Un beneficiu oferit frecvent de angajatori în 2020 este tocmai work-from-home, care permite angajaţilor să îşi îndeplinească sarcinile de serviciu din confortul de acasă. Deşi avantajele acestor practici pentru angajat şi angajator sunt de necontestat, riscurile legate de securitatea informaţiilor din organizaţie sunt pe măsură.
Studiile recente relevă că angajaţii rămân cea mai slabă verigă în faţa atacurilor informatice îndreptate asupra businessurilor. O cercetare întreprinsă de Bitdefender arată că 57% din directori sunt predispuşi la neglijenţe procedurale cu privire la protejarea datelor sau a sistemelor de pe care lucrează. La sfârşitul anului 2019, un sfert din şefii departamentelor de securitate recunoşteau că organizaţia lor suferise o breşă informatică. Aceiaşi factori de decizie spuneau că, folosind soluţiile de securitate curente, le-ar lua cel puţin o săptămână să depisteze o breşă.
Dacă unii atacatori informatici exploatează vulnerabilităţi direct în sistemele informatice, majoritatea joacă pe cartea sigură a neglijenţei sau indiferenţei angajaţilor. Ei pot folosi metode de inginerie socială ca să păcălească personalul, cu precădere pe cel din management, printr-un mail înşelător menit să-i facă să divulge date de acces sau să autorizeze tranzacţii financiare în conturi controlate de răufăcători.
Riscul de a suferi o breşă creşte şi mai mult când angajaţii se conectează de acasă la infrastructura companiei. Departe de protocoalele de securitate din companie, dar şi distraşi de familie, televizor şi activităţi casnice, angajaţii se expun la numeroase ameninţări informatice şi sporesc şansele firmei de a suferi o breşă de securitate. Reţeaua wireless de acasă nu este la fel de sigură ca cea de la birou, iar multitudinea aparatelor personale conectate măreşte considerabil suprafaţa de atac. Trebuie doar ca atacatorul să găsească un produs smart vulnerabil din locuinţă, precum o cameră video de supraveghere prost securizată, pentru a obţine acces la alte dispozitive din reţeaua victimei.
Mult mai nesigure sunt reţelele Wi-Fi publice, cum ar fi cele din cafenele, hoteluri, gări sau aeroporturi. Acestea trebuie evitate complet, nu doar în interes de serviciu, dar şi pentru uz personal. Au protocoale slabe de securitate şi sunt susceptibile la interceptări ale comunicaţiilor.
Scoaterea dispozitivelor de serviciu din perimetrul companiei aduce şi riscul pierderii acestora în locuri publice. Cel puţin un sfert dintre angajaţi recunosc că încalcă protocoale de securitate, precum folosirea unui VPN, când lucrează de la distanţă. Mai grav, dacă firma le permite, unii folosesc calculatoarele personale pentru activităţi de serviciu, chiar dacă dispozitivele nu au implementate măsuri de control şi securitate la fel de stricte ca dispozitivele companiei. Bitdefender raportează anual o creştere a atacurilor informatice care vizează companii, iar organizaţiile din România nu sunt o excepţie. Dar şi simple neglijenţe ies tot mai des la iveală din cauza noilor reglementări în vigoare. Anul trecut, în România a fost dată una din cele mai mari amenzi sub incidenţa GDPR în Europa. UniCredit Bank a plătit atunci 130.000 euro. Motivul? Neaplicarea măsurilor adecvate pentru protecţia datelor bancare ale clienţilor.
Acelaşi studiu Bitdefender la care au răspuns peste 6.000 de angajaţi din securitate informatică arată că firmele care instruiesc angajaţii să depisteze ameninţări digitale sunt proporţional mai eficiente şi mai rapide în oprirea la timp a unui atac. 38% dintre cei chestionaţi sunt de acord că instruirea este cea mai bună metodă de prevenţie a unui atac cibernetic. Astfel, instruirea angajaţilor e cel mai bun prim pas pentru o securitate informatică solidă.
Fireşte, soluţiile de securitate joacă un rol important în protejarea sistemelor informatice şi a datelor într-o companie. Există soluţii moderne de analiză a traficului de date care sporesc vizibilitatea departamentului IT asupra terminalelor conectate la reţeaua companiei. Aceste instrumente folosesc inteligenţă artificială şi analiză comportamentală ca să depisteze anomalii în traficul de date care intră şi iese din infrastructură, dar şi în interiorul acesteia, şi protejează astfel nu numai împotriva atacurilor externe, ci şi împotriva angajaţilor neglijenţi sau rău-intenţionaţi.
