Tag: necesitate

  • Opinie – Bogdan Florea, fondator Connections România: “Cum creezi o cultură a inovaţiei în România”

    Forţând un pic nota, am putea spune că inovaţia este însăşi raţiunea de a exista în businessul zilelor noastre. Cultura inovaţiei se creează prin educaţie adecvată – cu accent pe cultură antreprenorială, aşadar, în şcoală. Aplecarea spre studiu, stimularea curiozităţii şi a explorării necunoscutului sunt elemente esenţiale pe care şcoala trebuie să le cultive pentru a construi generaţii de „inovatori”. Apoi, tot şcoala ar trebui să dezvolte gândirea critică şi abordările out-of-the-box, fără constrângeri, libere şi exploratorii. „Cultura greşelii” ar trebui să fie evitată până la extincţie, în anii mici de şcoală, pentru dezvoltarea copiilor şi ulterior a adulţilor implicaţi în societate, pentru libertatea de a aborda căi necunoscute în viaţă profesională. Chiar dacă România este un pool remarcabil de specialişti în IT, are un scor jos la nivelul de apetenţă pentru inovaţie, iar explicaţia rezidă în lipsa culturii inovaţiei în educaţia şcolară, universitară şi în familie.

    Apoi, establishmentul politic ar trebui să îşi asume  inovaţia ca proiect de ţară, în aşa fel încât să dezvolte ecosistemul stat-universităţi – companii private, ca un supraset al inovării, în care să încurajeze apariţia şi circulaţia ideilor noi. Huburile tehnologice sunt doar un prim pas. Este nevoie de susţinerea a ceea ce se numeşte knowledge sharing, adică împărtăşirea ideilor între indivizi şi entităţi. Protejarea proprietăţii intelectuale – nu doar prin cadrul legislativ, ci prin construirea unei culturi sociale la scară largă – este un alt pilon esenţial. De exemplu, lupta împotriva pirateriei intelectuale, a plagiatului universitar şi şcolar sunt alte elemente care, puse la fundamentul unei construcţii solide, pot genera o societate inovativă autosustenabilă.

    Statul trebuie să reformeze programa şcolară, universităţile de asemenea, iar companiile trebuie să adopte principiile şi cultura inovaţiei ca elemente necesare, nu doar să le privească ca pe un element de employer branding, prin care, aşa cum se întâmplă acum, doar creează o imagine de inovatori, în exterior şi către angajaţi. Ţările avansate din punct de vedere economic încurajează clusterele de inovaţie ca mijloace de creştere organică a economiei. Spre exemplu, Statele Unite (Silicon Valley), Regatul Unit, Franţa, Israel, India, China, Rusia – toate au aglomerări, localizate fizic, de start-up-uri în care sunt prezenţi toţi actorii – universităţi şi institute de cercetare, companii, fonduri de investiţii de tip venture capital şi stat – prin entităţi de tot felul – administraţii locale, ministere dedicate cercetării şi educaţiei. Rezultatul sunt companii de tip start-up care, folosind rezultatele cercetării, ating valori de piaţă colosale şi, pe de altă parte, influenţează în mod pozitiv şi decisiv viaţă unor mase mari de oameni. În ceea ce priveşte companiile inovatoare care au rămas în istorie, acestea sunt cele care schimbă viaţa oamenilor, într-un fel sau altul. Se numesc game changeri. În istorie, după părerea mea, se detaşează: General Electric – locomotiva electrică; Motorola – primul telefon comercial portabil; Sony – Walkman; Apple – smartphone; Amazon – e-commerce; Netflix – video streaming on demand.

    Inovaţia se poate manifesta în orice sector, dar, fără îndoială, IT&C este un motor al inovaţiei pentru simplul fapt că trăim în era digitalizării. Biotehnologia este poate domeniul cu cele mai mari perspective de dezvoltare inovativă în următorii zeci de ani. Aşa cum am mai amintit, inovaţia se poate manifesta în orice domeniu de activitate. Fără doar şi poate, inovaţia este strâns legată de viziune, iar aceasta din urmă derivă în mod natural din înţelegerea contextului actual. Orice companie ar trebui să poată să îşi definească locul în piaţa locală, regională şi globală, să îşi stabilească ţinte care pot fi atinse şi să îşi creioneze seturi de valori, dar şi o misiune concretă faţă de un grup, fie el mai restrâns sau mai larg.
    De asemenea, viziunea strategică a evoluţiei – care este o condiţie obligatorie a progresului unei companii – poate fi (sau nu) punctul de pornire către ceea ce înseamnă inovaţie. Pe scurt, poziţionare, viziune şi apoi inovaţie. Aceştia sunt paşii care, urmaţi sistematic, pot creşte apetitul pentru tot ceea ce înseamnă inovaţie în cadrul unei companii. România nu are dezvoltată o cultură a inovaţiei, nici în mediul de business, dar nici în cel universitar. Acest lucru reprezintă efectul educaţiei şi al şcolii, al modului în care sunt concepute programele educaţionale şcolare şi în care sunt stimulate competenţele generaţiei tinere.

    Cu câteva excepţii notabile – Bitdefender, UiPath, Gecad şi alţi câţiva, foarte puţini – în România, ultimii 20 de ani în tehnologia informaţiei nu au adus exemple remarcabile de inovaţie încununată de succes comercial sau ştiinţific. Antreprenoriatul este mai aplecat către inovaţie prin însăşi natura sa, aceea de a pune la îndoială şi a găsi soluţii cu instrumente puţine sau rudimentare. Reprezentanţii marilor companii – evident, cu excepţia centrelor de excelenţă în cercetare – sunt orientaţi către administrare şi operare şi mai puţin către latura constructivă pe care o aduce inovaţia.


    Connections este o companie de digital transformation din România, cu birouri în Bulgaria, Serbia şi planuri de extindere la nivel global. Compania este specializată în IT Outsourcing, Business Process Outsourcing şi Software Development. Clienţii Connections sunt companii globale şi companii medii româneşti din industrii precum Banking, FMCG, Oil & Gas, Telecom şi Retail. În iulie 2018 Connections a semnat un parteneriat cu UiPath. Connections are în România
    300 de angajaţi şi a încheiat anul 2018 cu o cifră de afaceri de 5,5 milioane de euro. 

  • Navetist la McDonald’s – Irina Panaite, director de resurse umane McDonald’s România – VIDEO

    „În Bucureşti vorbim de aproximativ 200 de angajaţi care vin de prin împrejurimi. Desigur că la numărul acesta se adaugă şi cei care vin cu trenul la Gara de Nord pe distanţe mici, vin individual. Dar aceiaşi necesitate de a aduce angajaţi din afara oraşelor întâlnim şi la Cluj şi la Timişoara, după care ne întoarcem mereu la acea listă a oraşelor cu multe investiţii. Deci această necesitate există peste tot unde deficitul forţei de muncă este ridicat.”

  • Dacă nu înveţi, vei ajunge să speli vasele!

    Într-un interviu acordat cunoscutului ziar american de business The Wall Street Journal pentru suplimentul de lifestyle, Jean-George Vongerichten, în vârstă de 61 de ani, un chef francez care administrează 39 de resturante la nivel mondial, îşi aminteşte cum, după o masă în oraş la un restaurant celebru de lângă Strasbourg – Auberge de L’ill, trei stele Michelin, tatăl lui i-a spus chefului care venise să întrebe cum a fost mâncarea: Fiul meu nu este bun de nimic. Dacă ai nevoie de cineva ca să spele vasele, el pare că are o înclinaţie către acest lucru.

    Şi de aici a pornit totul pentru acest chef francez, pe care tatăl lui voia să-l îndrume către o şcoală de ingineri, pentru a putea să preia ulterior afacerea familiei legată de cărbune.
    Apariţia show-urilor de televiziune Master Chef cu toate declinările lui din fiecare ţară, Got Talent, cine ştie câte sunt, a scos la iveală talente imense şi a valorizat meserii/profesii extraordinare care au schimbat industrii întregi.
    Iar acest lucru este valabil şi în România.
    Până la apariţia unui show de tip Master Chef, meseria de bucătar era văzută undeva jos pe scara percepţiilor din societate. Cum să spui că eşti sau că vrei să te faci bucătar? Părinţii au muncit o viaţă întreagă ca să te ţină în şcoală ca tu să ajungi într-o bucătărie, să tai cartofi, să faci ciorbă sau friptură? În primul deceniu de după ’90, cei care aveau puţină tangenţă cu bucătăria sau care sfârşeau acolo pentru că nu le plăcea cartea au plecat la muncă în vest, unde se plătea mai bine.
    Dar şi aşa, această meserie nu a crescut în ochii noştri. Nu putea trece dincolo de bucătărie. Numai cei care aveau sau care încercau să deschidă restaurante, un business cu o marjă mare dacă ştii să-l administrezi, ştiau ce înseamnă şi cât de valoros este un bucătar, unul bun. Dar oferta de bucătari era destul de redusă pentru că în anii ’90 nimeni nu mai voia să îmbrăţişeze această meserie. Din acest motiv câştigurile au început să crească pentru cei care intrau în bucătărie. Cel mai bine plătiţi erau bucătarii de la hotelurile internaţionale, acolo unde erau responsabili şi de gestiunea stocurilor, sectorul care îţi poate dubla sau ruina businessul.
    După Master Chef, totul s-a schimbat. Dintr-o dată nu mai era o ruşine să spui că eşti bucătar, meserie transformată în chef, iar această poziţie a început să urce în clasamentul joburilor. Chefii au ajuns staruri, iar show-ul Master Chef a scos la iveală noi talente care nu îşi propuseseră neapărat să îmbrăţişeze această meserie.
    Industria de restaurante creşte susţinut în Bucureşti şi în principalele oraşe pentru că businessul creşte, salariile cresc, pentru că apar clădiri de birouri, pentru că noile generaţii de corporatişti vor să mănânce în oraş.
    În perioada comunistă şi până spre anii 2000, ieşitul la restaurant era un lux. În cel mai bun caz îţi permiteai să mergi la Mc Donald’s sau Pizza Hut.
    Dar creşterea businessului, creşterea numărului de tranzacţii, creşterea necesităţii de networking au schimbat cererea şi oferta de restaurante, care au atras după sine necesitatea mai mare de bucătari, ospătari sau chelneri.
    Cei mai buni chefi, să le spunem aşa, câştigă de la 3.000 de euro pe lună în sus net şi pot ajunge chiar la 8.000 de euro.
    Bancherii, ale căror salarii au stagnat în criză, pot să fie geloşi pentru acest lucru.
    Chefii mai buni şi care pot aduce rezultate în business – atragere de clientelă, gestiunea bucătăriei, realizarea meniului – au început să fie vânaţi, ca fotbaliştii. Au primă de instalare, casă, maşină etc.
    Bucureştiul se corporatizează, se internaţionalizează, iar acest lucru înseamnă şi mai multe restaurante, deci necesitatea de noi şi noi bucătari.
    Clienţii sunt mai sofisticaţi, încep să ceară şi altceva în afară de piept de pui la grătar cu o salată, iar meniurile trebuie concepute şi realizate conform cererii.
    Investitorii bagă sute de mii de euro – dacă nu chiar milioane – în amenajarea unor restaurante, în speranţa că vor avea succes.
    Bucătarul este un star, iar celor care îmbrăţişează acestă profesie nu le mai este ruşine de ea, ci dimpotrivă. Pentru a fi în pas cu tendinţele, şi bucătarii trebuie să înveţe, dincolo de talent. Piaţa este în acest moment la mâna lor pentru că sunt prea puţini faţă de cât este cererea.
    Ce-i lipseşte în prezent României în acest domeniu este o şcoală sau o facultate Master Chef (cred că cea de pe Viilor este depăşită), care să formeze generaţii de bucătari şi apoi de chefi, exact cum s-a întâmplat în Franţa sau în Italia sau America. Un restaurant este un business foarte bun dacă ai un bucătar bun, capabil să atragă clienţi. Iar pentru bucătari este o profesie extrem de generoasă, cu venituri chiar şi peste cele din industria IT.
    Dacă nu eşti bun de nimic, fă-te bucătar!

  • Medicamentul esenţial al cărui preţ a explodat cu 400% peste noapte. Reacţia companiei: ”Este o necesitate morală”

    Nostrum Laboratories, un producător mic de produse farmaceutice din Missouri, SUA, a mărit de mai mult de patru ori preţul antibioticului nitrofurantoină de la 474,75 dolari la 2.392 de dolari.

    Nitrofurantoina este un antibiotic folosit la tratarea infecţiilor, care este folosit din 1953 şi apare pe lista medicamentelor esenţiale a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Acesta poate fi sub formă de comprimate sau în formă lichidă.

    În cadrul unui interviu, directorul executiv al Nostrum Laboratories, Nirmal Mulye, spune că preţul este „potrivit dinamicii pieţei”, adăugând că susţine că „este o necestate morală să faci bani atunci când poţi, să vinzi produsul la cel mai mare preţ”.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • George Maior, după audierea din Comisia de Control SRI: Să fie audiaţi Dragnea şi Ponta în comisia SRI/ Am susţinut necesitatea protocoalelor

    “Am discutat amplu şi despre acest subiect (n.r.: raportările SRI către ANI), am spus că domnul Georgescu a fost bun profesionist la ANI, dar Serviciul nu produce dosare, doar transmite informaţii şi că răspunderea prelucărrii informaţiei aparţine agenţiei care e primeşte. În rest, am discutat despre protocoale. Am susţinut necesitatea acestor protocoale. Am susţinut că Serviciul a fost în cadrul legii şi puterea adevărului va prevala în faţa unor alegaţii şi calomnii care se spun în spaţiul public”, a declarat George Maior, actual ambasador în SUA

    Maior a fost acuzat, în trecut, că, din funcţia de director al SRI, a implicat Serviciul în justiţie, politică şi media. Mai mult, lideri actuali spun că şi din SUA, Maior încearcă să se implice în politică prin susţinerea unei formaţiuni, cea a lui Victor Ponta.

    “Am cerut comisiei să reflecteze serios dacă la multiplele alegaţii privind interceptări, ofiţeri acoperiţi, incompativbili, presiuni asupra ajustţiei, să se aducă doveszi, să se audieze alte persoane, de exemplu domnul Liviu Dragnea, domnul Victor Ponta”, a mai spus Maior, după patru ore de audieri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România, raiul afacerilor: 4 din 10 tineri sub 35 de ani vor să devină antreprenori

    Realizatorii studiului menţionează tinerii români cu vârstă sub 35 de ani au un apetit crescut pentru antreprenoriat, urmând trendul european şi mondial, iar pe de altă parte de observă o scădere genrală a numărului românilor dornici de a deveni antreprenori.

    „Dorinţa în rândul tinerilor sub 35 de ani de a deveni antreprenori este foarte mare. Ei se simt competenţi şi deţin abilităţile necesare pentru a iniţia, demara şi conduce afacerile, însă sunt şi alte categorii de vârste: 35-49 de ani şi peste 50 de ani, care resimt necesitatea unor programe educaţionale specilalizate dedicate pentru a le stimula spiritul antreprenorial”, a declarat Carmen Păunescu, realizatorul studiului.

    Studiul arată că principalele obstacole pe care le întâmpină antreprenorii cu vârste sub 35 de ani sunt legate în principal de finanţare sau de descurajări venite din mediul social.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Iohannis, întâlnire cu delegaţia Băncii Mondiale. Politicile fiscal-bugetare, pe agenda discuţiilor

    Potrivit unui comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale, delegaţia Băncii Mondiale a fost condusă de Vicepreşedintele Regional pentru Europa şi Asia Centrală, Cyril Muller, iar discuţiile purtate în cadrul întrevederii s-au referit la rezultatele preliminare ale Diagnosticului Sistematic de Ţară pentru România, dar şi la modalităţile de consolidare a colaborării dintre România şi Banca Mondială în contextul viitorului Cadru de Parteneriat pentru perioada 2018-2023.

    „Au fost abordate şi evoluţiile economice recente din ţara noastră, fiind subliniată necesitatea ca politicile fiscal-bugetare să fie unele responsabile, astfel încât cadrul fiscal-bugetar să ofere predictibilitate şi stabilitate mediului de afaceri, dar să şi poată face faţă unor potenţiale riscuri”, se arată în documentul citat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Theresa May vrea perioadă de tranziţie de doi ani în relaţia cu UE post-Brexit

    “Nici Marea Britanie, nici Uniunea Europeană nu vor fi în poziţia de a implementa uşor noi aranjamente” după producerea Brexit, în martie 2019, crede Theresa May, motivând astfel necesitatea unei perioade de tranziţie de doi ani.

    În această perioadă de tranziţie, relaţiile comerciale UE-Marea Britanie ar urma să continue la fel ca înainte de Brexit, recomandă Theresa May.

  • CDR: Noul sistem de plată a TVA poate duce la insolvenţa agenţilor economici oneşti

    „Noul sistem privind plata defalcată a TVA, în primul rând va genera dificultăţi majore de flux de numerar, cu consecinţa necesităţii atragerii unor noi surse de finanţare, sau în cazuri nefericite, chiar cu intrarea în insolvenţă a agenţilor economici oneşti. În plus, odată cu aplicarea sistemului se intenţionează aplicarea unor sancţiuni considerabile (i.e. amenzi în valoare de 10% – 50% din valoarea TVA nevirată în contul furnizorului / prestatorului), chiar şi în situaţia unor plăţi făcute din greşeală în alte conturi decât conturile dedicate de TVA”, se arată în comunicatul transmis de CDR.

    Reprezentanţii Coaliţiei susţin că plata cu întârziere sau neplata la bugetul de stat a TVA declarată de un contribuabil nu constituie evaziune fiscală, conform legii, cu toate că în nota de fundamentare a proiectului de ordonanţă noul mecanism este prezentat ca o măsură de combatere a evaziunii fiscale. Mai mult, pentru combaterea situaţiilor privind neachitarea sumelor de TVA la termen sunt deja aplicate măsuri penalizatoare prin Codul de procedură fiscală, precum impunerea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere sau măsuri asigurătorii. Ca atare, evaziunea fiscală din domeniile cu risc fiscal ridicat de nedeclarare a veniturilor nu va fi combătută de noul sistem de plată defalcată a TVA.

    „În al doilea rând, dorim să semnalăm faptul că o astfel de măsură prin care sunt indisponibilizate sumele de TVA, prin limitarea scopului pentru care pot fi folosite şi deci a dreptului de dispoziţie asupra acestora, reprezintă o ingerinţă asupra dreptului de proprietate al firmelor, ceea ce ridică probleme de constituţionalitate a acestor măsuri”, se mai arată în comunicat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro