Tag: mortalitate

  • Rata mortalităţii infantile este de cinci ori mai mare în Tulcea decât în Bucureşti

    Rata mortalităţii infantile este de cinci ori mai mare în Tulcea decât în Bucureşti, potrivit unui raport al organizaţiei „Salvaţi Copiii”, care atrage atenţia că acest clivaj vine din cauză că sunt zone vulnerabile în privinţa aparaturii medicale de intervenţie.

    Potrivit „Salvaţi Copiii”, clivajul mare care există între judeţele din ţară în ceea ce priveşte şansa la viaţă a nou-născuţilor prematur sau cu patologii grave arată insuficienţa politicilor publice, care concentrează maternităţile dotate cu aparatură medicală în zone geografice favorizate, lăsând descoperite zone mai vulnerabile.

    „În judeţul Tulcea, rata mortalităţii infantile a fost, în 2018, de cinci ori mai mare decât cea înregistrată în Bucureşti, unde se află majoritatea maternităţilor de nivel III (15,5 la mia de copii născuţi vii, faţă de 3,6). Salvaţi Copiii România a luat decizia de a interveni de urgenţă, prin dotarea maternităţii Spitalului Judeţean de Urgenţă Tulcea, cu două incubatoare şi nouă injectomate, în valoare totală de 28.728 de euro. Maternitatea tulceană a mai primit anterior un incubator de transport, un incubator de terapie intensivă şi un ventilator de suport respirator, valoarea donaţiilor anterioare efectuate în judeţul Tulcea fiind de 38.100‬ de euro”, arată ONG-ul într-un comunicat de presă transmis miercuri.

    „Salvaţi Copiii” arată că din datele INS pentru 2018 România este definită ca având „extremităţi”, în ceea ce priveşte şansa nou-născuţilor la supravieţuire: cele mai mari rate ale mortalităţii infantile (la mia de copii născuţi vii) s-au înregistrat în judeţele: Tulcea – 15,5‰, Botoşani – 12,9‰, Sălaj – 11,5‰, Călăraşi – 11,2‰ şi Caraş-Severin – 10‰. La polul opus, cele mai mici rate ale mortalităţii infantile s-au înregistrat în judeţele Dâmboviţa – 2,9‰, Bucureşti – 3,6‰, Ilfov – 4,1‰, Giurgiu, Arad şi Timiş – 4,5‰.

    De asemenea, rata medie a mortalităţii în rândul copiilor sub un an este de 5,3 la mie în urban în 2018, faţă de 7,4 la mia de copii născuţi vii, cât era în 2012. Pentru rural, rata medie este de 7,9‰ în 2018, faţă de 12,9‰ cât era în 2012.

    „România rămâne o ţară a clivajelor uriaşe, dar în cazul de faţă unitatea de măsură este viaţa copiilor născuţi prematur sau cu anumite patologii care, pentru a fi îngrijite, e nevoie de aparatură medicală vitală. Trăim într-o epocă în care medicina evoluează cu repeziciune, iar un incubator de ultimă generaţie poate fi o garanţie pentru supravieţuirea unui mic luptător. Este revoltător ca medicii dintr-o maternitate să nu aibă acces la instrumentele care îi pot ajuta să salveze vieţi. De aceea, am făcut un plan de urgenţă şi am decis să dotăm prioritar maternitatea din Tulcea, unde rata mortalităţii infantile este alarmantă”, a spus Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv Salvaţi Copiii România.

    Dintre cazurile de mortalitate infantilă înregistrate în România, o mare parte a fost asociată cu prematuritatea şi greutatea mică la naştere, precum şi cu afecţiuni a căror origine se situează în perioada perinatală.

    În 2018, la Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea au fost înregistrate 952 de naşteri, dintre care 125 au fost de prematuri sub 2.500 de grame, iar în anul 2019, au fost înregistrate 822 de naşteri şi 94 de naşteri premature. Mai mult, în 2019 au fost efectuate 10 transferuri către unităţi medicale dotate cu aparatură adecvată şi s-au înregistrat nouă decese în rândul nou-născuţilor.

  • Raport îngrijorător: România, în topul sărăciei şi mortalităţii în rândul copiilor din UE

    Peste o treime dintre copiii din România trăiesc sub pragul sărăciei şi 150.000 adorm flămânzi, arată datele unui raport al Organizaţiei Salvaţi Copiii, împreună cu Avocatul Poporului. România înregistrează şi cea mai mare rată a mortalităţii în rândul copiilor din UE.