Omul e veriga cea mai slabă în tot acest lanţ. Din fericire, tehnologia vine să acopere şi acest gol şi să limiteze orice potenţial de a greşi în locuri unde eroarea poate avea consecinţe devastatoare.
Tag: neglijenta
-
OPINIE Bogdan Botezatu, director de cercetare în ameninţări informatice, Bitdefender: “Riscurile work-from-home – la ce se expun companiile când angajaţii lucrează din afara sediului”
-
DIICOT extinde ANCHETA în dosarul Caracal pentru „neglijenţă în serviciu” în preluarea apelului la 112 – surse
Surse judiciare au precizat, pentru MEDIAFAX, că DIICOT Craiova a extins ancheta în cazul din Caracal şi sunt, astfel, cercetate (in rem) şi fapte ce vizează neglijenţă în serviciu în preluarea apelurilor la 112.
MAI a sesizat parchetul în urma verificărilor Corpului de Control în cazul crimelor din Caracal, cu privire la modul în care poliţistul care a preluat apelul la 112 al Alexandrei a tratat situaţia prezentată de fată.
Poliţistul care a discutat cu Alexandra, atunci când a sunat la 112 pentru a cere ajutor, ar fi avut o atitudine refractară faţă de situaţia prezentată de fată şi nu a dat dovadă de implicare pentru a obţine mai multe date privind locul în care este sechestrată, arată raportul MAI, potrivit unor surse.
-
Prof. Phillip C. Nell, WU Executive Academy, Viena: „Capcana simplificării – Modul în care neglijarea factorului de incertitudine în interpretarea datelor poate conduce la greşeli costisitoare”
Domeniul HR a început să recupereze rapid teren, astfel încât în prezent există un număr mare de aplicaţii de prelucrare a datelor, iar firmele experimentează din ce în ce mai mult cu recruiteri roboţi (prin mesageria Facebook) sau cu scanarea „automatizată” a profilurilor de candidaţi. Cu toate acestea, am constatat adesea că mulţi dintre oamenii de HR au anumite lacune în ceea ce priveşte principiile de bază ale cercetării cantitative. Una dintre acestea priveşte modul în care se gestionează factorul de incertitudine a datelor colectate, în acest domeniu al resurselor umane. De pildă, managerii operează deseori cu date obţinute de la un anumit eşantion şi nu de la populaţie în întregul ei, dar le tratează ca şi cum ar fi reprezentative pentru toată populaţia. A trece cu vederea acest detaliu poate să conducă la decizii eronate şi la greşeli costisitoare.
Incertitudinea eşantioanelor:
De obicei, managerii departamentelor de HR sunt interesaţi să aibă date despre întreaga lor organizaţie, despre toate echipele de proiect ale firmei, despre angajaţi, expaţi etc. Totuşi, oricât am vrea să obţinem toate aceste date, colectarea lor poate fi extrem de costisitoare, atât ca bani, cât şi ca timp. Aşadar, pentru a evita acest lucru, managerilor de HR le este cerută adesea colectarea datelor doar de la un subgrup din cadrul acestor grupuri (ceea ce reprezintă un eşantion). Eşantionarea înseamnă să nu te foloseşti de toată informaţia pe care o ai la dispoziţie.
Abordarea dominantă este realizarea unei analize statistice pe baza datelor disponibile de la un eşantion şi utilizarea rezultatelor ca estimări aplicabile întregii populaţii. De exemplu, să presupunem că o firmă are 300 de expaţi şi a colectat date de la un eşantion de 100 dintre aceştia. Anul acesta, nivelul mediu de satisfacţie al celor 100 de angajaţi cu privire la cursurile de pregătire pentru expaţi ale firmei este de 3,8, pe o scară valorică de la 1 până la 5 (5 însemnând „foarte satisfăcut”, 1 însemnând „foarte nesatisfăcut”). În ultimii doi ani, când firma a verificat acelaşi lucru şi a colectat date de la toţi expaţii, scorul mediu de satisfacţie a fost de 4,2 în ambii ani. Managerul de HR ar putea concluziona că trebuie să schimbe structura cursurilor, deoarece statisticile sunt negative.
Aşa arată schema reprezentativă:
Dar este această interpretare corectă?
Problema acestei concluzii este că se bazează pe premisa că scorul obţinut pe eşantionul de 100 de persoane este acelaşi lucru cu scorul obţinut pe întregul grup, lucru care este incorect. Dacă datele erau colectate de la un subgrup diferit, scorul mediu de satisfacţie ar fi putut fi 3,5, 4,0 sau chiar 4,5, din simplul motiv că managerul de HR a ales, din pură întâmplare, expaţi mai mult sau mai puţin mulţumiţi în eşantionul vizat. Prin urmare, avem un indicator al modului în care toţi cei 300 de expaţi evaluează cursul de pregătire, dar este un rezultat bazat pe un eşantion (care ne spune că scorul mediu de satisfacţie este 3,8 anul acesta). Aşadar, există un anumit nivel de incertitudine în legătură cu acest rezultat; ar putea la fel de bine să fie unul diferit. Dacă managerii nu iau în calcul factorul de incertitudine, s-ar putea ca aceştia să suprainterpreteze sau să subinterpreteze rezultatele.
Spre exemplu, să presupunem că în realitate toţi cei 300 de manageri au un nivel de satisfacţie de 4,2, în timp ce eşantionul de 100 de persoane ne spune că scorul este de 3,8, din cauza prezenţei unor indivizi nemulţumiţi în cadrul eşantionului. Putem trage concluzia că aceste cursuri sunt încă bune. Dar dacă toţi managerii ar avea un nivel mediu de satisfacţie de 3,6 (iar eşantionul nostru ar arăta încă scorul de 3,8), atunci ar trebui să ne îngrijorăm că ceva este în neregulă cu programul de pregătire. Aşadar, dacă managerii presupun pur şi simplu că o statistică de tipul unui scor mediu al unui eşantion este acelaşi lucru cu scorul pentru populaţia totală, ar putea să greşească. Aceste erori pot duce la subinterpretarea datelor (managerul nu ar trebui să schimbe structura cursului deoarece nu există dovezi în ceea ce priveşte nemulţumirea faţă de acesta) sau la supraintepretarea datelor (managerul ar trebui să schimbe structura cursului, dar nu o face) – ambele decizii constituind greşeli care consumă atât bani, cât şi timp.
Soluţia:
În statistică, rezultatele obţinute în urma colectării datelor pe un eşantion au denumirea de „estimare punctuală”. O estimare punctuală propriu-zisă este un punct bun de plecare atunci când ne gândim la întreaga populaţie, dar acest procedeu nu oferă nicio siguranţă şi în ceea ce priveşte acurateţea datelor, deoarece nu ia în considerare factorul de incertitudine. Vestea bună este următoarea: dacă eşantionarea s-a făcut în mod aleatoriu, statisticile ne pot oferi un indiciu cu privire la rata de eroare a analizei, ca urmare a provenienţei datelor de la un eşantion mai mic decât numărul total al populaţiei. Nu vom şti niciodată 100% sigur care este valoarea corectă pentru întreaga populaţie (nivelul corect de satisfacţie al întregului grup) până când nu vom colecta date de la toate persoanele. Totuşi, putem aborda problema folosind intervalele de încredere.
Intervalele de încredere se mai numesc şi „estimări prin intervale de încredere”. Contrar estimării punctuale, o estimare prin interval de încredere oferă o gamă întreagă de estimări potenţiale ale populaţiei, care pot fi adevărate. Pentru exemplul nostru de mai sus, în loc să presupunem că scorul de 3,8 se aplică şi pentru subgrup, şi pentru grup, ar trebui să calculăm intervalul de încredere şi să ne bazăm concluzia pe ideea că putem fi 95% siguri că nivelul mediu de satisfacţie al întregului grup se află undeva între 3,6 şi 4,0.
Ideea în legătură cu intervalul de încredere este că rezultatele obţinute în acest fel de pe urma datelor colectate pot fi foarte diferite: ne-am mutat de la o simplă estimare punctuală (3,8) la o estimare prin interval de încredere (este foarte probabil ca nivelul mediu de satisfacţie al expaţilor să se afle undeva între 3,6 şi 4,0), prin urmare, s-ar putea să luăm o decizie diferită. În acest caz, diferenţa dintre 4,2 şi 4,0 nu este atât de mare încât să fie necesară restructurarea cursului.
Aşadar, dacă luăm în considerare mai degrabă eşantionarea aleatorie şi estimarea prin intervale de încredere în locul estimării punctuale, admitem faptul că datele estimative despre populaţie sunt, la un anumit nivel, incerte şi astfel suntem mai bine pregătiţi în a evita deciziile nefavorabile, generatoare de costuri.
-
Gabrela Firea, despre reclamaţiile privind autobuzele Otokar: Sunt provocări
„Sunt provocări. Nu vreau să vă dau o cifră care să devieze atenţia, dar la achiziţia de acum 12 ani au fost, în primele 2 luni, aproape 500 reclamaţii în legatură cu noile autobuze. Acum, bineînţeles că sunt persoane interesate să denigreze acest proiect foarte important al Capitalei şi anume achiziţia a 400 autobuze noi, Euro 6. De fiecare dată s-a constatat, după verificarea incidentului, că era pur şi simplu ori o neatenţie, o neglijenţă, o neînţelegere a bordului care e foarte nou şi electronic, din partea conducătorului auto, ori un mic incident care a fost umflat şi crescut si exagerat”, a declarat primarul general, Gabriela Firea.
Potrivit primarului general, anul acesta vor mai fi cumpărate încă „100 de autobuze electrice, 100 de tramvaie, 100 de troleibuze şi 400 de autobuze cu gaz natural comprimat”.
De când au fost aduse în Bucureşti, autobuzele Otokar au avut mai multe probleme, unele dintre situaţii fiind filmate si postate pe reţelele de socializare.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Ziarul Financiar după 20 de ani, 16 noiembrie 2018, BNR
Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, 16 noiembrie 2018
„ Ziarul Financiar a rămas un ziar românesc şi îi urez să rămână aşa, pentru că, întocmai cum un soi de vin românesc este mai
băut de un străin când vine în România decât un Sauvignon Blanc, aşa va fi şi acest cotidian mai citit dacă îşi păstrează
particularităţile acestei ţări. Ziarul Financiar a făcut istorie şi îi doresc să facă în continuare istorie. Îi doresc să aibă zile
multe şi ani mulţi şi să se extindă la tot ce ţine de domeniul media.Fără antreprenoriat de calitate, economia de piaţă şchioapătă, este esenţial pentru funcţionarea unei economii de piaţă. În
urmă cu câteva zile am subliniat nevoia că, în legătură cu antreprenoriatul, trebuie să se insiste pe disciplina de plăţi, pe
disciplina financiară. Economia de piaţă nu poate funcţiona fără disciplină financiară. Eu citesc Ziarul Financiar zilnic, este o
mărturisire de credinţă şi nu cred că sunt singurul, cred că acest cotidian se află zilnic pe masa antreprenorilor din
România, dar nu numai. Fac acest lucru din noiembrie 1998 şi până astăzi şi în mine Ziarul Financiar are un cititor atent.
Uneori am avut dezbateri principiale cu ziarul. Voi continua să îl citesc şi după expirarea mandatului, pentru că ei au
făcut o adevărată revoluţie în România, au făcut istorie, nu este un lucru de neglijat.” -
Birocraţie, neglijenţă crasă, sărăcie şi dispreţ. SALARIILE nu sunt prima cauză pentru EXODUL MEDICILOR
Medicii au renunţat la halate şi au luat drumul străinătăţii, lăsând în urmă săli goale de operaţii, tineri încă nepregătiţi sau gata şi ei să plece şi pacienţi care aşteaptă pe holuri, sperând că sistemul va avea grijă de ei. Un medic român vorbeşte, în cadrul campaniei #roMânia, despre motivele care l-au determinat să plece. Şi niciunul nu e legat de bani. Birocraţia, sărăcia din clinici şi un stat greoi au “curăţat” sistemul de medici chiar şi acolo unde putea fi tratat.
Horia Roman a activat în sistemul de sănătate din România peste 20 de ani, timp în care a fost medic, cadru universitar şi director medical la un lanţ de clinici private de proctologie şi flebologie. În urmă cu doi ani, a plecat în Elveţia şi susţine că sistemul de sănătate elveţian se află la 50 de ani distanţă faţă de cel românesc, fapt care-l determină să nu mai profeseze vreodată în România.“Provin dintr-o familie de medici, suntem zece medici în familie. Părinţii mei mi-au spus întotdeauna să nu cer bani de la bolnav, iar eu nu am cerut niciun ban de la vreun pacient, niciodată, chiar dacă aveam un salariul de 1.900 de lei. Medicina privată m-a făcut să am un venit care să nu cad în “tentaţiile” şpăgii. În Elveţia am fost primit cu braţele deschise, mi-au recunoscut meritele. Sunt recunoscut profesional aici. (…) Aveam toate calităţile să fiu promovat la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, cu toate asta am rămas 20 de ani asistent universitar”, povesteşte Horia Roman, medic român stabilit în străinătate.
Nu sărăcia l-a alungat, ci compromisurile din sistem.
“Câştigam suficient ca să fie în regulă, însă nu mai puteam suporta compromisurile profesionale. În spital nu aveam ce ne trebuia. M-am trezit într-o gardă de urgenţă la 3 noaptea încercând să suturez un intestin la un bătrân care a avut ocluzie intestinală şi nu aveam fire de sutură. Am stat cu bolnavul vreo 2-3 ore, aşteptând să caute asistentele pe undeva un fir de sutură. Acest fir de sutură costă 9-11 lei, nu se punea problema că nu sunt bani să se cumpere un astfel de fir sau că vorbim despre chirurgie robotică, ci doar de neglijenţă crasă şi lipsă de aprovizionare. Nu am mai suportat să vină pacientul la mine, iar eu să-i promit că intervenţia chirurgicală se va desfăşura în condiţii bune, când eu foarte bine ştiam că nu va fi aşa”, povesteşte medicul român.
-
Proiect modificare coduri: Neglijenţa în serviciu din Codul Penal, abrogată
„În ceea ce priveşte abrogarea art. 298, se impune abrogarea acestei norme, deoarece este foarte greu să se distingă între abaterea disciplinară şi fapta penală, dat fiind că ambele forme sunt reglementate în acela şi mod. Astfel, se ajunge la incriminări discreţionare, fără elemente clare de distincţie. În plus, faţă de decizia CCR referitoare la neconstituţionalitatea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, în care s-a configurat conţinutul constitutiv al infracţiunii în aceeaşi manieră ca la abuzul în serviciu, devine imposibil de imaginat cum s-ar putea încălca expres o normă, dacă funcţionarul ar cunoaşte-o şi nu ar urmări un scop ilicit. Adică, există o contradicţie: dacă funcţionarul cunoaşte textul de lege şi îl încalcă voit atunci forma de vinovăţie a culpei nu poate fi reţinută. Dacă nu îl cunoaşte din motive independente de voinţa sa (nu are competenţa de a o cunoaşte), atunci nu poate exista nicio formă de vinovăţie a acestuia”, arată documentul.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Conexiuni HTTP nesecurizate vor fi marcate ca nesigure de Google Chrome
Dacă până acum, alertele privind folosirea unei conexiuni nesecurizate apăreau doar pentru paginile care permit introducerea de informaţii de către vizitatori, curând, întregul site va fi marcat ca fiind nesigur. Cu scop de informare, marcajul poate avea însă efect descurajant asupra vizitatorilor, o parte dintre aceştia ajungând să asocieze site-urile nesecurizate cu pericolul atacurilor informatice, evitând folosirea acestora.În prezent, aproximativ 68% din traficul realizat cu versiunea Google Chrome pentru Android şi Windows trece prin conexiuni securizate. Proporţia urcă la peste 78% în cazul dispozitivelor Chrome OS şi macOS.CIteşte continuarea pe Go4it. -
Ministerul Justiţiei: Infracţiunile de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, o lege separată
„Cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, am mandatul din partea ministrului Justiţiei să transmit faptul că Ministerul Justiţiei intenţionează ca aceste două infracţiuni să facă obiectul unui act normativ separat. De aceea nu a formulat un punct de vedere”, a declarat secretarul de stat Mariana Moţ.
Preşedintele comisiei, deputatul PSD Florin Iordache, a a afirmat că acest articol 297 din Codul penal trebuie reglementat în cel mai scurt timp.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Ministerul Justiţiei: Infracţiunile de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, o lege separată
„Cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu, am mandatul din partea ministrului Justiţiei să transmit faptul că Ministerul Justiţiei intenţionează ca aceste două infracţiuni să facă obiectul unui act normativ separat. De aceea nu a formulat un punct de vedere”, a declarat secretarul de stat Mariana Moţ.
Preşedintele comisiei, deputatul PSD Florin Iordache, a a afirmat că acest articol 297 din Codul penal trebuie reglementat în cel mai scurt timp.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro