Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme.
Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme.
Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme.
Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme.
Cel mai mare hotel construit vreodată se întinde pe mai bine de patru kilometri, de-a lungul ţărmului Mării Baltice, şi are 10.000 de camere cu vedere la mare. Deşi au trecut 70 de ani de la finalizarea construcţiei, niciun turist nu s-a cazat vreodată acolo.
Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme. Peste 9000 de muncitori au avut nevoie de trei ani pentru a termina construcţia. Complexul mai dispune de un teatru, cinematograf, spa-uri şi restaurante.
Hotelul a fost achiziţionat în 2013 de un investitor din Berlin. Visul lui? Construcţia de apartamente de lux, chiar în locul unde dormeau foştii soldaţi nazişti, potrivit Der Spiegel. Acesta a încercat să vândă un apartament chiar şi cu 700.000 de euro.
Axel Bering, cel care doreşte să renoveze hotelul, este genul de persoană care caută provocări. A fost bancher, a condus un mic muzeu de istorie din Berlin şi a fost implicat şi în politică, prin conducerea partidului liberal democrat. Iar punctul culminant din cariera lui a fost cumpărarea unei structuri monumentale aflate în apropierea Mării Baltice pe care nici naziştii nu au reuşit să o finalizeze.
Bering vrea să construiască aici împreună cu un partener apartamente de vacanţă prin renovarea clădirii de peste patru kilometri, din oţel şi beton, ascunsă în spatele dunelor de nisp. Armata nazistă a folosit în trecut clădirea drept cazarmă. Dar de ce ar vrea cineva să petreacă o vacanţă în Prora sau chiar să îşi cumpere un apartament cu 200.000 de euro?
Bering argumeantează că nisipul fin şi alb al plajei, este o marfă rară în Germania şi susţine că 11 apartamente au fost deja vândute de la începutul lunii mai 2013.
Germania este recunoscută pentru beneficiile fiscale pe care le acordă pentru cumpărarea de bunuri imobiliare istorice, inclusiv unităţi din fostul colos nazist aflat pe insula Rügen. Pentru a beneficia de facilităţi fiscale, clădirile cumpărate ar trebui ca după renovare să îşi păstreze aspectul dat de arhitecţii lui Hilter. Cu toate acestea, lui Bering i-a fost permisă o modificare: adăugarea de balcoane cu vedere la mare.
Din 2013 de când a fost achiziţionat de Bering în presa internaţională nu au mai apărut informaţii legate de complex.
Cel mai mare hotel construit vreodată se întinde pe mai bine de patru kilometri, de-a lungul ţărmului Mării Baltice, şi are 10.000 de camere cu vedere la mare. Deşi au trecut 70 de ani de la finalizarea construcţiei, niciun turist nu s-a cazat vreodată acolo.
Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme. Peste 9000 de muncitori au avut nevoie de trei ani pentru a termina construcţia. Complexul mai dispune de un teatru, cinematograf, spa-uri şi restaurante.
Hotelul a fost achiziţionat în 2013 de un investitor din Berlin. Visul lui? Construcţia de apartamente de lux, chiar în locul unde dormeau foştii soldaţi nazişti, potrivit Der Spiegel. Acesta a încercat să vândă un apartament chiar şi cu 700.000 de euro.
Axel Bering, cel care doreşte să renoveze hotelul, este genul de persoană care caută provocări. A fost bancher, a condus un mic muzeu de istorie din Berlin şi a fost implicat şi în politică, prin conducerea partidului liberal democrat. Iar punctul culminant din cariera lui a fost cumpărarea unei structuri monumentale aflate în apropierea Mării Baltice pe care nici naziştii nu au reuşit să o finalizeze.
Bering vrea să construiască aici împreună cu un partener apartamente de vacanţă prin renovarea clădirii de peste patru kilometri, din oţel şi beton, ascunsă în spatele dunelor de nisp. Armata nazistă a folosit în trecut clădirea drept cazarmă. Dar de ce ar vrea cineva să petreacă o vacanţă în Prora sau chiar să îşi cumpere un apartament cu 200.000 de euro?
Bering argumeantează că nisipul fin şi alb al plajei, este o marfă rară în Germania şi susţine că 11 apartamente au fost deja vândute de la începutul lunii mai 2013.
Germania este recunoscută pentru beneficiile fiscale pe care le acordă pentru cumpărarea de bunuri imobiliare istorice, inclusiv unităţi din fostul colos nazist aflat pe insula Rügen. Pentru a beneficia de facilităţi fiscale, clădirile cumpărate ar trebui ca după renovare să îşi păstreze aspectul dat de arhitecţii lui Hilter. Cu toate acestea, lui Bering i-a fost permisă o modificare: adăugarea de balcoane cu vedere la mare.
Din 2013 de când a fost achiziţionat de Bering în presa internaţională nu au mai apărut informaţii legate de complex.
Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme.
Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme.
Istoria acestuia începe în lacul Chiemsee din Bavaria. A fost găsit aici de un scafandru amator. Obiectul, cu un diametru de aproximativ 50 de centimetri este făcut din 11 kilograme de aur, decorat cu ornamente celtice şi are mai mult de 2.000 de ani vechime. Se pare că scafandrul nu a realizat de importanţa descoperirii sale, timp de săptămâni întregi vasul a fost abandonat.
Un vânător de comori contemporan cunoscut drept Jens E. s-a gândit la potenţialul acestuia şi i-a oferit scafandrului serviciile lui de agent. Obiectul misterios şi proaspăt lustruit a ajuns astfel la dealerul de obiecte de artă Thorsten K. şi apoi la Colecţia Arheologică a Statului Bavarez din Munchen unde a fost analizat.
Valoarea acestuia a fost exprimată de experţi la circa 1,4 miliarde de dolari. Acestea sunt şi motivele pentru care investitoarea Svetlana K. Din Kazahkstan, una dintre cele mai importante femei ale lumii şi partenerul ei de afaceri, Vladimir T. au transferat 1,5 milioane de dolari în Elveţia printr-o bancă din Moscova, în schimbul unei acţiuni în schimbul intrării în posesie a unei părţi din acest “loz de aur” al investitorilor.
De la începutul descoperirii, o aură de mister a înconjurat evenimentul, fie că vorbim despre speculaţii legate de grupuri naziste oculte, ritualuri celtice sau chiar magie neagră. Se spunea chiar că guvernul bavarez ascunde secrete despre vasul păgân din cauza unor presiuni ale bisericii catolice. Alţii pretindeai că vasul ascunde mesaje condate.
Singura certitudine în legătură cu această descoperire sunt complicaţiile create de investiţiile în vasul de aur. Procesul prin care a fost creat le-a indicat specialiştilor bavarezi că ar fi fost făcut în secolul XX, probabil în perioada celui de-al Treilea Reich. Zvonurile despre identitatea proprietarului sunt numeroase, circulă chiar şi o gluma despre vas, care ar fi fost numit”oala de noapte” a lui Hitler.
Chiar dacă ministerul finanţelor din Bavaria neagă provenienţa nazistă a acestuia, directorul companiei de bijuterii Theodor Heiden spune că vasul ar fi fost făcut între 1925 şi 1939, la cererea companiei din Elektrochemische Werke München. Directorul acesteia, Albert Pietzsch, ar fi intrat în legătură cu Hitler în 1920 şi i-ar fi oferit de atunci numeroase donaţii.
Membru al partidului nazist din 1927, investiţia l-a transformat pe Pietzsch, în 1927, în liderul economiei militare şi, ulterior, în preşedintele Camerei de Comerţ a Reich-ului. Pietzsch a fost arestat de aliaţi la sfârşitul războiului, iar informaţiile pe care le-ar fi avut despre vas au murit odată cu el, în 1957.
După ce a fost vândut de Ministerul de finanţe bavarez, vasul a trecut, în primăvara lui 2005, în proprietatea lui Morgan Stanwick, un director de companie cu un trecut destul de colorat din cauza tranferurilor de capital îndoielnice pe care le-ar fi făcut.
A fost acuzat şi pentru că ar fi spus că valoarea vasului ar putea să atingă nivelul măştii funerare a lui Tutankhamon, crescând astfel interesul investitorilor asupra obiectului. În prezent, atât vasul cât şi Stanwick au intrat în atenţia oficialilor elveţieni şi germani, posibilitatea unei fraude fiind ridicată.
Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme.