Se spune adesea ca retelele de socializare pot sa creeze o
anumita dependenta care-l face pe un utilizator “inrait” sa prefere
socializarea in spatiul virtual celei din lumea reala. De un
portret asemanator au parte si hackerii pasionati care participa la
proiecte open source, la fel ca si cei care-si dedica o buna bucata
din timpul liber pentru a corecta pagini din Wikipedia sau pentru a
recenza carti pe Amazon. Niste singuratici pe jumatate autisti,
care nu doar ca ignora lumea reala, dar isi pierd si instinctele
sau abilitatile sociale.
Oare chiar asa sa fie? Banuiala mea, bazata doar pe cateva
exemple, a fost dintotdeauna ca portretul este caricatural. Nu
exclud posibilitatea ca acesta sa se potriveasca unora, dar e vorba
mai degraba de exceptii. Se pare ca am avut dreptate. Zilele
trecute, Pew Research Center’s Internet & American Life Project
a publicat rezultatele unui studiu numit “The Social Side of the
Internet” care constata pe baze statistice ca utilizatorii
retelelor de socializare de gen Facebook sau ai serviciilor de
microblogging cum este Twitter nu sunt cu nimic mai putin angrenati
social decat ceilalti. Mai mult chiar, rata implicarii in grupuri
sau organizatii dintre cele mai diverse din lumea reala este
semnificativ mai ridicata in randul utilizatorilor retelelor
sociale virtuale. |n general, 80% dintre utilizatorii de internet
participa la diverse grupuri, fata de doar 56% in cazul celor ce nu
folosesc internetul. |n cazul celor care frecventeaza retelele de
socializare, procentul creste la 82%, iar in randul utilizatorilor
Twitter, rata participarii este de 85%. Sondajul s-a bazat pe 2.300
de interviuri telefonice si are o marja de eroare de 2,5%. Cele 40
de pagini are raportului evidentiaza si faptul ca utilizatorii
internetului sunt si cei mai activi membri ai grupurilor in care
sunt implicati, dar mai important mi se pare faptul ca sunt cei
care cel mai adesea simt mandrie si implinire cu privire la
activitatea lor in aceste grupuri si organizatii.
Desigur, se poate explica prin faptul ca, fiind mai informati,
sunt mai implicati. |nsa explicatia nu mi se pare suficienta si
nu-i cuprinde pe participantii la proiecte de colaborare din
internet, cum ar fi Wikipedia sau SourceForge (open source).
|ntamplarea a facut sa dau peste un studiu academic publicat de
FirstMonday (“The social environment model: Small heroes and the
evolution of human society” de Brian si Alex Withworth) care
analizeaza fenomenul pornind de la premise teoretice ancorate in
teoria jocurilor, plus cele doua “reguli” comportamentale specific
umane: actiunea pentru binele propriu si actiunea pentru binele
comunitatii. |n virtutea primei reguli, dilema prizonierului se
echilibreaza cand cei doi detinuti depun marturie unul impotriva
celuilalt pentru a castiga ani de libertate, desi nu se obtine
rezultatul optim. |n schimb, aplicand varianta sociala a problemei
(unde cei doi cumuleaza anii castigati), solutia optima este cea a
cooperarii, cand ambii prizonieri pastreaza tacerea.
De aici incolo apare notiunea de “dilema sociala” (cand regula
actiunii egoiste intra in conflict cu cea a actiunii sociale) si,
mai departe, notiunea de “sinergie sociala”, definita ca diferenta
dintre ce ar produce un grup de persoane lucrand impreuna si ce ar
produce lucrand individual. Desigur, sinergia sociala poate fi
pozitiva (situatie exemplificata de comert) sau negativa (ca in
cazul conflictelor interne) si corespunde cu ceea ce in teoria
jocurilor se cheama joc cu suma nenula, unde castigul unuia nu se
oglindeste in pierderea altora.
Este absolut fascinant de urmarit cum rationamentele bazate pe
aceste notiuni simple pot descrie fenomene sociale dintre cele mai
complexe. Sinergia sociala este semnificativa mai ales in grupuri
mari, cand rezultatele interactiunilor sociale cresc geometric,
insa efectele depind de modul cum membrii grupului isi rezolva
dilemele sociale. O echilibrare optima a celor doua reguli de baza
maximizeaza rezultatele (si reprezinta modelul care a adus
prosperitatea occidentala), in vreme ce dezechilibrarea spre
actiunea egoista conduce la reactii in lant ale caror efecte le
vedem zi de zi. Excesul in cealalta parte a produs deopotriva
comunismul si fascismul.
Concluzia studiului este ca internetul a reusit sa reuneasca
deja suficienti utilizatori care sa creeze o sinergie sociala –
bazata pe socio-tehnologii capabile sa-i asigure echilibrul si
dominata de “netizens” care si-au rezolvat optim dilemele sociale.
Ei sunt micii eroi care muta muntii. Virtuali sau reali.