca niciodată, drept urmare oricât de ciudate par omului modern anumite obiceiuri, ele încă se păstrează, fiind ţinute de mulţi cu sfinţenie. Pentru ca ghinionul să fie alungat, iar norocul înmulţit, oameni din diferite colţuri ale lumii aruncă pe ferestre cu lucruri sau apă, dau foc fotografiilor sau păpuşilor de cârpă, ori sparg farfurii pe la uşi în semn de prietenie.

    Dacă pentru unele popoare alimentele mâncate la miezul nopţii fac diferenţa între un an nou bun şi unul mai puţin bun, în alte locuri de pe mapamond ce se aruncă din casă, atunci când se schimbă anul, aduce prosperitate. 

    Lucruri aruncate pe geam

    În Italia, deşi obiceiul aruncării obiectelor vechi, pe fereastră, de Revelion, nu mai este la fel de spectaculos ca în trecut, el rămâne totuşi unul riscant pentru cei neavizaţi. Mai ales în Napoli,  obiecte de mobilier, vase şi haine ajung în stradă, spre nefericirea gunoierilor. 

    Şi în America Latină, nu este bine să stai pe lângă geamuri la 12 noaptea când se schimbă anul. Portoricanii au obiceiul să “spele” vechiul an şi să arunce cu apă pe fereastră. 

    Lucruri arse în stradă

    De aruncat se aruncă lucruri şi în Ecuador, dar nu pe geam, ci în foc. Oamenii pregătesc fotografii pe care le ard, scăpând astfel de trecut, pentru a putea intra curaţi în noul an.  La fel fac şi cu muñecos, nişte păpuşi de cârpă sau din hârtie creponată, care reprezintă anul ce s-a terminat. Acestea sunt expuse în faţa caselor până pe 31 decembrie, iar la miezul nopţii sunt arse în stradă.

    Focul aduce noroc în Scoţia. Anul Nou este numit “Hogmanay”, iar în unele sate sunt aprinse suluri de smoală, care sunt lăsate apoi să se rostogolească pe străzi ca anul vechi să fie ars, iar cel nou să vină. Scoţienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos dacă această persoană este un bărbat brunet, care aduce un dar.

    Pâine pentru spiritele bune

    În Danemarca în noaptea de Anul Nou, farfuriile sparte de uşile caselor sunt semn de prietenie. Cu cât sunt mai multe farfurii sparte de uşă, cu atât gazda are mai mulţi prieteni.

    Dacă hinduşii obişnuiesc să facă desene din pudră colorată în faţa casei, la începutul noului an, pentru a-şi întâmpina rudele sau prietenii şi a avea noroc, în Irlanda, oamenii bat cu un colţ de pâine în pereţi şi pe la uşi pentru a alunga ghinionul. Astfel, sunt chemate în casă spiritele bune. În plus se descuie uşa pentru ca şi membrii familiei care au decedat să poată intra, pentru aceştia punându-se scaune în plus la masa de Anul Nou. 

    Plumb şi oase de peşte

    Plumbul este considerat norocos de germani, iar în noaptea de Anul Nou există obiceiul de a se turna metalul topit într-un vas cu apă. Astfel, formele ciudate care se formează pot prezice viitorul: cele rotunde sunt simbol pentru noroc în următorul an, inima simbolizează căsnicia, o ancoră indică nevoia de ajutor, iar o cruce reprezintă moartea cuiva drag. Un obicei pe cale de dispariţie este legat de şira peştelui mâncat la masa de Revelion. Ca să aibă noroc de bani tot anul, oaspeţii “fură” de la masă oasele de peşte.

    În Spania, de Anul Nou este bine să mănânci câte o boabă de strugure la fiecare dintre cele 12 bătăi ale ceasului care vestesc trecerea în noul an, acestea reprezentând dorinţe pentru fiecare lună a anului următor. De asemenea, pentru mirese, noaptea de Anul Nou reprezintă ocazia de a-şi strecura verigheta în cupa de şampanie şi de a ciocni. Un obicei similar există şi în Portugalia, cu diferenţa că aici sunt preferate smochinele. Astfel, în noaptea dintre ani, trebuie înghiţite 12 smochine, care simbolizează 12 dorinţe pentru anul ce vine.
     
    Petrecerile de uitat anul
     
    În Suedia se ascund răvaşe şi mici surprize în desertul servit în noaptea de Revelion care se spune că aduc noroc. Astfel, o budincă de orez poate avea în ea o alună, iar cel care o găseşte va avea noroc tot anul următor.
     
    Pentru japonezi, Anul Nou, numit “Oshogatsu”, este una dintre cele mai importante sărbători şi un simbol al înnoirii. În decembrie, sunt organizate “petreceri de uitat anul” sau “Bonenkai”, prin care oamenii lasă în urmă problemele şi grijile anului pe cale să se încheie şi se pregătesc pentru un nou început. Neînţelegerile şi animozităţile sunt uitate.
     
    Pe 31 decembrie, la miezul nopţii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a împărţi saké (băutură tradiţională, n.r.) şi pentru a asista la cele 108 lovituri de gong care anunţă trecerea în noul an (această cifră reprezintă numărul păcatelor acumulate într-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizează alungarea păcatelor unul câte unul şi purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas – mici cadouri cu bani înăuntru.
     

  • O camasa pe masura

    O cunostinta care s-a angajat recent in pozitia de Sales Manager la o firma de captuseli a starnit rasul si o serie interminabila de poante din partea prietenilor sai, obisnuiti cu joburi bine platite in sectoare precum imobiliarele sau advertising-ul: mai exista firme de captuseli? Ce captusiti voi acolo? Cui mai folosesc captuselile? Ati fi surprinsi sa aflati ca in spatele unei prezentari pompoase de moda sau al pieselor unicat din paradele haute-couture se afla putin-pretuita si cvasi-necunoscuta fibra textila, pe care nimeni nu o pomeneste niciodata, dar care poate spune o poveste mai interesanta decat o intreaga colectie semnata Galiano.
    Si totusi, povestile fibrelor textile sunt la fel de bine pazite precum secretul Graalului, atat din motive de competitie, precum si din motive de unicitate. Sa mergi pe urmele microfibrelor este un drum foarte anevoios; e ca si cum ai incerca sa dezvalui un univers intreg de furnizori secreti care sustin ca niste piloni o industrie de sute de milioane de euro anual ? industria luxului.
    In Romania anului 2000, cand lohnul inca mai facea furori printre textilistii locali, s-au tesut si aici numeroase povesti despre fibra textila. Pe atunci se tot infiintau si prosperau nu numai fabricile de confectii ca atare, ci si o flora de companii din sectoare auxiliare industriei textile, cum ar fi captuselile, pasmanteria s.a.m.d. Acum, cand sistemul de lohn inca mai merge, dar scartaie din incheieturi, au mai ramas, prin colturi precum Apaca, Focsani sau Braila, cateva fabricile traditionale care croiesc costume pentru Hugo Boss sau Armani, si, impreuna cu ei, cativa producatori de captuseli. Poate ca nu este “job of the month” si nici cea mai trendy ocupatie pe care si-o putea gasi cunostinta mea, dar va garantez ca uitam cu desavarsire, in goana dupa ce mai e la moda, ca poate nu haina il face pe om, ci… captuseala.
    Italia, de exemplu, desi adaposteste cateva Mecca ale modei, precum Milano sau Roma si fashionistas din toata lumea vin in pelerinaj sa se purifice precum hindusii la Gange, orice consumator de moda se uita mai intai la material. Este adevarat ca exista acolo un ciorchine de designeri pe Via dei Condotti si chiar magazine cu ultimele noutati in materie de haine bisericesti, cu vitrine la care se zgaiesc in mod egal preoti si calugarite de la manastirile din apropiere. In celalalt colt al Romei, insa, dincolo de Via Aurelia Antica, inspre iesirea vestica a orasului, exista insa si micile magazine de camasi si costume, tipic italienesti, care respira stil si diversitate. Intr-un astfel de boutique mi-a aratat o prietena cat pret pun italienii nu pe design, nu pe croiala, nu pe tendinta, ci pe tesatura din care ia nastere o camasa, fie ea de serie ori su misura. Pe o tejghea de croitor mi-a insirat trei cataloage groase cu zeci de mostre de tesaturi, in diverse culori, cu diverse imprimeuri si cu cateva alte zeci de texturi separate, pentru gulere si mansete. Pentru ea, intreg atelierul de camasi gravita in jurul tesaturilor respective si nu a vrut sa dezvaluie nici in ruptul capului de unde provin sau care este pretul lor. In fine, bomba abia acum urmeaza: o camasa su misura (conceptul “pe comanda” inca prinde bine la italieni si nu antreneaza preturi exorbitante) costa la italieni intre 30 si 60 de euro, dar 60 de euro ajungi sa platesti doar daca iti doresti “un guler cu nasturi englezesti” sau o tesatura cu insertii de matase. La noi, daca bantui prin orice mall sau centru comercial, toate aceste firme sonore cu “otti” “alieri” sau “ssini” in coada, cu actionari 100% romani, dar cu terminatii italienesti in denumire, iti vand camasa cu 100 de euro si cu mult, mult tupeu. Nu e facuta pe masura potrivita, balenele nu sunt suficient de tari, te strange la gat si iti vine larga pe corp – “camasa-parasuta” nu are nimic special in afara de o chirie substantiala in spate. Ca sa nu mai vorbim despre cat de norocos te poti considera ca barbat daca gasesti vreun “slim fit” ratacit pe rafturi.
    In incheiere, poate ca nu v-am convins sa mergeti la Roma pentru o-camasa-opera-de-arta, dar va invit macar sa va uitati atent cand probati ceva data viitoare la mall si sa nu uitati sa puneti pret pe tesatura, pe nasturi, pe guler si sa nu mai radeti in veci de firmele de captuseli.

