BusinessMagazin

Tag: New Jersey

  • Cum a ajuns un singur magazin alimentar din New Jersey cu vânzări de 36.000 dolari în ultimii doi ani, să valoreze peste 100 mil. dolari pe bursă

    Miliardarul american David Einhorn, şeful fondului de investiţii Greenlight Capital, a avertizat asupra pericolelor la care se supun investitorii de retail pe care le-a remarcat, unul dintre principalele exemple date fiind un mic magazin Your Hometown Deli din New Jersey, care are o capitalizare pe bursă atrăgătoare de peste 100 mil. dolari în ciuda unor vânzări de 35.748 de dolari în ultimii doi ani la un loc, scrie CNBC.

    “Cineva ne-a indicat compania Hometown International (HWIN), care deţine un singur magazine Deli în New Jersey-ul rural… HWIN a atins o capitalizare bursieră de 113 milioane de dolari pe 8 februarie, dar a fost evaluată şi la valori mai mari.

    Cel mai mare acţionar este de asemenea CEO, CFO, trezorier şi un director şi se întâmplă de altfel să fie şi antrenorul de wrestling al liceului de lângă Deli. Pastrama trebuie să fie uimitoare”, a transmis Einhorn într-o scrisoare către clienţi.

    Hometown International, cum se numeşte compania din orăşelul Paulsborocu specialităţi din Italia, figurează că a început tranzacţionarea în 2019, potrivit FactSet, iar volumele tranzacţionate sunt reduse sau inexistente în unele zile.

    Potrivit rapoartelor companiei, singura locaţie existentă a fost închisă în perioada 23 martie-8 septembrie 2020 ca urmare a pandemiei de coronavirus. În acea perioadă, acţiunile companiei au urcat de la 3,25 dolari la 9,25 dolari pe unitate, iar în prezent se tranzacţionează la 12 dolari.

    Hometown International a vândut anul trecut 2,5 milioane de acţiuni şi numără 60 de acţionari în total. A raportat un câştig de numera de 2,2 milioane de dolari din activităţi de finanţare, cum ar fi vânzarea de acţiuni în 2020.

    Anul trecut, Hometown a raportat cheltuieli de peste 600.000 de dolari, în urcare faţă de 154.000 de dolari în 2019.

    Reacţia lui David Einhorn vine în contextul în care politicienii, reglementatorii şi investitorii cu un profil de risc ridicat şi-au manifestat public îngrijorările cu privire la boom-ul anumitor tipuri de acţiuni în ultimul an, cum ar fi cele numite “penny stocks”.

    Pe măsură ce un nou val de investitori s-a alăturat pieţelor în ultimele luni, companiile de tip SPAC (Special Purpose Aquisition Company) s-a lansat în piaţă la niveluri record, în timp ce unele acţiuni precum Game Stop sau Discovery au înregistrat fluctuaţii puternice după ce au fost tranzacţionate de investitorii de pe Reddit sau de fondurile de hedge.

    Greenlight Capital şi Einhorn s-au făcut remarcaţi atunci când au prezis căderea Lehman Brothers, înainte de colapsul firmei. La sfarsitul anului trecut, Greenlight a comparat Tesla cu Lehman.

  • Cum a reuşit un programator să creeze o afacere de 694 de milioane de dolari prezentă in 70 de ţări

    Craig Alexander Newmark s-a născut pe 6 decembrie 1952 în Morristown, New Jersey, în familia lui Joyce şi a lui Lee Newmark. Pe când Newmark avea 13 ani, tatăl lui, care era agent de asigurări, a murit, aşa că mama sa a trebuit să se mute în altă localitate împreună cu cei doi fii, Craig şi Jeff, din cauza problemelor financiare. În 1971, antreprenorul a absolvit liceul Morristown şi s-a înscris la Case Western Reserve University, unde în 1975 a obţinut o diplomă de licenţă în ştiinţe şi, doi ani mai târziu, o diplomă de master în acelaşi domeniu.

    După terminarea facultăţii, a lucrat la IBM timp de 17 ani ca programator, timp în care a locuit în New Jersey, Boca Raton, Florida şi Detroit. În 1993, s-a mutat în San Francisco pentru a lucra în cadrul Charles Schwab, unde a luat pentru prima dată contact cu internetul.

    În 1995 a dezvoltat Craigslist, platformă pe care a gândit-o ca pe un loc în care oamenii pot să se cunoască şi să facă schimb de informaţii, fără nicio taxă. El a rămas activ în cadrul Craigslist în departamentul de servicii pentru clienţi, care se ocupă în mare parte de spammeri şi escroci. De asemenea, operează Craigconnects, un site care face reclamă organizaţiilor caritabile.

    De-a lungul timpului, Newmark a donat peste 143 de milioane de dolari fundaţiilor caritabile şi altor organizaţii nonprofit. El a fost, de asemenea, membru al consiliului în cadrul unor fundaţii ca Sunlight, Electronic Frontier, Rock the Vote, Voto Latino, Summitul Politicilor Tehnice, Centrul pentru Integritate Publică, Centrul de Raportare Investigativă, Politifact, Uniunea Consumatorilor şi Girls Who Code.

    Antreprenorul s-a căsătorit în 2012 în New Jersey cu Eileen Whelpley, în prezent cuplul locuind în San Francisco. În mai 2017, în baza unui pachet de 42% din acţiuni pe care el îl deţinea în cadrul Craigslist, Forbes a estimat averea netă a lui Newmark la peste 1,3 miliarde de dolari.

    În 2016, Newmark a susţinut campania prezidenţială a senatorului democrat şi fost secretar de stat al Statelor Unite John Kerry. El l-a sprijinit, de asemenea, pe fostul preşedinte Barack Obama şi, potrivit publicaţiei Variety, ar fi sponsorizat şi campania prezidenţială a lui Hillary Clinton.

    Compania Craigslist, răspândită astăzi în aproape 70 de ţări, are o echipă de aproximativ 50 de angajaţi şi, potrivit celor mai recente date, în 2016 a înregistrat venituri de 694 de milioane de dolari. În prezent, averea antreprenorului se ridică la 1,6 miliarde de dolari.

  • Locul din Europa unde este ilegal să nu ai casă şi serviciu. În România nu ar putea exista niciodată

    Deşi are aproape 3.000 de locuitori şi o suprafaţă de două ori cât a statului New Jersey, oraşul Longyearbyen din Norvegia este cunoscut pentru rata criminalităţii de sub 1%. Localitatea are doar şase ofiţeri de poliţie şi o singură celulă pentru deţinuţi – aceasta fiind ultima dată ocupată cu mai mult de un an în urmă.

    Una din explicaţiile pentru comunitatea extrem de paşnică din Longyearbyen este aceea că şomajul a fost declarat ilegal. Cei care nu au un loc de muncă constant nu pot locui în oraş. O altă condiţie pentru a fi locuitor este de a deţine o locuinţă. Prin aceste măsuri, guvernatorul Odd Olsen s-a asigurat că fiecare persoană va avea un venit stabil şi familiile vor putea să se întreţină, fără a exista riscul ca cineva să rămână în stradă. Deşi intră în contradicţie cu legislaţia din Norvegia, cunoscut pentu protecţia socială oferită tuturor, indiferent dacă au sau nu serviciu şi casă, oficialii din Longyearbyen spun că acesta este singurul mod în care societatea poate funcţiona.

    Fiind parte din arhipelagul Svalbard, localitatea Longyearbyen a fost selectată de-a lungul timpului pentru diverse proiecte ştiinţifice. Unul dintre acestea a avut loc în anul 2008, când în Longyearbyen s-a construit un depozit de seminţe care va păstra, când va fi la capacitate maximă, aproximativ 100 de milioane de specii de plante de pe glob. În prezent depozitul găzduieşte aproximativ jumătate de milion de specii. Svalbard International Seed Vault (SISV), cunoscut şi ca “seiful pentru sfârşitul lumii”, este conceput pentru a păstra câte un eşantion din toate varietăţile de plante cunoscute de om.

    Longyearbyen a fost ales pentru a găzdui acest depozit în primul rând datorită pentru stabilităţii sale seismice. Fiind săpat în solul îngheţat în permanenţă al teritoriului arctic (permafrost), temperatura simplifică procesul de conservare. Seminţele sunt împachetate în folie de aluminiu şi înconjurate de ziduri de un metru grosime. Seiful are un tunel de 125 metri lungime, săpat în stâncă.

  • Locul din Europa unde este ilegal să nu ai casă şi serviciu. În România nu ar putea exista niciodată

    Deşi are aproape 3.000 de locuitori şi o suprafaţă de două ori cât a statului New Jersey, oraşul Longyearbyen din Norvegia este cunoscut pentru rata criminalităţii de sub 1%. Localitatea are doar şase ofiţeri de poliţie şi o singură celulă pentru deţinuţi – aceasta fiind ultima dată ocupată cu mai mult de un an în urmă.

    Una din explicaţiile pentru comunitatea extrem de paşnică din Longyearbyen este aceea că şomajul a fost declarat ilegal. Cei care nu au un loc de muncă constant nu pot locui în oraş. O altă condiţie pentru a fi locuitor este de a deţine o locuinţă. Prin aceste măsuri, guvernatorul Odd Olsen s-a asigurat că fiecare persoană va avea un venit stabil şi familiile vor putea să se întreţină, fără a exista riscul ca cineva să rămână în stradă. Deşi intră în contradicţie cu legislaţia din Norvegia, cunoscut pentu protecţia socială oferită tuturor, indiferent dacă au sau nu serviciu şi casă, oficialii din Longyearbyen spun că acesta este singurul mod în care societatea poate funcţiona.

    Fiind parte din arhipelagul Svalbard, localitatea Longyearbyen a fost selectată de-a lungul timpului pentru diverse proiecte ştiinţifice. Unul dintre acestea a avut loc în anul 2008, când în Longyearbyen s-a construit un depozit de seminţe care va păstra, când va fi la capacitate maximă, aproximativ 100 de milioane de specii de plante de pe glob. În prezent depozitul găzduieşte aproximativ jumătate de milion de specii. Svalbard International Seed Vault (SISV), cunoscut şi ca “seiful pentru sfârşitul lumii”, este conceput pentru a păstra câte un eşantion din toate varietăţile de plante cunoscute de om.

    Longyearbyen a fost ales pentru a găzdui acest depozit în primul rând datorită pentru stabilităţii sale seismice. Fiind săpat în solul îngheţat în permanenţă al teritoriului arctic (permafrost), temperatura simplifică procesul de conservare. Seminţele sunt împachetate în folie de aluminiu şi înconjurate de ziduri de un metru grosime. Seiful are un tunel de 125 metri lungime, săpat în stâncă.

  • Povestea omului care a fondat cel mai mare operator aerian low-cost din lume. În anii 90 a rezolvat un conflict cu o altă linie aeriană printr-un meci de skandenberg – VIDEO

    Kelleher s-a născut în Camden, New Jersey, pe 2 martie 1931 şi a crescut în Audubon, New Jersey, unde a absolvit liceul Haddon Heights.

    A obţinut o licenţă la Universitatea Wesleyan, specializarea engleză, dar şi una de doctor jurist de la Universitatea New York. Mai târziu, familia lui s-a mutat în Texas cu gândul de a pune bazele unei firme de avocatură sau ale unui alt tip de business.

    Kelleher şi unul dintre clienţii săi în avocatură, businessmanul cu origini texane Rollin King, precum şi bancherul John Parker au creat conceptul ce avea să devină ulterior Southwest Airlines pe un şerveţel de cocktail, într-un restaurant din San Antonio. De la naşterea companiei, în 1971, după ce au depăşit patru ani de dificultăţi din cauza competitorilor care au încercat să oprească ”decolarea“ businessului, Southwest a reuşit să ajungă la succes prin axarea pe oferirea de zboruri la preţuri reduse pentru pasageri, eliminând serviciile mai puţin necesare, precum şi sistemul de huburi folosit de alte companii aeriene în scopul construirii de trafic pe aeroporturi secundare precum Chicago-Midway (în loc de Chicago-O’Hare).

    În perioada sa ca CEO al Southwest, personalitatea colorată a lui Kelleher a creat o cultură corporativă care i-a făcut pe angajaţii Southwest bine cunoscuţi pentru relaxarea lor – deseori cântând anunţurile din timpul zborului, în ritmul unor cântece populare – dar şi pentru faptul că îşi iau totodată locul de muncă foarte în serios. Cât de diferită este cultura companiei a ieşit în evidenţă în cadrul unui eveniment din martie 1992: la scurt timp după ce Southwest a început să folosească motto-ul ”Just Plane Smart“ (un joc de cuvinte american, ce poate fi tradus – pur şi simplu inteligent), Stevens Aviation, care folosea mottoul ”Plane Smart“, a ameninţat compania cu un proces; în cele din urmă, conflictul a fost rezolvat printr-un meci de skandenberg.

    Southwest este numită în mod constant în topul celor mai admirate corporaţii din Statele Unite, clasament realizat de revista Fortune. Aceeaşi publicaţie l-a numit pe Herb Kelleher cel mai bun CEO din Statele Unite. Pe 19 iulie 2007, Southwest Airlines a anunţat că Kelleher va părăsi rolul de preşedinte al companiei şi va demisiona totodată din consiliul director al companiei în mai 2008, chiar dacă va rămâne angajat full time al acesteia pentru încă cinci ani. |n cele din urmă, Kelleher a renunţat la preşedinţia companiei pe 21 mai 2008. Imediat după, Southwest Airlines şi-a numit CEO-ul, Gary C. Kelly, în rolul de  preşedinte al consiliului de directori ai companiei.

    În iulie 2010, Kelleher a fost numit preşedinte al Băncii Federale din Dallas, după o perioadă în care a fost preşedinte adjunct; mandatul lui a expirat în 2013.

  • Cum a ajuns fiul lui Tom Jones să doarmă într-un adăpost pentru oamenii străzii. De ce nu-l ajută faimosul său tată

    După ce Tom Jones a vândut casa pe care o deţinea la Hollywood pentru 6,5 milioane de lire sterline, artistul a anunţat că se va întoarce în Regatul Unit, căutând un stil de viaţă mai simplu decât cel din ultimele decenii.

    Veştile nu l-au impresionat însă prea mult pe Jonathan Berkery, fiul cel mic al lui Tom Jones, care doarme pe o saltea într-un adăpost pentru oamenii străzii din New Jersey.

    Muzicianul de 29 de ani, folosind numele de scenă Jon Jones, nu l-a cunoscut niciodată pe Tom Jones şi nu a primit niciodată vreun telefon sau vreo felicitare de Crăciun de la celebrul său tată. Cu toate acestea, el încă speră că vedeta de 77 de ani va accepta, într-o bună zi, să se întâlnească cu el.

    “Aş vrea să vorbesc lucruri normale cu el, aş vrea să-l întreb cum a fost viaţa lui”, spune Jon Jones. “Aş vrea să îl văd până nu e prea târziu.”

    Tom Jones a recunoscut în 2008 că are un al doilea copil, chiar dacă testele de paternitate dovediseră deja acest lucru. În 1988, el a avut o aventură de câteva zile cu modelul Katherine Berkery, tânără pe care o cunoscuse într-un club de noapte din New York.

    Deşi în prima fază nu a recunoscut copilul, Tom Jones a fost obligat de un judecător să facă testul de paternitate; ulterior, i s-a impus plata unei pensii alimentare de 1.700 de lire sterline pe lună. “Dacă ar fi fost ceva plănuit, poate că m-aş fi implicat mai mult, nu doar din punct de vedere financiar”, declara în 2008 Tom Jones. “Dar nu a fost nimic de genul ăsta, am căzut pradă seducţiei.”

    Viaţa lui Jonathan Jones nu a fost una uşoară: de ani buni, el trăieşte pe străzi, încercând să găsească o trupă alături de care să aibă succes. Între timp, averea tatălui său a ajuns la 155 de milioane de lire sterline.

  • Povestea omului care a fondat cel mai mare operator aerian low-cost din lume. În anii 90 a rezolvat un conflict cu o altă linie aeriană printr-un meci de skandenberg

    Kelleher s-a născut în Camden, New Jersey, pe 2 martie 1931 şi a crescut în Audubon, New Jersey, unde a absolvit liceul Haddon Heights.

    A obţinut o licenţă la Universitatea Wesleyan, specializarea engleză, dar şi una de doctor jurist de la Universitatea New York. Mai târziu, familia lui s-a mutat în Texas cu gândul de a pune bazele unei firme de avocatură sau ale unui alt tip de business.

    Kelleher şi unul dintre clienţii săi în avocatură, businessmanul cu origini texane Rollin King, precum şi bancherul John Parker au creat conceptul ce avea să devină ulterior Southwest Airlines pe un şerveţel de cocktail, într-un restaurant din San Antonio. De la naşterea companiei, în 1971, după ce au depăşit patru ani de dificultăţi din cauza competitorilor care au încercat să oprească ”decolarea“ businessului, Southwest a reuşit să ajungă la succes prin axarea pe oferirea de zboruri la preţuri reduse pentru pasageri, eliminând serviciile mai puţin necesare, precum şi sistemul de huburi folosit de alte companii aeriene în scopul construirii de trafic pe aeroporturi secundare precum Chicago-Midway (în loc de Chicago-O’Hare).

    În perioada sa ca CEO al Southwest, personalitatea colorată a lui Kelleher a creat o cultură corporativă care i-a făcut pe angajaţii Southwest bine cunoscuţi pentru relaxarea lor – deseori cântând anunţurile din timpul zborului, în ritmul unor cântece populare – dar şi pentru faptul că îşi iau totodată locul de muncă foarte în serios. Cât de diferită este cultura companiei a ieşit în evidenţă în cadrul unui eveniment din martie 1992: la scurt timp după ce Southwest a început să folosească motto-ul ”Just Plane Smart“ (un joc de cuvinte american, ce poate fi tradus – pur şi simplu inteligent), Stevens Aviation, care folosea mottoul ”Plane Smart“, a ameninţat compania cu un proces; în cele din urmă, conflictul a fost rezolvat printr-un meci de skandenberg.

    Southwest este numită în mod constant în topul celor mai admirate corporaţii din Statele Unite, clasament realizat de revista Fortune. Aceeaşi publicaţie l-a numit pe Herb Kelleher cel mai bun CEO din Statele Unite. Pe 19 iulie 2007, Southwest Airlines a anunţat că Kelleher va părăsi rolul de preşedinte al companiei şi va demisiona totodată din consiliul director al companiei în mai 2008, chiar dacă va rămâne angajat full time al acesteia pentru încă cinci ani. |n cele din urmă, Kelleher a renunţat la preşedinţia companiei pe 21 mai 2008. Imediat după, Southwest Airlines şi-a numit CEO-ul, Gary C. Kelly, în rolul de  preşedinte al consiliului de directori ai companiei.

    În iulie 2010, Kelleher a fost numit preşedinte al Băncii Federale din Dallas, după o perioadă în care a fost preşedinte adjunct; mandatul lui a expirat în 2013.

  • Cine este atacatorul care a ucis opt oameni în centrul oraşului New York

    El a fost identificat ca fiind Sayfullo Saipov. Bărbatul este de origine uzbekă şi trăieşte în SUA din 2010. Asupra lui au fost descoperite o armă de paintball şi un pistol cu bile. Acesta are adresa de domiciliu în oraşul Tampa, statul Florida. Anchetatorii analizează şi o posibilă legătură a bărbatului cu anumite persoane din statul New Jersey, unde ar fi locuit, potrivit aceloraşi surse. Acesta lucra ca şofer la compania Uber. 

    Atacatorul a fost împuşcat în abdomen de către poliţişti şi a fost transportat la spital, urmând a fi operat.

    Citiţi mai multe pe gandul.info

  • Autorul atacului din New York era şofer pentru compania Uber

    Tânărul în vârstă de 29 de ani este suspectat că a ucis cel puţin opt persoane şi a rănit alte zeci într-un atac terorist din vestul Manhattanului.

    Poliţia a împuşcat şoferul în abdomen în timp ce acesta flutura în mâinile sale un pistol cu bile şi o puşcă de paintball. Acesta a fost operat şi se află în stare gravă la spital.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Amazon a cumpărat compania acestui antreprenor. Acum el vrea să le fure clienţii

    Marc Lore, din New Jersey, este fondatorul şi fostul CEO al companiei Quidsi, cunoscută mai ales pentru site-ul diapers.com. Lore a concurat cu cei de la Amazon câţiva ani, până când compania lui Jeff Bezos a reuşit în 2010 să achiziţioneze pachetul majoritar de la Quidsi pentru 550 de milioane de dolari.

    Lore a mai lucrat doi ani pentru Amazon, timp în care şi-a pus la punct noul plan de afaceri. Antreprenorul vrea să reinventeze procesul de online shopping prin platforma numită Jet. Utilizatorii vor plăti o taxă anuală de 50 de dolari pe baza căreia vor primi acces la mii de oferte speciale. Discounturile, susţine Lore, vor fi de 10-15% la toate produsele de pe site.

    Similar sistemului adoptat de Costco, taxa anuală va fi singura sursă de venituri pentru Jet. Orice altă reducere se va regăsi într-un preţ mai bun pentru client. La fel ca eBay şi Alibaba, Jet va funcţiona ca o platformă pe care comercianţii să îşi poată crea magazine, concurând astfel pentru clienţi. “Pe scurt, ideea este că noi nu facem bani din tranzacţii. Nu percepem niciun fel de taxă. Toate economiile trebuie să fie ale clienţilor”, a declarat Lore pentru Bloomberg. “Vrem să construim o altfel de relaţie cu consumatorii. Când le prezentăm un produs,  nu o facem pentru că avem vreun câştig, o facem pentru că suntem că părere că oferta este una bună.”

    Un alt beneficiu adus de Jet este posibilitatea de a economisi prin livrarea mai multor produse simultan, chiar dacă ele provin de la comercianţi diferiţi. Prin acest sistem, vânzătorii împart costurile de livrare între ei, oferind un discount suplimentar cumpărătorului.

    Lore a reuşit să adune echipa cu care lansase Quidsi şi a obţinut una dintre cele mai mari finanţări pentru un startup: în faza iniţială, el a primit din partea fondurilor de investiţii peste 80 de milioane de dolari. “Ideea este impresionantă”, este de părere Patrick Lee, partener în cadrul Western Technology Investment. “Dacă Marc are dreptate în legătură cu potenţialul proiectului, va fi mult mai valoros decât Quidsi ar fi putut ajunge.”