BusinessMagazin

Tag: networking

  • Afacerea originală inventată de un român după ce a realizat că pe piaţa din ţara noastră nu există aşa ceva şi foarte mulţi oameni au nevoie de aceasta

    De multe ori, pentru companii, găsirea furnizorilor de produse şi servicii este un proces greoi, fiind nevoie să caute pe mai multe canale şi să facă inclusiv munca de verificare a acelor posibili colaboratori. Un start-up local s-a gândit însă să rezolve această problemă şi a creat o platformă prin intermediul căreia companiile au la dispoziţie o gamă personalizată de leaduri de business verificate. 

    Start-up-ul, numit Businessverse, a pornit cu industria de producţie şi cu cele complementare acesteia, însă treptat va adăuga şi companii din alte arii de activitate. Platforma Businessverse a fost lansată la începutul lunii decembrie în faza beta.

    „Povestea începe acum un an de zile. Eram în căutarea unor potenţiali clienţi pentru o serie de servicii pe care doream să le oferim şi am tot căutat pe internet, dar nu am găsit un loc unde să pot să-i găsesc pe aceşti clienţi. Opţiuni există, cauţi pe LinkedIn, eventual dai anunţuri, etc., însă în concluzie era un proces greu, complex, şi nu reuşam să ajung acolo unde vroiam eu. Şi de atunci s-a însămânţat ideea unei platforme care în timp s-a dezvoltat. Acum am ajuns la stadiul în care ne dorim să construim această platformă care să fie un business networking la final, o platformă în care companiile să intre în contact pe criteriul încrederii“, a povestit în cadrul emisiunii ZF IT Generation, Marius Vădăstreanu, cofondator şi CEO al Businessverse. De profesie inginer, el a pornit practic proiectului Businessverse ca urmare a unei nevoi proprii de care s-a lovit în cadrul companiei din grupul Renault în care lucrează.

    În prima fază, platforma Businessverse se axează pe domeniul de producţie, adresându-se companiilor care activează în această industrie sau în domenii ce furnizează servicii şi produse conexe pentru acest domeniu.

    Cum va funcţionează însă paltforma Businessverse?

    „Este un concept de business networking şi practic prima etapă e aceeaşi ca şi la social network şi anume există o înregistrare. Diferenţa este însă că în procesul de înregistrare noi am inserat această etapă în care verificăm companiile care se înscriu. În platformă vor fi doar companii care sunt active, nu companii în insolvenţă, companii care sunt răuplatnice sau companii care sunt pe liste de sanţiuni naţionale sau internaţionale. Ne dorim ca cei care interacţionează pe platformă să câştige timp şi să nu mai stea să facă verificările, să fie o încredere directă, aşa cum ai găsit un prieten. După ce verificăm compania, verificăm şi persoana, verificăm că e cu adevărat cea care se înscrie acolo şi verificăm rolul persoanei în companie. Este important să avem toate aceste trei etape de verificare, pentru că încrederea este cuvântul de ordine în business”, a explicat cofondatorul şi CEO-ul Businessverse.

    După procesul de înregistrare, companiile ajung efectiv să utilizeze platforma şi să interacţioneze cu alte companii în funcţie de nevoile pe care le au, având posibilitatea de a posta sau căuta servicii, produse, proiecte pe baza mai multor criterii, astfel încât să ajungă uşor la ceea ce au nevoie.

    „Poţi să vezi oportunităţi postate de alte companii şi care ţi se potrivesc ţie sau care sunt din industria ta sau care sunt din regiunea ta, astfel încât să poţi aplica la ele sau pur şi simplu de interes, dar în general ideea este să poţi să intri în contact cu noi parteneri. Există pagini de companie, există pagină pentru persoana care este înregistrată în platformă şi un feed cu oportunităţile, plus un motor de căutare care îţi permite să găseşti companii, persoane sau oportunităţi după o serie de criterii”, a punctat el.