  • O banca de poveste

    In 2007, Banca Transilvania a fost piesa centrala a unei modificari in ierarhia principalilor jucatori de pe piata bancara. Institutia a surclasat Alpha Bank si a urcat pe pozitia a patra in topul bancilor publicat de Ziarul Financiar in functie de valoarea activelor acestora. Activele bancii ardelene insumau, la finele anului 2007, 3,84 miliarde de euro, in crestere cu 71,61% fata de 2006.
    “In 2007 am dus la indeplinire un obiectiv important, anuntat, acela de a avea 1 milion de clienti activi”, declara la inceput de an Robert Rekkers, directorul general al Bancii Transilvania, iar Horia Ciorcila, presedintele Consiliului de Administratie, completa: “Suntem extrem de multumiti de performantele obtinute in 2007. Acesta a fost cel mai bun an din istoria de 14 ani a Bancii Transilvania”.
    Responsabil de aceste rezultate a fost, in mare masura, si un fel de Zana Maseluta autohtona, un individ care poarta peste costumul negru un tutu alb si indeplineste, din capatul sub forma de steluta al baghetei sale magice, dorintele micilor intreprinzatori. Da, vorbim despre reclama TV la unul din produsele bancii.
    “Povestea Zanului a aparut initial ca o campanie de produs, dar care a prins atat de bine, incat a devenit campanie de imagine pentru Banca Transilvania”, spune Liviu David, Creative Director la Next Advertising, agentia care semneaza in prezent spoturile publicitare si strategia de brand a companiei. De ce un zan? “Zanul este un foarte bun element de simpatie si prin urmare a devenit imaginea bancii.”
    Pentru ca isi setase ca obiectiv de marketing sa devina pana in 2007 banca numarul 1 dedicata IMM-urilor, Banca Transilvania apelase deja, cu un an in urma, la agentiile de publicitate Cap si Next Advertising pentru a dezvolta campania de comunicare. NextCap reprezinta denumirea parteneriatului dintre cele doua agentii promovat ca atare pe piata intre 2001 si 2006, in care Cap era agentia de creatie, iar Next – compania de consultanta de marketing si media. Impreuna, cele doua agentii au oferit servicii complete de publicitate si au colaborat pe campanii ca Albalact, Murfatlar, Salonta, Arctic sau Connex. Cu timpul, Cap si Next s-au dezvoltat si independent, in ceea ce priveste portofoliul de clienti si gama de servicii, iar in prezent parteneriatul mai functioneaza pentru un numar restrans de companii.
    “Cap a venit cu strategia si spoturile publicitare, iar Next asigura partea de client service si media. In anul 2007, Cap a castigat contul ING si astfel comunicarea Bancii Transilvania a ramas mostenire la Next Advertising”, spune, din partea Cap, Raluca Feher, copywriterul campaniei. Si totusi, cine a “copt” ideea cu Zanul? In capul cui a luat nastere aceasta si cine a dus-o mai departe, scriind pentru prima oara pe hartie povestea care a urcat Banca Transilvania direct de pe pozitia a opta pe a cincea in topul primelor zece banci din Romania in 2006? Nici Cap, nici Next Advertising nu ne-au divulgat secretul. Or, poate Zanul este rezultatul unui efort de echipa in cadrul unei sesiuni furtunoase de brainstorming, cu cafele, stres si conflicte de idei? “La Cap nu se fac brainstorming-uri”, ne contrazice Feher. “Din ce-mi amintesc, propunerea Cap a fost acceptata aproape unanim de reprezentantii BT, fiind favorita directorului general adjunct Ionut Patrahau. Ideea a venit din agentie”, e tot ce spune copywriterul. “sedinta (in care a fost prezentata ideea Zanului – n.red.), in sine, nu a durat foarte mult: doua sau trei ore – in meeting-room-ul sediului central, la Cluj – in care s-au stabilit, pe langa personaj si scenarii, liniile generale de actiune si canalele de comunicare. Desigur ca si argumentele au fost bine fundamentate si asa totul a iesit bine”, spune Anca Rarau, directorul de marketing al Bancii Transilvania. “Nu as spune ca au existat conflicte de idei, ci, mai degraba, oameni mai entuziasmati sau mai retinuti in a aborda aceasta idee, a zanului care face minuni, din partea Bancii Transilvania.”

    Zanul intreprinzatorilor
    In 2006, Banca Transilvania a intrat direct pe locul 5 in topul primelor zece banci dupa dimensiunea bugetelor alocate comunicarii, cu un volum brut investit in publicitate de aproximativ 5 milioane de euro (valoare rate-card). In campania initiata in 2006, Banca Transilvania a investit circa 1,6 milioane de euro. Campania cuprinde spoturi TV, ad-uri de presa, materiale informative in sucursalele bancii si outdoor-uri. Astfel, compania a vrut sa se pozitioneze ca o banca a micilor intreprinzatori, ce ofera un numar mare de produse specifice IMM-urilor.
    “Banca Transilvania dorea sa ajunga banca numarul 1 pentru IMM-uri. Portofoliul de produse era targetat cu precadere catre aceasta categorie de clienti si era innoit la fiecare trei luni – un fapt incredibil pentru piata romaneasca. Cu toate acestea, nu exista o comunicare reala intre banca si targetul ei, nu exista interactivitate. Asa a aparut Zanul: bancherul fermecat care indeplineste dorintele micilor intreprinzatori”, explica Feher. Printre sarcinile de serviciu ale Zanului se numara: creditul cu 0% dobanda, creditul imobiliar pentru micii intreprinzatori, Creditul de doua ori cat casa sau administrarea de pensii private prin fondul BT Aegon, pentru care Next Advertising a creat un personaj nou – Zanul olandez, cu tot cu saboti si lalea, care aduce pensii in lume de peste 100 de ani. Campania a pornit de la ideea ca o banca trebuie sa asculte nevoile clientilor si a comunicat, in acest sens, un numar de telefon la care acestia puteau apela reprezentantii bancii, discipolii Zanului cu tutu si bagheta instelata. “Exista si acum un numar de telefon la care clientii BT isi pot spune dorintele, pot veni cu propuneri sau idei de produse noi. Un spot a comunicat existenta acestui numar, iar alte doua spoturi (Croitoria si Supermarket) au adus exemple de mici investitori care au fost ajutati de BT, subliniind astfel noua pozitionare a bancii.”
    Dupa ce i-a dat batai de cap nesuferitului individ numit Dobanda si a reusit sa il insoare cu frumoasa Zero (spotul pentru Mastercard Forte), in toamna anului trecut, Zanul de la Banca Transilvania si-a imbracat peste tutu halatul alb si a anuntat deschiderea unei noi divizii in cadrul bancii, Divizia pentru Medici, care reprezinta totodata a patra linie de afaceri a companiei, dupa retail, IMM si corporate.

