BusinessMagazin

Tag: muzicieni

  • Reteaua socialã fãcutã în România care vrea sã schimbe toatã piata. Cum îi ajutã pe utilizatori sã facã bani mai usor

    Reţelele de socializare actuale câştigă foarte mult de pe urma creatorilor de conţinut, fie că sunt artişti – muzicieni, actori, fotografi, antreprenori sau bloggeri, bazându-se pe reclame şi pe un algoritm tot mai sofisticat prin care aceştia ajung tot mai greu la publicul lor.

    Un start-up din Cluj-Napoca vrea însă să revoluţioneze această industrie cu o nouă reţea de socializare pe care o dezvoltă cu ajutorul tehnologiilor blockchain şi NFT (non-fungible tokens) şi care le va permite creatorilor de conţinut să monetizeze mult mai rapid. Reţeaua, numită TOKHIT, vrea să ajungă la 5-7 milioane de utilizatori în întreaga lume în decurs de un an de la lansarea primei versiuni, ce va avea loc peste circa trei luni.

    „Foarte mulţi artişti aşteaptă o platformă care să le dea puterea înapoi şi acesta este şi sloganul Tokhit – power back to the people – pentru că noi ne dorim să schimbăm industria de tip casă de discuri, galerii de artă şi alte platforme mari unde creatorii sunt puterea efectiv fiindcă fară ei nu ar putea exista acele platforme şi acele businessuri, doar că ei sunt recompensaţi foarte puţin pentru efortul lor creativ.

    Un exemplu este YouTube pe care poţi face bani, dar doar după ce ajungi la milioane de vizualizări sau milioane de abonaţi. Ca atare, efortul este foarte mare până să ajungi să faci bani şi să fii plătit de YouTube pentru conţinutul pe care îl creezi. Noi vrem să eficientizăm aceste aspect şi să le dăm lor puterea înapoi pentru că ei sunt creatorii şi ei trebuie să câştige cel mai mult. Noi vrem să facem cumva «reverse» în industrie şi să abordăm lucrurile total «disruptive» şi altfel. TOKHIT nu este o reţea socială bazată pe reclame, nu acesta este modelul de business”, a explicat în cadrul ZF IT Generation, la rubrica Start-up Pitch, Andrei Ureche, cofondator al TOKHIT, alături de Cristian Voaides.

    Cei doi vin cu o experienţă vastă de business. Andrei Ureche este antreprenor, brand strategist, designer, specialist în consolidarea relaţiei brandurilor cu consumatorii. A  lucrat până în prezent cu branduri precum Audi, Volkswagen, Untold, Banca Transilvania, Neversea, Lorand Soares Szasz, Cristian Oneţiu şi mulţi alţii. Iar Cristian Voaides are o experienţă de peste 30 de ani în antreprenoriat. El a fondat platforma Welthee, prin intermediul căreia poţi să îţi măreşti veniturile prin strategii de investiţie – fără riscuri, fără comisioane şi în cele mai rapide şi simple moduri.

    Andrei Ureche a avut ideea dezvoltării TOKHIT, iar Cristian Voaides s-a alăturat proiectului şi cu o investiţie, proiectul fiind evaluat în primă fază la circa 3 milioane euro.

    „TOKHIT este un produs care vrea să revoluţioneze industria de social media, social network, dar şi industria de NFT marketplace şi este un produs care vine să rezolve mai multe probleme, din care top 3 sunt legate de organic reach – cum poţi ajunge la mai multă lume ca utilizator al unei platforme de social network, costul de stocare a unui NFT prin blockchain şi o altă problemă pe care vrem să o rezolvăm este monetizarea într-un mod revoluţionar pentru cei din industriile creative din toată lumea”, a punctat Andrei Ureche.

    Reţeaua de socializare TOKHIT le va permite celor din industria creativă să creeze NFT-uri (non-fungible tokens – o unitate de date stocate pe acest registru digital cunoscut ca blockchain, garantând astfel originalitatea şi unicitatea certificatului digital a unei creaţii) native într-un mod foarte rapid şi la un cost redus.

    Start-up-ul va reţine un comision din vânzările de NFT-uri intermediate, acesta fiind de altfel una dintre principalele metode de monetizare, alături de planuri premium pentru utilizatori care să le ofere acces la funcţionalităţi în plus.

