Tag: Noam Chomsky

  • Conjunctivul si linsajele

    Spuneam in articolul trecut ca am protestat fata de o invitatie
    la boicotarea institutiilor academice si a intelectualilor
    israelieni, semnata si de prietenul meu Gianni Vattimo(1). Eu nu
    puneam la indoiala dezacordul ce poate fi manifestat fata de
    politica guvernului israelian, ci spuneam ca nu se poate sustine,
    ca in apel, ca “academicienii si intelectualii israelieni, aproape
    in totalitatea lor, au jucat si joaca un rol de sustinere a
    guvernelor lor”. Toti stim cati intelectuali israelieni polemizeaza
    pe aceste teme.

    Ei bine, primesc o scrisoare politicoasa de la Vattimo, si in
    acelasi timp si alte mesaje de la cititori care-i impartasesc
    ideile. Vattimo scrie: “Ma simt ca unul caruia i se reproseaza
    utilizarea improprie a unui conjunctiv – inteleg cat de importante
    sunt cuvintele si sintaxa pentru tine ca semiolog – intr-o discutie
    despre linsajul de la Scoala Diaz(2)… Intrebarea esentiala era:
    cati intelectuali italieni de calibrul tau sau, scuza-ma, ceva mai
    mic au luat pozitie in mod public impotriva masacrului din Gaza? Si
    acum cati protesteaza pentru Chomsky oprit la frontiera?”(3).
    Dar eu, legat de linsajul de la Scoala Diaz, nu-i reprosam lui
    Vattimo ca foloseste gresit conjunctivul, ci ca vrea sa-i linseze
    prin represalii pe toti politistii italieni. O idee ce ar trebui,
    imi imaginez, sa fie respinsa de orice persoana cu bun simt. Daca
    pentru erorile unui om se condamna o intreaga categorie sau de-a
    dreptul un popor, poate sa nu insemne antisemitism, dar cu
    siguranta inseamna rasism. Intrebarea esentiala pomenita de el nu
    era de ce nu se vorbeste despre Gaza (chestiune atroce) sau despre
    execrabila interdictie de a tranzita a lui Chomsky (care, in
    treacat fie spus, s-a pronuntat impotriva boicotajului). Intrebarea
    esentiala privea boicotul.

    Toate scrisorile primite de mine se chinuie sa-mi insire argumente
    impotriva politicii guvernului israelian, uitand ca eu insumi am
    declarat ca n-o impartasesc. Articolul meu insa intreba daca, in
    baza unui refuz al politicii unui guvern, pot fi pusi la index de
    catre comunitatea intelectuala internationala toti cercetatorii,
    oamenii de stiinta, scriitorii din tara unde acel guvern
    guverneaza.
    Pare ca ai mei contestatari nu vad nicio diferenta intre cele doua
    probleme. Vattimo, de exemplu, pentru a sublinia ca in ideea
    boicotului exista antisionism, dar nu si antisemitism, imi scrie:
    “Sa fie antisemiti acei multi evrei antisionisti care isi simt
    religiozitatea lor ebraica amenintata tocmai de aceasta politica de
    forta?”. Dar tocmai asta e problema. Daca se admite, si ar fi greu
    sa n-o faci, ca exista multi evrei (si in Israel, atentie) care
    refuza politica de forta a guvernului lor, de ce atunci sa anunti
    un boicot global ce ii implica si pe acestia?

    Circula zilele acestea doua stiri proaste. Una este ca in scolile
    extremistilor religiosi israelieni au fost interzise tragediile lui
    Sofocle, “Anna Karenina”, operele lui Isaac Bashevis Singer si
    ultimul roman al lui Amos Oz. Aici nu e mana guvernului, ci a
    talibanilor locali, si stim ca exista talibani pretutindeni (au
    existat pana si niste talibani catolici care il puneau pe
    Machiavelli la index). Si atunci (a doua stire proasta), de ce
    boicotorii torinezi s-au comportat ca niste talibani cand au
    protestat fata de faptul ca premiul la Salonul Cartii i se acorda
    lui Amos Oz? Prin urmare, daca Oz nu este dorit la Mea Shearim
    (cartierul fundamentalistilor din Ierusalim) si nu e dorit nici la
    Torino (cetatea sacra a Giulgiului), unde trebuie sa mearga acest
    evreu ratacitor?

    Vattimo insista ca a fi antisionist nu este acelasi lucru cu a fi
    antisemit. Cred si eu. Stiu foarte bine ca, in urma cu doi ani,
    atunci cand a afirmat ca era cat pe ce sa dea crezare
    “Protocoalelor inteleptilor din Sion”, nu voia decat sa dea una
    dintre acele replici provocatoare ce sunt specialitatea lui –
    intrucat nicio persoana cu minte si cu studii nu poate sa citeasca
    “Protocoalele” si sa creada ca acel ansamblu de autodenunturi ce se
    contrazic intre ele ar fi o opera autentica (si ca batranii
    intelepti ai Sionului ar fi fost atat de imbecili). Probabil
    Vattimo o fi observat ca pe internet, alaturi de site-urile unde
    este condamnata iesirea lui, exista si o sumedenie unde este
    ridicata in slavi. Orice afirmatie extremista risca mereu sa
    starneasca aprobarea smintitilor.

    Dar Vattimo (si il inteleg bine) la replici de duh nu poate renunta
    si conchide: “Este Ahmadinejad o amenintare de distrugere a
    Israelului? Poate cineva crede cu adevarat acest lucru?”. Ei bine,
    oi fi eu un sentimental, dar mie parca imi e putin frica de unul
    care si-a propus sa elimine o natiune de pe fata Pamantului. Din
    aceleasi motive ce ma fac sa fiu ingrijorat si de viitorul
    palestienienilor.

    Note:
    1. Gianni Vattimo, filozof si politician comunist italian.
    2. In noaptea de 21 iulie 2001, in timpul summit-ului G8 de la
    Genova, politistii de la Reparto Mobile din Roma au descins in
    Scoala Diaz si au luat la bataie, inainte de a-i aresta, 93 de
    manifestanti.
    3. In luna mai a acestui an, Noam Chomsky, unul dintre cei mai mari
    lingvisti din lume, american de origine evreiasca, a fost
    impiedicat sa intre in Fasia de Vest (pentru a sustine o conferinta
    la Universitatea Birzet) din cauza criticilor sale la adresa
    politicii externe a SUA si a Israelului.