    BT sau Banca Transilvania?
    Odata cu campania de promovare s-a vorbit si despre un eventual rebranding Banca Transilvania-BT. “Nu a fost un rebranding, pentru ca nu s-au modificat datele de brand. Pentru prima oara banca a decis sa-si construiasca o imagine si sa faca si altceva decat comunicare pe produse”, argumenteaza Feher. In plus, asa cum explica site-ul companiei, acronimul BT este utilizat ca parte a semnaturii grafice si a numelor unor marci din portofoliu, dar nu reprezinta singur Banca Transilvania, subsidiarele sau gama de produse si servicii. Exceptia de la regula o reprezinta folosirea acronimului in comunicarea scrisa, pentru evitarea repetitiei – Banca Transilvania/BT.

    Despre Banca Transilvania:

    Banca Transilvania este nucleul Grupului Financiar Banca Transilvania, care cuprinde de asemenea companiile BT Asset Management S.A.I. S.A., BT Direct, BT Leasing, BT Securities, BT Finop Leasing IFN S.A., Compania de Factoring si BT Aegon. Prezenta pe piata de 14 ani, Banca Transilvania a fost prima institutie bancara din Romania cotata la Bursa de Valori Bucuresti, in 1997.
    Reteaua BT cuprinde 465 de unitati bancare,
    la care se adauga prima locatie din afara granitelor, Sucursala Cipru. Compania isi concentreaza activitatea pe patru linii principale de afaceri – persoane fizice, IMM-uri si companii mari, respectiv Divizia pentru Medici din 2007.
    Portofoliul de produse pentru IMM-uri include: Pachetul 1 Ora Credite Rapide, Creditul Start Up, Creditul cu 0% dobanda, Scontare 100%, Abonamentul Bancar, Creditul proprietati imobiliare pe firma, Creditul de doua ori cat casa, Creditul 3 ani de gratie, Leasing 1 ora, Scrisori pentru licitatii.

    Despre Next Advertising:

    Next Advertising este o agentie de publicitate full-service, specializata in servicii de media, PR, productie, merchandising, BTL, consultanta de marketing si creatie. Din 2001, anul infiintarii, a functionat in simbioza cu shopul de creatie Cap, entitatea purtand denumirea sugestiva de NextCap. Colaborarea cu Cap continua pe clientii Murfatlar, Biborteni, Salonta, Principal Company, Euroavipo si Flanco, dar din iunie 2006 Next si-a infiintat propriul departament de creatie.
    Clienti: Western Union, Banca Transilvania, BT Aegon, Dufa Deutek, Transavia, Biofarm/Bixtonim, SAB Miller/Stejar, Ferrero/Kinder si Qfort.

    Despre Cap:

    Cap este o agentie independenta, ce furnizeaza servicii de strategie de comunicare, creatie, management de proiect si coordonarea implementarii (productie, media prin parteneriate). Compania are 15 angajati si o cifra de afaceri de 8.500.000 de lei in 2007.
    Clienti: In parteneriatul NextCap: Albalact (Fulga si Zuzu), Banca Transilvania, Euroavipo Group (Unirea, Hanul Ars), Flanco, Heritage, Murfatlar Romania (Murfatlar, Sec de Murfatlar, 3 hectare, Lacrima lui Ovidiu, Ferma 9, Zaraza, Conu’Alecu, Babanu, Rai de Murfatlar), Qbis (Louis Axton), Trenta Pizza, Signus Distribution Romania (Biborteni, Principal, Ackermann, Salonta).
    Independent: ANCAAR, Evenimentul Zilei, Sanoma Hearst (FHM, Femeia de azi), Tex Promotion, ING Bank, Dobrogea SA, Betty Ice, Ministerul de Justitie.

    Poveste cu happy-end?
    A adus Zanul Banca Transilvania pe primul loc intre bancile pentru IMM-uri? “Mai avem etape de parcurs in cadrul strategiei noastre, dar, din rezultatele obtinute si din ceea ce ne spun cercetarile de piata pe care le realizam periodic, tot mai multi intreprinzatori ne aleg ca partener in ceea ce priveste dezvoltarea afacerilor. Prin urmare, crestem impreuna”, raspunde directorul de marketing al BT.
    Cum se termina Povestea Zanului? “Nu se termina”, considera Liviu David de la Next Advertising. Fiind vorba de o campanie de imagine a unei companii care si-a propus sa aduca un produs bancar nou pentru IMM la fiecare trei luni, Zanul cu diadema mai are mult de lucru. Cum vor aborda cei de la Next Advertising ideea care a aprins peisajul publicitar bancar, ramane insa de vazut.
    Oricum, de la Zanul Bancii Transilvania la piticii de la HVB Bank si personajele de poveste de la ING, imaginea alta data scortoasa a bancilor in Romania s-a schimbat drastic. Daca inainte tabloul familiei perfecte era cam singurul care vindea credite populatiei, din 2006 printre cei care ne tenteaza cu oferta bancilor din Romania se numara si eroii desprinsi din basme si legendele pentru copii. “Domeniul bancar nu are niste legi nescrise de comunicare. Cei care cred asta sunt conformistii care sfarsesc prin a deveni invizibili si lipsiti de importanta in categorie. La vremea lui, Zanul de la BT a fost hulit de o multime de asa-zisi experti in marketing care au vazut in el o ‘lipsa de seriozitate’ ce va fi taxata de clienti. Nu s-a intamplat asa, dovada fiind numarul mare de clienti noi adaugati in 2006. Aceleasi voci conformiste s-au ridicat si impotriva comunicarii pe care Cap a creat-o in 2007 pentru banca ING. Aceleasi vanzari spectaculoase le vor astupa gurile. In domeniul bancar, ca in orice alt domeniu, trebuie sa stii sa fii curajos fara sa-ti pierzi relevanta in fata targetului si fara sa uiti care-ti sunt obiectivele”, spune Feher.

