BusinessMagazin

Tag: NY Times

  • Miliardarul Elon Musk acuză NY Times că a prezentat date eronate privind test drive-ul Tesla Model S

    “Articolul NYTimes privind autonomia Tesla în condiţii de frig este fals. Jurnalul de bord al autovehiculului arată adevărul, respectiv că reporterul nu a încărcat de fapt bateriile la maximum şi că a făcut un ocol mare de la traseu”, scrie Musk într-o postare pe Twitter, transmite Bloomberg.

    New York Times a publicat pe 8 februarie un articol realizat de reporterul John M. Broder care arată că un automobil Tesla Model S testat de acesta nu s-a încadrat în specificaţiile tehnice privind autonomia în condiţii ideale, la temperaturi de până la -12 grade, care ar fi trebuit să parcurgă 300 de mile (483 kilometri) cu o singură încărcare a acumulatorilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Interzicerea pariurilor în Rusia distruge industria pokerului

    Totusi, Kremlinul a afirmat saptamana aceasta ca lucrurile nu trebuie sa se miste prea repede. Oficialii rusi au anuntat ca s-a facut o greseala In 2007 cand pokerul a fost adaugat In lista sporturilor oficiale. Drept urmare, cluburile de poker vor fi deasemenea ilegale, intrand sub incidenta legii Impotriva pariatului.

    Potrivit NYTimes, interzicerea, care a intrat In vigoare de la 1 iulie, a fost promovata de Vladimir Putin, fost presedinte si actual prim-ministru, care sustine ca aparatele de pariat si cazinourile s-au Inmultit In Rusia post-sovietica si reprezinta o adevarata pacoste sociala. Patronii cazinourilor preziceau ca Putin nu va merge pana la capat cu masura sa, tinand cont de criza financiara care afecteaza economia Rusiei. Insa, el nu s-a lasat, iar specialistii din domeniu estimeaza ca 400.000 de oameni au ramas fara slujbe.

    Samuil Binder, directorul executiv adjunct al Asociatiei Industriei Jocurilor de Noroc de la Moscova, a declarat miercuri ca decizia de a nu clasifica pokerul drept sport a scos In evidenta reglementarea Intamplatoare a pariatului In general. “Ne este greu sa Intelegem logica si deciziile unor amatori,” crede Binder. „Ne confruntam cu o situatie stupida In Rusia. Este un adevarat haos.” El adauga ca membrii asociatiei sale au obtinut 70 de licente referitoare la poker ca sport, dar toate vor fi declarate nule.

    Mai multe puteti citi pe www.nytimes.com

  • Biden asculta apelul Georgiei la protectia Vestica

    La intrevederea celor doua delegatii din noul palat prezidential din sticla, Saakashvili i-a avertizat pe amercani ca „artileria invadatorilor rusi este indreptata inspre aceasta cupola, acest palat, acest oras in care noi discutam acum, de la numai 40 de kilometri de aici.” Presedintele georgian si-a amintit afectuos de vizita lui Biden dupa razboiul cu Rusia din urma cu un an si a repetat o promisiune facuta de oficialul american in timpul in care detinea functia de presedinte al Comisiei pentru Relatii Externe a Senatului: “Niciodata, dar niciodata, nu va voi abandona”. Apoi, i-a acordat o medalie de onoare din aur lui Biden, pe care l-a felicitat amical: “Joe, prietenul meu drag”.

    Este cea de-a doua zi a vizitei vicepresedintelui SUA in Georgia si Ucraina, o deplasare menita sa asigure cele doua tari ca nu vor fi lasate de-o parte, in efortul Washingtonului de a-si imbunatati relatiile bilaterale cu Rusia. In zilele trecute, presedintele Saakashvili, alaturi de alti oficiali georgieni, au explicat concret pasii pe care Statele Unite i-ar putea face pentru a ajuta Georgia in conflictul cu fortele rusesti din Abhazia si Osetia de Sud. Ei au solicitat prezenta americana in misiunea Uniunii Europene de monitorizare a granitelor, dar si sprijin pentru refacerea armatei georgiene deteriorate.

    Mai multe puteti citi pe www.nytimes.com
     

  • Ce poti face in cel mai mare mall din SUA

    Intr-o duminica dupa-masa recenta, Brianna si Jesse Bergmann stateau aici sub o arcada festiva de nunta, langa un pastor, dupa ce si-au promis sa-si fie alaturi la bine si la greu. Mireasa – o tanara bucalata de 19 ani – statea rezemata de perete in rochia ei cu volane si explica de ce a ales acest loc pentru ziua cea mare. “Imi place sa fac cumparaturi”, spune ea chicotind. “In special haine. Imi plac cele de la Macy, Aero, American Eagle sau Maurice.”

    “Eu vin cu ea aici cand face cumparaturi”, spune sotul ei, un tanar de 21 de ani care incarca paleti intr-un depozit, “ca sa nu cheltuiasca prea mult”. Aici, doamnelor si domnilor, este miezul problemei: ni se spune de catre cei in masura ca orice parte din actuala criza economica pe care n-o putem lega de gatul Wall Streetului – sau de nebunia financiara cu ipotecile – trebuie sa fie din cauza consumatorilor care au cheltuit prea mult. Dar consumul personal reprezinta in jur de 70% din economia americana. Asa ca daca americanii nu mai cheltuiesc, tara nu-si revine. Sanatatea fiscala nu este posibila atat timp cat banii nu isi reiau traseul spre casele de marcat din mall-uri sau din orice alt spatiu comercial.

