BusinessMagazin

Tag: Napoli

  • Război sângeros in cel mai violent clan mafiot. Poliţia cere ajutorul Armatei pentru că nu face faţă

    Mafia din zona Campania, denumita Camorra, este cea mai violenta din Italia, si asta din cauza haosului ce domneste in propriile organizatii interlope. Spre deosebire de Mafia Siciliana sau de Ndrangheta, care sunt organizate ierarhic, mafiotii din Camorra sunt impartiti in clanuri care se lupta mereu pentru putere.

    Acestia controleaza piata drogurilor, profiturile fiind imense, de ordinul zecilor de milioane de euro pentru fiecare clan important din Camorra.

    Violentele escaladeaza uneori atat de tare incat Politia cere ajutorul Armatei din Italia pentru a controla strazile si a opri crimele. Acest lucru s-a intamplat recent insa situatia a fost intalnita si anul trecut, cand au fost omorati 8 oameni in doar 11 zile. De asemenea, in 2007 a fost un alt razboi in cadrul Camorra, dar si la inceputul anilor 2000, cand a fost o adevarata lupta pentru putere in cadrul clanului.

  • ”Am crezut că ştim totul”. După 2000 de ani, o surpriză de proporţii a ieşit la iveală din misterioasele suluri antice carbonizate – VIDEO

    În urmă cu circa 2.000 de ani în urmă, Muntele Vezuviu a erupt exploziv şi a ars o bibliotecă plină de suluri antice.

    În anul 79, Muntele Vezuviu, un vulcan exploziv situat la circa 10 km de Napoli, a erupt şi a îngropat sub cenuşă două oraşe: Pompeii şi Herculaneum.

    O bibliotecă cu suluri antice extrem de valoroase a ars atunci.

    De când au fost găsite, în secolul XVIII, oamenii de ştiinţă din întreaga lume au încercat să citească textele – cunoscute ca sulurile Herculaneum -, însă fără prea mult succes.

    Vezi ce au reuşit să găsescă recent cercetătorii în sulurile Herculaneum. ”Am crezut că ştim totul”
     

  • ”Am crezut că ştim totul”. După 2000 de ani, o surpriză de proporţii a ieşit la iveală din misterioasele suluri antice carbonizate – VIDEO

    În urmă cu circa 2.000 de ani în urmă, Muntele Vezuviu a erupt exploziv şi a ars o bibliotecă plină de suluri antice.

    În anul 79, Muntele Vezuviu, un vulcan exploziv situat la circa 10 km de Napoli, a erupt şi a îngropat sub cenuşă două oraşe: Pompeii şi Herculaneum.

    O bibliotecă cu suluri antice extrem de valoroase a ars atunci.

    De când au fost găsite, în secolul XVIII, oamenii de ştiinţă din întreaga lume au încercat să citească textele – cunoscute ca sulurile Herculaneum -, însă fără prea mult succes.

    Vezi ce au reuşit să găsescă recent cercetătorii în sulurile Herculaneum. ”Am crezut că ştim totul”
     

  • Cum arată apartamentul unui mafiot italian – VIDEO

    Atunci când nu se ascund prin America de Sud sau Caraibe, mafioţii evită atenţia publică şi preferă să îşi petreacă timpul în vile secrete sau buncăre aflate la depărtare de agitaţia marilor oraşe.

    Nu toţi împărtăşesc însă această viziune; unii lideri ai organizaţiilor mafiote trăiesc în lux, în centrul marilor oraşe, fără a le păsa de faptul că oricine îi poate observa, relatează Business Insider.

    Cea mai bună dovadă o reprezintă un clip postat recent de către poliţia din Napoli care prezintă casa unui mafiot, lider al familiei Vanella-Grassi, aflată în suburbiile oraşului.


     

  • Oraşul Napoli este la un pas de faliment, cu datorii de 1 miliard de euro

    “Napoli este, tehnic, în faliment. Dacă auditorii nu se vor răzgândi, Napoli nu va primi un împrumut cheie de la stat şi, asemenea Detroitului, va deveni incapabil să-şi plătească angajaţii sau să asigure servicii de bază pentru cetăţeni”, a declarat pentru Bloomberg Riccardo Realfonzo, profesor de economie şi fost consilier local pe afaceri economice în Napoli.

    Tribunalul regional a decis că planul de reducere a cheltuielilor bugetare şi restructurare a datoriilor prezentat de primăria din Napoli este nerealist.

    Un împrumut de 220 milioane euro, cu maturitatea la 10 ani, obţinut anul trecut de la guvernul central nu va face decât să crească datoriile oraşului şi să reducă eficacitatea tăierilor de cheltuieli, consideră instanţa. Guvernul a plătit până acum 58 milioane euro din împrumut.

    Municipalitatea susţine că nu va intra în încetare de plăţi. Primarul Luigi De Magistris a declarat că va face recurs la decizia magistraţilor. El a adăugat că îl va suna pe premierul Enrico Letta pentru a-i cere sfatul.

    Decizia instanţei regionale deschide calea pentru intrarea oraşului cu 960.000 de locuitori în administrare specială.

    Într-o situaţie similară s-a aflat şi Detroit, cel mai mare oraş american intrat vreodată în faliment. În luna iulie a anului trecut, justiţia a numit un administrator judiciar pentru Detroit, care acumulase datorii de 18 miliarde de dolari şi nu mai putea asigura servicii de bază pentru cetăţeni, de la salubritate la poliţie şi pompieri.

    Costurile de finanţare plătite de guvernul italian au continuat să scadă în acest an, datorită încrederii investitorilor că criza datoriilor de stat din zona euro a fost depăşită. Cu toate acestea, salvarea oraşelor cu o situaţie financiară delicată, precum Napoli sau Roma, ar putea depăşi posibilităţile financiare ale guvernului central, care înregistrează deja cea mai ridicată datorie publică din Europa ca procent din PIB, cu excepţia Greciei.

    De hotărârea curţii de apel depinde şi soarta celor peste 20.000 de angajaţi ai primăriei din Napoli, precum şi a furnizorilor, a companiilor de transport şi servicii publice.

    Împrumutul obţinut anul trecut de la guvernul central şi invalidat de instanţă este condiţionat de reducerea cheltuielilor publice ale oraşului cu 700 milioane euro în perioada de maturitate de 10 ani. Primarul De Magistris a subliniat că oraşul şi-a redus deja cheltuielile, anul trecut, cu 200 milioane de euro.

    Reprezentanţii guvernului central au precizat că urmăresc situaţia din Napoli şi sunt încrezători că vor fi găsite soluţii pentru oraşele care traversează dificultăţi financiare.

    Consecinţele intrării primăriei Napoli în încetare de plăţi s-ar putea propaga dincolo de oraş. Mai multe bănci străine, printre care Barclays, Deutsche Bank şi UBS, au expuneri pe derivate financiare pe datoria oraşului.

    Economia Italiei a ieşit din recesiune în trimestrul al treilea al anului trecut, după doi ani decontracţie. A fost cea mai îndelungată rundă de recesiune începând de la cel de-Al Doilea Război Mondial, şi a patra din 2001.

    Napoli şi regiunile de sud ale Italiei sunt mai sărace decât restul ţării şi au fost afectate mai dur de criză. Sistemul de transport public din oraş a fost aproape paralizat anul trecut din cauza grevelor şi accesului dificil la carburant auto. Napoli a traversat de asemenea în ultimii ani mai multe crize legate de salubritate, cu munţi de gunoaie pe străzi. În 2008, autorităţile estimau la un moment dat că pe străzile oraşului zac 30.000 de tone de deşeuri.

    Produsul Intern Brut pe locuitor din Napoli reprezintă numai 65% din media naţională, iar economia ar putea fi incapabilă să facă faţă unor noi creşteri ale taxelor şi comisioanelor pentru serviciile municipalităţii.

    Potrivit celor mai recente statistici, care datează din 2012, şomajul din Napoli era de 22,6%, mai mult decât dublu faţă de media naţională de la acel moment, de 10,7%.

  • ACCIDENTUL DE AUTOCAR DIN ITALIA: O altă persoană a decedat, bilanţul ajungând la 39 de morţi

     Tânăra, în vârstă de 16 ani, fusese internată în stare gravă la spitalul din Napoli (sud), în apropiere de locul accidentului. Medicii au afirmat că starea de sănătate a tinerei, la momentul spitalizării, era critică.

    Autocarul transporta aproximativ 50 de pasageri, toţi originari din provincia Napoli, a ajuns în viteză pe o porţiune în coborâre, în apropiere de Avellino, la 50 de kilometri distanţă est de Napoli.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CRONOLOGIE: Cele mai sângeroase accidente de autocar înregistrate în Europa în ultimii zece ani

     – 28 iulie 2013 – ITALIA: Cel puţin 39 de persoane au murit, iar alte zece au fost rănite grav în apropiere de Avellino, la aproximativ 50 de kilometri est de Napoli, după ce un autocar cu pelerini italieni a lovit în viteză, în timp ce cobora o pantă, vehicule aflate înaintea sa, a rupt gardul de securitate al unui viaduct şi s-a prăbuşit de la aproximativ 30 de metri.

    – 23 iunie – MUNTENEGRU: 18 persoane au murit după ce un autocar cu turişti români s-a răsturnat într-o prăpastie din Muntenegru. Autocarul a derapat pe un pod din Zdijelo, în apropiere de mănăstirea Moraca, şi a căzut în gol 40 de metri.

    – 13 martie 2012 – ELVEŢIA: 28 de persoane, dintre care 22 de copii, originare din Belgia, mor după ce un autocar se loveşte de un perete al unui tunel rutier la Sierre, în cantonul Valais (sud).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ACCIDENT GRAV în Italia: Cel puţin 38 de morţi, după ce un autocar a plonjat peste un pod

     Luni dimineaţa bilanţul era de 36 de morţi, la ora 01.45 (02.45 ora României) fiind recuperate de către pompieri 36 de cadavre din autocarul care aproape că a planat peste un pod rutier.

    Două persoane au murit la spitale locale, din cauza rănilor.

    Aproximativ zece persoane sunt rănite, dintre care unele grav, scrie presa.

    Autocarul transporta aproximativ 50 de pasageri, toţi originari din provincia Napoli, care se întorceau dintr-un pelerinaj la Pietrelcina, localitatea natală a lui Padre Pio, un preot italian canonizat în 2002 şi foarte venerat în sudul Italiei. La bord se aflau numeroşi copii. Şoferul autocarului a murit în accident.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Napoli, între patru nopţi şi-un plan de-o lună

    Prima impresie contează întot-deauna, însă la Napoli ea poate varia diametral, în funcţie de calea de acces în oraş sau mai degrabă de locul unde te lasă maşina. Turiştii poposiţi cu avionul ajung de cele mai multe ori la autobuzul urban care face traseul de circa 6 kilometri până la celălalt capăt de linie, în piaţa Garibaldi. “Mamma mia”, Piazza Garibaldi! Gară internaţională, autogară, capăt de linie pentru multe autobuze şi troleibuze urbane, nod rutier pentru două dintre cele mai mari bulevarde şi punct de întâlnire pentru majoritatea imigranţilor de culoare care pătrund în Europa dinspre Africa.

    Napoletanii au ales să dea numele unuia dintre părinţii Italiei moderne unui loc care, prin comparaţie, face intersecţiile bucureştene să pară uliţele unui cătun elveţian. Peste 130 de mii de oameni traversează această piaţă în fiecare zi, dacă îi numărăm doar pe cei care trec prin gara centrală, în tranzit spre port sau partea de vest a oraşului, sute de maşini gonesc haotic în fiecare minut să prindă verde la semafoarele care nu oferă răgaz pietonilor decât de câteva secunde, pâlcuri de imigranţi africani care stau şi aşteaptă, toate garnisite cu mormane de gunoaie care fac uitate curăţenia lună pe trotuarele de granit pe care o lasă dimineaţa lucrătorii de la salubritate.

    Piaţa Garibaldi este în acelaşi timp şi locul cel mai convenabil pentru turiştii care trag de un buget de până în trei cifre: o mare parte din hotelurile de trei stele se găsesc aici, unele afiliate la reţele internaţionale, cu camere la preţuri de 40-60 de euro pe noapte, în funcţie de durata şederii, iar staţiile de metrou şi de autobuz sunt la cel mult cinci minute depărtare. Centrul turistic şi portul se află la doar câteva minute cu autobuzul şi la maxim o jumătate de oră de mers pe jos.

    La pas, plimbarea de 30 de minute pe bulevardul Umberto I dă în piaţa municipală unde se află Castelul Nuovo, o minunăţie arhitecturală medievală construită chiar lângă portul unde trag vapoarele de croazieră pline cu pensionari ruşi. Tot acolo se află Galeria Umberto, un pasaj acoperit cu sticlă, în formă de cruce, de o simetrie şi o minuţiozitate nefireşti prin comparaţie cu clădirile din jur. Construită în secolul XIX în cadrul unui soi de campanii de resalubrizare a oraşului, a fost transformată acum în galerie comercială, probabil cel mai stilat mini-mall din lume, cu statui impunătoare care veghează de la înălţi-mea de câteva zeci de metri, pereţi împodobiţi cu arcade şi basoreliefuri şi pavaje decorate cu mozaicuri.

    Pasajul face legătura dintre curtea castelului Nuovo şi cea mai importantă arteră turistică, via Toledo, o hibridizare nu foarte originală unde se găsesc magazinele principalelor branduri internaţionale de modă, alături de mici patiserii, baruri, puburi italienizate şi pizzerii. Nimic extrem de original pe “shopping-street”-ul napolitan pentru turişti. Ce se întinde la vest de via Toledo însă este altă poveste. Numărate pe hartă, sunt câteva zeci, dispuse perpendicular: străzi şi străduţe nu mai late de 2 metri, pavate cu granit, care cotesc uneori spre zone cu magazine de cartier specializate fie pe brânzeturi, fie pe paste sau vin, alteori spre o terasă extrem de cochetă cu două-trei mese cu feţe în carouri, care lasă loc de trecere doar pentru un om, alteori în curtea unei jupânese care tocmai a terminat de spălat nişte rufe la lighean. Tabloul acesta continuă uşor spre dealul de vest, unde se află Castelul Sant Elmo, un fort de apărare construit în urmă cu peste 700 de ani pentru a apăra oraşul de invadatorii de pe mare şi la nevoie, să-l bombardeze, aşa cum a fost în cazul unei insurecţii din secolul XVI.

    Cinci euro la o terasă elegantă de lângă castel îţi asigură o bere de 0,33 litri şi cea mai frumoasă privelişte de la care te poţi aştepta într-un oraş. La apus, nu e nimic care să-i semene! Sute de acoperişuri roşiatice se aştern în faţă, scăldate paşnic în soare, în stânga sunt clădirile aşezate pe terasele de pe coasta dealului, în dreapta portul şi, la distanţa sigură, câţiva zgârie-nori, iar în depărtare maiestuosul Vezuviu! Toată lumea care locuieşte sau care iubeşte Napoli aşteaptă ca gigantul să erupă cât mai curând.

    După ce a izbucnit de peste 20 de ori în trei secole, Vezuviu a intrat într-o stare de hibernare care durează de peste 70 de ani, iar specialiştii susţin că explozia va fi cu atât mai puternică cu cât întârzie mai mult. De la balconul la care priveşti întinderea nu poţi decât să te gândeşti ce păcat ar fi ca un asemenea loc să se risipească sub cenuşa care a produs atâtea tragedii de-a lungul a peste două milenii.

  • Reportaj: Capri – mai mult o insula exotica decat Italia

    “Hai sa facem un pariu. Eu zic ca iahtul din departare, cel mai
    mare, este iahtul lui Abramovich. Tu al cui crezi ca e?”, m-a
    intrebat un prieten in timp ce priveam in jos catre unul dintre
    cele mai cunoscute golfuri din Capri unde zeci de barci, daca vrei
    sa fii modest, sau iahturi daca vrei sa le spui pe adevaratul lor
    nume, isi asteptau timide pasagerii aflati la cativa metri
    departare in apa de culoare turcoaz.

    Desi nu am aflat pana la urma daca iahtul in cauza era chiar
    Eclipse, gigantul detinut de omul de afaceri rus Roman Abramovich,
    am ajuns la concluzia ca insula este o destinatie preferata de
    oamenii care isi permit sa detina sau sa inchirieze iahturi, sa isi
    faca shoppingul la Prada sau Salvatore Feragamo si sa manance la
    terasele unde acum cativa ani statea Jackie Onassis, vaduva
    fostului presedinte american Kennedy, o vizitatoare frecventa a
    insulei linistite si discrete, unde locuiesc mai putin de 12.000 de
    oameni.

    Situata in Marea Tireniana, la intrarea in golful Napoli, insula
    muntoasa nu este insa vizitata doar de oamenii care isi permit un
    sejur la hotelurile de patru si cinci stele, cu tarife de peste 300
    de euro pe noapte. (Exista si hoteluri de o stea, insa si aici
    preturile pentru o noapte pot depasi 100 de euro, mai mult decat
    pentru o noapte la un hotel de cinci stele din Bucuresti.)
    Exclusivitatea insulei a fost data si de dimensiunile ei reduse:
    are 6,7 kilometri lungime si aproximativ doi kilometri latime, iar
    suprafata sa masoara 10,4 kilometri patrati.

    Pentru a evita sa plateasca aceste tarife, zilnic, sute de
    turisti isi planifica o vizita de o zi in insula Capri. Pretul este
    net inferior in conditiile in care o calatorie dus-intors din
    Napoli pana in Capri costa intre 22 si 34 de euro. Pretul unei zile
    in insula Capri nu cuprinde insa doar biletul cu vaporul pana pe
    insula unde, la circa 500 de metri inaltime, punctul cel mai inalt
    al insulei, te simti deasupra tuturor. Insula este impartita intre
    singurele doua orase, Capri si AnaCapri, si zonele de vegetatie in
    stare pura, pe unde pare ca omul nu a ajuns inca.

    Odata coborat din hydrofoil sau din ferryboat – mijloacele de
    transport folosite pentru a ajunge pe insula -, ai doua optiuni:
    fie iei funicularul catre orasul Capri, fie autobuzul catre
    AnaCapri. Biletul unei calatorii cu autobuzul sau cu funicularul
    este 1,65 euro. Oricum, banii chiar nu mai conteaza cand iesi la o
    plimbare printre stradutele inguste unde nu incap doi oameni sau
    cand ajungi sa vezi privelistea din golfurile pustii. Pretul
    biletelor de autobuz este similar cu cel din Napoli, dar e
    important de stiut ca alt termen de comparatie intre cele doua – in
    afara de pretul unei calatorii cu mijloacele de transport in comun
    – nu prea exista. Pentru a vedea insula Capri intr-o zi este nevoie
    de trei calatorii, minim. Una care sa te preia din portul Marina
    Grande unde te lasa hydrofoilul si sa te duca in orasul Capri, o a
    doua din Capri in AnaCapri si o a treia din AnaCapri inapoi in
    port. Am uitat insa, poate putin intentionat, de taxiurile din
    Capri, masini decapotabile care promiteau “Linen Experience”, dar
    cu preturi pe masura promisiunilor.

    Drumul in sine, fie cu funicularul, fie cu autobuzul, nu dureaza
    mai mult de 15 minute, insa este o experienta. Orice autobuz din
    Capri, ca de altfel orice alta masina, este zgariat pe lateral,
    pentru ca strazile sunt prea inguste pentru a permite ca doua
    vehicule sa treaca unul pe langa celalalt fara sa se atinga.
    Solutia pe care au gasit-o soferii de autobuze, care au doar
    trei-patru metri lungime, este sa claxoneze inainte de fiecare
    curba si sa isi scoata o mana pe geam pentru a trage oglinda
    inainte de orice intalnire cu un alt vehicul. Dupa cele cateva
    secunde dificile, oglinda revine la normal, iar autobuzul revine si
    el in pozitie regulamentara, respectiv nu pe marginea drumului.
    Desi au fost luate toate precautiile necesare, fiecare masina
    poarta insemnele multor astfel de intalniri. “Nu merita sa iti iei
    o masina scumpa si mare pe insula pentru ca toate ajung intr-un
    final asa”, spune un localnic in timp ce ne ghida pe stradutele
    inguste din orasul AnaCapri.

    Daca transportul pe insula te costa cinci euro minim, la el se
    pot adauga alti cativa zeci pentru o vizita in Grota Albastra
    (Grotta Azzurra), cea mai cunoscuta si cea mai populara atractie de
    pe insula. Inca din port vanzatori de barci si taximetristii te
    indeamna sa vezi minunea, care in opinia unora dintre turisti nu
    este chiar minune. Adevarul este ca merita macar drumul pana acolo
    pentru vegetatia din jur, daca nu pentru calatoria in grota in
    sine. Capri este insa mult mai mult decat Grota Albastra. Este
    insula unde mergi sa uiti de orice probleme economice sau
    financiare pe care le vezi sau despre care auzi la orice pas pe
    continent, este locul unde este de ajuns sa te plimbi printre
    casele perfect albe sau printre zonele neatinse de altceva decat de
    cactusii infloriti pentru a iti da seama ca “nu e dracul chiar atat
    de negru”.

    Dupa cateva ore bune de vizitat, de mers pe jos si de hranit
    doar virtual cu peisaje, magazine de suveniruri si atmosfera de
    vacanta, te loveste si foamea. Ce e drept, de terase insula nu duce
    lipsa, iar preturile sunt pentru toate buzunarele. Cu mai putin de
    100 de euro reusesti astfel sa vezi poate cea mai frumoasa insula
    italiana. O zi nu este insa suficienta pentru a simti locul, insa
    decat deloc, mai bine putin si decat niciodata, mai bine macar o
    data.