Asa stau lucrurile si in cazul Castelului Chillingham din
Northumberland, a carui constructie a inceput in anul 1246, cu un
singur turn. Ulterior a fost extins cu permisiunea regelui Edward
al III-lea, construindu-se fortificatii, iar in timpul regelui
Iacob i-au fost adaugate galerii care sa uneasca cele patru
turnuri. Castelul a apartinut familiei Grey, conti de Tankerville,
fiind abandonat in 1932 din cauza costurilor prea mari de
intretinere.
Parea condamnat la ruina, daca nu ar fi atras atentia unui
cumparator care dorea sa-si creeze un domeniu pentru familia sa,
Sir Humphry Wakefield. Restaurarea laborioasa a durat circa zece
ani, iar cumparatorul a investit doar propriii sai bani in aceasta
operatiune. In prezent, accesul publicului este permis atat la
castel, cat si pe intregul domeniu vreme de sase luni pe an, din
aprilie pana in octombrie, iar castelul poate fi inchiriat pentru
nunti si alte evenimente – pentru care exista, de altfel, numeroase
cereri.
Dar mai presus de orice, castelul este considerat unul dintre
cele mai bantuite de stafii de pe teritorul tarii, stafiile
apartinand scotienilor oribil torturati si ucisi aici in vremea lui
Edward I “Picioare Lungi” (1239-1307), cunoscut din acest motiv si
sub renumele de “Ciocanul scotienilor”. Unora li se taiau sau
rupeau bratele si picioarele si erau aruncati printr-un put lung si
ingust in beci, unde mureau din cauza ranilor, de foame si din
lipsa de aer sau incercau sa manance din cadavrele din jurul lor.
Altii cadeau pe mana lui John Sage, fost razboinic al lui Edward I,
devenit calau si renumit prin cruzime, care a inventat el insusi
diverse unelte de schingiuire, aflate in sala de tortura a
castelului. Una dintre ele era, de pilda, butoiul cu tepi, in care
prizonierul era bagat si dat de-a dura, pentru o agonie cat mai
lenta.
In afara de urmele sinistre ale torturii la care erau supusi
scotienii, castelul ofera si atractii de alt ordin. Vizitatorii pot
admira camera pregatita pentru regele Iacob I, cea mai importanta
incapere a castelului, Sala Menestrelilor, decorata cu o pereche
impresionanta de coarne de elan preistoric descoperita intr-o
mlastina de langa un alt castel restaurat de Sir Humphry, precum si
cu o sanie atarnata de tavan – amintire dintr-o expeditie
antarctica a proprietarului. Domeniul este recunoscut si ca loc
unde pot fi vazute la pascut ultimele vite salbatice care mai
exista in Marea Britanie.