  • O tranzactie de doi Dani

    Din chirias, cel mai indatorat om din Romania, Dan Sucu, devine proprietar. Ii vine in ajutor proaspatul sau coleg de echipa, cu care lanseaza un business in imobiliare, in conditiile in care nu trece aproape nicio zi fara sa se anunte un nou proiect. Asocierea celor doi Dani va da nastere unui complex comercial la Ploiesti, in care Mobexpert si Media Galaxy vor fi pe teren propriu.
    Complexul, aflat inca in faza de schite, va avea o suprafata inchiriabila de 15.000 – 18.000 de metri patrati si se va intinde pe un teren de cinci hectare din apropierea Carrefour Ploiesti. Mai mult, centrul comercial va fi conectat de hipermarketul francez.
    Compania nou infiintata care va administra proiectul este impartita in mod egal intre cei doi antreprenori. Investitia a fost evaluata la 20 de milioane de euro, echivalentul constructiei si al valorii terenului, achizitionat cu doi ani in urma.
    Amfitrionii noului spatiu comercial vor fi magazinele-emblema ale celor doi fondatori, respectiv Mobexpert si Media Galaxy. Pe langa acestea, un numar de alte spatii comerciale mai mici vor fi oferite spre inchiriere.
    Ostahie nu este primul antreprenor roman din domeniul electrocasnicelor care a fost atras de imobiliare. Cu un an in urma, fondatorii Domo, Lorand Szarvadi si Ferenc Hegedus, au devenit proprietarii hotelului Best Western Balvanyos din Covasna, iar recent au initiat un proiect rezidential de amploare in partea de nord-vest a Capitalei.
    Cat despre tranzactia celor doi Dani, este greu de spus daca e doar un alt pas in directia boom-ului imobiliar sau, dimpotriva, primul menit sa nasca un alt trend: acela in care marii retaileri devin dezvoltatorii complexelor comerciale in care activeaza.

