Tag: Nabucco

  • Bulgaria şi Azerbaidjanul vor relansarea proiectului Nabucco

    Borisov a declarat reporterilor, într-o conferinţă de presă, că va prezenta Comisiei Europene, împreună cu Aliyev, proiectul de relansare a Nabucco.

    Preşedintele bulgar a subliniat că Bulgaria este un membru extrem de loial al Uniunii Europene. El a făcut astfel referire la decizia autorităţilor de la Sofia de a bloca construcţia gazoductului South Stream, la solicitarea Comisiei Europene, acesta fiind motivul pentru care Rusia a renunţat la proiect, optând în schimb pentru o conductă către Turcia.

    “Bulgaria nu poate doar să servească interesele Comisiei Europene, în acest caz este un proiect care este orientat integral către NATO şi Europa. Ani de zile am investit bani în proiectul Nabucco”, a adăugat Borisov.

    Premierul bulgar a subliniat importanţa Coridorului Sudic de Gaze pentru Bulgaria, proiect în care preşedintele azer a oferit “oportunitatea” autorităţilor de la Sofia pentru ca operatorul Bulgargaz să cumpere o participaţie.

    Ilham Aliyev a declarat că Azerbaidjanul are o poziţie strategică şi dispune de rezerve dovedite de gaze de 2.500 miliarde de metri cubi.

    “Bulgaria primeşte deja gaze azere şi sperăm ca în viitor să devină ţară de tranzit pentru alte state din UE”, a spus Aliyev în conferinţa de presă.

    Coridorul Sudic de Gaze este unul dintre cele mai mare proiecte comune dezvoltate de Azerbaidjan şi Europa, a adăugat el.

    Proiectul Nabucco viza alimentarea Europei cu 31 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an printr-o conductă care urma să transporte gaze din Turcia până în Austria, prin Bulgaria, România şi Ungaria. Iniţial, gazoductul urma să traverseze şi teritoriul Turciei, având o lungime de 3.900 kilometri şi un cost estimat la 7,9 miliarde euro.

    Proiectul a fost revizuit în 2012 şi redenumit Nabucco West, lungimea fiind redusă la 1.315 kilometri, cu tranzit prin Bulgaria, România şi Ungaria. Costul proiectului revizuit nu a fost precizat.

    Compania de proiect nu a reuşit însă să convingă consorţiul Shah Deniz II din Azerbaidjan să furnizeze gaze pe această rută, grupul BP şi ceilalţi parteneri optând pentru o rută cu destinaţie finală Italia.

    Acţionarii consorţiului Nabucco erau OMV (Austria), Transgaz Mediaş (România), BEH (Bulgaria), MOL (Ungaria), BOTAS (Turcia) şi GDF Suez (Franţa).

    Azerbaijanul era principalul potenţial furnizor de gaze naturale pentru Nabucco.

  • Primul război mondial al conductelor s-a încheiat: Putin renunţă la South Stream

    Decizia anunţată de Putin pe 1 decembrie, în timpul unei vizite în Turcia, a fost forţată de impactul sancţiunilor occidentale impuse în urma invaziei Rusiei în Ucraina. Grandiosul proiect South Stream, al cărui cost estimat ajungea la 40 de miliarde de dolari, avea rolul să marcheze dominaţia Rusiei în sud-estul Europei, dar a căzut în schimb victimă relaţiei tot mai toxice a Moscovei cu Occidentul.

    Este o rară înfrângere diplomatică pentru Putin, care a spus că Rusia va redirecţiona conducta către Turcia. El susţine că eşecul proiectului este o pierdere pentru Europa şi acuză autorităţile de la Bruxelles pentru intransigenţa de care au dat dovadă în aplicarea legislaţiei comunitare.

    Decizia pare şi o victorie rară pentru Uniunea Europeană şi administraţia preşedintelui american Barack Obama, care a părut neputincioasă în acest an, când Putin a anexat Crimeea şi a provocat revolta proruşilor din estul Ucrainei.

    Rusia a prezentat de mult timp proiectul South Stream ca pe o decizie de afaceri solidă. Washingtonul şi Bruxelles-ul l-au considerat în schimb o încercare disimulată a Rusiei de a-şi întări poziţia ca furnizor dominant de gaze în Europa, ocolind în acelaşi timp Ucraina, unde disputele cu Moscova referitoare la preţul gazelor au dus în ultimii ani la întreruperea livrărilor în mai multe rânduri.

    Conflictul din Ucraina a sporit presiunile din partea Europei împotriva proiectului, iar construcţia a fost sistată de către Bulgaria în luna iunie. În condiţiile în care presiunile diplomatice şi economice au crescut, Putin a decis personal să anuleze proiectul, a declarat ministerul rus al energiei, Alexandr Novak.

    Un câştigător al acestei dispute este Turcia, care, împreună cu China şi alte ţări emergente mari consumatoare de energie, a profitat de ruptura dintre est şi vest pentru a obţine hidrocarburi la preţuri avantajoase.

    Putin, care supraveghează personal strategia energetică a Rusiei, a anunţat cu ocazia vizitei la Ankara că Rusia va reduce de anul viitor cu 6% preţul gazelor naturale vândute Turciei şi va majora livrările către această ţară. Ankara ţinteşte un discount de 15% pentru gazele ruseşti. Toate statele pe care Rusia le-a avut ca partenere în proiectul South Stream, Bulgaria, Serbia şi Ungaria, au obţinut preţuri mai mici pentru gazele ruseşti.

    În locul South Stream, Gazprom şi compania turcă Boru Hatlari Ile Petrol Tasima intenţionează să construiască o conductă cu o capacitate de transport de 63 de miliarde de metri cubi pe an. Aproape 20% din gaze ar urma să fie cumpărare de Turcia, restul urmând să fie transportate prin reţeaua turcă de conducte în statele balcanice.

    ”Primul şi ultimul lucru care trebuie ştiut despre relaţia Turciei cu Rusia este că 60% din importurile de gaze naturale ale Turciei vin din Rusia. Turcia nu-şi poate permite să se alăture eforturilor SUA şi ale UE de a presa Rusia reducând comerţul, mai ales având în vedere instabilitatea de la propriile graniţe şi lipsa de alternative„, a afirmat pentru Bloomberg Jonathan Friedman, specialist pe Orientul Mijlociu la firma de consultanţă Stroz Friedberg.

    Conflictul din Ucraina şi relaţiile proaste pe care le-a generat între Kiev şi Moscova au umbrit perspectivele întregului sector energetic european. Cea mai mare parte a gazelor ruseşti sunt livrate Europei prin Ucraina, acesta fiind singurul instrument politic la îndemână.

    Pe măsură ce criza din Ucraina s-a agravat, evoluând într-un blocaj de tipul Războiului Rece, puterile occidentale au devenit mai hotărâte să reziste politicilor agresive ale lui Putin. Unul dintre aceste eforturi a fost faţă de proiectul South Stream.

    Conflictul din Ucraina a contribuit şi la îndepărtarea lui Putin faţă de Occident. El a semnat un acord major, amânat de mult timp, pentru furnizarea de gaze Ucrainei, şi a început să caute şi alte pieţe, în afara Europei. Toate aceste evoluţii au făcut ca South Stream să fie mai puţin indispensabil.

    Preşedintele rus coordonează direct strategia Rusiei în domeniul energiei şi conductelor, aceasta fiind poate principalul instrument de putere pe care îl deţine în arena internaţională. Ani de zile Putin şi Occidentul au jonglat cu rutele conductelor, în marele joc al controlului livrărilor de energie către Europa.

    Rusia a marcat o victorie majoră cu gazoductul Nord Stream către Germania, inaugurat în 2011, dar pieţele energetice s-au schimbat în ultimii ani cu noi surse de gaze, în special în America de Nord, care devin disponibile şi pentru Europa.

    În acelaşi timp, scăderea puternică a preţurilor petrolului presează finanţele Kremlinului, excluzând poate o investiţie de ordinul miliardelor de dolari într-o conductă care ar putea să nu aducă beneficii materiale, în pofida avantajelor politice.

  • Băsescu spune că i-a transmis lui Van Rompuy “frustrarea noastră” că proiectul Nabucco a fost abandonat

     “Nu în ultimul rând, problematica legată de energie şi de frustrarea noastră că Nabucco, un proiect european, a fost abandonat”, a spus Băsescu, după întâlnirea cu Van Rompuy.

    România a avut ca prioritate pentru asigurarea alimentării cu gaze gazoductul Nabucco, care urma să fie dezvoltat alături de Austria, Bulgaria, Ungaria, Turcia şi Franţa. Nabucco ar fi transportat gaze până în Austria. Anul trecut însă proiectul a eşuat, din cauză că acţionarii nu au reuşit să asigure furnizori de gaze prin conductă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Transgaz şi OMV împrumută Nabucco, pentru a evita intrarea companiei în insolvenţă

     Din suma de 7,5 milioane de euro Transgaz va participa cu cel mult 50%, potrivit unui comunicat al companiei de stat transmis marţi Bursei de Valori Bucureşti (BVB).

    Împrumutul va fi purtător de dobândă şi va fi garantat cu active viabile ale NIC.

    Totodată, Transgaz va contribui cu alte 1,34 milioane euro la majorarea capitalului social al NIC pentru a acoperi deficitul de lichidităţi în valoare de 7,5 milioane de euro.

    Comitetul de conducere a NIC a aprobat un buget de 20 milioane euro pentru închiderea “controlată” a firmei, se mai arată în comunicat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Patimile după Nabucco

    Pe de altă parte, grupul austriac OMV, liderul consorţiului Nabucco, a alocat 55 milioane euro pentru acoperirea pierderilor legate de Nabucco Vest. Acţionarii consorţiului Nabucco sunt OMV (Austria), Transgaz Mediaş (România), BEH (Bulgaria), MOL (Ungaria), BOTAS (Turcia) şi GDF Suez (Franţa).

    Cele şase companii sperau să convingă consorţiul Şah Deniz II, care dezvoltă zăcământul uriaş de gaze naturale Şah Deniz, din Marea Caspică, să selecteze Nabucco Vest ca rută de transport al gazelor spre Europa.

    OMV a înregistrat în trimestrul al doilea un provizion special de 55 milioane euro, rezultat din deprecierea activelor legate de proiectul Nabucco Vest. “Nu au fost înregistrate costuri speciale nete în rezultatul operaţional. Provizioanele speciale nete pe partea financiară au totalizat 55 milioane euro, rezultând din deprecierea activelor în legătură cu proiectul Nabucco Vest”, se arată într-un raport preliminar prezentat de OMV pentru trimestrul al doilea al acestui an. Consorţiul Şah Deniz II a confirmat selectarea proiectului Conductei Trans-Adriatice, cu destinaţia Italia, ca rută de export către Europa. Proiectul Nabucco Vest, la care este parte şi România, a pierdut astfel, în primă etapă, cursa pentru gaze azere.

    Producţia de petrol şi gaze a OMV a scăzut uşor în trimestrul al doilea, la 297.000 barili echivalent petrol pe zi, faţă de 302.000 barili echivalent petrol pe zi în primele trei luni ale anului, respectiv 305.000 în perioada aprilie-iunie a anului trecut, se mai arată în raportul publicat de grupul austriac.

    Declinul a fost determinat de chestiuni tehnice şi inundaţii în Austria, probleme tehnice în Kazahstan şi probleme de securitate şi greve în Libia, se spune în raport. Scăderea a fost limitată de evoluţia favorabilă din România şi Noua Zeelandă.

    Producţia de petrol şi gaze a Petrom a urcat la 184.000 barili echivalent petrol pe zi, de la 183.000 barili în primul trimestru, respectiv 182.000 în trimestrul al doilea al anului trecut. Aprecierea dolarului faţă de euro a influenţat pozitiv rezultatele OMV pentru trimestrul al doilea pe segmentul de explorare şi producţie, însă nu a acoperit efectul scăderii preţului petrolului. Vânzările de gaze ale OMV au scăzut cu 5% în trimestrul al doilea raportat la perioada corespunzătoare a anului trecut, la 85,02 TWh. Activităţile de trading reprezintă 66% din vânzările de gaze în perioada analizată.

  • Transgaz a pierdut peste 25 milioane euro cu Nabucco Vest

     Această sumă ar putea creşte cu alte 6,6 milioane de lei, înregistrate drept cheltuieli pentru dezvoltarea Nabucco, potrivit unui comunicat al Transgaz transmis vineri Bursei de Valori Bucureşti.

    Grupul austriac OMV, liderul consorţiului Nabucco, a alocat 55 milioane euro pentru acoperirea pierderilor legate de Nabucco Vest.

    Acţionarii consorţiului Nabucco sunt OMV (Austria), Transgaz Mediaş (România), BEH (Bulgaria), MOL (Ungaria), BOTAS (Turcia) şi GDF Suez (Franţa).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pierderile înregistrate de compania OMV în urma eşecului proiectului Nabucco Vest

     “Nu au fost înregistrate costuri speciale nete în rezultatul operaţional. Provizioanele speciale nete pe partea financiară au totalizat 55 milioane euro, rezultând din deprecierea activelor în legătură cu proiectul Nabucco Vest”, se arată într-un raport preliminar prezentat miercuri de OMV pentru trimestrul al doilea al acestui an.

    Consorţiul Şah Deniz II, care dezvoltă zăcământul uriaş de gaze naturale Şah Deniz, din Marea Caspică, a confirmat selectarea proiectului Conductei Trans-Adriatice (TAP), cu destinaţia în Italia, ca rută de export către Europa. Proiectul Nabucco Vest, la care este parte şi România, a pierdut astfel, în primă etapă, cursa pentru gaze azere.

