BusinessMagazin

Tag: Napolact

  • Brandurile „cu rădăcini“ în Cluj dispar pe rând sau sunt produse la sute de kilometri distanţă. Autorităţile? Fără reacţie!

    DiscuŢiile legate de posibila închidere a fabricii Napolact din localitatea Baciu, de altfel sin­gura unitate de producţie pe care grupul olandez Friesland o mai deţine în judeţul Cluj, după ce treptat a renunţat la fabricile, maga­zinele şi depozitele din Dej, Baciu, Ţaga, Huedin şi Cluj-Napoca, pun din nou sare pe rana clujenilor, care asistă pasivi la dispariţia sau relocarea brandurilor locale.
     
    Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 21.06.2013

    ZF Corporate este serviciul specializat de ştiri cu plată al Ziarului Financiar. Pentru a putea citi aceste ştiri trebuie să vă abonaţi la ZF Corporate sau la unul din cele 12 fluxuri ale sale, profilate pe sectoare de activitate (Bănci, Retail, Imobiliare şi altele). Detalii de abonare la ZF Corporate: Alexandru Matei (tel. fix: 0318.256.286, tel. mobil: 0766.606.994) sau trimiteţi un email cu datele dumneavoastră de contact prin care solicitaţi informaţii şi abonare la adresa alexandru.matei@zf.ro sau stefan.paraschiv@m.ro. Veţi fi contactat în maximum o oră.

     

  • 100 TINERI MANAGERI DE TOP – Marian Chiracheş, Napolact

    A ales, în ianuarie 2011, să accepte o poziţie în cadrul procesatorului de lactate, intrând într-un domeniu care este, după părerea lui, cel mai dinamic dintre toate categoriile de bunuri de larg consum. În plus, se ocupă de brand local într-o companie multinaţională, fiind “o combinaţie unică, deoarece poţi dezvolta strategia şi comunicarea de brand la nivel local având suportul de cunoştinţe dintr-o multinaţională cu peste 136 ani de experienţă”. În plus, adaugă el, brandul Napolact îi era drag încă dinainte de a veni în companie şi alege întotdeauna să lucreze cu mărci şi produse în care crede. Şi-a început cariera la British American Tobacco, pe o poziţie de vânzări, iar apoi a lucrat doi ani ca trade marketing representative. A urmat o poziţie de key account manager la Heineken România; în cadrul aceleiaşi companii, “m-am mutat ca brand manager pentru marca locală Golden Brau unde am făcut prima repoziţionare de brand şi am dezvoltat mai multe campanii de imagine şi promoţii”, îşi aminteşte el. În 2007 a fost promovat ca brand manager Heineken, iar în perioada martie 2008 – decembrie 2010 a lucrat la Wrigley ca brand manager Balkan East (pentru ţări precum România, Bulgaria, Macedonia, Albania).

    Coordonează o echipă de trei oameni, iar bugetul administrat în 2012 este de aproximativ 10 milioane euro, la rate card, spune el. În rândul reuşitelor pentru anul trecut enumeră creşterea în valoare, cu un procent de două cifre, pentru brandul Napolact; o campanie pentru brânzeturi care a adus creşterea vânzărilor cu 40% şi o creştere, cu un procent de două cifre, a vânzărilor de lapte proaspăt în 2011 faţă de 2010. Primeşte, spune el, relativ des propuneri din partea head-hunterilor, dar în momentul de faţă consideră că poziţia pe care o are îi oferă deopotrivă suficiente provocări şi perspective de dezvoltare. Şi pentru că îi place foarte mult munca în domeniul în care lucrează acum, ar vrea ca peste 10 ani să coordoneze un departament de marketing din România sau să ocupe o poziţie regională.

    100 de tineri manageri sau antreprenori care, la nici 40 de ani, conduc companii cu afaceri de milioane euro sunt puşi anual, încă din 2006, în lumina reflectoarelor de jurnaliştii BUSINESS Magazin. Indiferent că sunt formaţi în multinaţionale sau au dobândit experienţă clădind propriile afaceri, ei sunt nu numai etalonul mediului de business românesc, ci şi cei care trasează direcţiile economiei.

    BUSINESS Magazin vă prezintă a şaptea ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP. Catalogul este disponibil din data de 28 mai la toate punctele de difuzarea a presei Inmedio si Relay la pretul de 25 lei.

  • Napolact inchide fabrica din Huedin

    Potrivit reprezentantilor companiei, decizia a fost luata in urma realizarii unor studii privind necesitatea investitiilor in conformitate cu legislatia de mediu in vigoare.