    Cu alte cuvinte, shoppingul a fost parte a problemei, iar acum este parte a remediului. Si odata ce ne vom vindeca, spun economistii, trebuie sa invatam cu adevarat cum sa economisim, ceea ce sugereaza ca va trebui sa ne lasam din nou de shopping. Asa ca mall-ul cu care ne-am casatorit a devenit tovarasul de viata toxic de care nu mai putem scapa, desi trebuie neaparat sa scapam, dar nu chiar acum. Mall-ul, in ce-l priveste, este afectat de ambivalenta noastra si se simte nesigur din punct de vedere financiar. Ca si alte casnicii in criza, si aceasta are nevoie de consiliere. Deci am ajuns la acest gigant de 390.000 de metri patrati – mama mallurilor, un pionier in domeniul comertului si un indicator economic sensibil – pentru o sedinta de terapie cu cumparatori, comercianti si oficiali din management. Ei isi trec in revista nelinistile, isi descriu temerile si isi exprima surprinzatoarele nuante de vina pe care doar relatiile disfunctionale le pot produce.

    “Simt nevoia sa ies de aici si sa ma avant prin mall, pentru ca nu vreau ca mall-ul sa dispara”, spune Cookie Tomlinson, aflata in vizita din Maryland. Tomlinson si sotul ei au venit aici pentru cumparaturile de Craciun pentru cei doi nepoti ai lor, care sunt prea mici ca sa-si dea seama ca aceste cadouri vin cam tarziu. “Este o experienta sociala aceea de a sta cu nepotii si a-i vedea cum interactioneaza”, spune ea. Exista in SUA cam 1.500 de mall-uri, potrivit Consiliului International al Centrelor Comerciale, multe dintre ele in agonie, unele convertite deja in cladiri de birouri si altele inchise pur si simplu. Pe site-uri ca Deadmalls.com sunt publicate fotografii ale cadavrelor acestor cladiri abandonate, impreuna cu omagii de la fostii clienti. Si toate acestea in timp ce cea mai proasta dispozitie comerciala de decenii incoace continua sa domine o economie bolnava. Insa cei care conduc Mall of America nu rostesc cuvinte de panica.

    “Stam si noi deasupra valului”, spune Maureen Baush, vicepresedinte pentru dezvoltare. Unsprezece mii de oameni lucreaza la acest mall dintr-o suburbie a orasului Minneapolis, la distanta de cinci minute de aeroport. Patruzeci de milioane de vizitatori vin aici anual, ceea ce – potrivit ghidului oficial al mall-ului – este mai mult decat toate vizitele de la Disney World, Marele Canion si Graceland. Mall-ul are un parc tematic cu 24 de atractii, un acvariu cu sute de rechini, un teren de golf in miniatura, 20.000 de locuri de parcare si 520 de magazine. Din biroul ei de la subsol, Bausch incearca sa explice cum e posibil ca vanzarile mall-ului sa fi crescut cu 2% in 2008. Pana si ea pare putin surprinsa de cifra, pe de o parte pentru ca o mare autostrada din apropiere a fost aproape inchisa timp de cateva zile in timpul sezonului de vacanta. Da, s-au inchis 11 magazine in 2008. Dar s-au deschis alte 31. Dolarii turistilor au fost aici de mare ajutor. Treizeci si doua de tari au 71 de pachete turistice care includ Mall of America. Si mai sunt si evenimente speciale, cum e concursul de majorete “Spiritul Americii”, care a adunat in magazin mii de majorete, tocmai in weekend-ul in care noi ne aflam acolo. Daca tot suntem in terapie de cuplu cu mall-ul, trebuie sa marturisim ceva: noi ne-am schimbat, nu mall-ul.
     

    Mall-ul, un dreptunghi gigantic

  • KBC sau cum se nationalizeaza o banca in Europa

    Putini din afara Belgiei au auzit vreodata de KBC Bank. Dar dificultatile cu care se confrunta aceasta institutie cu sediul la Bruxelles releva dificultatile profunde ale Europei, care nu mai poate suporta multa vreme inrautatirea sanatatii institutiilor sale financiare. Din octombrie si pana luna aceasta, KBC Bank a fost nevoita sa apeleze la ajutor guvernamental de trei ori. In total, a primit 41,5 miliarde de dolari in finantari directe si garantii ca sa-si revina din dezastruoasele pariuri ipotecare pe care inginerii ei financiari si traderii le-au facut cand vremurile erau bune. Pentru o banca ale carei active erau de circa 425 de miliarde de dolari e o suma imensa, depasind suma cu care a fost salvata Royal Bank of Scotland.

    KBC nu este singurul caz. Imprumuturile neperformante si portofoliile de obligatiuni ipotecare compromise inca afecteaza multe alte banci. Agentia de rating Moody’s, care recent a emis un avertisment cu privire la riscurile de credit a 30 de banci spaniole, este asteptata sa-si ajusteze perspectivele pentru sectorul bancar grecesc din cauza unei cresteri abrupte a volumului de credite neperformante. In Irlanda, Banca Anglo-Irlandeza, deja nationalizata, inca mai are portofoliul plin de imprumuturi riscante, ceea ce s-a dovedit o amenintare pentru ratingul de credit al tarii. Creditele neperformante ale bancilor rusesti sunt inca si mai ingrijoratoare, reprezentand circa 10% din total, pondere asteptata sa urce pana la 25% spre sfarsitul acestui an, ceea ce va forta bancile sa caute infuzii de capital a caror valoare s-ar putea ridica la 80 de miliarde de dolari. Mai departe, implozia economiei letone a strangulat si banca suedeza Swedbank, un important creditor al statelor baltice.