    Nabucco Vest vizează livrarea de gaze extrase din Marea Caspică la un terminal din Austria, cu tranzit prin Bulgaria, România şi Ungaria.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Harris: Ministrul britanic al Energiei va discuta la Bucureşti despre decizia privind Nabucco

     “Acestea sunt câteva dintre temele pe care ministrul britanic al Energiei, Ed Davey, le va discuta pe parcursul vizitei sale la Bucureşti. Acestea sunt întrebări foarte importante pentru viitorul politicii energetice: cum să explorezi şi să exploatezi gazele de şist într-un mod sigur, cum să dezvoltăm energia nucleară, care este viitorul Coridorului Sudic după decizia privind TAP şi Nabucco, cum stabilim un plafon pentru reducerea emisiilor de carbon pentru a avea un impact asupra încălzirii globale? Sper că România şi Marea Britanie îşi pot uni forţele pentru a le răspunde”, afirmă ambasadorul britanic la Bucureşti într-un comentariu postat marţi pe blogul său.

    Harris arată că România este foarte bine poziţionată pentru a avea succes într-un viitor bazat pe energii regenerabile, cu emisii reduse de carbon, având resurse importante în domeniile hidro şi nuclear.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O IALTĂ A GAZELOR

    Premierul Victor Ponta a mărturisit că înţelege raţiunile economice pentru care nu a fost ales Nabucco, iar preşedintele Băsescu a punctat, cât se poate de corect, zic eu, că este o copilărie să ne închipuim că vom avea loc, sau că ni se va face loc, în proiectul South Stream al Gazprom, ba a anunţat şi o redefinre a politicii enegetice a României.

    Dincolo de aceste declaraţii şi de pasivitatea societăţii, cred, pe scurt, că decizia de îngropare a proiectului Nabucco este o consfinţire a sferelor de influnţă energetică pentru Europa, la fel cum cu decenii în urmă Roosevelt, Stalin şi Churchill au împărţit Europa. O Ialtă a gazelor, generată de decizia azerilor şi a unui consorţiu condus de BP şi Statoil, de a aproviziona proiectul TAP (Trans Adriatic Pipeline, prin Grecia, Albania şi marea Adriatică, până în tocul Italiei).

    Care lasă Ungaria, Bulgaria şi România dependente de gazul rusesc. Nabucco era un proiect despre care s-a vorbit timp de zece ani, pentru care s-au realizat studii de fezabilitate, s-au organizat zeci de întâlniri, s-au semnat hectare de documente, ai fost declaraţii şi întâlniri, inclusiv cu furnizorii din zona mării Caspice, companii importante l-au curtat, analizat, şi, dintr-odată, brusc, devine neviabil comercial?! Dacă a fost aşa, cine este răspunzător pentru toată fanfaronada de un deceniu, pentru promisiuni, pentru timpul, banii şi orele din viaţa oamenilor mâncate aiurea?

    Prietenii bulgari, dintre toţi partenerii din Nabucco, par a pierde cel mai puţin, pentru că au obţinut o promisiune de aprovizionare printr-o conductă care leagă sistemul vecinilor noştri de Grecia. Dincolo de interesele economice desluşite de oficialii români (le-aş fi vrut detaliate, sincer) există o serie de aspecte interesnte de urmărit în perioada următoare.

    TAP nu înseamnă numai o conductă, pentru că poate deveni o carte importantă de jucat pentru Grecia cea marcată de criză – investiţii, locuri de muncă, venituri pentru stat şi pentru companii. Apare un partener nou în jocul geopolitic, Albania. Şefii OMV au avansat o idee interesantă – „gaze europene pentru europeni„. O fi însemnând asta o concentrare mai mare pe zona Mării Negre, sau poate liber la gazele de şist, la noi sau aiurea? Şi, nu în ultimul rând, apare în Europa un alt partener în jocul geopolitc, Azerbaijanul: dincolo de deciziile consorţiului Şah Deniz, care, iată, anulează un deceniu de demersuri şi eforturi, trebuie spus că Socar tocmai o obţinut un pachet de control în Desfa, compania care operează reţeaua de distribuţie a gazelor din Grecia.
    Un strateg cum a fost Von Clausewitz a spus la un moment dat că politica externă este o continuare a războiului. Nu ştiu când o să învăţăm şi noi lecţia asta. 