    Dezvoltarea platformei Businessverse.eu a început în luna martie a acestui an, iar acum echipa face ultimele teste pentru versiunea beta fiind lansată pe 1 decembrie. Perioada de testare, va dura circa 2-3 luni, iar apoi start-up-ul va începe să monetizeze. În primul an de funcţionare, start-up-ul şi-a propus să atragă 2.000 de utilizatori pe businessverse.eu, care să genereze venituri de circa 2-3 milioane de euro. Modelul de business al Businessverse se bazează pe subscripţii anuale pe trei nivele – un abonament basic, unul premium şi unul premium plus. “Diferenţierea se face la numărul de utilizatori, numărul de oportunităţi postate şi acoperirea geografică. Adică, abonamentul Basic costă 100 de euro şi oferă acces unui utilizatori pentru 10 postări şi doar România. La abonamentul Premium vor fi 5 utilizatori, 50 de postări şi toată regiunea în care suntem. Iar abonamentul Premium Plus va fi global şi va cuprinde 10 utilizatori şi 100 de oportunităţi. Normal, ar trebui să fie suficiente pentru un an”, a precizat Marius Vădăstreanu.

    Investiţia alocată până acum dezvoltării platformei se ridică la circa 100.000 de euro.

    “Sunt resurse proprii, economiile noastre, credite personale făcute între timp. Sunt 100.000 de euro pe care i-am investit în aplicaţie şi nu mai pun la socoteală timpul. Iar pe mai departe o să fie nevoie de mai mulţi bani pentru a dezvolta şi a integra şi alte functionalităţi care le avem în vedere, inclusiv inteligenţă artificială şi blockchain”, a menţionat el.

    Start-up-ul are nevoie acum de o investiţie de minim 50.000 de euro pentru a finaliza dezvoltarea anumitor funcţionalităţi din platformă, iar ulterior de circa 200.000 – 300.000 de euro pentru a investi în marketing, dar şi în partea operaţională. „Noi ştim că suntem o companie în faza «early stage», în care nu poţi să te gândeşti la o investiţie foarte mare. Altfel aş putea spune că am avea nevoie poate chiar de milioane de euro ca să aducem cât mai repede funcţionalităţi noi, să investim cât mai mult în marketing, astfel încât să atragem cât mai repede clienţi. Dar într-o primă fază avem o nevoie, să spunem, urgentă, de circa 50.000 de euro ca să terminăm acele funcţionalităţi pe care noi le-am lăsat la coadă, cele din background, pe care clienţii nu le văd, nu interacţionează cu ele, dar de care avem nevoie. Şi apoi în etapa următoare avem nevoie între 200.000 – 300.000 de euro ca să investim în marketing, dar şi în echipă, în partea operaţională“, a spus Marius Vădăstreanu.   

    Rubrica „Start-up Pitch”

    1. Invitat: Ana Maria Stancu, fondator al Bucharest Promo Robots

    Ce face? Este un integrator de roboţi umanoizi şi de servicii, care oferă şi servicii de training şi de consultanţă în integrare digitală, iar recent a devenit parte din Citi Cluster, un proiect iniţiat de Universitatea Naţională de Ştiinţe şi Tehnologie POLITEHNICA Bucureşti (noua denumire a Politehnicii din Bucureşti), care are ca ţintă dezvoltarea de soluţii inovatoare pentru oraşe inteligente.

    „Astăzi am semnat actele pentru a depune documentele în vederea stabilirii formale a acestui cluster care este centrat pe ideea de smart city. Ce mi-a plăcut foarte mult şi de ce am decis să intrăm în această alianţă, este faptul că au gândit acest Smart City pe mai multe componente. În primul rând – «Smart People». Aceasta a fost ideea care ne-a atras pe noi cel mai mult, pentru că lucrând acum în zona de educaţie şi pentru copii şi pentru adulţi, odată ce introducem Smart City, trebuie să ne asigurăm că oamenii înţeleg tehnologia, înţeleg şi riscurile de a folosi tehnologia şi mai ales înţeleg utilitatea ei în viaţa cotidiană. Dacă introduci o aplicaţie, să spunem, în care poţi să vezi anumite lucruri din comunitate, ar fi bine ca cetăţenii să înţeleagă şi utilitatea, dar şi cum funcţionează un pic în spate lucrurile. Adică să zicem că avem o aplicaţie de parcare. Ar trebui să înţeleagă cetăţeanul faptul că tu vezi locurile libere de parcare pentru că ai nişte senzori acolo şi că datele sunt transmise undeva. Asta este general valabil, nu doar pe zona de Smart City.“

    2. Invitat: Marius Vădăstreanu, cofondator şi CEO al Businessverse.

    Ce face? A dezvoltat o platformă prin intermediul căreia companiile au la dispoziţie o gamă personalizată de leaduri de business.

    „Noi ştim că suntem o companie în faza «early stage», în care nu poţi să te gândeşti la o investiţie foarte mare. Altfel aş putea spune că am avea nevoie poate chiar de milioane de euro ca să aducem cât mai repede funcţionalităţi noi, să investim cât mai mult în marketing, astfel încât să atragem cât mai repede clienţi. Dar într-o primă fază avem o nevoie, să spunem, urgentă, de circa 50.000 de euro ca să terminăm acele funcţionalităţi pe care noi le-am lăsat la coadă, cele din background, pe care clienţii nu le văd, nu interacţionează cu ele, dar de care avem nevoie. Şi apoi în etapa următoare avem nevoie între 200.000 – 300.000 de euro ca să investim în marketing, dar şi în echipă, în partea operaţională.“

    3. Invitat: Cosmin Costea, VP of sales în cadrul theMarketer pentru regiunea Europei Centrale şi de Est.

    Ce face? A creat o platformă de e-mail marketing şi loializare pentru industria de e-commerce. În nouă luni de la lansarea oficială, ce a avut loc în martie, start-up-ul a ajuns la un portofoliu de câteva sute de clienţi şi la venituri lunare de circa 100.000 de euro. Pe termen lung, în următorii cinci ani, ţinta start-up-ului este de a ajunge la 50.000 de clienţi plătitori la nivel internaţional.

    „Avem câteva sute de clienţi în prezent, magazine online din România şi din străinătate. Practic, noi suntem o soluţie «.com», o soluţie internaţională, doar că am avut şansa să fie dezvoltată de o echipă din România. Avem clienţi în foarte multe pieţe, în special din Europa Centrală şi de Est, dar şi din pieţe mai îndepărtate, de exemplu din Orientul Mijlociu.

    Dar poate şi mai important pentru un start-up, un lucru mai puţin obişnuit, este că după şase luni am ajuns deja la «break-even», ceea ce a fost un obiectiv foarte important pentru că investiţia în tehnologie a fost semnificativă ca să ajungem la nivelul acesta de performanţă.

    “Rubrica „Start-up Update”

    1. Invitat: Grégoire Vigroux, cofondator al bonapp.eco – aplicaţie pentru combaterea risipei alimentare

    Ce e nou? Start-up-ul local are în plan să atragă anul viitor o nouă finanţare pentru a putea accelera extinderea la nivel naţional, dar şi în străinătate, pieţele vizate fiind cele din regiune – Bulgaria, Grecia, Republica Moldova şi Ungaria. Până acum, bonapp.eco a obţinut în total investiţii de 1,4 milioane de euro care au ajutat start-up-ul să se dezvolte în Bucureşti şi Cluj-Napoca, oraşele în care este în prezent disponibilă aplicaţia. În cei doi ani de la lansare, aplicaţia a ajuns să aibă peste 200.000 de descărcări şi o reţea de peste 850 de parteneri – de la supermarketuri până la restaurante şi cafenele.

    „Dorim să lucrăm cu toţi retailerii mari din România şi vom semna foarte curând un contract important cu unul dintre cei mai mari retaileri de pe plan local, iar acest lucru va fi un «game changer» pentru noi. Vom începe un proiect pilot în ianuarie şi dacă creştem împreună cu acest partener cum trebuie şi dacă ne dezvoltăm aşa cum trebuie cu cei 850 de parteneri pe care îi avem deja, vom ajunge la break-even, la profitabilitate în aprilie anul viitor. Iar dacă ajungem la acest nivel, deschidem o nouă rundă de finanţare, de tip seed, care va fi foarte importantă, pentru că prin acea investiţie ne vom dezvolta pe plan naţional şi pe plan internaţional.“

    2. Invitat: Teodor Blidăruş, cofondator şi CEO al FintechOS

    Ce e nou? Unul dintre cele mai cunoscute startupuri tech lansate pe plan local, ce s-a poziţionat drept un furnizor global de tehnologie pentru bănci, asigurători, organizaţii de creditare şi alte companii de servicii financiare, care a avut o creştere puternică în ultimii ani, a lansat un program de restructurare, ce include şi concedieri din România şi de pe alte pieţe, inclusiv a unor oameni tehnici.

    „Cred că în primul şi în primul rând este o ajustare a strategiei, şi strategia asta vizează mai multe arii. Una este ceea ce voi aţi numit restructurare, este baza de costuri, dar inclusiv partea de venituri, zona de ridicare de bani, pieţele pe care ne ne desfăşurăm activitatea. Deci eu cred că aş defini-o ca pe o strategie orchestrată prin care compania devine mai puternică. Una peste alta, dacă stăm şi ne gândim pentru companiile de tip start-up sau chiar şi scale-up, din cauză că sunt foarte dependente de finanţare externă, aceasta este o fragilitate, dacă vrei, iar eu cred că FintechOS la aproape 30 de milioane de dolari venituri la sfârşitul anului ăsta este într-o poziţie bună, să poată să reducă această fragilitate.“

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea startupurilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de startupuri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

  • Rareş Florea, CEO, Domeniile Avereşti: Trei sferturi din ce am realizat până acum se datorează networkingului pe care l-am făcut. Dacă erau şapte evenimente în fiecare zi a săptămânii, participam la fiecare dintre acestea

    Cu o experienţă profesională de treisprezece ani în industria serviciilor financiare, retail şi comerţ online, Rareş Florea este responsabil acum de strategia comercială a Domeniilor Avereşti în România, precum şi de expansiunea brandurilor din portofoliul cramei în Europa şi în Asia. Şi-a depus CV-ul o singură dată, pe la vreo 20 de ani, iar schimbările profesionale care au urmat după primul job au venit către el şi nu invers. Cum a reuşit? Datorită relaţiilor de business pe care şi le-a construit – uneori în fiecare seară a săptămânii.

     

    Absolvent al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Administraţie Publică, Rareş Florea a intrat în contact cu mediul de afaceri internaţional încă de la primul loc de muncă, la Banc­post, gestionând pentru echipele din care a făcut parte relaţia comercială cu parteneri strategici din Europa Centrală şi de Vest. Şi-a consolidat ascensiunea profesională ocupând poziţii cheie în cadrul mai multor companii de top precum Bancpost sau Groupon România, supervizând relaţia de business cu partenerii internaţionali. În 2012, s-a alăturat Upstream, unul dintre principalii furnizori de soluţii de mobile marketing cu o prezenţă puternică în peste 40 de ţări, în calitate de director de achiziţii. Între anii 2012-2015, Rareş Florea a ocupat poziţia de online sales manager în cadrul PayU România, cel mai important procesator de plăţi online din România. Din iunie 2015, s-a alăturat Vector Watch, fiind responsabil cu performanţa comercială a companiei în România şi Europa Centrală şi de Sud-Est, supervizând totodată şi implementarea activităţior de marketing şi de vânzări ale companiei. Din toamna anului 2019 este country manager al companiei Domeniile Avereşti, care înseamnă astăzi  o plantaţie de 650 de ha, cea mai mare plantaţie de Busuioacă de Bohotin şi cea mai mare de Zghihară de Huşi din România; o capacitate de producţie de 6 milioane de litri anual şi ca-pacitate de depozitare de 8 milioane de litri.

    Rareş Florea a fost unul dintre invitaţii recenţi ai emisiunii Viaţa ta e un business a canalului Aleph Business, unde a vorbit despre toate momentele cheie din cariera sa.

     

    Când erai la Bancpost acum mulţi ani de zile, ce-ţi imaginai că vei ajunge?

    Când eram bancher aveam 20 de ani. Asta înseamnă cu 16 ani în urmă. Am început în Bancpost, o şcoală foarte bună de business. Mi-am dorit să lucrez pentru o companie americană, dar cumva, în Bancpost vindeam celebrele carduri American Express. Aşa am început, le vindeam către persoane fizice, dar un anumit tip de persoane fizice – cu venituri mari, cu un anumit statut. Am avut norocul să lucrez direct în centrală, era foarte, foarte aproape de unde eram student, la Universitatea din Bucureşti, la Administraţie Publică (domeniu în care n-am apucat să profesez niciodată; am 1 metru 90, dar nu sunt cum se spune „înalt funcţionar public”, cum spune diploma mea de licenţă).  Mi-am dorit foarte, foarte mult să lucrez pentru o companie americană şi uite, viaţa m-a adus la American Express si era atunci o nebunie, erau carduri de care nimeni n-a mai auzit, era ceva exclusivist, de elită.

