Disponibil în România doar pe Netflix, filmul science-fiction e plin de metafore, unele dintre ele destul de bine ascunse în desfăşurarea efectivă a acţiunii. E o poveste plină de suspans şi care nu dă prea multe indicii legate de final. E unul neaşteptat, recunosc, dar nu unul care să mă satisfacă pe deplin.
Atunci când soţul ei (militar de profesie) apare la uşa casei după 12 luni, timp în care nimeni nu ştiuse nimic de el, Lena (Natalie Portman) încearcă să pună cap la cap informaţiile obţinute de la el. Cei doi sunt însă răpiţi şi duşi la o bază armată din apropierea fenomenului numit ”shimmer“ un soi de câmp energetic care se întinde pe o rază în continuă creştere.
Încercând să afle ce s-a întâmplat cu soţul său, Lena se alătură altor patru femei într-o expediţie în interiorul câmpului energetic. Dacă vi se pare că povestea seamănă destul de mult cu cea din The Dome, povestea lui Stephen King, trebuie să ştiţi că lucrurile nu stau chiar aşa. Dincolo de ideea de izolare, cele două producţii nu au mai nimic în comun.
Odată ajunse în ”shimmer“, femeile experimentează tot felul de schimbări genetice şi interacţionează cu diverse creaturi, una mai ciudată decât alta.
După cum scriam ceva mai sus, finalul filmului e cel care aduce şi explicaţii vizavi de ceea ce reprezintă ”shimmer“.
L-am remarcat pe Alex Garland în urmă cu patru ani, atunci când a semnat primul lui lungmetraj, Ex Machina. Nu se dezminte şi face o treabă bună şi cu Annihilation, deşi stilul lui are câteva lucruri care mie, personal, nu îmi plac; spre exemplu, folosirea amintirilor ca mod de a lega diverse elemente din film.
Vorbim însă de un film bun, aşa că e mai bine să mă concentrez pe aspectele pozitive spre exemplu, interpretarea semnată de Natalie Portman. Actriţa recompensată cu Oscar pentru Black Swan reuşeşte să transmită starea de confuzie prin care trece şi chiar groaza, în anumite părţi ale filmului. Alegerea producătorilor a fost una extrem de inspirată, iar restul actriţelor o completează bine pe Portman.
E important de menţionat că Annihilation e produs de Netflix, iar asta înseamnă că filmul nu va rula în sălile de cinema din România. Compania de streaming a ales să îl difuzeze doar în cinematografele din Statele Unite, şi asta pentru a avea probabil acces la competiţiile internaţionale (filmele care sunt disponibile doar pe site-urile de streaming nu sunt eligibile la premii precum Globurile de Aur sau Oscar).
În concluzie, Annihilation e un film care are multe părţi bune şi un exemplu în ceea ce priveşte o echipă de producţie plină de imaginaţie. E un science-fiction cu accente horror, sigur, dar nu e unul pe care să-l evitaţi din această cauză.
NOTA: 8/10