     

    Fabrica isi va incheia activitatea la sfarsitul anului, iar procesul de transfer al productiei va dura aproximativ doua luni. Jumatate din cei aproximativ 100 de angajati ai fabricii vor avea posibilitatea sa-si continue activitatea la unitatea din Baciu. "Capacitatea totala de productie a companiei, precum si relatiile cu fermierii nu vor fi afectate de aceasta decizie", se arata in comunicatul de presa al companiei.

     

    Anuntul vine dupa ce si alte companii din industria bunurilor de larg consum, cum ar fi Coca-Cola sau Colgate-Palmolive, au decis sa inchida unitati de productie din Romania.

     

    Compania olandeza Friesland Foods, din care face parte si Napolact, a mai inchis anul trecut alte doua fabrici, la Satu Mare si la Deta. Dupa inchiderea celei de la Huedin, Friesland va mai fi prezenta in Romania prin patru fabrici.

     

    Compania, cunoscuta in special pentru brandurile Mili si Napolact, a atins anul trecut o cifra de afaceri de peste 120 de milioane de euro si este unul dintre liderii pietei de produse lactate de la noi.

     

    Click aici pentru a citi despre alte companii care au hotarat sa inchida fabricile pe care le aveau in Romania si despre motivele acestor decizii.

  • Adesgo pune un picior in Bulgaria

    In 2002, cand israelienii de la Argaman Industries LTD au cumparat Adesgo, o companie aproape de faliment, s-au speriat de starea deplorabila a fabricii. Astazi, Raanan Sobol, presedintele Adesgo, spune: “E cea mai buna afacere pe care am facut-o in toata cariera mea”.

    Patronul grupului israelian are motive sa declare asa ceva: cu aceiasi 450 de angajati preluati in 2002, investitii in echipament si know-how, Adesgo a evoluat de la o cifra de afaceri de 2,5 milioane de dolari in 2002 la 21 de milioane de dolari in 2007, potrivit datelor furnizate de companie, iar dintre toate fabricile detinute de israelieni, aflate in Iordania, Egipt, India, China si Vietnam, cea din Bucuresti este acum cea mai profi tabila.

    Acum insa proprietarii planuiesc o alta miscare: mutarea partiala din Bucuresti. Asa cum s-a intamplat si in alte tari, odata cu intrarea in UE, aplicarea unor politici severe de mediu ii obliga pe proprietarii de fabrici sa le mute din orase in zone industriale. "Ne gandim sa mutam anumite componente ale fabricii din Bucuresti; este vorba in principal de departamentul de vopsitorie", spun reprezentantii Adesgo. Vorbind despre dificultatea gasirii fortei de munca in domeniu, seful de la Adesgo marturiseste ca exista sanse foarte mari ca mutarea sa se faca nu in imprejurimile Capitalei, asa cum se speculase anterior, ci in Bulgaria, unde forta de munca inca este mai ieftina decat cea din Romania.

    Insa chiar daca vor face aceasta mutare, israelienii nu se vor retrage cu totul din Bucuresti; Sobol spune ca vor fi dezvoltate spatiile administrative pe care compania le are aici, aceasta fiind destinatia vechii cladiri a Adesgo din zona Tineretului. Decizia celor de la Adesgo se inscrie intr-o tendinta careia i se aliniaza multe fabrici din tara. De curand, Vel Pitar a anuntat decizia de a muta fabrica intr-o zona industriala din sudul Bucurestiului.

    Si alte companii din tara, cum ar fi Napolact, Pasmatex sau Tricotaje Somesul, au decis sa se mute din orase. Insa, dincolo de necesitatea respectarii normelor UE, alti doi factori determina fabricile sa ia astfel de decizii. Pe de o parte, castigurile obtinute din vanzarea la preturi mai mari a terenurilor din orase si cumpararea unor terenuri mai ieftine in alte zone; pe de alta parte, forta de munca dificil de gasit si din ce in ce mai costisitoare din orase.

    Aceasta ultima explicatie face ca destinatiile fabricilor afl ate in orase sa nu mai fie neaparat zonele industriale extraurbane, ci alte tari. In afara de Adesgo, si Colgate- Palmolive si-a anuntat de curand intentia de a muta fabrica de la Brasov in Polonia.

    “Avantajele pentru proprietarii de fabrici situate in Bucuresti care opteaza pentru relocare in afara orasului sunt diferenta mare de pret intre terenul care se vinde si terenul pe care il cumpara pentru relocare, prin aceasta operatiune proprietarii obtinand profituri foarte mari, si posibilitatea de a obtine autorizatia de functionare de la mediu mult mai usor decat daca si-ar mentine activitatea in oras”, spune Ionut Petcu, consultant in cadrul departamentului de terenuri, Colliers International.

    Petcu detaliaza ca este din ce in ce mai greu sa se obtina reinnoirea autorizatiei de functionare de la agentia de mediu, pentru activitati poluante in interiorul orasului, in apropierea cartierelor traditionale. De asemenea, majoritatea fabricilor din oras sunt construite inainte de 1989 si nu sunt concepute pentru activitatea care se desfasoara in prezent in cladirile respective, facand astfel productia destul de dificila sau nepermitand o utilizare eficienta a spatiilor.

    Odata cu relocarea, spatiile de productie se pot configura dupa nevoile activitatii desfasurate in prezent. “Dezavantajele sunt date doar de transportul in comun, care nu este la fel de bun pentru fabricile aflate din afara orasului”, completeaza Ionut Petcu. Un alt factor care determina fabricile sa aiba in vedere mutarea in afara granitelor tine de infrastructura si de birocratie.

    “Pentru noul amplasament al fabricii Pasmatex am reusit, dupa trei ani de la cumpararea terenului, sa obtinem autorizatia de imprejmuire si sper sa primim si autorizatia de constructie. Avem probleme cu accesul defi nitiv de intrare din drumul national, pentru ca nu se stie ce solutie se va adopta pe termen lung pentru reteaua de drumuri. Consider esentiala pentru mutarea industriei in afara oraselor o buna colaborare cu institutiile statului, cele centrale, cele descentralizate si administratia locala”, este de parere Maria Grapini, patronul producatorului de textile si confectii Pasmatex din Timisoara.

    Doru Mladin, presedintele Organizatiei Patronale din Pielarie si Incaltaminte (O.P.PINC), e de parere ca nu legislatia in armonizare cu cea din UE (“inca destul de permisiva”) e principala cauza a relocarilor, ci situatia pietei imobiliare. “Si in sectorul de pielarie-incaltaminte, fabrici importante odinioara au inchis portile sau si-au relocat productia in zone industriale, pentru a face loc afacerii imobiliare”, spune el.

    Desi reprezinta un fenomen normal, fiindca o zona industriala va oferi intotdeauna conditii si costuri mai bune de operare, relocarea in zonele industriale are destule dezavantaje. “Problema la noi este ca stabilirea si delimitarea acestor zone industriale nu se face intotdeauna de catre autoritatile locale in baza unui plan coerent, gandit din toate punctele de vedere, inclusiv cu planul asigurarii utilitatilor publice necesare si a accesului facil pentru logistica industriala”, adauga Mladin.

    Concluzia ar fi ca zona dezvoltarilor industriale are perspectiva unei dezvoltari haotice, la fel cum s-a intamplat cu constructiile rezidentiale. Ce se intampla insa pe locurile parasite de fabrici in orase? Cum am vazut, interesul companiilor industriale de a vinde terenurile e legat de posibilitatea castigurilor pe o piata imobiliara inca profitabila.

    Fabrica de textile Tricotaje Somesul a vandut un teren de 18.000 mp din zona centrala a Clujului, cu 12 milioane de euro, companiei britanice Dawnay Day, care va construi pe acest amplasament un mall si o cladire de birouri, prin intermediul dezvoltatorului Atrium Centers. Investitia britanicilor va fi de 85 de milioane de euro. In cartierul Drumul Taberei din Bucuresti, grupul spaniol Gran Via a cumparat pentru 42 de milioane de dolari fosta fabrica Tricodava de la fondul de investitii Broadhurst, urmand ca pe terenul respectiv sa construiasca un ansamblu rezidential de 2.000 de locuinte, alaturi de spatii comerciale si de birouri, investitia totala fiind de 200 de milioane de euro.

    Mai rare sunt cazurile cand companiile aleg sa-si dezvolte singure o politica de investitii imobiliare, cum e cazul ModaTim Timisoara, producator de confectii care isi va muta activitatea de productie in afara orasului, iar pe terenul respectiv va construi un proiect imobiliar propriu. ModaTim va construi in total cinci cladiri de birouri, dintre care prima, cu o suprafata inchiriabila de 7.500 mp, a fost deja termi nata toamna trecuta, cu o investitie de opt milioane de euro. Pentru finantarea proiectului, compania a luat un credit de 28 mil. euro de la banca austriaca Investkredit Bank, parte a grupului Volksbank.