BusinessMagazin

Tag: Moscovici

  • Necazurile lui Juncker: cine sunt candidaţii cu probleme propuşi pentru viitoarea Comisie Europeană

    Nominalizarea de către Slovenia a unui nou candidat, tot femeie, a devenit astfel alternativa la o respingere în bloc a tuturor membrilor comisiei lui Jean-Claude Juncker. În ciuda avertismentelor de la Parlamentul European ca guvernul sloven să trimită de această dată pe cineva experimentat în politicile europene, ca să evite o nouă respingere a candidaturii, premierul sloven Miro Cerar a desemnat-o pe Violeta Bulc, 50 de ani, o femeie de afaceri care s-a remarcat ca fondator al unei firme de telecom şi pe care Cerar a adus-o luna trecută în echipa guvernamentală ca vicepremier. Audierea lui Bulc de către Juncker va avea loc la 13 octombrie, spre a putea defini ce portofoliu ar putea să preia.

    Alenka Bratusek a fost singura candidată dintre noii comisari desemnaţi care nu i-a convins deloc pe parlamentarii europeni, deşi mari probleme au întâmpinat şi francezul Pierre Moscovici, ales pentru portofoliul economiei, dar a cărui ţară tocmai şi-a aprobat un buget care ignoră calendarul de disciplină fiscală al UE, spaniolul Miguel Cañete, propus pentru climat şi energie, dar acuzat că va face figură de om de lobby în CE pentru industria petrolieră, britanicul Jonathan Hill, nominalizat pentru servicii financiare, dar avizat abia după o a doua rundă de audieri, şi ungurul Tibor Navracsics, nominalizat pentru cultură şi educaţie, care a primit cu greu avizul şi numai în condiţiile unei ajustări a atribuţiilor din portofoliul său (au circulat propuneri ca atribuţiile legate de problemele de cetăţenie europeană să fie scoase din portofoliu şi date vicepreşedintelui CE, Frans Timmermans, ori chiar ca Juncker să-i dea alt portofoliu lui Navracsics, deşi purtătoarea de cuvânt a lui Juncker a spus că schimbarea portofoliului nu se va întâmpla).

    La polul opus, Corina Creţu, care se va ocupa de dezvoltarea regională, s-a aflat printre comisarii desemnaţi care au primit avizul fără nicio problemă din partea comisiilor care i-au audiat. Deţinătorul acestui portofoliu în actuala CE, austriacul Johannes Hahn, nu a găsit necesar să-i dea acesteia sfaturi în privinţa viitoarei strategii de cheltuire a bugetului pentru dezvoltare regională, sugerând doar că de acum înainte, PIB, sau bogăţia unei regiuni, n-ar trebui să mai fie singurul criteriu spre a decide dacă o regiune se califică pentru banii comunitari, ci să fie luate în considerare şi alte criterii, cum ar fi performanţa în materie de inovaţie.

  • Austeritatea europeană, făcută cu oameni de stânga

    Dijsselbloem a contracarat astfel, la reuniunea Eurogroup, elanul preşedinţiei italiene a UE, reprezentată de premierul Matteo Renzi, de a obţine o relaxare a regulilor de austeritate fiscală în următoarele luni. “Italia a avut o creştere a productivităţii aproape de zero timp de ani în şir şi trebuie ca asta să se îmbunătăţească mai întâi”, a spus Dijsselbloem, în replică la propunerea lui Renzi ca din calculul deficitului bugetar să fie exceptate investiţiile publice în reţele de internet de mare viteză.

    Presa anglo-saxonă a scris că Dijsselbloem ar putea fi desemnat noul comisar european pentru economie şi afaceri monetare, în locul lui Olli Rehn, luând în calcul declaraţia noului şef al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, că viitorul comisar va fi un socialist, iar Dijsselbloem ar putea fi cel ales, ca membru al partidului laburiştilor olandezi, deşi în mandatul de şef al Eurogroup nu s-a remarcat prin nimic care să fi amintit de vreo orientare de stânga – dimpotrivă, de câte ori a avut ocazia a criticat ţări ca Grecia sau Cipru pentru că nu se mişcă suficient de repede cu tăierea cheltuielilor bugetare şi cu toate celelalte măsuri cerute de creditorii externi.