    Scott Bugie, analist al bancilor europene la Standard & Poor’s, spune ca va fi nevoie de un “proces multianual” pentru ca aceste banci europene si altele ca ele sa-si imbunatateasca indicatorii financiari si sa revina pe pozitii contabile sanatoase. Dupa el, scaderea valorii contabile a activelor din cauza creditelor neperformante la cele 50 cele mai mari banci din Europa se va dubla anul viitor. Pierderile in crestere au inmultit apelurile pentru gasirea altor solutii, inclusiv pentru o abordare agresiva a UE in privinta sanatatii financiare a bancilor. Acum, autoritatile de reglementare dezbat daca sa impuna un “stress test” pentru banci la nivel de regiune, precum cele pe care Statele Unite le-au solicitat de la cele mai mari 19 banci americane. Dar propunerile europene au fost intampinate de unii critici cu o nedumerire vecina cu neincrederea. “Seamana cu o pictura de Magritte”, spune Kael Lannoo, director executiv al Centrului pentru Studii Politice Europene din Bruxelles, comparand abordarea Comisiei Europene cu suprarealismul artistului belgian.

    “E vorba despre a treia banca a Belgiei”, spune el despre KBC, “si a primit ajutoare financiare de trei ori la rand, iar ei inca nu-si dau seama unde e problema”. KBC nu se incadreaza in tiparul clasic al bancii lacome de cat mai mult profit. Activitatea ei principala consta in deservirea corporatiilor belgiene si a investitorilor individuali. Dar cand boomul creditarii era la apogeu, o mica echipa de specialisti in investitii exotice a impins pariurile dincolo de posibilitatile reale ale bancii. Fie ca a fost vorba despre obligatiuni colateralizate cu randament inalt, de montaje financiare pentru imprumuturi destinate fondurilor speculative sau de cumpararea de polite de asigurari de viata si securitizarea lor, acesti bancheri din Londra si New York au cultivat o imagine de “totul e posibil” care contrasta cu politica afisata de conducerea bancii din Bruxelles.

    Atat de dornici erau acesti oameni de la KBC sa vanda produse care le-ar fi adus comisioane frumoase, incat au ajuns sa promita si sa creada ca pot scoate riscul din ecuatie si pot oferi doar castiguri, ceea ce a atras destui investitori neexperimentati. Un grup de companii europene da in judecata acum banca, sustinand tocmai ca investitiile au fost prezentate ca fiind lipsite de riscuri. Luc Philips, director financiar si de risc la KBC, spune ca “deciziile luate de KBC FP erau pre-aprobate si examinate de comitete de analiza a pietei de la sediul central al KBC din Bruxelles”. Cat despre procese, purtatorul de cuvant Viviane Huybrecht spune ca banca va examina fiecare caz in parte. Sefii departamentului de produse financiare, Darren Carter si Thomas Korossy, au ajuns la KBC in 1999, cand banca a cumparat divizia specializata in produse financiare derivate de la fondul speculativ american D.E. Shaw.

    Atmosfera era relaxata si predispusa la asumarea de riscuri. Angajatii veneau la sedinte in pantaloni scurti si daca o propunere nu indeplinea standardul minim de profitabilitate de 22% stabilit prin norma interna, era respinsa, spun fostii executivi. Investitorii furiosi sustin acum ca departamentul era de fapt nesupravegheat. Ei vorbesc despre neobisnuita practica a bancii de a combina functiile de director de risc si de director financiar, in contrast evident cu cele mai simple precepte de conducere a corporatiilor. Intr-un interviu, Carter a spus ca obligatiunile ipotecare ale bancii erau de cea mai buna calitate, asigurate de compania de profil MBIA. Cand piata de ipoteci s-a prabusit la sfarsitul lui 2007, KBC, care avea unul dintre cele mai mari portofolii de astfel de obligatiuni, raportat la capitalul bancii, s-a trezit aproape in insolventa. In octombrie 2008 si din nou in ianuarie anul acesta, KBC a primit ajutoare financiare din fonduri publice de sapte miliarde de euro.

    Cand MBIA a spus in februarie ca nu poate rascumpara unele dintre cele mai riscante astfel de instrumente, KBC a devenit dintr-o data responsabila pentru inca o serie de obligatiuni ipotecare, in valoare de 14,5 miliarde de euro. In mai, Andre Bergen, directorul executiv, a apelat din nou la guvern, de aceasta data pentru un ajutor de 22,5 miliarde de euro. In saptamana dinaintea anuntarii aceste ultime infuzii de capital, Bergen, in varsta de 60 de ani, a fost dus de urgenta la spital pentru o operatie pe cord deschis. La 30 iunie, banca a anuntat ca va separa functiile de director financiar si de director de risc si a anuntat ca Bergen va renunta la functie pentru a se putea reface si va fi inlocuit de directorul interimar Jan Vanhevel. Alt executiv, Guido Sengers, si-a dat demisia din functia de director de operatiuni internationale, iar o serie de traderi si bancheri au parasit banca, drept rezultat al inevitabilei reduceri de activitate. Insa oamenii care au fost in spatele strategiei de tranzactii cu obligatiuni ipotecare raman in functie. Huybrecht sustine ca banca incearca sa lase trecutul in urma. Dar in doi ani si jumatate, daca investitiile facute vor fi convertite in actiuni KBC, guvernul belgian ar putea ajunge sa detina nu mai putin de 25% din banca.

    © 2009 NEW YORK TIMES NEWS SERVICE
    TRADUCEREA MIHAI MITRICA
     

  • Cel mai formidabil bloc economic al lumii

    Uniunea Europeana este un experiment extraordinar de impartire a suveranitatii, de creare a unei zone de pace care se intinde acum din Marea Britanie si pana in Balcani. Uniunea celor 27 de state este cel mai formidabil bloc economic al lumii, cumuland 491 de milioane de oameni intr-o piata integrata care produce aproape cu o treime mai mult decat Statele Unite.

    Dar criza economica globala a aratat fara tagada ca Uniunea Europeana e inca mai putin decat suma membrilor sai. Criza a pus Uniunea in fata celei mai mari provocari de pana acum si chiar si multi dintre eurooptimistii convinsi cred ca a cam picat acest test. Liderii europeni, concentrati pe chestiuni de politici interne, sunt in dezacord cu privire la ce ar trebui facut pentru combaterea crizei. Nu s-au inteles cu privire la cat de mult trebuie stimulata economia. Se contrazic daca Banca Centrala Europeana ar trebui sa se preocupe mai mult de recesiunea acuta sau de viitoarea inflatie. Si s-au grabit sa protejeze locurile de munca din pietele proprii in dauna celor din celelalte state membre.

    Recentele alegeri europarlamentare i ncheiate la 7 iunie au eliminat orice dubiu. Au votat doar 43% dintre europeni – un minim istoric, in ciuda crizei financiare si a votului obligatoriu din unele state membre. Partidele de extrema dreapta, care se opun Uniunii si imigrantilor veniti din statele membre mai sarace, au inregistrat scoruri considerabile, la fel ca si ecologistii. Cei ce totusi s-au dus la vot au avut in vedere in mare parte probleme de politica interna.

    Clasa conducatoare a Americii e subminata de razboaie intestine, iar modelul economic american al pietei libere, slab reglementate, este puternic contestat, astfel incat Europa are un cuvant mai greu de spus. “Modelul european” al interventionismului semnificativ al guvernului in economie, care propune reglementarea pietelor financiare, a industriei si a pietei muncii si sisteme generoase de pensii si de asigurari medicale gestionate de catre stat este deja laudat in unele cercuri ca o alternativa devenita brusc viabila la capitalismul de stil anglo-american.

    Dar, desi criza ipotecilor secundare a inceput in Statele Unite, Europa a suferit sensibil mai mult. Fondul Monetar International estimeaza ca bancile europene detineau mai multe active toxice decat cele americane, desi si-au ajustat mai putin decat acestea valoarea contabila a activelor. Deficitele bugetare cresc, iar somajul, in special in randul tinerilor, este deja la maximul ultimilor 10 ani. Si cum reactia la criza se impiedica de disensiunile din UE, multi economisti se asteapta acum ca efectele problemelor sa dureze aici mai mult decat peste Atlantic.

    “Suntem in toiul unei crize foarte severe”, spune Joschka Fischer, politician al Partidului Verzilor si fost ministru de externe al Germaniei. “Avem o lipsa cronica de lideri si suntem prinsi exact in mijlocul vartejului”. Principala infruntare in interiorul Uniunii a fost intotdeauna intre prioritatile nationale si interesele comunitare. Cedarea drepturilor si a atributelor puterii nationale – asupra monedei, a schimburilor comerciale, a regulamentelor vamale – nu a fost niciodata un lucru simplu, nici chiar in vremurile bune. In cele rele, cum e actuala criza, politicile nationale iau fata interesului comun. Liderii actioneaza ca sa protejeze industriile locale, muncitorii si electoratul, cu pretul sacrificarii celor din alte state. Muncitorii sunt nemultumiti din cauza sacrificiilor pe care simt ca trebuie sa le faca din cauza imigrantilor.

    La fabrica de anvelope Goodyear Dunlop din Amiens, nordul Frantei, Thierry Fagot, 36 de ani, isi pierde locul de munca pe care l-a avut vreme de 13 ani. El priveste competitia din interiorul Uniunii ca una dintre explicatiile pentru ce se intampla.

  • Cum s-a prabusit piata imobiliara chineza

    In vremurile bune, pe la inceputul lui 2007, bancherii de la
    Merrill Lynch, Deutsche Bank si alte grupuri financiare au mizat pe
    Xu Jiayin, un mogul imobiliar care se presupunea ca va deveni
    urmatorul miliardar al Chinei. Ei i-au imprumutat 400 de milioane
    de dolari companiei lui Xu, l-au incurajat sa cumpere suprafete
    mari de teren, iar la inceputul lui 2008 i-au promovat o emisiune
    initiala de actiuni a companiei sale Evergrande Real Estate Group
    din Hong Kong, emisiune in valoare de 2,1 miliarde de dolari.

    Un an mai tarziu, piata imobiliara a Chinei era prabusita,
    Evergrande era inglodata in datorii, iar bancherii de pe Wall
    Street se confruntau cu mari pierderi, pentru ca firma chinezeasca
    nu a vandut nicio actiune investitorilor.

    Acum, spun analistii, Evergrande a devenit un simbol al erei de
    investitii fara capatai din China, cand bancherii internationali,
    brokerii si managerii de fonduri de investitii cu grad ridicat de
    risc s-au repezit aici sperand sa profite de pe urma celui mai mare
    boom in constructii din lume. Din cauza pariurilor pe termen scurt,
    cateodata chiar hazardate, pe piata imobiliara a Chinei, unele
    dintre cele mai mari institutii financiare ale lumii ar putea sa fi
    pierdut pana la 10 miliarde de dolari, calculeaza analistii. “Au
    fost lacomi”, spune Andy Xie, un economist independent care a
    lucrat ca economist-sef la filiala Morgan Stanley din China. “Toti
    se grabeau sa faca bani repede la bursa. Asa ca le spuneau
    dezvoltatorilor sa mearga si sa cumpere si mai mult pamant. Si asa
    au ruinat o gramada de companii bune.”

    Desi e inca neclara amploarea dezastrului imobiliar – vanzarile
    si-au revenit usor dupa ce s-au prabusit cu peste 50% in unele
    orase – investitiile in marile proiecte imobiliare s-au oprit. Ce
    este clar e ca boom-ul a fost alimentat partial de investitorii
    straini, care in ultimii patru ani au pompat zeci de miliarde de
    dolari in piata imobiliara chinezeasca, cumparand cladiri de
    birouri, vile luxoase si participatii la marii dezvoltatori. Un
    fond imobiliar al Morgan Stanley a cumparat un turn in Shanghai
    pentru peste 240 de milioane de dolari; grupul Carlyle a cumparat
    vile de lux; in 2008, J.P. Morgan Asset Management detinea 12% din
    R&F Properties, un mare dezvoltator chinez. Ca sa scoata
    profituri mari, multi investitori straini s-au folosit de
    instrumente complexe de investitii offshore, precum obligatiunile
    convertibile si actiunile preferentiale, ceea ce le-a oferit
    avantaje fiscale si le-a permis sa ocoleasca mai usor controlul
    strict al Beijingului in ce priveste investitiile in companiile
    chinezesti. Adeseori, pentru a eluda taxele, investitiile erau
    derulate prin intermediul unor firme din teritorii ca Insulele
    Cayman sau Insulele Virgine.

    Un instrument preferat de joaca au fost tranzactiile cu actiuni
    inainte de emisiunea initiala de la bursa. Plini de lichiditati,
    investitorii straini emiteau obligatiuni convertibile prin
    intermediul unei entitati offshore, ca metoda de a investi sute de
    milioane de dolari intr-un dezvoltator imobiliar chinez. Cand
    dezvoltatorul era pregatit sa vanda actiuni in Hong Kong, el platea
    inapoi investitia sau obligatiunile initiale dand investitorului
    strain actiuni inainte de emisiune, la un pret preferential.

    Analistii spun ca investitorii straini au devenit tot mai agresivi
    in astfel de tranzactii, uneori nemailuand in calcul riscurile. De
    obicei, investitorul gasea un dezvoltator, pompa sume mari in
    companie prin intermediul vehiculelor de investitii offshore,
    incuraja dezvoltatorul sa foloseasca banii ca sa cumpere suprafete
    mari de teren care sa creasca valoarea companiei, apoi il pregatea
    pentru o oferta publica initiala (IP O) la bursa din Hong Kong. La
    mai putin de un an de la oferta de actiuni, multi investitori aveau
    de gand sa-si faca exitul vanzandu-si actiunile cu un profit
    imens.

    Investitorii au sperat sa profite si de pe urma monedei chinezesti,
    yuanul, care se aprecia in fata dolarului si atragea si mai mult
    capital speculativ in piata imobiliara.
    “Unele dintre obligatiunile convertibile erau foarte complicate”,
    spune Richard Sun, partener la biroul din Hong Kong al
    PricewaterhouseCoopers (PwC).
    Strategia a fost incurajata de o avalansa de oferte publice
    initiale la bursa din Hong Kong, in urma carora dezvoltatorii
    imobiliari au strans miliarde de dolari in ultimii cinci ani. In
    2007, spre exemplu, cand China a ajuns cea mai atractiva piata de
    IP O, dezvoltatorii chinezi au adunat o suma record de 8,3 miliarde
    de dolari, potrivit PwC.

    Intr-una dintre cele mai mari tranzactii ale anului, Country
    Garden, un dezvoltator controlat de Morgan Stanley, a strans 1,9
    miliarde de dolari. Fiica de 26 de ani a fondatorului a devenit
    rapid cea mai bogata persoana din China, cel putin pe hartie, cu o
    avere estimata atunci la 16 miliarde de dolari de catre revista
    Forbes. Cea mai mare investitie premergatoare listarii a fost
    incheiata cu Evergrande, firma cu sediul in provincia Guangdong,
    controlata de Xu Jiayin, un antreprenor respectat. Evergrande, care
    construia sustinut proiecte mamut, de talia complexului Royal
    Scenic din Guangzhou, a strans sute de milioane de dolari de la
    investitorii straini si apoi a inceput sa cumpere suprafete mari de
    teren in toata tara.

  • Ce le place baietilor

    Kelly Pena sau confidenta copiilor, dupa cum ii spun unii producatori de la Hollywood, cotrobaia intr-o dupa-amiaza prin dulapul de haine al unui baiat de 12 ani in casa acestuia din Encino, California. Misiunea ei secreta: sa scoata la iveala ce il sensibilizeaza si sa foloseasca descoperirile ca sa ajute compania Walt Disney sa se repozitioneze ca o forta culturala in randul baietilor.

    Pena, care este cercetator la Disney, dar are o experienta indelungata in lumea cazinourilor, s-a oprit asupra unui tricou ros de atata purtare, cu imaginea unei trupe de rock. Black Sabbath? “Cand il port ma simt de ca si cum as merge la un film interzis celor sub 16 ani”, spune Dean, un roscat timid, ai carui parinti au cerut sa nu-i fie divulgat si numele de familie. Evrika! Pena si echipa ei de antropologi au petrecut 18 luni incercand sa intre in mintile baietilor necomunicativi, in cautarea acestui tip de piatra filozofala a psihologiei adolescentine.

    Disney se bazeaza pe observatiile femeii ca sa creeze noi produse de divertisment pentru baietii intre 6 si 14 ani, un grup pe care Disney il acaparase pe vremea serialului “Davy Crockett”, dar care a migrat spre alte zari dupa ce compania a dat mai multa atentie serialelor pentru fete precum “Hannah Montana”. Copiii pot sa vada deja rezultatele cercetarilor lui Pena pe Disney XD, un nou canal TV de cablu si un website (disney.go.com/disneyxd). Nu e o intamplare, spre exemplu, ca personajul principal din “Aaron Stone” este un jucator mediocru de baschet. Pena, 45 de ani, le-a spus producatorilor ca baietii se identifica mai ales cu protagonistii care se descurca mai greu. “Sa castigi nu e nici pe departe atat de important pentru baieti pe cat crede Hollywoodul”, sustine ea.