  • Cum se cucereste o femeie

    Nancy Duarte marturiseste ca electronicele nu-i trezesc nici un fel de afinitate sau afectiune. Desi este fondatoarea unei companii cunoscute din Silicon Valley, Nancy nu pune pret pe gigabiti. “Nu sunt genul acela de persoana, mereu conectata si online”, spune Duarte fara nicio intentie de a-si cere scuze pentru aceasta “erezie”.
    “Nu am o geanta plina de gadget-uri, din care sa mi se reverse electronicele si pot sa spun cu mana pe inima ca nu sunt o fana a BlackBerry-ului.” Nu cu mult timp in urma marketerii din domeniu ar fi catalogat afirmatiile lui Duarte ca “o chestie feminina” si ar fi ignorat-o. Insa timpurile se schimba.
    Cu opt luni in urma Duarte, CEO-ul in varsta de 44 de ani a companiei Duarte Design, a cumparat un Apple MacBook. Nu a trecut mult timp pana cand a descoperit cat de usor isi poate folosi camera digitala impreuna cu software-ul iPhoto al noului sau Mac, fotografiile din memoria aparatului revarsandu-se pe ecranul laptopului dintr-o singura miscare. In scurt timp Duarte s-a trezit ca isi facea singura DVD-uri cu poze si filme cu cei dragi si ca a inceput sa observe “ce gentute dragute pentru laptopuri au inceput sa apara prin magazine”. Pe scurt Nancy Duarte s-a indragostit iremediabil si fara scapare de gadget-urile high-tech.
    Insa sentimentele si parerile ei de baza despre tehnologia in sine nu s-au schimbat. Ceea ce s-a schimbat insa au fost produsele si designul lor. Deodata toate gadget-urile au devenit mai usor de folosit si astfel au inceput sa o atraga. “Femeile sunt mult mai ocupate decat barbatii”, spune ea hotarata.
    “Si in plus nici nu iubesc tehnologia atat de mult incat sa pierd doua ore cu un manual de instructiuni de utilizare de parca ar fi un puzzle a carui solutie trebuie sa o gasesc. Barbatii gasesc o placere deosebita in asemenea activitati. Eu in acest timp as prefera sa citesc o carte in schimb.”
    Nancy Duarte reprezinta un grup in crestere, cel al femeilor care au inceput sa imbratiseze tehnologia din momentul in care aceasta a iesit in intampinarea lor si a incetat sa le trateze ca un public secundar, nesemnificativ. In spatele acestei revolutii tacute sunt inginerii si designerii care au inceput sa incorporeze o doza tot mai mare de sensibilitate feminina in produsele traditional sculptate dupa gusturile si obiceiurile masculine.
    Cu doar cativa ani in urma feminizarea unui produs electronic insemna realizarea unei versiuni pastelate a originalului. Retailerii observa ca acest tip de marketing nu a murit in totalitate, dar astazi feminizarea tehnologiei se refera la caracteristicile de baza ale produsului si se reflecta cel mai adesea in usurinta folosirii lor. Fara a fi adresate in exclusivitate publicului feminin acestea sunt “female friendly”. Iar rezultatele nu s-au lasat asteptate prea mult.
    Publicul feminin a fost responsabil pentru cumpararea a mai mult de jumatate din camerele digitale vandute in primele patru luni ale acestui an, comparativ cu procentul de 48% inregistrat cu doi ani in urma, conform datelor NPD Group. Insa nu doar cifrele reflecta felul in care aceasta tendinta schimba fata tehnologiei.
    Spatiile mai generoase dintre tastele noului notebook Sony sunt gandite astfel incat sa le permita femeilor cu unghii mai lungi sa tasteze mai usor. Ultimele modele de telefoane mobile produse de LG Electronics au focalizarea automata a camerei digitale calibrata la lungimea bratului, deoarece cercetatorii companiei au observat ca tinerele femei tind sa faca cele mai multe poze impreuna cu un prieten, spre deosebire de barbati.
    Nikon si Olympus au introdus de curand noi linii de camere digitale mai usoare, mai compacte si mai usor de folosit, concepute special pentru femei, deoarece studiile au dovedit ca acestea au tendinta de a fi principalul “pastrator” al amintirilor in familie. Modelul Nikon D40X este cu 20% mai mic decat camera digitala standard Nikon S.L.R. si poate fi mult mai usor purtat la gat sau in geanta, asta in timp ce pastreaza cea mai mare parte a setarilor surorii sale mai mari.
    Industria produselor electronice se vede astazi nevoita sa accepte realitatea evidenta: cele mai multe produse de acest gen sunt destinate uzului in familie, iar in cele mai multe cazuri aceasta este administrata de femei, dupa cum spune si Robert F. Gee, vicepresedinte al diviziei de marketing a companiei Coby Electronics, cu sediul in Queens.
    “Femeile devin din ce in ce mai mult principalii factori de decizie”, spune Gee. “Atunci cand televizoarele cu ecran mare au aparut pentru prima oara, totul se rezuma la sport. Acum discutia se reduce la functiile speciale pe care le are pentru urmarirea filmelor. Femeile reprezinta o parte importanta a audientei, iar in noile designuri se reflecta exact acest lucru.”
    Coby a inceput sa vorbeasca direct femeilor, promovandu-si anumite produse cum ar fi DVD player-ul dual-screen pentru masina, pe care l-a promovat in revista Cosmopolitan. “Factorul acceptul consortului” este o sintagma des folosita la Digital Advisor, un site de shopping si informare in domeniul produselor electronice. Iar consortul se dovedeste a fi in cele mai multe cazuri tocmai femeia, dupa cum explica Mike Brady, editorul acestui website.
    “Daca sotul aduce acasa televizorul gigant pe care si l-a dorit intotdeauna, sotia va spune invariabil ‘Ce prostie, nu vezi ca e mai mare decat peretele?’”, spune el. Brady mai spune ca barbatii si femeile tind sa aiba pareri diferite asupra rolului pe care televizorul ar trebui sa-l ocupe in casa lor. “Barbatii vor ca televizorul sa domine intreaga camera, in timp ce femeile il vad nu atat ca si centrul de interes al intregii camere, ci ca pe un accesoriu.”
    Producatorii de televizoare au inteles sa raspunda solicitarilor feminine in diverse feluri. Westinghouse Digital Electronics a lansat de curand LCD-urile plate – care sunt mai atragatoare pentru femei in versiunile cu dimensiuni mai modeste de 32 si 40 de inchi – cu DVD player incorporat.
    Acest gen de televizoare este cu atat mai tentant pentru femei, spune Rey Roque, vicepresedintele diviziei de marketing a companiei, cu cat astfel camera va fi astfel mai putin aglomerata si mai putin plina de cabluri si fire. Tehnologia orientata catre camuflarea produselor electronice ca televizoarele sau sistemele home cinema se transforma intr-un ritm accelerat intr-o categorie in sine.
    De exemplu, unul dintre deschizatorii acestei directii, compania Acoustic Research, vinde un sistem audio camuflat intr-o biblioteca compacta. Sistemul se numeste Home DŽcor si deghizeaza boxele in vaze, carti sau suporturi de lumanari, dupa cum spune Tom Malone, presedintele Audiovox, compania care le produce. “Ideea din spatele acestui concept a fost aceea de a face un sistem audio performant, dar care sa fie in acelasi timp practic invizibil”, spune Malone. Invizibilitatea insa costa, aceste boxe incepand de la un pret de 800 de dolari.
    Producatorul bateriilor Energizer a mers atat de departe, incat a conceput incarcatoare pentru fiecare sex in parte. Incarcatorul Dock & Go, negru cu o margine argintie, costa 33 de dolari si este adresat barbatilor, putand incarca pana la 8 baterii simultan.
    Al doilea, numit Easy Charger, costa doar 20 de dolari si se adreseaza femeilor, in responsabilitatea carora cade de obicei incarcarea bateriilor din casa. Acest incarcator este plat si rotund si este vandut impreuna cu fatete interschimbabile in culorile negru, argintiu si crem. Pe un ecran incorporat se afiseaza in permanenta un mesaj referitor la faza in care se afla ciclul de incarcare.
    Testarile efectuate in cadrul focus grupurilor au aratat ca barbatii tind sa respinga incarcatorul Easy Charger tocmai din cauza acestor mesaje care le spun ceea ce ei cred ca stiu deja, spune Mandy Iswarienko, brand manager al Energizer.
    “Am descoperit ca modul in care barbatii si femeile se raporteaza la incarcatoarele pe care le folosesc este foarte diferit”, spune ea. “Pentru femei cel mai important aspect atunci cand foloseste un produs electronic este sa fie cat mai usor de inteles si de folosit.”