    Aproximativ 21,5% dintre copiii români trăiesc în condiţii materiale extrem de precare, acest procente reprezentând cea mai ridicată rată din UE, unde media este de 5,9%. De asemenea, peste 32% trăiesc sub pragul de sărăcie, arată datele unui raport realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii, împreună cu Avocatul Poporului.

    Potrivit aceloraşi date, România are cea mai mare rată a sărăciei relative persistente din Uniunea Europeană. În anul 2017, 19,1% din populaţie avea venituri sub pragul de sărăcie şi se aflase în aceeaşi situaţie în cel puţin doi din cei trei ani anteriori. În cazul copiilor, rata sărăciei persistente era de 28,8% în 2017. Deşi în scădere, conform celor mai recente date estimate Eurostat, România rămâne statul european cu cea mai mare diferenţă la indicatorul sărăciei sau excluziunii sociale între copii şi totalul populaţiei.

    O altă cifră îngrijorătoare este legată de faptul că 150.000 de copii merg seara la culcare flămânzi, iar statistica include doar copiii care trăiesc în mediul rural şi a fost calculată pe baza unui studiu din 2018, în care 3% dintre copii au răspuns că se culcă flămânzi în fiecare seară, şi încă 5% uneori, se arată în raport. Cei mai expuşi riscului sunt, de departe, copiii care au doi sau mai mulţi fraţi.

    Totodată, datele raportului indică şi faptul că România înregistrează şi cea mai mare rată a mortalităţii în rândul copiilor din Uniunea Europenă, cu un capitol separat al mortalităţii sub un an.

    Mortalitatea în rândul copiilor situează România pe primul loc în Uniunea Europeană, cu o rată a mortalităţii de două ori mai mare decât media Uniunii pentru populaţia între 0-19 ani. Astfel, în România, rata mortalităţii în 2017 a fost de 61,69 la 100.000 copii şi adolescenţi, în timp ce media Uniunii Europene a fost de două ori mai mică, 31,60 la 100.000.

    În ceea ce priveşte mortalitatea infantilă, în 2018, în România s-au înregistrat 1.214 de decese ale copiilor sub un an, cu o rată a mortalităţii infantile (numărul deceselor raportat la 1.000 de naşteri) de 6,5‰. Mai mult de jumătate dintre decesele sub un an se produc în prima lună de viaţă (mortalitate neonatală), arată datele raportului.

    Potrivit aceleiaşi surse, analiza factorilor favorizanţi realizată de Institutul Naţional de Sănătate Publică arată că o parte din aceste decese ar fi putut fi evitate printr-o mai bună monitorizare ante-natală, care ar fi permis atât intervenţii în sarcină, cât şi direcţionarea sarcinilor cu complexitate mare către unităţi echipate corespunzător.

    Ratele mortalităţii infantile variază puternic la nivelul judeţelor, judeţele cu cele mai scăzute rate ale mortalităţii infantile în 2018 fiind Dâmboviţa (2,9‰), Ilfov (4,1‰), Arad şi Timiş (4,5‰), Iaşi şi Alba (4,8‰) şi mun. Bucureşti (3,6‰). La polul opus, cu rate ale mortalităţii de trei şi de două ori mai mari, se află Tulcea (15,5‰), Botoşani (12,9‰), Sălaj (11,5‰), Călăraşi (11,2‰) şi Caraş-Severin (10‰), se menţionează în raport.

    Educaţia şi vârsta mamei sunt două dintre elementele principale care influenţează în mod direct procentul deceselor pentru copiii sub un an. Procentul cel mai mare de decese ale copiilor sub un an se înregistrează pentru mamele fără educaţie şi cele care au terminat doar şcoala primară, acesta scăzând ca funcţie a nivelului de educaţie al mamei. Vârsta mamei este de asemenea un factor important, cu rate mari ale mortalităţii atât la mamele adolescente, cât şi la cele peste 40 de ani, arată datele raportului realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii şi Avocatul Poporului.

    În 2018, în România trăiau 3.680.850 de copii, iar la 1 ianuarie 2018, procentul copiilor rezidenţi în mediul rural era cu foarte puţin mai mare decât al copiilor din mediul urban, diferenţa reală fiind de doar 0,32% (13.228) mai mulţi copii în mediul rural, indică datele raportului realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii şi Avocatul Poporului.

  • Raport îngrijorător: România, în topul sărăciei şi mortalităţii în rândul copiilor din UE

    Peste o treime dintre copiii din România trăiesc sub pragul sărăciei şi 150.000 adorm flămânzi, arată datele unui raport al Organizaţiei Salvaţi Copiii, împreună cu Avocatul Poporului. România înregistrează şi cea mai mare rată a mortalităţii în rândul copiilor din UE.

    Aproximativ 21,5% dintre copiii români trăiesc în condiţii materiale extrem de precare, acest procente reprezentând cea mai ridicată rată din UE, unde media este de 5,9%. De asemenea, peste 32% trăiesc sub pragul de sărăcie, arată datele unui raport realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii, împreună cu Avocatul Poporului.

    Potrivit aceloraşi date, România are cea mai mare rată a sărăciei relative persistente din Uniunea Europeană. În anul 2017, 19,1% din populaţie avea venituri sub pragul de sărăcie şi se aflase în aceeaşi situaţie în cel puţin doi din cei trei ani anteriori. În cazul copiilor, rata sărăciei persistente era de 28,8% în 2017. Deşi în scădere, conform celor mai recente date estimate Eurostat, România rămâne statul european cu cea mai mare diferenţă la indicatorul sărăciei sau excluziunii sociale între copii şi totalul populaţiei.

    O altă cifră îngrijorătoare este legată de faptul că 150.000 de copii merg seara la culcare flămânzi, iar statistica include doar copiii care trăiesc în mediul rural şi a fost calculată pe baza unui studiu din 2018, în care 3% dintre copii au răspuns că se culcă flămânzi în fiecare seară, şi încă 5% uneori, se arată în raport. Cei mai expuşi riscului sunt, de departe, copiii care au doi sau mai mulţi fraţi.

    Totodată, datele raportului indică şi faptul că România înregistrează şi cea mai mare rată a mortalităţii în rândul copiilor din Uniunea Europenă, cu un capitol separat al mortalităţii sub un an.

    Mortalitatea în rândul copiilor situează România pe primul loc în Uniunea Europeană, cu o rată a mortalităţii de două ori mai mare decât media Uniunii pentru populaţia între 0-19 ani. Astfel, în România, rata mortalităţii în 2017 a fost de 61,69 la 100.000 copii şi adolescenţi, în timp ce media Uniunii Europene a fost de două ori mai mică, 31,60 la 100.000.

    În ceea ce priveşte mortalitatea infantilă, în 2018, în România s-au înregistrat 1.214 de decese ale copiilor sub un an, cu o rată a mortalităţii infantile (numărul deceselor raportat la 1.000 de naşteri) de 6,5‰. Mai mult de jumătate dintre decesele sub un an se produc în prima lună de viaţă (mortalitate neonatală), arată datele raportului.

    Potrivit aceleiaşi surse, analiza factorilor favorizanţi realizată de Institutul Naţional de Sănătate Publică arată că o parte din aceste decese ar fi putut fi evitate printr-o mai bună monitorizare ante-natală, care ar fi permis atât intervenţii în sarcină, cât şi direcţionarea sarcinilor cu complexitate mare către unităţi echipate corespunzător.

    Ratele mortalităţii infantile variază puternic la nivelul judeţelor, judeţele cu cele mai scăzute rate ale mortalităţii infantile în 2018 fiind Dâmboviţa (2,9‰), Ilfov (4,1‰), Arad şi Timiş (4,5‰), Iaşi şi Alba (4,8‰) şi mun. Bucureşti (3,6‰). La polul opus, cu rate ale mortalităţii de trei şi de două ori mai mari, se află Tulcea (15,5‰), Botoşani (12,9‰), Sălaj (11,5‰), Călăraşi (11,2‰) şi Caraş-Severin (10‰), se menţionează în raport.

    Educaţia şi vârsta mamei sunt două dintre elementele principale care influenţează în mod direct procentul deceselor pentru copiii sub un an. Procentul cel mai mare de decese ale copiilor sub un an se înregistrează pentru mamele fără educaţie şi cele care au terminat doar şcoala primară, acesta scăzând ca funcţie a nivelului de educaţie al mamei. Vârsta mamei este de asemenea un factor important, cu rate mari ale mortalităţii atât la mamele adolescente, cât şi la cele peste 40 de ani, arată datele raportului realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii şi Avocatul Poporului.

    În 2018, în România trăiau 3.680.850 de copii, iar la 1 ianuarie 2018, procentul copiilor rezidenţi în mediul rural era cu foarte puţin mai mare decât al copiilor din mediul urban, diferenţa reală fiind de doar 0,32% (13.228) mai mulţi copii în mediul rural, indică datele raportului realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii şi Avocatul Poporului.