    „Vrem să revoluţionăm news feedul. Vom avea un news feed cu totul inovator şi din punct de vedere al interfeţei şi al experienţei de utilizare, dar şi din punct de vedere a ce vei putea face pe news feed. Vom avea un wallet integrat care deschide poarta către blockchain şi NFT. Cu ajutorul walletului vei putea colecţiona NFT-uri de la artişti, muzicieni, antreprenori, bloggeri, fotografi ş.a,.m.d. Un element supriză relevant, dar totodată şi haios din perspectiva noastră va fi un element de tip gamification în cadrul aplicaţiei pe care l-am gândit la inspiraţia pandemiei – pleacă de la ideea că noi nu am mai putut să ne îmbrăţişăm pentru că nu a mai fost legal şi sănătos şi atunci ne-am gândit să creăm un element de engagement care se va numi R hug. Utilizatorii vor putea împărţi practic îmbrăţişări digitale  care vor arăta diferit şi care vor fi un fel de label pentru Tokhit“, a explicat el.

    În prezent, echipa TOKHIT lucrează la dezvoltarea MVP-ului, prima versiune a reţelei de socializare urmând a fi lansată în circa trei luni.

    Produsul este gândit de la început pentru piaţa internaţională, start-up-ul mizând pe adopţia rapidă în străinătate.

    „Ne dorim ca TOKHIT să fie un produs internaţional – vizăm pieţele mai mari şi mai deschise. România este în target pentru că este un proiect pornit în România şi de aceea am ales să începem de aici. Vom rezolva mai multe probleme cu acest produs pe viitor doar că vrem să o luăm pas cu pas şi business wise din perspectiva unui produs de tehnologie, acesta este demersul – lansezi un produs minim pe care îl testezi cu utilizatori, iar ulterior construieşti produsul”, a menţionat el.

    Start-up-ul a lansat o campanie de teasing pentru reţeaua de socializare în lucru şi a primit un răspuns foarte bun din piaţă, având deja persoane înscrise în comunitate.

    „Ne concentrăm pe a atrage cât mai mulţi utilizatori – produsul MVP va fi foarte bine gândit la nivel strategic prin faptul că are mai multe elemente de growth hacking – elemente de marketing şi de gamification în interiorul aplicaţiei cu care vrem să facem ripple effect, adică produsul să fie distribuit de la persoană la persoană fără să facem noi un marketing agresiv. În termen de un an obiectivul nostru este să ajungem între 5-7 milioane de utilizatori pe TOKHIT.”

    De asemenea, în perioada următoare, start-up-ul  şi-a propus să atragă şi o finanţare de circa 4-5 milioane care să o ajute la expansiunea internaţională, în condiţiile în care TOKHIT mizează mai mult pe pieţele externe decât pe cea locală.

     

    Start-up Pitch

    1. Invitat: Andrei Ureche, cofondator Tokhit

    Ce face? Lucrează la dezvoltarea unei reţele de socializare bazată pe NFT şi pe tehnologia blockchain, fiind adresată industriei creative – de la artişti, muzicieni şi fotografi, la antreprenori şi bloggeri.

    „Tokhit este un produs care vrea să revoluţioneze industria de social media, social network, dar şi industria de NFT marketplace şi este un produs care vine să rezolve mai multe probleme, din care top 3 sunt legate de organic reach – cum poţi ajunge la mai multă lume ca utilizator al unei platforme de social network, costul de stocare a unui NFT prin blockchain şi o altă problemă pe care vrem să o rezolvăm este monetizarea într-un mod revoluţionar pentru cei din industriile creative din toată lumea.”

     

    2. Invitaţi: Liana Şacu şi Andreea Nuţă, fondatori Mobite

    Ce fac? Lucrează la dezvoltarea unei aplicaţii mobile prin care restaurantele să poată comercializa, la un preţ mai mic, mâncarea preparată care nu este consumată, către utilizatori care văd ofertele în cadrul platformei şi apoi comandă şi plătesc ceea ce îşi doresc, asumându-şi şi faptul că vor ridica ei alimentele direct de la restaurant.

    „Mobite este o aplicaţie prin care încercăm să reducem risipa de mâncare, chiar prin mâncat. Sună puţin amuzant, dar asta este ideea de bază. Am început din decembrie 2020, dar ideea ne-a venit un pic mai devreme după ce eu am lucrat într-o vară la un restaurant şi am văzut cât de multă mâncare se irosea de fapt, mâncare în stare perfectă, nu era vorba de resturi. Atunci am spus că este un lucru rău pentru restaurant, pentru că ar putea face bani şi din mâncarea pe care o aruncă, şi apoi este rău şi pentru planetă pentru că, după cum ştim suntem într-o situaţie destul de incertă şi destul de rea. Atunci am spus că trebuie să facem ceva în direcţia aceasta.”

     

    3. Invitat: Sandu Băbăşan, investitor Autodeal şi CEO al Blugento

    Ce face Autodeal? Dezvoltă o aplicaţie complexă pentru gestionarea tuturor costurilor şi obligaţiilor auto pe care le au şoferii din România.

    „Autodeal este un proiect interesant care mi-a atras atenţia încă de la început. Este o aplicaţie mobilă care vine să digitalizeze toate procesele necesare în administrarea unui autovehicul. Aplicaţia este disponibilă atât pe iOS, cât şi pe Android, şi te ajută să îţi reînnoieşti rovinieta şi îţi dă şi alerte pentru acest proces, să îţi cumperi o asigurare de călătorie sau RCA specifică autovehiculului pe care îl ai – avem integrat sistemul cu broker24.ro, cea mai mare platformă de brokeraj şi asigurări de pe piaţa din România. De asemenea, aplicaţia este integrată cu ghişeul.ro şi este pentru prima dată când există o integrare cu ADR, ceea ce înseamnă că facilitează plata taxelor şi impozitelor pentru maşini, dar şi plata amenzilor. Nu în ultimul rând, în viitor aplicaţia le va da utilizatorilor posibilitatea de a-şi face programări la service-uri auto, ITP – încă de acum te anunţă când îşi expiră ITP-ul.“

    Sfatul expertului

     

    Cum atragi clienţii în aplicaţia mobilă

    Invitat: Gabriel Trăistaru, directorul diviziei de digitalizare din cadrul Telekom România.

    „Aplicaţia mobilă în ultimii trei ani a avut o creştere de 800%. Când am preluat-o aplicaţia avea 80.000 de utilizatori online, iar acum aproape ajungem la 800.000 – cel puţin după datele de luna trecut. Mă bucură foarte tare lucrul acesta pentru că acolo încercăm să dezvoltăm un centru de interacţiune cu clientul, cam aceasta este strategia noastră digitală, să ducem totul în aplicaţie. Aplicaţia mobilă va fi nucleul pentru că 80% din traficul nostru de pe site vine acum din mobil, de ce să nu-i dăm clientului un mediu nativ unde să poată interacţiona cu noi, fără să piardă foarte mult timp, totul să fie acolo la un clic sau la o atingere distanţă.“

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noimebrie 2019 şi realizată împreună cu Banca Transilvania, Microsoft şi Telekom, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

  • Audienţă verde. Spectatorii de la opera din Barcelona, înlocuiţi de ghivece cu flori

    Evenimentul a fost munca artistului conceptual Eugenio Ampudio şi a inclus o performanţă a cvartetului de coarde UceLi Quartet, relatează CNN. 2.292 de plante au fost aşezate în sală, în timp ce cvartetul de coarde a cântat opera lui Puccini Crizantemele, potrivit unei declaraţii a reprezentanţilor teatrului, citate de CNN. Chiar dacă nu a fost în sală, audienţa – formată din oameni – a putut urmări spectacolul prin live streaming.

  • A murit unul dintre cei mai apreciaţi muzicieni din România la vârsta de doar 60 de ani

    Unul dintre cei mai apreciaţi muzicieni de jazz din România, saxofonistul Garbis Dedeian, a murit luni, 13 ianuarie, la vârsta de 60 de ani.

    Informaţia a fost confirmată pentru Ştirile Pro TV de Sorin Romanescu, chitarist de jazz şi vechi colaborator al lui Dedeian. Acesta a aflat vestea despre dispariţia muzicianului de la un alt artist cunoscut în lumea jazz-ului românesc, Nicolas Simion, care era prieten apropiat cu Garbis Dedeian.

    Conform sursei citate, muzicianul Garbis Dedeian era bolnav de mai multă vreme, fiind internat la un spital.

    ”O nouă generaţie de jazzmani români începe să despartă. Alintat drept un (John) Coltrane de România, Garbis a fost un adevărat jazzman, a trăit mereu pe marginea prăpastiei existenţiale, frustrat şi mereu pus pe glume cu “şalăi”, Garbis este continuatorul unui drum artistic de mare prestigiu pe care l-a creat saxofonistul nostru de mare calibru , Dan Mândrilă. Garbis a plecat şi el în seara asta, ca un ultim efort de respiraţie şi eleganţă! Doamne ai grijă de sufletul lui. Amin.” – a scris pe Facebook Mike Godoroja, scrie stirileprotv.ro

  • Cei mai bine plătiţi muzicieni ai anului trecut. Locul 1 a obţinut peste 62 de milioane de dolari

    Beyonce a fost plătită cel mai bine anul trecut, dintre toţi muzicienii planetei, aflată la mare distanţă de locul doi deţinut de venerabila formaţie Guns N Roses (42,3 milioane de dolari). Locul trei a fost luat în primire de către celebrul Bruce Springsteen (42,2 milioane de dolari).

    Cei mai bine plătiţi muzicieni în 2016 (mil. dolari)

    1. Beyonce – 62,1
    2. Guns N Roses – 42,3
    3. Bruce Springsteen 42,2
    4. Drake – 37,3
    5. Adele – 37
    6. Coldplay – 32,3
    7. Justin Bieber – 30,5
    8. Luke Bryan – 27,3
    9. Kanye West – 26,1
    10. Kenny Chesney – 25,4
    11. Billy Joel – 23,6
    12. Rihanna – 22,3
    13. Twenty One Pilots – 21,1

  • România ar putea avea un nou imn? Unul în care suntem daci? Iată ce ne propun muzicienii…

    România este, va fi şi va rămâne! România trebuie apărată moral, clădită pe fundaţii sănătoase, respectând istoria, tradiţia, credinţa, cultura, valorile şi aspiraţiile neamului românesc, chemând pe toate căile la unitate naţională pentru consolidarea identităţii noastre naţionale. Se poate! Imnul nostru naţional, ca simbol, trebuie să ne reprezinte în mod demn ca popor independent, „deşteptat” şi pacifist. Să ne respectăm şi apoi vom fi respectaţi, scrie cunoastelumea.ro

    Ascultaţi mai jos varianta finală a IMNULUI „Un Suflet de Român”, versuri Adrian Toader, PhD, muzica compozitorul Radu Goldiş, aranjament coral compozitorul Adrian Enescu, interpretat de Corul de Cameră al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” , Cappella Transylvanica , Dirijor: Prof. univ. dr. Cornel Groza, Cluj-Napoca.

     

  • România ar putea avea un nou imn? Unul în care suntem daci? Iată ce ne propun muzicienii…

    România este, va fi şi va rămâne! România trebuie apărată moral, clădită pe fundaţii sănătoase, respectând istoria, tradiţia, credinţa, cultura, valorile şi aspiraţiile neamului românesc, chemând pe toate căile la unitate naţională pentru consolidarea identităţii noastre naţionale. Se poate! Imnul nostru naţional, ca simbol, trebuie să ne reprezinte în mod demn ca popor independent, „deşteptat” şi pacifist. Să ne respectăm şi apoi vom fi respectaţi, scrie cunoastelumea.ro

    Ascultaţi mai jos varianta finală a IMNULUI „Un Suflet de Român”, versuri Adrian Toader, PhD, muzica compozitorul Radu Goldiş, aranjament coral compozitorul Adrian Enescu, interpretat de Corul de Cameră al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” , Cappella Transylvanica , Dirijor: Prof. univ. dr. Cornel Groza, Cluj-Napoca.

     

  • Înţelepciunea unui clovn devenit antreprenor

    Titlul nu are nimic peiorativ în el, să ne înţelegem; Derek Sivers a fost, înainte de a ajunge antreprenor şi preşedinte de companie, muzician şi clovn la circ. Cartea sa „Orice îţi doreşti. 40 de lecţii pentru un altfel de antreprenor“, apărută la Editura Publica, vine cu câteva idei interesante.

    Înainte de orice, formatul: colecţia – sper să fie o colecţie – se numeşte Publica Pocket şi condensează în 100 de pagini cât alte volume în 400; este adevărat că şi dimensiunea fontului este ceva mai mică. Mari sunt însă ideile din carte. Sivers a fondat un magazin online pentru muzicienii independenţi, care se numeşte CD Baby, în 1997.

