A devenit celebru datorita succesului demersurilor antitrust
iniţiate la mijlocul anilor ’90 impotriva practicilor monopoliste
ale Microsoft; printre altele, un punct important in aceasta
discuţie era includerea gratuita a browserului Internet Explorer in
sistemul de operare Windows, oferind aşadar acestui produs un
avantaj nemeritat in faţa Navigator-ului celor de la Netscape
(clienţi ai domnului Reback). In 2003, dupa caţiva ani de
antreprenoriat, in care s-a ocupat de startup-ul de telefonie prin
internet Voxeo, Gary Reback a revenit in practica legala ca
aparator al PeopleSoft in procesul impotriva preluarii ostile
operate de Oracle (şi intorcandu-se astfel impotriva unuia dintre
suporterii sai cei mai importanţi in cazul Microsoft, Lary
Ellison).
Este autorul volumului “Free the Market!”1, in care avertizeaza
asupra modului in care corporaţiile pot deveni obstacole impotriva
inovaţiei şi piedici impotriva micului antreprenoriat.
Gary Reback descrie intr-un articol din Forbes din iunie 20022 un
moment, in opinia sa simptomatic, din culisele razboaielor legale
intercorporatiste. Povestea se petrece prin anii ’80 cand Sun
Microsystems, pe atunci un mic producator de hardware si software,
client de-al sau, a fost ameninţat de IBM cu acţiuni legale cauzate
de incalcarea unui numar de şapte patente aflate in proprietatea
IBM. IBM a solicitat o intrevedere cu conducerea Sun, unde s-a
prezentat cu o armata de paisprezece avocaţi.
Cum discuţia in jurul celor şapte patente incalcate s-a dovedit
repede triviala, iar acuzaţiile IBM s-au aratat uşor de demontat –
Sun işi facuse temele – IBM a hotarat sa forţeze un acord astfel:
“Bine, poate nu incalcaţi aceste şapte patente. Insa IBM deţine in
Statele Unite alte 10.000 de patente. Chiar vreţi sa gasim şapte
patente pe care Sun le incalca, ori preferaţi sa semnaţi acum o
inţelegere şi un cec de 20 de milioane de dolari?”. Inutil de
spus,Sun a acceptat şi şi-a cumparat astfel liniştea de a
inova.
Povestea se repeta in zilele noastre cu o frecvenţa naucitoare.
Microsoft, Oracle, Google, Apple, SAP au constant deschise zeci de
procese de incalcare a patentelor cu diverse companii, pe diverse
funcţionalitaţi ori opţiuni oferite de produsele lor (de pilda
Microsoft Office, produsele Oracle pentru eCommerce sau Supply
Chain Management, ori suita ERP a SAP) cateodata pe chestiuni
triviale cum ar fi comportamentul unui meniu de context, alteori pe
chestiuni mai serioase precum folosirea unei tehnologii proprietar
cu ignorarea – intenţionata sau nu – a posibilelor implicaţii
legale. Cele mai multe dintre aceste procese se incheie cu
inţelegeri precum cea dintre IBM si Sun, altele conduc la lupte
aprige in instanţe de judecata.
Care e miza acestor lupte? Desigur, oficial, un patent este o
forma de a incuraja inovaţia. In mod ideal, e normal ca legea sa
protejeze rezultatele investiţiilor in cercetare şi dezvoltare
(R&D) ale unei organizaţii impotriva preluarii şi folosirii lor
imediate şi nemeritate de catre competitorii acesteia. In practica
insa, se vor intalni situaţii precum cea povestita de Gary Reback
in articolul sau din Forbes. Organizaţiile mari vor strange
portofolii impresionante de patente pe care le vor folosi atat ca
intrumente de protecţie, in buna intenţie a legii, cat şi ca
instrumente de intimidare a concurenţei (ceea ce seamana mult cu o
taxa de protecţie mafia).