„În viaţă jonglezi cu un număr de bile: familia, prietenii, cariera, realizările personale, sănătatea; unele sunt din cauciuc şi dacă le scapi revin – de exemplu, cariera, iar altele sunt făcute din sticlă şi dacă le scapi, se ciobesc”, descrie Marcel Martin, executivul de 59 de ani care conduce diviza de supply chain la nivel global a grupului Coca-Cola Hellenic Bottling Company, o perspectivă preluată de la un fost executiv al Coca-Cola Enterprise, reprezentativă şi pentru parcursul său profesional.
Divizia de supply chain este una dintre cele mai importante ale companiei care produce şi distribuie mai mult de 2 miliarde de unit cases (lăzi sau baxuri) de produse în toate cele 28 de ţări pe care compania este prezentă. Procurementul, planificarea celor mai importante proiecte, producţia şi ingineria, precum şi sustenabilitatea companiei sunt câteva dintre reperele subsumate acestei divizii.
Coca-Cola HBC operează într-un teritoriu vast care se întinde de la County Kerry, din Irlanda, până la coasta Pacificului din Rusia şi de la Cercul Arctic până la Nigeria; în acest teritoriu, printre misiunile principale ale diviziei de care este responsabil românul se află construirea unui lanţ de producţie care să aprovizioneze toate aceste pieţe la un cost optim, precum şi dezvoltarea capacităţii de a dezvolta inovaţii uniform, într-un ritm rapid. „O optimizare de genul acesta presupune o viziune asupra lanţului de producţie al grupului ca un întreg, de la unităţile de producţie ale grupului şi liniile de producţie din acestea, până la numărul de centre de distribuţie şi depozite pe care compania le deţine”, descriu reprezentanţii Coca-Cola HBC rolul acestei divizii pe site-ul companiei.
Iar dacă în trecut echipele de supply chain raportau direct directorului de ţară şi, cu o linie întreruptă, grupului de supply chain, schimbarea produsă odată cu numirea lui Marcel Martin la conducerea acestei divizii, în 2015, este că tot lanţul raportează acum în linie directă grupului. Potrivit lui Martin, mai multe companii mari au făcut o astfel de schimbare, printre care P&G, Carlsberg, Unilever, cu scopul de a implementa mai rapid elemente de standardizare, practici de succes, inovaţie, tehnologii noi. Divizia pe care o conduce românul are un rol esenţial astfel în viitorul îmbuteliatorului lider al The Coca-Cola Company (în termeni de volum), care deserveşte o populaţie de aproximativ 595 de milioane de oameni şi cu venituri anuale nete care se plasează la peste 6,2 miliarde de euro (în 2016, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile).
În România, ecosistemul Coca-Cola este format din Coca-Cola România (filială a The Coca-Cola Company, proprietarul mărcilor înregistrate) şi partenerul său Coca-Cola HBC România, care îmbuteliază şi distribuie produsele sub licenţa The Coca-Cola Company în România. Pe plan local, îmbuteliatorul este cel mai mare jucător de pe piaţa băuturilor, având trei fabrici, la Ploieşti, Vatra Dornei şi Timişoara, circa 1.500 de angajaţi şi afaceri de peste 2,2 miliarde de lei (aproape jumătate de miliard de euro) la nivelul anului 2016. Profitul companiei s-a situat la 280 de milioane de lei, conform datelor de pe site-ul Ministerului de Finanţe.
Marcel Martin a plecat din ţară de două decenii; a păstrat însă un uşor accent moldovenesc, specific judeţului de origine, Vasluiul. Vorbeşte o română perfectă şi este atent să îşi acorde timp pentru a găsi corespondentele din limba natală pentru unele cuvinte – chiar şi expresii împământenite în limba engleză şi în corporaţiile de pe piaţa autohtonă.
Martin a studiat, între 1979 şi 1983, Mecanica Fină în cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti. Spune că, la acel moment, considera această disciplină drept calea de mijloc între cele două pasiuni ale sale, matematica şi literatura. „Era o facultate destul de nouă la vremea respectivă şi cu o orientare foarte mare către sisteme automate, roboţi industriali, lucruri atractive la vremea aceea şi care s-au demonstrat a fi foarte utile mai târziu.” S-a specializat în sisteme automate, după care şi-a început cariera la Iaşi, cu o repartiţie în compania de electronică Tehnoton. Aceasta avea circa 4.000 de angajaţi şi producea echipamente electronice pentru larg consum şi echipament pentru navigaţie maritimă.
În ultimii trei ani petrecuţi la Tehnoton, ocupa funcţia de şef al proiectării tehnologice, despre care spune că era similar cu un departament de cercetare şi dezvoltare al zilelor noastre. A lucrat acolo până în 1992, până când a sesizat oportunitatea angajării la Coca-Cola Iaşi, în momentul în care compania a început recrutările acolo. Astfel, devenea unul dintre primii 10 oameni recrutaţi de compania care îşi făcea intrarea pe piaţa locală; un an mai târziu pleca deja între-un stagiu de pregătire intensivă în Irlanda. Spune că în perioada aceea, România avea o imagine nefavorabilă din cauza apariţiilor în presa internaţională legate de orfelinatele locale şi rememorează o întâmplare în acest sens: „Eram 10 oameni destul de tineri, dar maturi totuşi, într-un pub, iar după ce am fost întrebaţi de unde suntem, următoarea întrebare a fost dacă suntem orfani”.