    Magazinul a devenit cel mai mare distribuitor de muzică independentă de pe internet, cu vânzări de 100 de milioane de dolari pe an şi 150.000 de muzicieni clienţi. În 2008 Sivers a vândut CD Baby, ceea ce i-a permis să dedice mai mult timp sprijinirii muzicienilor, dar şi antreprenorilor; compania sa Wood Egg publică anual câte un ghid despre cum să-ţiînfiinţezi propria companie în ţări precum Cambodgia, China, Hong Kong, India, Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Malaiezia, Mongolia, Filipine, Singapore, Sri Lanka, Taiwan, Thailanda sau Vietnam.

    Ceea ce propune Sivers în volumaşul său cu fonturi mici este să furnizeze fundamentele dezvoltării unei companii fără ca antreprenorul să folosească un plan de afaceri. Singur autorul spune că „planul de afaceri este discutabil. Nu ştiţi ce vor oamenii cu adevărat până când nu demaraţi proiectul“. Folosind exemple din viaţa reală, dar şi din propriile sale experienţe, Derek Sivers este în stare să vă facă să vă loviţi peste frunte, în maniera „eu de ce nu m-am gândit?!“.

    La capitolul „inside“ nu pot evita conflictul său cu Apple şi Steve Jobs, pornit de la includerea catalogului CD Baby în magazinul de muzică iTunes. Totul, desigur, respectând condiţiile Apple, ceea ce nu i-a prea convenit tânărului antreprenor Sivers, care a avut tăria de a se opune abordării milităros-agresive a companiei lui Jobs. Care Jobs nu l-a iertat, criticându-l public, într-o dispută în care, eufemistic vorbind, să zicem că fiecare avea partea sa de dreptate.

    Totul s-a sfârşit cu bine, iar lecţia pe care Sivers a învăţat-o a fost despre menţinerea controlului asupra activităţii companiei, indiferent de ce, cum şi pentru cine lucrezi.

    Unul din capitolele cărţii se numeşte „Nu doar «da». Ori «clar, da!», ori «nu»“. Zic şi eu:

    „Clar, da!“.

  • Găsim pe cineva 
căruia să-i pese?

    Pe coperta acestui număr al revistei am preferat să punem un procent simplu, 5%. Însuşită corect de români, cu rang sau fără, o creştere economică anuală de 5% ar putea scoate România din coada clasamentelor europene şi ar rezolva chestiuni majore, sociale şi economice. Pentru asta ne trebuiesc, în primul rând, oameni cărora să le pese.

    Josè Antonio Abreu este un om căruia îi pasă. Ideea de bază a lui Abreu, dirijor, pianist, economist  şi educator, a fost să înveţe copiii săraci să cânte la un instrument şi să facă parte dintr-o orchestră. A înfiinţat Fundaciûn del Estado para el Sistema Nacional de las Orquestas Juveniles e Infantiles de Venezuela. Organizaţia a traversat zece administraţii, de la Carlos Andres Perez la Hugo Chavez şi urmaşul acestuia, mizând pe puterea muzicii de a se transforma într-un agent de dezvoltare socială; Abreu a obţinut prima finanţare din partea statului în 1976, după ce orchestra sa de numai un an a triumfat într-un concurs internaţional în Aberdeen. În prezent, sub tutela autorităţilor, El Sistema a devenit o organizaţie care adună 102 orchestre simfonice formate din tineri, 55 de orchestre formate din copii, 270 de centre muzicale şi 250.000 de muzicieni.

    El Sistema l-a dat lumii pe Gustavo Dudamel, directorul muzical al filarmonicii din Los Angeles sau pe Edicson Ruiz, care la 17 ani devenea cel mai tânăr muzician primit în filarmonica din Berlin. În 2007 El Sistema a primit 150 de milioane de dolari, pentru dezvoltare, din partea Inter-American Development Bank; bancherii, cărora iniţial li se părea că muzica clasică este a elitelor şi nu pentru săracii lui Abreu s-au lăsat convinşi de studiile care arătau că în jur de două milioane de copii educaţi de El Sistema şi-au îmbunătăţit performanţele şcolare şi prezenţa la cursuri şi s-au îndepărtat de zona delicvenţei juvenile. Banca a calculat că fiecare dolar învestit in El Sistema aduce 1,68 dolari în ceea ce se cheamă dividende sociale. Experienţa lui Abreu este copiată astăzi în multe ţări ale lumii.

    Mie mi se pare o poveste uluitoare nu din perspectiva lui Aberu (care, desigur, este motorul afacerii) ci în privinţa modului în care politicienii au înţeles şi ajutat El Sistema – trebuie să ştiţi că mult hulitul Hugo Chavez a fost unul dintre cei mai importanţi susţinători ai proiectului (şi cine va defini asta drept populism să îşi muşte limba!).

    El Sistema araă că se poate, timp de aproape 40 de ani şi cu milioane de tineri şi cu muzică bună, din aceea pentru elite. Nu s-ar putea şi la noi, cu 5%? Cu un program naţional de combatere a sărăciei, cu sprijin pentru antrepenoriat, pentru fermieri, cu recalificare pentru şomeri, cu taxe omeneşti, cu toate chestiunile simple care formează premisele unei dezvoltări durabile. Cu bugete multianuale, cu planuri şi gândire pe termen lung, cu mai puţine studii de fezabilitate şi cu mai multe rezultate concrete, fără clientelism politic, construind, în schimb, o elită economică şi culturală. Soluţiile crizelor pe care le traversăm nu sunt ascunse în cine ştie ce formule complicate, ar fi deajuns ca oamenii să-şi facă bine treaba, să le pese. Şi nu, nu este numai problema politicienilor sau a miniştrilor, ci a tuturor.

    Leg de cele de mai sus un tablou al lui Adriaen Pietersz van de Venne, „Pescarii de suflete“ (1614). Este vorba de concurenţa dintre clericii protestanţi şi preoţii catolici în capturarea sufletelor rătăcite, o alegorie a Reformei.

  • Găsim pe cineva 
căruia să-i pese?

    Pe coperta acestui număr al revistei am preferat să punem un procent simplu, 5%. Însuşită corect de români, cu rang sau fără, o creştere economică anuală de 5% ar putea scoate România din coada clasamentelor europene şi ar rezolva chestiuni majore, sociale şi economice. Pentru asta ne trebuiesc, în primul rând, oameni cărora să le pese.

    Josè Antonio Abreu este un om căruia îi pasă. Ideea de bază a lui Abreu, dirijor, pianist, economist  şi educator, a fost să înveţe copiii săraci să cânte la un instrument şi să facă parte dintr-o orchestră. A înfiinţat Fundaciûn del Estado para el Sistema Nacional de las Orquestas Juveniles e Infantiles de Venezuela. Organizaţia a traversat zece administraţii, de la Carlos Andres Perez la Hugo Chavez şi urmaşul acestuia, mizând pe puterea muzicii de a se transforma într-un agent de dezvoltare socială; Abreu a obţinut prima finanţare din partea statului în 1976, după ce orchestra sa de numai un an a triumfat într-un concurs internaţional în Aberdeen. În prezent, sub tutela autorităţilor, El Sistema a devenit o organizaţie care adună 102 orchestre simfonice formate din tineri, 55 de orchestre formate din copii, 270 de centre muzicale şi 250.000 de muzicieni.

    El Sistema l-a dat lumii pe Gustavo Dudamel, directorul muzical al filarmonicii din Los Angeles sau pe Edicson Ruiz, care la 17 ani devenea cel mai tânăr muzician primit în filarmonica din Berlin. În 2007 El Sistema a primit 150 de milioane de dolari, pentru dezvoltare, din partea Inter-American Development Bank; bancherii, cărora iniţial li se părea că muzica clasică este a elitelor şi nu pentru săracii lui Abreu s-au lăsat convinşi de studiile care arătau că în jur de două milioane de copii educaţi de El Sistema şi-au îmbunătăţit performanţele şcolare şi prezenţa la cursuri şi s-au îndepărtat de zona delicvenţei juvenile. Banca a calculat că fiecare dolar învestit in El Sistema aduce 1,68 dolari în ceea ce se cheamă dividende sociale. Experienţa lui Abreu este copiată astăzi în multe ţări ale lumii.

    Mie mi se pare o poveste uluitoare nu din perspectiva lui Aberu (care, desigur, este motorul afacerii) ci în privinţa modului în care politicienii au înţeles şi ajutat El Sistema – trebuie să ştiţi că mult hulitul Hugo Chavez a fost unul dintre cei mai importanţi susţinători ai proiectului (şi cine va defini asta drept populism să îşi muşte limba!).

    El Sistema araă că se poate, timp de aproape 40 de ani şi cu milioane de tineri şi cu muzică bună, din aceea pentru elite. Nu s-ar putea şi la noi, cu 5%? Cu un program naţional de combatere a sărăciei, cu sprijin pentru antrepenoriat, pentru fermieri, cu recalificare pentru şomeri, cu taxe omeneşti, cu toate chestiunile simple care formează premisele unei dezvoltări durabile. Cu bugete multianuale, cu planuri şi gândire pe termen lung, cu mai puţine studii de fezabilitate şi cu mai multe rezultate concrete, fără clientelism politic, construind, în schimb, o elită economică şi culturală. Soluţiile crizelor pe care le traversăm nu sunt ascunse în cine ştie ce formule complicate, ar fi deajuns ca oamenii să-şi facă bine treaba, să le pese. Şi nu, nu este numai problema politicienilor sau a miniştrilor, ci a tuturor.

    Leg de cele de mai sus un tablou al lui Adriaen Pietersz van de Venne, „Pescarii de suflete“ (1614). Este vorba de concurenţa dintre clericii protestanţi şi preoţii catolici în capturarea sufletelor rătăcite, o alegorie a Reformei.

  • 8 ani de comunicare în 140 de caractere

    În doar opt ani, proiectul Twitter a devenit un punct de referinţă al internetului, dar şi un serviciu care a modelat felul cum comunică oamenii. Twitter a fost creat în martie 2006 de către Jack Dorsey, Evan Williams, Biz Stone şi Noah Glass şi lansat în luna iulie a aceluiaşi an.

    Povestea sa începe cu doi foşti angajaţi ai Google, Evan Williams şi Biz Stone, şi start-up-ul lor numit Odeo. Odeo a fost gândit iniţial ca o platformă de distribuţie a podcasturilor, la mare căutare la acea vreme. Însă după ce Apple a anunţat integrarea sistemului podcast în programul iTunes, a devenit evident faptul că era nevoie de o idee nouă.

    Originile actualului Twitter se regăsesc într-o sesiune de brainstorming ţinută de conducerea companiei Odeo. Dorsey, pe atunci student la New York University, a venit cu ideea unei persoane care foloseşte sistemul SMS pentru a comunica cu un grup. Primul nume al proiectului a fost twttr, fiind inspirat de alte servicii ce foloseau nume scurte, precum Flickr. Primul mesaj a fost postat de Jack Dorsey la data de 21 martie 2006, prima versiune a Twitter fiind disponibilă ca o resursă internă a companiei.

    Platforma a devenit populară extrem de rapid, având peste 500 de milioane de utilizatori în 2012, care postau 340 de milioane de mesaje zilnic. Fiind unul dintre cele mai vizitate site-uri, Twitter a fost numit „SMS-ul internetului„.

    Twitter este o reţea socială online şi o platformă de microblogging care permite utilizatorilor să trimită şi să primească mesaje scurte, de maximum 140 de caractere, numite „tweeturi„. Utilizatorii înregistraţi pot trimite şi citi mesaje, iar cei neînregistraţi pot doar să citească. Platforma poate fi accesată pe website-ul Twitter, prin SMS sau prin aplicaţiile mobile. Compania Twitter Inc. are sediul în San Fran-cisco şi birouri în New York, Boston, San Antonio şi Detroit.

    În octombrie 2006, Biz Stone, Evan Williams, Jack Dorseyşi alţii au format Obvious Corporation şi au achiziţionat Odeo de la investitorii iniţiali. Twitter a devenit companie de sine stătătoare în aprilie 2007.

    „Nu a fost clar de la început ce va fi Twitter. Au numit-o reţea socială, au numit-o microblogging, dar era greu de definit pentru că nu venea în locul altui produs. Operam într-o zonă nouă, nedescoperită, şi urma să aflăm ulterior ce anume este Twitter.

    Oricum, modul în care îl definisem iniţial s-a schimbat de-a lungul drumului, iar concluzia noastră a fost că Twitter este mai mult o reţea de informaţii decât o reţea socială„, povesteşte Evan Williams.