  • O chestiune de software

    Nu exista divorturi placute. Iar partajul poate fi cea mai amara “operatiune” a unei separari. Problema poate fi rezolvata insa de o aplicatie software care face ca divortul sa lase un gust mai putin amar, iar lucrurile sa fie impartite intr-un mod echitabil. Aplicatia software combina inteligenta artificiala, teoria jocului si un mediator electronic sau, in unele cazuri, uman, care are rolul de a ajuta cuplurile sa divorteze intr-un mod rational, drept si mai putin stresant.
    In 2004, Emilia Bellucci si John Zeleznikov de la Victoria University din Australia au produs “Familly Winner”, un software care ajuta cuplurile sa-si rezolve conflictele cauzate de impartirea bunurilor materiale, cu ajutorul compromisului.
    Spre exemplu, daca unul dintre fostii soti isi doreste masina de familie mai mult decat celalalt, ar putea accepta sa dea la schimb ceva poate chiar mai valoros decat masina numai ca sa ii revina lui/ei automobilul. Aplicatia software “Family Winner” seamana foarte mult cu un joc, la o prima vedere. Dar este cat se poate de real, chiar daca se bazeaza pe conceptele de teorie a jocului dezvoltate de matematicianul John Nash.
    Prin urmare, fostii soti sunt pusi sa acorde separat un punctaj pentru fiecare obiect disputat, punctaj ce reflecta importanta pe care acestia o acorda fiecarui produs. Si in urma acestui punctaj se poate stabili, tot prin intermediul aplicatiei software, cui ii revine un anumit bun material.

    Cine da mai mult
    Sa luam drept exemplu tot automobilul. Daca sotia acorda 30 de puncte masinii, in timp ce sotul acorda doar 20 aceluiasi obiect, inseamna ca ea este mai dornica de a pastra acest bun decat partenerul ei. Fiecare dintre soti poate evalua un produs cu maximum 100 de puncte. Software-ul, bazat pe acordarea punctelor, creeaza o “harta de schimb” initiala si incepe prin a rezolva cele mai usoare “schimburi”, adica acelea in care punctajele sunt impartite intr-un mod echitabil.
    “In timp ce ‘Family Winner’ intampina nevoile ambilor soti, nu se intampla la fel si in cazul tertelor persoane, precum copiii. Partajul nu va fi intotdeauna corect fata de acestia, si in general din acest motiv apar si cele mai mari discordante intr-un divort.”
    “La rezolvarea unei anumite dispute, rezultatul este reflectarea directa a prioritatilor stabilite de parteneri”, spune Bellucci. Astfel ca, in situatia din exemplu, sotia va primi masina, in timp ce partenerul care a pierdut disputa va primi punctaj suplimentar pe care il poate acorda obiectelor ramase de partajat. Harta de schimb este modificata (actualizata), iar software-ul rezolva mai departe urmatoarea cea mai usoara disputa, pana cand sunt partajate toate obiectele, spun autorii programului.

    Cea mai grea decizie
    Cand vine vorba de copii intr-un divort, decizia se poate dovedi extrem de dificila, comparativ cu partajarea bunurilor materiale. Dar acest lucru nu mai constituie o problema, pentru ca Bellucci si Zeleznikov au dezvoltat, pe langa Family Winner, o alta aplicatie software care sa tina cont si de dorintele copiilor implicati intr-un divort.
    “Family Mediator” se bazeaza pe un mediator, care poate fi ori un specialist in sistemul juridic si in legile care se aplica intr-o astfel de situatie, ori un sistem electronic de decizie, in functie de cerintele institutiei care va utiliza acest program. Astfel ca, cele mai grele decizii, privind custodia copiilor, vor lua in considerare cele mai bune variante pentru acestia, fara a fi necesar un proces in instanta intre soti.
    “Am aplicat deja pentru atestarea programului la o universitate si daca va fi acceptat, produsul se va transforma intr-un program de mediere comercial. Software-ul va putea fi atunci preluat de serviciile sociale profesionale. Si, nu in mod surprinzator, chiar unii avocati de familie s-au aratat deja interesati de acest produs”, spune Bellucci.

    Am sunat sa-ti spun ca mi-e sete
    O alta utilitate pe care se pare ca o au anumite aplicatii software mai “neconventionale” este aceea de a ajuta la ingrijirea plantelor din casa. Imaginati-va ca raspundeti la telefon, iar la celalalt capat al firului planta dumneavoastra Hybiscus va spune ca ii este sete intr-un dialect un pic ciudat. Scenariul acesta nu este departe de realitate. Un grup de absolventi ai Universitatii din New York au dezvoltat un mod prin care plantele udate in exces sau uscate pot cere ajutor.
    Proiectul, care se numeste “Botanicalls”, foloseste senzori de umiditate care sunt plasati in pamantul din ghiveciul plantei. Acesti senzori pot transmite un semnal, prin reteaua wireless, catre aplicatia software care va va apela dupa aceea pentru a va spune intr-un mesaj standard care este situatia plantei si daca are nevoie de apa sau de ingrijire suplimentara.

    Multumesc ca m-ai udat
    Plantele au atribuite mesaje vocale cu insusirile biologice care ii dau fiecarei plante un farmec aparte si o personalitate proprie. Rebecca Bray, care a dezvoltat conceptul cu inca trei colegi de-ai sai, spune ca nu tehnologia este noua, ci modul in care plantele comunica prin vocea inregistrata si plusul de personalitate al plantelor. “Acestea pot suna si pot spune ca le este sete si ca au nevoie de apa. In plus, ele sunt foarte politicoase”, spune Bray. “Am vrut sa fim siguri ca oamenii nu vor primi un telefon sec, in care sa auzi decat ce nevoie are planta respectiva. Le-am facut sa spuna ‘multumesc ca m-ai udat’ dupa ce au primit ajutor in urma unui telefon.”
    Spre exemplu, planta Scot Moss are un accent scotian ca sa para ca e originara din Scotia. Sau o planta tip paianjen are o voce prietenoasa si foarte vesela. “Practic, ideea noastra a fost sa cream un sistem prin care sa ajutam plantele sa supravietuiasca, comunicand cu oamenii”, adauga Bray.
    Se pare ca acest sistem a fost foarte bine primit. Multi oameni au cerut acest produs pentru casele si businessurile lor, insa, deocamdata, sistemul nu este comercial si nici nu va fi in urmatoarele sase luni. “Speram ca aceasta aplicatie software va invata oamenii cum sa aiba mai bine grija de plante si in timp sa nu mai aiba nevoie de telefoane din partea florilor”, conchide Bray.

    Ce spune planta la telefon?

    Buna! Sunt planta Cuban Oregano, identificata cu numarul 009. Am nevoie de apa. Ai putea sa ma uzi astfel incat pamantul meu sa fie destul de moale?

    Buna, aici este planta Spider. Numarul 3. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai m-a ingrijit foarte bine si nu voiam decat sa-ti multumesc. Ma simt foarte bine. Multumesc. Pa.

    Buna! Aici este planta Chives, numarul 007. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai m-a udat. Nu a fost chiar de ajuns. Poti sa imi mai pui apa pana cand pamantul meu devine foarte moale?

    Buna. Sunt planta Prayer, numarul 004. Nu stiu daca ai fost tu, dar cineva tocmai mi-a pus apa. Chiar nu am nevoie si sunt un pic ingrijorata ca am prea multa apa. Poti sa te uiti in farfurioara mea si sa iei surplusul de apa. Multumesc foarte mult.

    Buna. Sunt Basil, planta numarul 8. Am nevoie disperata de apa. Ma simt foarte rau si probabil ca arat foarte deshidrata. Poti sa ma uzi pana cand pamantul meu arata moale? Multumesc foarte mult.

  • Oracolul pregateste o surpriza

    Numarul 3 in ierarhia celor mai bogati oameni din lume, Warren Buffett, CEO si director de investitii al holdingului american Berkshire Hathaway, vrea sa faca o achizitie cu valoarea cuprinsa intre 40 si 60 de miliarde de dolari. Miliardarul in varsta de 76 de ani este dispus sa vanda actiuni ale unor companii din portofoliul sau pentru a-si finanta achizitia.
    Singura problema este ca oportunitatile de afaceri sunt sarace in opinia magnatului, in comparatie cu nivelul la care ar trebui sa se ridice achizitia vietii lui. “Oracolul din Omaha”, asa cum este supranumit Buffett, a cerut unui numar impresionant de investitori straini sa ii faca recomandari privind posibilele plasamente.
    Buffett a construit imperiul Berkshire de-a lungul a patru decenii, in care a cumparat actiuni si companii pentru a transforma producatorul de textile de atunci in holdingul cu o valoare de 168 de miliarde de dolari (124 de miliarde de euro) de astazi. Berkshire Hathaway are operatiuni intr-o gama larga de industrii, pornind de la asigurari si terminand cu inghetata si electricitate, iar disponibilitatea pentru achizitia imediata a unei companii mari este data de cele 46 de miliarde de dolari cash pe care le detine.
    Pe langa planul de achizitii, magnatul asigurarilor doreste si separarea rolurilor de CEO si director de investitii pe viitor. Astfel, a gasit trei candidati interni pentru pozitia de Chief Executive Officer si se afla inca in cautarea unor candidati pentru functia de director de investitii.

    Printre planurile de viitor ale lui Warren Buffett:
    achizitii de zeci de miliarde de dolari
    separarea rolurilor de CEO si director de investitii in cadrul holdingului pe care il conduce

  • O banca de peste 4 miliarde de EURO

    Prima saptamana a anului 2007 a adus pietei bancare din Romania un maxim istoric. Valoarea BRD-Groupe Societe Generale, cea mai mare banca listata pe Bursa de la Bucuresti, a depasit pentru prima data pragul de 4 miliarde de euro, pe fondul inregistrarii unui record de 20,7 lei/actiune. Capitalizarea bursiera a bancii a atins 4,2 miliarde de euro, cu 450 de milioane de euro mai mult decat valoarea de la inceputul anului 2006.Cresterea de peste 10% a BRD, in doar trei zile de tranzactionare, se inscrie intr-un trend care a caracterizat bancile romanesti in ultimii ani si care a explodat odata cu integrarea in UE. Investitorii mizeaza pe perspectivele de crestere a sectorului financiar din Romania, iar statutul oficial de piata europeana a adus companiile romanesti mai aproape in vizorul lor.Ca urmare a cumpararilor agresive din partea unor fonduri de investitii, BRD a inregistrat recordul de 20,7 lei/actiune, fata de maximul anterior, de 20 lei/actiune atins in februarie 2006. Actiunile Erste Bank, actionarul majoritar al BCR, au urcat cu 20% in trimestrul patru al anului 2006, incheind prima saptamana din 2007 la 59,09 euro/actiune. Urmand acelasi trend ascendent, celelalte banci listate la bursa, Transilvania si Carpatica, au inregistrat si ele cresteri, insa de amploare mai mica, de pana la 1%.