    Actorii din film au fost instruiti sa-si arunce pe umar skateboard-urile cu partea din spate inainte. (Baietii obisnuiesc sa le poarte astfel, in realitate, ca sa-si arate personalitatea, a descoperit Pena.) Sectiunea cu jocuri de pe site-ul Disney XD are o multime de premii. (Conteaza mai putin nivelul de joc pe care l-ai atins si mai mult sa poti vorbi cu ceilalti despre succesele marunte, au aratat studiile.)

    Grijulii sa nu para manipulatoare, companiile de media centrate pe publicul tanar discuta arareori despre acest tip de cercetare de teren. Cei de la Disney sunt atat de mandri de noul lor “cartier general pentru baieti”, incat au facut o exceptie, oferind o fereastra rara spre “carligele” emotionale presarate in programele de divertisment pentru copii.

    Eforturile sunt la fel de mari ca si potentialele profituri: baietii intre 6 si 14 ani reprezinta o piata de consum de 50 de miliarde de dolari la nivel mondial, potrivit studiilor de piata.

    Pana acum, initiativa Disney s-a limitat la canalul XD. Dar Disney spera ca XD va produce un serial de succes care sa poata urma modelul impus de serialul “High School Musical”: de la televiziunile prin cablu la produse branduite, apoi la spectacole cu public, la film si culminand poate cu o atractie a parcurilor tematice din Disney World, faimosul complex turistic din Orlando, Florida.

    Cu exceptia lung-metrajului “Masini”, a liniei de produse “Casa Printeselor”, a “Fratilor Jonas” si a “Pixie Hollow”, o lume virtuala construita in jurul zanelor, Disney a fost evident deficitar in ce priveste francizele de divertisment pentru baieti. (“Piratii din Caraibe” si “Toy Story” sunt intr-un soi de hibernare, asteptand noile serii pentru marile ecrane.) Audienta postului Disney Channel este 40% masculina, si totusi fetele aduc cele mai mari vanzari de produse cu marca firmei.

    Companiile de media din toata lumea s-au zbatut sa tinteasca piata de divertisment a baietilor. Pustii sunt mai greu de ghicit, dintr-o multime de motive. Ei sar mai repede decat fetele de varsta lor de la activitati sportive la televizor si la jocuri video. De asemenea, ei pot fi intelesi mai greu: cliseul ca fetele sunt mai dispuse sa sporovaiasca despre sentimentele lor este adesea adevarat. Cei din echipa condusa de Pena au pregatire in antropologie si psihologie, dar ea are o licenta in jurnalism si nu si-a inchipuit niciodata ca va lucra cu copiii. Experienta in cercetarea preferintelor consumatorilor a dobandit-o lucrand pentru un operator hotelier de cazinouri plutitoare.

    “Copiii par sa fie mai deschisi cu mine”, spune Pena, care nu are insa copii. Cateodata, cercetarea e facuta in grupuri; alteori presupune ca Pena sa mearga la cumparaturi cu un adolescent si cu mama lui (si poate si cu un cameraman). Subiectilor, alesi prin esantionare de catre o companie de cercetare a pietei, nu li se spune niciodata ca stau de vorba cu cei de la Disney. Copiii primesc 75 de dolari pentru participarea la aceste studii.

    Plimbandu-se prin casa lui Dean din Encino, inverzita suburbie a Los Angelesului din spatele dealurilor Hollywood, Pena cauta indicii mute cu privire la ce-i place si ce nu-i place baiatului. “Lucrurile din fundul rafturilor, dar pe care el nu le-a aruncat inca – asta merita urmarit”, a comentat ea inainte sa-si inceapa explorarea. “Ce are pe pereti? Cum interactioneaza cu rudele?”

    O descoperire importanta dupa vizita de doua ore: desi Dean incerca sa para matur si nonsalant in raspunsuri, avea o componenta importanta de copil in mentalitate si in comportament. Spre exemplu, pe pat avea asternuturi cu dinozauri si jucarii de plus. “Cred ca incearca sa forteze o multime de limite pentru prima data in viata lui”, a spus Pena mai tarziu.

    Desi Disney XD tinteste in principal publicul format din baieti si din tatii lor, nici fetele nu sunt excluse. “Zilele serialelor exclusive pentru baieti, unde fetele n-au ce cauta, au trecut de mult”, declara Rich Ross, presedinte al Disney Channels Worldwide.

    In cercetarile lui Kelly Pena, baietii din diferite culturi si piete au descris programele de televiziune care-i aveau drept public tinta drept “comice fara intentie”, dar si-au exprimat dorinta de a vedea un nou canal TV care sa fie “comic cu intentie”, spune Ross. Pana acum, Hollywoodul a avut o viziune prea ingusta, oferind fie numai actiune, fie numai animatie, in loc sa caute o combinatie mai nuantata, adauga el.

    Iar acesta este un motiv pentru care Pena tot face interviuri. Acasa la Dean, echipa ei il intreba pe baiat ce a vrut sa spuna cand a folosit cuvantul “crash” (prabusire, terminare). Ben, prietenul in varsta de 12 ani al lui Dean care venise in vizita ca sa mai stea de vorba cu acesta, raspunde: “Dupa o zi lunga in care nu facem nimic, stam degeaba”. Luandu-si deodata seama, Ben adauga: “Vorbesc in plus?”. Nici pe departe.

  • Cum educa Bill Gates poporul cu televizorul

    Fundatia Bill si Melinda Gates a cheltuit recent doua milioane de dolari ca sa extinda accesul la internet in bibliotecile din Letonia, 90 de milioane de dolari ca sa-i ajute pe cultivatorii de cacao si caju din Africa si 11 milioane de dolari pentru continuarea, in Filipine, a unor cercetari pentru obtinerea unor recolte de orez mai performante. Banii fundatiei au fost folositi si in alt scop: au ajutat la scrierea scenariului pentru un episod recent din serialul “Spitalul de urgenta”, care marca revenirea lui George Clooney.