    Alte surse de la Bruxelles au strecurat însă în presă că şanse mai mari ar avea Pierre Moscovici, fostul ministru de finanţe francez, cu care Juncker are o relaţie mai bună, însă care nu este pe placul Germaniei, din cauza poziţiei sale apropiate de cea a lui Renzi în materie de disciplină fiscală.

  • Lupta pentru şefia Comisiei Europene: zvonuri, conspiraţii şi documente “pe surse”

    Presa internaţională a scris că, deşi şi-ar fi dat acordul cu jumătate de gură pentru nominalizarea lui Jean-Claude Juncker, reprezentantul PPE, cancelarul german Angela Merkel l-a întrebat pe preşedintele francez François Hollande dacă nu cumva vrea s-o susţină pe şefa FMI, Christine Lagarde, pentru şefia Comisiei Europene. După alte relatări, François Hollande l-ar susţine de fapt pe fostul ministru de finanţe francez Pierre Moscovici.

    În acelaşi timp, premierul britanic David Cameron, care a ameninţat că îşi scoate ţara din UE dacă e ales Juncker, continuă să adune opozanţi din rândul liderilor europeni faţă de ideea ca Jean-Claude Juncker să devină şeful CE: premierilor din Ungaria, Suedia şi Olanda li s-a alăturat în această săptămână şi premierul italian Matteo Renzi. Acesta a spus că “Juncker este doar un nume pentru Comisia Europeană, dar nu şi singurul”, explicând că deşi PPE a câştigat alegerile europarlamentare, victoria respectivă nu garantează nici majoritatea în PE, nici vreun drept automat al lui Juncker de a prelua funcţia supremă în CE.

    Şi popularii, şi socialiştii  din PE îl vor cât mai repede pe Juncker pentru ca noua CE să poată funcţiona, însă opţiunile federaliste ale lui Juncker, susţinător al Statelor Unite ale Europei varianta 2011-2012, sunt dezavuate nu numai de Cameron, care l-a calificat pe Juncker drept “un om al anilor ’80”, ci şi de toţi liderii europeni care au văzut cum centralizarea deciziei la Bruxelles şi efectele austerităţii finanţate sau suportate de ţările lor le-au tras de sub picioare terenul electoral, cu ocazia alegerilor europarlamentare, în favoarea partidelor extremiste.

    În fine, când argumentele raţionale se termină, intervin atacurile la persoană: ziarul britanic The Times a publicat sâmbătă un document “pe surse” apărut în premieră în decembrie trecut în publicaţia luxemburgheză Paperjam care susţine că în 2007, pe când Juncker era prim-ministru în Luxemburg, s-a prezentat “beat mort” la o întâlnire cu nişte ofiţeri ai serviciilor secrete şi a urlat la ei înjurături “timp de cinci minute”, apoi a cerut două espresso şi a deschis fereastra ca să ia aer şi să se calmeze. The Times l-a intervievat pe un şef al serviciilor secrete din Luxemburg din acea perioadă, care a confirmat că Juncker a fost “foarte agresiv şi foarte vulgar” la întâlnirea respectivă. Juncker a reacţionat la articolul din The Times, denunţând o “manevră destabilizatoare” de a-i diminua şansele la preşedinţia Comisiei Europene.

  • Sfârşitul crizei economice se îndepărtează din nou

    Agenţia Standard&Poor’s nota că şomajul ridicat subminează sprijinul populaţiei pentru noi măsuri de austeritate, iar programul de reforme al guvernului nu reuşeşte să stimuleze competitivitatea. Exporturile Franţei au scăzut cu 1,5% în al treilea trimestru, iar şomajul a ajuns la 11%, cel mai ridicat din ultimii 16 ani.

    “Am avut un trimestru al doilea excelent şi ştiam că al treilea se va încheia aproape cu stagnare, aşa încât repet că vom avea în 2013 o creştere între 0,1% şi 0,2%”, a replicat ministrul de finanţe Pierre Moscovici.

  • Franţa strânge cureaua bugetară cu 15 mld. euro

    Conform ministrului de finanţe Pierre Moscovici, deficitul bugetar este estimat să atingă anul acesta 4,1% din PIB, peste nivelul de 3,9% convenit cu UE, iar estimarea de creştere economică pentru 2014 a fost redusă de la 1,2% la 0,9%. Pentru anul acesta, creşterea economică este aşteptată să atingă 0,1%, faţă de stagnarea din 2012.

    Motivaţia tăierilor de cheltuieli, enunţată de ministrul bugetului, Bernard Cazeneuve, a fost că guvernul vrea să realizeze consolidarea fiscală făcând economii, în special la capitolele apărare, finanţe şi mediu, în loc să majoreze impozitele şi taxele.

    Estimările băncii Crédit Agricole privind creşterea economică a Franţei – trimestrială (cifre stânga) şi anuală (cifre dreapta):

     

     

  • Ministrul francez Moscovici a adormit la o şedinţă de criză, în timp ce Merkel a respins cererile unui preşedinte disperat

    În aceeaşi  lună, la negocierea pla nului pentru salvarea micii eco nomii cipriote ministrul fran cez de finanţe Pierre Moscovici a adormit. A căzut în sarcina di rec torului general al FMI, franţu zoaica Christine Lagarde, să-l trezească. 

    Acestea sunt două poveşti care cir culă în mediile diplomatice foarte su gestive pentru direcţia în care înclină balanţa puterii de decizie în Europa. Este adevărat că Uniunea Europeană are nevoie de un leadership puternic, ce ea ce oferă, evident, acum Germania, dar şi o contragreutate care să ponde reze „puritanismul“ ideologiei econo mice germane.

    Acest rol, oarecum secundar, a ajuns să-l joace în ultimii ani Franţa, când va unul dintre actorii principali în pro iectul european născut din cenuşa celui de-al Doilea Război Mondial.

    Dar imaginea şefei FMI trezindu-l pe Moscovici, unul dintre oficialii de top ai Franţei, la o şedinţă de criză ilustrează întrebarea al cărei răspuns îi tulbură pe diplo maţii europeni: Ce s-a întâmplat cu vocea Franţei în Europa?

    „Se poate vedea o prezenţă tot slabă, dispariţia treptată a Franţei din toa te elementele care privesc agenda econo mică“, a explicat pentru agenţia Thom son Reuters Fredrik Erixon, direc torul Centrului European pentru Poli tică Economică Internaţională.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

     

  • Ce vor socialiştii francezi

    Prima decizie a noului guvern socialist din Franţa a fost să taie salariile membrilor săi cu 30%, conform unei promisiuni electorale a preşedintelui Hollande, ceea ce înseamnă că aceştia vor avea salarii brute de 9.940 de euro pe lună în loc de 14.200.

    Cât priveşte promisiunea de a renegocia tratatul fiscal european, Pierre Moscovici a declarat deja că tratatul nu va fi ratificat de Franţa în forma actuală şi că va trebui completat cu un amendament referitor la măsuri de creştere economică.

    Trebuie notat că sunt posibile schimbări în componenţa guvernului de la Paris după alegerile legislative din 17 iunie, care ar putea aduce în cadrul cabinetului unul sau mai mulţi comunişti ori ecologişti. Premierul Ayrault a făcut deja cunoscut că orice ministru care nu va obţine victoria la alegeri îşi va pierde postul.