    M-am gândit să ilustrez textul acesta cu un tablou care se numeşte ceva de genul „Zorii patriei mumă„, pentru care autorul, Feodor Şurpin, a primit premiul de stat; este obolul pe care artistul l-a plătit pentru a exista, dacă vreţi. Interesant este că omul se dovedeşte, în dimensiunea aridă a tabloului, un fin analist, de-a dreptul curajos. Dacă priviţi atent, veţi desluşi dincolo de uriaşul Stalin, stâlpii puterii sale, aşezaţi cumva în ordine: electricitatea, tractoarele şi ţăranii la muncă, în zare oraşul şi uzinele cu coşuri fumegânde. Iar între Stalin şi oraş, pe un drum şerpuit, silueta neagră şi cocoşată a Pobedei cu care erau săltaţi, în zori, indezirabilii. Pentru că şi politica internă poate fi un soi de război.
     

  • Pentru Nabucco a căzut cortina. Europa de sud-est depinde tot de gazul rusesc

    Gazoductul Nabucco, proiect privit de 12 ani ca o soluŢie pentru reducerea dependenŢei UE de importurile de gaze naturale din Rusia, a fost ajuns din urmă de ironiile lui Putin, eşuând tocmai din cauza lipsei de furnizori invocată acum cinci ani de carismaticul lider de la Kremlin. Nu-mele „Nabucco“ a fost preluat de la opera cu acelaşi nume semnată de Giuseppe Verdi, partenerii fondatori fiind inspiraţi de un spectacol la care au asistat, la Opera din Viena, după o întâlnire în oc-tombrie 2002.

    Pregătiri de peste un deceniu. Proiectul Nabucco a fost iniţiat la începutul anului 2002, când au avut loc discuţii preliminare între OMV Austria şi BOTAS Turcia. OMV a abordat apoi MOL Ungaria, Transgaz Mediaş şi Bulgargaz Bulgaria, iar în luna octombrie a aceluiaşi an a fost semnat acordul de cooperare între cele 5 companii, în baza căruia a fost realizat studiul de fezabilitate pentru con-struirea gazoductului.

    La sfârşitul anului 2003 a fost încheiat un acord de granturi între cei cinci parteneri asociaţi proiec-tului şi Comisia Europeană, pentru ca în 2004 să fie înfiinţată, la Viena, compania de proiect Nabucco Gas Pipeline International. Cinci ani mai târziu, în ianuarie 2009, Nabucco a câştigat an-gajamentul politic total UE şi al guvernelor din ţările de tranzit.

    La jumătatea aceluiaşi an a fost semnat, la Ankara, acordul interguvernamental între Austria, Ungaria, România, Bulgaria şi Turcia, prin care a fost armonizat cadrul legal pentru construcţia proiectului, garantând condiţii stabile, de egalitate, pentru toţi partenerii şi clienţii din proiect.
    În 2010 au fost înfiinţate în ţările de tranzit companiile naţionale Nabucco, iar acordul interguver-namental a fost ratificat de parlamentele celor cinci state.

    Consorţiul a transmis oferta către şah Deniz în septembrie 2011 şi a actualizat-o în mai 2012, după adoptarea variantei Nabucco Vest.Nabucco Vest a apărut ca urmare a construirii gazoductului TANAP, care leagă zăcământul şah Deniz, din Marea Caspică, de graniţa europeană a Turciei. Tot în 2012 s-a vorbit despre retragerea Ungariei din proiect şi preluarea participaţiei MOL de către Bayerngas, ipoteză care însă nu s-a materializat.

    Anul 2013 a adus ieşirea grupului german RWE din proiect, înlocuit la scurt timp de gigantul franco-belgian GDF Suez. Conform noii variante, Nabucco urma să aducă în Europa gaze naturale extrase din Marea Caspică, prin Bulgaria, România, Ungaria şi Austria. Pe teritoriul României avea să treacă un tronson de 475 kilometri, prin judeţele Dolj, Mehedinţi, Caraş-Severin, Timiş şi Arad. Acţionarii consorţiului Nabucco sunt OMV (Austria), Transgaz Mediaş (România), BEH (Bulgaria), MOL (Ungaria), BOTAS (Turcia) şi GDF Suez (Franţa).

    Consorţiul Nabucco a cheltuit până în prezent, pentru dezvoltarea proiectului, mai puţin de 5% din valoarea investiţiei, declara în luna mai a acestui an, la Bucureşti, într-o conferinţă, directorul general al Nabucco Gas Pipeline International, Reinhard Mitschek, fără să menţioneze o sumă.
    La aceeaşi conferinţă, oficialii prezenţi s-au arătat însă încrezători în şansele de succes ale proiectului până în ultimul moment.