    Şi în primul an de muncă, ţin minte, mama administra două şcoli şi o grădiniţă la Roman, în Neamţ şi tata era electrician; ţin minte că le-am spus că în acea vară nu mai merg acasă în vacanţă, ci rămân în Bucureşti, să lucrez. Mi-au spus că e OK, dacă cred că mă descurc.

    Am stat vreo 2 ani şi jumătate în acel post, iar apoi, împreună cu echipa de executivi, am plecat la Millennium Bank – era celebra bancă roz, care se evidenţiase cu pomul din faţă de la Unirii şi foarte mulţi dintre noi au migrat acolo. După o anumită perioadă, am primit un telefon de la foştii mei colegi greci. „Domnule, ştiţi? Uite, avem o poziţie pe care ştim că ţi-ai dorit-o, dar nu puteam să o oferim fiindcă atunci erai foarte tânăr etc.” Şi am trecut la ei, tot la Amex, la divizia de comercianţi. Dacă erai un comerciant sau un brand mare, cum ar fi
    Radisson, Louis Vuitton etc. şi aveai clienţi din afară, care voiau să plătească prin Amex, trebuia cumva sa ajungi la Bancpost, în speţă la departamentul nostru. Şi am preluat această misiune, care cred că m-a definit. Acolo am intrat sau am început să interacţionez cu nişte branduri mari. Şi practic tot ce venea ca brand mare din afară avea contract cu Amex pentru zona de acceptare de carduri. Şi acolo am stat aproximativ doi ani fiindcă mi-a plăcut extraordinar de mult acel rol.

    În facultate am făcut foarte mult Drept Antifraudă, dar în acelaşi timp, eu sunt născut comerciant. A existat un fel de îmbinare a acestor două domenii în rolul meu şi astfel că ajunsesem la 22 de ani să pregătesc tot ce însemna echipe noi de vânzări din ţară care veneau în training pentru partea asta de Amex. Ei probabil se aşteptau să vadă un domn, nu un puşti de 20 şi ceva de ani. Îmi amintesc, de asemenea, şi că în ultimul an la Bancpost am semnat un contract de acceptare a cardurilor American Express cu IKEA. Existau două condiţii pentru ca banca să îşi păstreze licenţa atunci: să semneze cu Carrefour şi să semneze cu IKEA. Şeful meu de atunci a semnat cu Carrefour, iar eu cu IKEA. Ca să aveţi un ordin de mărime, şeful meu a semnat în şapte ani, iar eu într-un an şi 8 luni. Au fost chinuri fantastice, adică îţi dai seama că nu dormi noaptea într-o astfel de situaţie, nu?

    Cât a fost bonusul?

    Undeva la 6.450 de lei. Era fabulos, eu aveam salariul de aproximativ 1.700 de lei.

    De ce ţi-ai dorit să lucrezi pentru americani?

    Cred că datorită faptului că am învăţat engleza; am fost olimpic la engleză şi am învăţat engleza cel mai mult de pe Cartoon Network – cu toată sinceritatea. Am avut apoi şi o profesoară foarte, foarte mişto, la şcoală, senzaţională. Probabil, nu ştiu, de la televizor, am crescut cu asta şi toată lumea vrea „the american dream”.

    De ce sunt americanii primii când vine vorba de marketing?

    Ştiu să vândă orice şi au un om pentru fiecare activitate în parte – unul face site-ul, altul face marketingul etc.; la noi am fost învăţaţi cu „Maricica, tu eşti bună la marketing? Bine, tu te ocupi de marketing.” La noi există mentalitatea asta din comunism de om bun la toate.

    După perioada Amex, în care ai învăţat meritocraţia, ai schimbat mai multe joburi. Te-ai dus la Upstream, apoi la PayU
    România, iar mai târziu la Vector Watch.

    Înainte de Upstream, celebrul Groupon şi-a anunţat intrarea în România, tot prin prisma
    Amexului, CEO-ul de la momentul respectiv, desemnat tot de americani, care condusese Groupon Turcia, avusese un magazin în Mall Vitan, unde am semnat tot eu să-i facem POS de American Express. Ei căutau pe cineva care să le furnizeze comercianţi buni şi foarte buni din Bucureşti şi atunci cineva din bancă m-a recomandat pe mine, „un băiat care îi ştie cam pe toţi din ţară”. Ca să îţi dau un exemplu, când se construia Băneasa Shopping City erau nişte branduri nou intrate în România, cum era Reserved al grupului DPD din Polonia, care a fost de altfel şi primul cu care am semnat în Băneasa. Era un şantier înăuntru şi îmi aduc aminte că ai mei colegi nu voiau să intre ca să nu se murdărească, eu am tras ceva peste costum şi am interacţionat cu viitorii proprietari de branduri şi de magazine de acolo. Am semnat contracte acolo, pe cărămizi.

    Cât ai stat la Groupon?

    La Groupon am stat aproximativ doi ani.

    Doi ani ai stat, până când Groupon a părăsit România?

    Conceptul în sine, la nivel internaţional, s-a  perimat. CEO-ul companiei a avut o decădere,  acţiunile s-au dus în cap, nu mai mergea conceptul. Şi asta  mă întreabă toată lumea – De ce nu a mers Groupon în România? A mers până la punctul în care comercianţii respectivi – şi o zic cu toată răspunderea – au vrut să câştige mai mult decât trebuia, Groupon era un punct de marketing, nu de vânzare. Şi începuseră tot felul de comercianţi mai ciudaţi să vândă pe toate site-urile de cupoane tot felul de produse. Nu Groupon a clacat, ci modelul de business în sine. Odată cu decăderea, au decăzut şi toate celelalte site-uri similare.

    După Groupon, în toate poziţiile pe care tu le-ai avut de-a lungul anilor, ai fost recrutat sau ţi-ai căutat job?

    Nu mi-am căutat job, nu am depus CV-ul nici la Groupon; am aplicat doar pentru primul job, cel de la Bancpost.

    Ce i-ai spune cuiva care are acum 20 de ani, astfel încât el să fie recrutat de-a lungul carierei ca şi tine, să fie căutat de lume şi nu invers?

    Să muncească zi şi noapte, să facă networking. Eu mergeam, dacă vreţi, nu ştiu, dacă erau 5 evenimente în Bucureşti, de luni până vineri sau chiar şapte, de luni până duminică, mergeam la fiecare dintre acestea. De la un eveniment rămâneai mereu cu ceva,  o lecţie, dar mai mult decât orice, făceai networking. Cred că trei sferturi din ce am realizat până acum se datorează net­workingului pe care l-am făcut. Şi când parcurgem traseul carierei mele până la final şi ajungem şi la Domeniile Avereşti, vedem că întotdeauna am făcut cu totul şi cu totul altceva. Adică domeniile în care am activat au fost destul de diferite.

    În 2015 te-ai dus la Vector Watch, un domeniu nou, interesant. De ce ai acceptat provocarea de a merge la ei?

    Pentru mine, Vector Watch a fost cel mai frumos proiect. După Upstream, am fost recrutat de Naspers pentru a conduce partea comercială de la PayU. Mai târziu, tot prin intermediul unor cunoştinţe anterioare, m-am întâlnit cu Geo Santana, fost CEO al Timex, producătorul numărul cinci de ceasuri din lume – unul dintre oamenii cu care orice om de business voia să se întâlnească. M-am întâlnit cu el şi cu Steve Jarvis, fostul designer şef de la Nike.

    Trebuie să ai şi un apetit pentru risc – era vorba despre un start-up, urma să mă căsătoresc – şi, deşi îmi place să fiu mereu punctual – am întârziat atunci intenţionat. După 40 de minute, mi-au spus că sunt angajat. Joe avea şi o voce gen Al Pacino.

    Oferta a fost suficient de mare?

    Ei se grăbeau foarte tare şi i-am dus pe Otopeni pe amândoi, iar când am trecut podul terminasem strategia pe trei ani. Abia a doua zi am primit oferta – i-am rugat să mă lase să mă căsătoresc, să mă duc în luna de miere şi apoi să lansăm
    Vector Watch. În luna de miere am muncit. Ce m-a convins a fost ceasul, îmi plăcea cum arăta.

    Care este cea mai mare calitate a ta?

    Sunt un om corect. Îmi place să muncesc de dragul de a munci.

    Cu această calitate de a munci, de ce nu ţi-ai făcut afacerea proprie?

    Chiar nu ştiu să îţi răspund, mi-a plăcut foarte mult ce am făcut până acum şi nu mi-am dorit propria afacere.

    La ce companie ţi-ai fi dorit să lucrezi dacă ai fi avut posibilitatea?

    La BMW sau la Porsche; am făcut chiar şi un ceas cu BMW. Am avut o discuţie cu Andrei Pitiş la un moment dat – el şi-a dorit să facă un ceas al lui – să asocieze numele lui cu Vector Watch. Şi mi-a spus să fac şi eu ceva, în ecuaţia asta, să fie al meu.

    Ai avut pachet de bonus când s-a vândut Vector Watch –  au meritat cei trei ani pe care i-ai petrecut în companie?

    Da – şi aş mai face-o încă o dată, şi fără bonus.

    Cine ţi-a dat cel mai bun sfat de carieră?

    Cred că Andrei – atât Andrei, cât şi George
    Buhnici sunt doi oameni cu care mă identific în parcursul profesional şi care, exact cum stau de vorbă cu tine acum, chiar pot să zic că m-au ajutat. Nu mi-am dat seama pe moment, dar după o săptămână-două-trei, la un moment devine clar că cineva ţi-a spus să procedezi într-o anumită direcţie.

    Ai da Domeniile Avereşti pentru un job la BMW?

    Nu, este prea târziu, sunt agăţat, nu e cale înapoi.

    Dacă ar fi să faci propriul vin, care să îţi poarte numele, care ar fi?

    Un vin alb, sec sau poate chiar semisec, uşor de băut, poate uşor fructat – un vin pentru toată lumea, pentru generaţia nouă, cum a făcut Yellow Tale în State, un brand australian cu succes în America. Tinerii, în special americani, beau mai puţin vin, se reorientează spre alte branduri – trendul din America nu o să vină astăzi în România, dar tot va veni cândva.

    Ce ai învăţat de la americani?

    Meritocraţie: produci, primeşti – foarte simplu, foarte transparent. Am făcut ceva cursuri la Visa Business School, am citit o groază de minuni la vremea respectivă şi aveam o tipă din Croaţia care ţinea practic clusterul, stătea şi în Bucureşti, şi în Croaţia, şi ne făcea training-uri, Croaţia fiind ţara cu rata cea mai mare de acceptare a cardurilor American Express din Europa, acum 15 ani. Totul era transparent, totul pe cartea de muncă, fără tips, bacşiş, comisioane pe lângă.

    Care era salariul de la Groupon?

    În jur de 6.000 – 7.000 de lei, ceea ce era un salt uriaş, de la 1.700 – 2.000 şi ceva de lei. Dar şi poziţia era alta, de director comercial. În mod normal, nimeni n-ar risca un job bun. Nu aveam nici maşină, nici birouri, dar împreună cu un coleg foarte bun, cu Bogdan Dumitrescu, din bancă, am plecat, alături de alţi câţiva oameni de acolo. Am făcut o echipă de 40 de oameni şi cred că am ajuns la
    3 milioane de euro venituri, în vreun an. De la zero.

    PayU procesa la momentul respectiv undeva la 2-3 milioane de euro, adică cifre care nu mai par atât de mari după 10 ani. Datorită relaţiilor anterioare, am primit un telefon de la fostul CEO de la Groupon, care mi-a spus că avem un comeciant foarte bun, EvoMag şi nu reuşesc oamenii de acolo să îl convingă să lucreze cu PayU. Am depănat amintiri cu cei de acolo (cu care colaborăm – n.red.),  apoi m-au întrebat când încep. A trecut perioada PayU, am depăşit 200 de milioane de euro, am adus foarte mulţi comercianţi –
    Decathlon, Carrefour, Cora etc. De acolo, Radu Georgescu vânduse, era deja parte din Naspers, nu am interacţionat niciodată fizic cu el. Apoi, după ce Cristi Herghelegiu (fost colaborator – n.red.) plecase de acolo compania crescuse bine, trebuia să mă căsătoresc. Mă sună Herghelegiu într-o zi, să vin la o discuţie: „Uite, recomandă-mi şi mie te rog, pentru un post cu o titulatură foarte ciudată, cineva pentru Europa de Est, care să ştie toată piaţa de online. Nu pot să îţi spun despre ce este vorba.”  N-am apucat să mă întâlnesc cu el, am recomandat oameni, s-au întâlnit, nu s-au plăcut, apoi m-am întâlnit şi eu cu el – mi-a spus că este un proiect nou în care vor fi implicaţi Radu Georgescu, Andrei Pitiş.