  • Populaţia îmbătrânită a Japoniei şi rata în creştere a mortalităţii poate fi o mină de aur pentru bănci

    Cu un sfert dintre locuitori în vârstă de peste 65 de ani, populaţia Japoniei este una din cele mai bătrâne dintre statele cu o economie dezvoltată. Dacă tendinţa actuală se menţine, Japonia va avea în anul 2050 o populaţie de doar 80 de milioane de locuitori, dintre care 40% vor fi cu vârsta de peste 65 ani, comparativ cu 127 milioane în prezent. Rata mortalităţii a crescut în 2015 la 10,4 decese/1000 locuitori faţă de 9,5 decese/1000 locuitori în 2010.

    Însă, acest declin poate fi începutul unui nou boom pentru industria sa financiară, scrie Reuters. Clienţii în vârstă de peste 60 ani deţin peste jumătate din activele financiare ale ţării de 14.000 miliarde dolari americani, iar în fiecare an active în valoare de 470 miliarde dolari sunt lăsate moştenire următoarelor generaţii. Conform analiştilor de la Nomura, suma va creşte la 660 miliarde dolari pe an în 2030, ceea ce înseamnă că până în acel moment active ce depăşesc PIB-ul de astăzi al Japoniei de 4.700 miliarde dolari vor trece pe mâna noilor generaţii.

    Nevoia de a administra transferul averilor părinţilor şi bunicilor către următoarele generaţii a făcut bănci japoneze precum Nomura, Daiwa şi Mizuho să îşi adapteze ofertele şi să introducă noi produse şi servicii care au ca scop cucerirea unui nou segment al pieţei. Aceste bănci vin puternic din urmă, fiind o ameninţare pentru Sumitomo Mitsui, care are o cotă de piaţă puternică pe segmentul de moşteniri.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Viaţa emoţionantă a lui Leon Dănăilă, neurochirurgul care a vrut să-şi vândă casa pentru o carte

    O fotografie postată marţi pe Facebook de Academia Caţavencu a adunat peste 84.000 de like-uri şi peste 63.000 de share-uri. În imagine apare neurochirugul român Leon Dănăilă, care-şi odihneşte ochii în metrou, în drum spre casă.

    Interviul luat de Gândul anul trecut neurochirurgului Leon Dănăiulă:

    În aproape 55 de ani de carieră în neurochirurgie, a operat pe creier zeci de mii de bolnavi. La 82 de ani, Leon Dănăilă operează şi acum la fel ca în tinereţe. În fiecare dimineaţă la ora 6 îl găseşti la Clinica de Neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar Arseni. Are programul foarte bine stabilit pentru operaţii şi pentru consultaţii. Ştie dinainte ce anume va face pentru ca bolnavul lui să iasă cu bine din operaţie. Situaţia era cu totul alta în urmă cu aproape 55 de ani, când majoritatea bolnavilor rămâneau cu o paralizie, iar peste 50% dintre ei mureau, pentru că medicii scoteau tumorile cu degetul. A vrut să schimbe situaţia, însă s-a lovit de opoziţia profesorului Arseni, care nu credea în tehnica lui pe care o învăţase în SUA. Ulterior i-a convins pe cei de la partid că tehnica lui este cea corectă. A refuzat însă postul de ministru al Sănătăţii care i s-a oferit înainte de 1989.

    Cu toate că e cunoscut în toată lumea, Leon Dănăilă e un om modest. Când ajungi în clinica de neurochirurgie observi că pe uşă există un anunţ că toate consultaţiile sunt gratuite. Dacă astăzi ar lua-o de la capăt şi ar fi pus să aleagă ce să facă ar alege tot neurochirugia. “Aş face tot ce am făcut până acum. M-aş duce în străinătate să văd cum se operează, ce tehnici utilizează”, mărturiseşte el în cadrul unui interviu acordat gândul.
    La 82 de ani, Leon Dănăilă se declară cel mai sărac medic din lume, iar pentru a tipări o carte a vrut să-şi vândă casa.

    Domnule profesor Leon Dănăilă, sunteţi unul dintre cei mai recunoscuţi neurochirurgi de la nivel mondial, cu 40.000 de operaţii. Cum găsiţi medicina şi neurochirugia din România?

