Tag: Nurburgring

  • Nürburgring, paradisul unde poţi să ajungi

    Aproximativ 160 de viraje pline de adrenalină şi senzaţii tari. Un adevărat paradis pentru automobilişti, aşa poate fi descris Nürburgring, circuitul care arată supremaţia nemţilor în industria auto. Proiectat şi finalizat în anii ’20, Nürburgring este şi acum considerat o adevărată capodoperă a ingineriei. Circuitul este împărţit în două: Nordschleife, cu o lungime de 21 km, şi Sudschleife, de aproape 4,5 km, acesta din urmă fiind utilizat pentru Formula 1 (considerat a fi mai sigur) sau alte competiţii precum cursa de 24 de ore – pentru care este deschis întreg circuitul de 25 km.

    Încă de la intrare eşti întâmpinat de exclusivităţi – Ferrari Enzo cu numere de Rusia, câteva Porsche Carrera GT, Aston Martin V8 Vantage şi zeci de modele Porsche 911 din toate erele. Locul perfect pentru ca Jaguar, celebrul aristocrat britanic, să-şi demonstreze valoarea, într-o perioadă când constructorii britanici de maşini sport sunt eclipsaţi de cei din Europa Continentală.

    Evenimente pe circuit s-au mai realizat – pe Hungaroring în Ungaria, pe Estoril în Portugalia, dar acestea au o lungime de numai câţiva kilometri, astfel că experienţele sunt mult mai intense pe Nürburgring. Nu degeaba acolo sunt testate toate maşinile care intră în producţia de serie. Cum poţi să testezi cel mai bine o maşină, dacă nu pe circuit? Unde realizezi cât de bine este făcută cu adevărat? Tot pe circuit. Într-o singură zi de test, un XKR-S s-a parcurs cel puţin 250 km de circuit, din care 60 în regim foarte apropiat celui de competiţii.

    XKR-S este cel mai puternic, agil şi mai concentrat asupra condusului model produs până acum de Jaguar. Potrivit acestora, este chiar mai agil decât celebrul supercar XJ220 din anii ’90. Dacă modelul supersport din anii ’90 (din care un exemplar se regăseşte şi în colecţia lui Ion Ţiriac) dispunea de un motor V6 de 3,5 litri de 542 CP, V8-ul de pe XKR-S are acum 550 CP. Mai mult, noul model poate accelera de la 0 la 100 km/h în 4,2 secunde, faţă de 4,4 secunde în cazul lui XJ220, şi poate rula cu 300 km/h.
    Imediat cum iei loc în habitaclu observi scaunele sport, acoperite cu piele fină şi care oferă inclusiv posibilitatea reglării suportului lateral. Avem lemn de esenţă nobilă, aluminiu satinat, suprafeţe acoperite cu piele şi un sistem multimedia. Am fi preferat un schimbător de viteze obişnuit în locul noului schimbător rotativ preluat de la XF.

    Porneşti motorul, savurezi simfonia oferită de noua evacuare optimizată, selectezi poziţia D a cutiei de viteze şi porneşti. E uimitor cât de paşnic este Jaguarul atunci când pur şi simplu vrei să conduci normal. Dar, imediat ce selectezi S şi apeşi pedala de acceleraţie dincolo de primul sfert al cursei, “all hell breaks loose”, ca să-i cităm direct pe englezi. O astfel de maşină nu putea fi testată corect pe drumurile publice, asta este sigur. Nici măcar un pilot nu are cum să aprecieze exact stabilitatea maşinii pe viraje la 180 km/h sau cu frânele care opresc automobilul exact cum trebuie. Primele ture de circuit s-au realizat cu un instructor aflat în prima maşină dintr-un total de patru, care dicta la secundă când să se frâneze, când să se accelereze şi care este trasa ideală prin viraj. Următoarele sesiuni s-au parcurs însă cu un pilot de DTM în prima maşină. Diferenţa? Maşinile din spatele său rulau doar cu 160 km/h pe o porţiune unde se rula cu 260 km/h cu un XKR-S.

    Spre deosebire de alte circuite europene, unde la intrare trebuie să se achite sume importante, pe Nürburgring o tură de 21 km costă numai 25 de euro.
    25 de euro pentru a avea ocazia de a fi depăşit sau a depăşi Porsche 911, Aston Martin, Ferrari sau Lamborghini. 25 de euro pentru a intra într-un paradis din care trebuie să ieşi numai pentru a alimenta la benzinăria din apropiere.

  • Cu Porsche pe circuitul de la Nürburgring


    Acum, pe Nürburgring, circuitul de 28 de kilometri din sudul
    Germaniei, nu mai alearga masini de Formula 1, dar au loc o multime
    de alte competitii de motorsport. Si, mai important, pentru numai
    22 de euro, circuitul este deschis pentru o tura oricarui posesor
    de masina. Iar pentru o suma ce ajunge la 1.200-1.400 de euro, poti
    participa in ceea ce nemtii numesc “Perfektion training”, adica un
    curs de pilotaj derulat pe parcursul a doua zile, care iti permite
    sa testezi limitele unora dintre cele mai puternice masini din lume
    si, mai ales, sa iti testezi propriile limite atunci cand te afli
    la volanul unei masini de 450 de cai-putere sau chiar mai mult.

    “Astazi – si la fel se intampla la toate trainingurile –
    circuitul este inchis pentru public, dar in weekend si in zilele in
    care nu sunt evenimente e o nebunie pe traseu (cativa oameni mor in
    fiecare an in accidente aici – n. red.), e plin de masini puternice
    si mai putin puternice, motociclete si chiar camioane”, spune
    instructorul grupei patru, unde am fost repartizat, alaturi de alti
    trei germani, un belgian si un olandez.

    Cu exceptia unuia dintre nemti, care mai facuse doua tururi in
    urma cu ceva vreme, niciunul nu mai fusesem pe circuitul de la
    Nuerburgring, motiv pentru instructor sa exclame cu un zambet mare
    pe fata: “Inseamna ca o sa va placa, pentru ca nici nu stiti ce ati
    pierdut. Iar cu masinile astea, o sa va placa si mai mult”.
    Masinile la care se refera neamtul erau, bineinteles, Porsche, pentru ca acest eveniment era
    organizat de producatorul german de lux.

    Peste o suta de masini, incadrate in peste 20 de grupe, de la
    Boxster, Cayman, Carrera, 911 Turbo, GT2, GT3, nelipsind,
    bineinteles, versiunile S sau RS. Mai explicit, pentru cei care nu
    cunosc terminologia si gama Porsche, este nevoie de o precizare: sunt
    masini cu cate 400-500 de cai-putere, care ajung de la zero la 100
    km/h in mai putin de 4-5 secunde, la 200 km/h in 10-12 secunde si
    costa cel putin 50.000-60.000 de euro fiecare. Asadar, masini
    sport, dar nu SUV-uri (modelul Porsche din acest segment, Cayenne, detine cea
    mai mare pondere in vanzarile marcii, mai ales in pietele
    emergente, precum Romania) sau limuzine cu patru usi
    (Panamera).

    Profit de demograficele acestei reviste (adica datele privitoare
    la numarul si caracteristicile cititorilor, din care reiese ca
    ponderea managerilor in cititori este mai mare ca la orice alta
    publicatie) si va intreb: sincer, ati testat vreodata o masina?
    Testat nu inseamna rulat in oras intre doua semafoare sau pe drumul
    spre mare cu 200 de kilometri la ora. Testat nu inseamna nici
    scartait de roti pe serpentinele dintre Predeal si Brasov. Cei
    foarte putini care au testat o masina si cu atat mai mult o masina
    sport, precum cele din gama Porsche 911, inteleg ce inseamna o masina care
    te face sa ajungi la limita fizica, sa experimentezi, asemeni
    pilotilor de aeronave, forte gravitationale in doar cateva secunde,
    dar toate acestea cu o masina perfect controlabila.

    Pentru ca indiferent despre care dintre masinile pe care le-am
    testat pe Nürburgring – Boxster, Cayman S, Carrera 4 si Carrera 4S
    au fost alocate grupului nostru – un lucru a fost comun: tinuta de
    drum senzationala. E adevarat, e foarte greu sa gasesti nod in
    papura unui Porsche, oricare ar fi el. Sigur ca intre
    fiecare dintre aceste masini exista diferente, iar tinuta de drum a
    unei masini cu tractiune integrala difera de cea a uneia cu doua
    roti motrice, dupa cum cateva zeci de cai-putere in plus sau in
    minus iti permit sa te tii dupa masina din fata sau nu.

    Indiferent de care masina a fost vorba, un lucru este cert. Un
    Porsche – sau in general orice alta masina
    sport – care nu a fost dus de proprietar pe un circuit este ca un
    angajat cu doctorat care vinde hamburgeri sau legume in piata,
    adica un muncitor supracalificat. “Pentru noi este foarte important
    Nürburgring pentru ca este esenta pregatirii noastre sportive”,
    motiva seful departamentului produse al Porsche alegerea
    circuitului de la Nürburgring pentru acest eveniment.

    Si cum sa nu fie asa, cand fiecare componenta a traseului ii
    permite masinii sa iti arate ca odata ce ai ales traiectoria
    optima, poti experimenta aceleasi senzatii ca ale unui pilot de
    raliu sau, pe alocuri, de avion. Pentru ca atunci cand amesteci
    curbele stranse cu portiunile unde vitezele trec de 200-250 de
    kilometri pe ora sau chiar mai mult si cu latimea circuitului care
    pe alocuri abia daca permite trecerea a doua masini una pe langa
    cealalta, iese un cocktail exploziv si, pe alocuri, extrem de
    periculos. Doar pe un circuit poti merge la limita ta si a masinii,
    dar in siguranta. O siguranta data tocmai de intelegerea limitelor,
    acceptarea acestora si, dupa caz, imbunatatirea permanenta a
    performantelor.