    Institutia, care gestioneaza miliarde de dolari de la familia Gates si de la Warren Buffett, este binecunoscuta pentru multiplele sale proiecte din lumea intreaga in care promoveaza sanatatea si educatia. E totusi mai putin cunoscuta pentru incercarea sa de a influenta din umbra atitudinile publice fata de aceste chestiuni, prin sprijinirea unor mesaje inserate in divertismentul de masa, in special in serialele de televiziune “Spitalul de urgenta” si “Lege si ordine”. Mesajele fundatiei cu privire la prevenirea virusului HIV, siguranta practicilor chirurgicale si raspandirea bolilor infectioase au fost strecurate in aceste seriale.

    Acum, fundatia Gates are de gand sa-si extinda implicarea si sa cheltuiasca si mai multi bani pentru influentarea opiniei publice, printr-o intelegere incheiata cu Viacom, compania care opereaza MTV. Ar putea fi denumita “publicitate pe mesaj”: corolarul social sau filantropic al contractelor de publicitate pe produs, in care marketerii platesc pentru ca anumite produse sa fie vizibile in spectacole sau in filme. In loc sa vanda Coca-Cola sau masini produse de General Motors, ei promoveaza educatia si stilul de viata sanatos.

    Gates s-a intalnit recent cu Philippe P. Dauman, directorul executiv de la Viacom, ca sa discute despre o initiativa care ii va da organizatiei filantropice a lui Gates ceva la care viseaza orice organism non-profit: un imens megafon. Noul parteneriat, denumit Get Schooled (“Educa-te”), presupune consultari intre expertii fundatiei lui Gates si directorii de la toate retelele Viacom care iau decizii asupra programelor. Tinta lor este sa introduca subiecte legate de educatie in emisiunile care se difuzeaza acum sau sa creeze noi programe concentrate pe educatie. “Noi implicam aici intreaga putere creativa a organizatiei noastre”, spune Dauman. “Intreaga companie este angajata in acest demers.”

    Desi Viacom acorda spatiu de emisie pentru anunturi de interes public, iar oamenii fundatiei se consulta cu directorii de programe, fundatia da bani si pentru productie – nu doar pentru a promova transmiterea unor anunturi de interes public, ci si, indirect, pentru sponsorizarea celorlalte programe ale Viacom. “Suntem deschisi la toate acestea si incercam sa vedem cum ne putem folosi mai bine resursele odata ce avansam”, spune Allan C. Golston, presedinte pentru programe americane al fundatiei. El spune ca organizatia va oferi fonduri tertilor pentru “a crea continut” pentru Viacom.

    Eforturile filantropilor de a influenta programele de televiziune nu sunt ceva nou, desi telespectatorii sunt probabil mai putin constienti de ele decat sunt de prezenta unei cutii de Coca-Cola in mana personajului dintr-un serial pe care il urmaresc.

    James Steyer, director executiv al Common Sense Media, care promoveaza divertismentul orientat spre familie, spune ca fundatia cauta de obicei sa insereze in programele de televiziune doar sfaturi si sugestii de comportament. “Aici diferenta este ca Fundatia Gates plateste pentru asta, ca sunt chiar dispusi sa dea bani pentru crearea de programe”, spune Steyer.

    Anul trecut, spre exemplu, fundatia a alocat un grant de trei ani in valoare de 1,37 milioane de dolari Centrului Norman Lear de la Scoala de Comunicare Annenberg a Universitatii California de Sud. Centrul se ocupa de cercetari multidisciplinare in domeniul politicilor publice, axate pe studierea implicatiilor pe care le are convergenta intre divertisment, comert si viata societatii, iar numele ii vine de la Norman Lear, filantrop si producator de televiziune, intre altele al filmelor “Maude”, “All In The Family”, “The Jeffersons” si “Mary Hartman, Mary Hartman”. Expertii academici au organizat intalniri intre scenaristi si producatorii acelor seriale si experti in HIV si practici chirurgicale.

    Fundatia a mai platit si un film de 22 de minute intitulat “Bring Your «A» Game”, despre pericolele abandonarii liceului, produs de Mario Van Peebles, care va fi difuzat in septembrie pe unul din posturile Viacom. Cei care au folosit aceste metode spun ca ele s-au dovedit eficiente in influentarea conceptiilor si a comportamentului publicului. “Exista o multime de studii care demonstreaza ca atunci cand un personaj de serial spune , este eficient, mai eficient decat orice brosura”, spune Martin Kaplan, directorul Centrului Norman Lear. Programul dezvoltat de Centru sub numele “Hollywood, sanatate si societate” a primit grantul Fundatiei Gates anul trecut.

    Efortul lui Kaplan a reusit sa influenteze scenariul intoarcerii lui Clooney in “Spitalul de urgenta”. Centrul Lear a organizat o intalnire intre scenaristii serialului si dr. Atul Gawande, chirurg si colaborator al revistei The New Yorker, care a prezentat grupului lista de practici intocmita de Organizatia Mondiala a Sanatatii cu privire la siguranta chirurgicala. Subiectul a ajuns in scenariul “Spitalului de urgenta”: transplantul renal al doctorului Carter, personajul interpretat de Noah Wyle.

    Toamna trecuta, subiectul unui episod din “Lege si ordine” despre transmiterea HIV de la mama la copil a reiesit dintr-o intalnire pe care Kaplan a organizat-o intre un expert in SIDA si scenaristii serialului. “Viziunea noastra este ca nu trebuie sa sacrifici divertismentul ca sa transmiti un mesaj”, spune Kaplan.
     

    Traducere de Mihai Mitrica

  • Salvarea lumii vine din Asia

    Sa luam Hawe Hydraulics, o companie germana din München, capitala regiunii bavareze, care produce valve si sisteme hidraulice. Vanzarile companiei au explodat in ultimii ani, impulsionate de cererea din China si din restul Asiei. Dar in ultimele cateva luni, comenzile noi s-au evaporat aproape peste noapte.

    Doar 5% din produsele Hawe sunt vandute direct in Statele Unite, dar vanzarile s-au prabusit brusc dupa ce companiile americane au oprit importurile din China de bunuri care foloseau produsele companiei germane. “Odinioara, treaba asta dura ani de zile. Acum insa interdependenta globala functioneaza foarte repede”, spune Karl Haeusgen, directorul executiv al Hawe, responsabil de expansiunea globala a companiei.

    Statele Unite, cu economia lor bazata pe credit, s-au asigurat ca altii – in special China, Germania si Japonia – vor fi in stare sa atraga surplusurile de marfuri. Dinamica s-a schimbat acum, iar americanii constransi financiar isi reduc drastic achizitiile. “Pe masura ce consumatorul american capituleaza, urmatoarea la rand este bula exporturilor”, spune Stephen Roach, presedintele diviziei Morgan Stanley din Asia.

    “Economiile care se bazeaza pe exporturi vor fi supuse unor transformari foarte dure.” In Germania, cel mai mare exportator de marfuri al lumii inca din 2003, vanzarile catre alte state au adus cresterea economica in ultimii cinci ani. Dar in al treilea trimestru, scaderea exporturilor a trimis Germania in recesiune. In principiu, toti economistii se asteapta ca 2009 sa fie un an pierdut pentru Germania, care va plati un pret mare pentru aceasta schimbare.

    Restrangerea exporturilor arata ceea ce puncta si Haeusgen, ca exista o puternica corelatie intre prosperitatea Chinei, care s-a bazat partial pe larghetea americanilor, si exporturile germane catre China si alte tari. Exporturile industriale ale Germaniei au alimentat o economie a Chinei care la randul ei este alimentata de cererile de marfuri venite din partea Americii.

    Jacques Cailloux, economist-sef pentru regiunea europeana la Royal Bank of Scotland din Londra, a stabilit o corelatie stransa intre exporturile chinezesti in SUA si exporturile germane in China. Deficitul comercial al SUA a fost in 2007 de 708,5 miliarde de dolari; excedentul de 288,5 miliarde de dolari al Germaniei si cel de 262,2 de miliarde de dolari al Chinei reprezinta o mare parte din cealalta latura a ecuatiei.

    Deja comenzile totale de marfuri din Germania au scazut semnificativ. In septembrie, ele au scazut cu cea mai mare rata lunara din 1990 incoace, cand economia Germaniei de Est se dezintegra. Octombrie a fost aproape la fel de rau. Hawe, infiintata de bunicul lui Haeusgen dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, apartine unui grup de companii germane cunoscute sub numele de Mittelstand – afaceri de talie medie, aproape intotdeauna detinute de o familie.

    Produsele lor sunt pe atat de ubicue pe cat sunt de invizibile pentru consumatorul obisnuit. Cu aschii de metal slefuit care sclipesc pe podeaua magazinului de la parter si cu angajatii purtand blocuri de otel in brate si asambland manual diverse componente, Hawe arata ca un tip de companie despre care manualele de economie moderna spun ca ar putea functiona mai bine in locuri cu forta de munca ieftina.

    De fapt, experimentatii angajati ai Hawe sunt capabili sa imbine componentele de baza ale sistemelor hidraulice cu tolerante de un micron. Hawe nu a reusit sa gaseasca nicio masina – ca sa nu mai vorbim de muncitori cu costuri reduse – care sa poata sa indeplineasca aceasta misiune. Aceste produse sunt asamblate doar in atelierele companiei din zona Münchenului.

    Dar in ciuda succesului sau, Hawe nu este nici pe departe imuna la suferintele economiei globale. Hawe a obtinut anul trecut venituri de 238 de milioane de euro, la capatul a cinci ani de crestere, insa vanzarile sunt acum aproape zero si compania se pregateste pentru o usoara scadere in 2009. Incetinirea accentuata a cresterii globale din ultimele trei luni a insemnat ca vacanta traditionala de Craciun a fost extinsa, in functie de produs, cu diverse intervale.

    S-a renuntat la cateva sute de angajati temporari. Alti angajati ramasi fara activitate isi incaseaza totusi salariile la acelasi nivel din conturile in care, in anii manosi, s-au strans platile pentru orele suplimentare. “In urma cu un an era plin de angajati”, spune Michael Knobloch, directorul de marketing al Hawe, stand intre doua utilaje incremenite. “Toate masinile erau in functiune.”

    Si din cauza utilajelor incremenite de la Hawe si de la atatea alte fabrici, si alte activitati economice din Germania au suferit scaderi. Deutsche Bahn, operatorul feroviar national, a inchiriat spatii in porturi pentru a-si gara in aceasta iarna trenurile de marfa ramase fara activitate. Compania estimeaza o scadere de 40% a livrarilor de marfuri in decembrie fata de aceeasi luna a anului 2007.

    Producatori de nisa ca Hawe sunt printre cei responsabili de aceasta, dar nu sunt singurii, lor alaturandu-li-se companii de prestigiu ca BMW, Daimler, Porsche si Volkswagen, care si-au extins cu totii vacantele de Craciun. Deutsche Post, gigantul german de logistica care detine si DHL, a suferit o scadere cu 15-20% a activitatii de livrare de marfuri.