    Leon Dănăilă: Sigur că s-au schimbat multe, tehnica operatorie pe care eu am văzut-o atunci, când am venit în 1961, era foarte brutală, se scotea cu degetul tumora din creier, sângera foarte mult, majoritatea bolnavilor rămâneau cu o paralizie, iar mulţi dintre ei, peste 50 %,, mureau. Aşa era tehnica la vremea respectivă. Pe mine m-a impresionat această mortalitate crescută şi deficitele motorii pe care le lăsa operatorul după intervenţia chirurgicală, fiindcă trebuie să iei in consideraţie nu numai că actul operator este important, este important următorul lucru: calitatea vieţii bolnavului să rămână foarte bună după operaţie.

    Eu citisem în nişte reviste din străinătate – atunci veneau mai mult reviste ruseşti, erau şi câteva din Apus la bibliotecă – că mortalitatea operatorie la ei este de 3-4-5% şi atunci m-a frapat acest lucru, fiindcă viaţa omului este foarte scumpă şi noi medicii avem datoria să-i salvăm, nu să-i omorâm prin actul operator.

    Datorită acestui fapt am făcut rost de o bursă. Am vrut să plec şi eu în străinătate să văd cum se operează acolo. În ani 1980-1981 am obţinut o bursă Fulbright în America, la New York. Acolo am văzut că se operează printr-o altă tehnică, nu prin cea pe care o ştiam eu. Se opera cu microscopul operator, care luminează câmpul operator foarte bine, măresc formaţiunile nervoase, şi în special vasele de sânge pe care le poţi evidenţia şi coagula foarte bine fără a introduce degetul sau a utiliza acte brutale. Creierul este cea mai complexă substanţă din univers prin faptul că o celulă cerebrală, care are câţiva microni, are până la 20.000 de conexiuni. Şi fiecare celulă este legată de altele, totul este legat prin totul.

    În această tehnică microchirurgicală se descoperă vasele de sânge, se pot mări ca dimensiuni, se pot evidenţia şi astfel poţi să faci o operaţie în care individul respectiv să rămână cu deficite motorii minime, iar mortalitatea să scadă de la 50-60% până la cifre de 4-5%.

    Şi astăzi, cum găsiţi  neorochirugia?

    După ce m-am întors de la New York am introdus şi eu tehnica microchirurgicală şi am reuşit să scad această mortalitate, am reuşit ca bolnavii după operaţie să rămână cu deficite motorii cât mai mici. Calitatea vieţii bolnavului să fie foarte bună, el să poate lucra apoi. Această tehnică pe care eu am introdus-o a creat unele dificultăţi în domeniul neurochirurgiei. Eu lucram în clădirea cu 10 etaje, la profesorul Arseni.

    Mulţi dintre pacienţii profesorului Arseni îl rugau să mă ia şi pe mine în operaţie, ceea ce l-a enervat foarte mult. Mai ales că el avea şi o retinopatie diabetică şi nici vederea nu era bună. Eu îl opream uneori: ”Domn profesor, aici e carotida, aici e nervul optic, îmi era frică să nu-l lezeze, să nu facă deficite foarte mari”. Uneori se enerva şi zicea ”du-te dracului, dacă tu eşti deştept, rămâni tu şi operează”. Şi atunci el pleca, rămâneam eu şi reuşeam să micşorez această mortalitate.

    Faptul că eu reuşeam să-i operez pe bolnavi foarte bine nu i-a convenit şi a spus că el îmi creează o altă secţie (unde sunt acum) şi mă face şef. Pe de altă parte, spunea la personal căo să opereze el acolo când o să zboare bivolul deasupra clădirii.Când am venit în noua secţie totul era deplorabil, cu ciment crăpat, frunici, gândaci.

    Am făcut dezinfecţie, masă de operaţie nu aveam. Numai că peste drum de noi era fabrica de instrumentar medical. Am vorbit acolo şi am reuşit să-mi dotez această secţie cu aparatură şi instrumentar obişnuit. Atunci am făcut un demers la Ministerul Sănătăţii şi la direcţia spitalului că nu pot să operez în această secţie fiindcă nu am grup de sânge, nu am instrumentar suficient. M-au chemat la minister şi mi-au zis:”Nu putem să te ajutăm, n-avem ce să facem fiindcă el are puteri atât de mari”. Era în legătură şi cu Ceauşescu pe care îl consultase.

    Atunci eu am rămas aici, şi după 3 ani de zile toţi bolnavii, şi de prin Comitetul Central, şi de prin alte părţi,  veneau la mine fiindcă aveam rezultate foarte bune şi îi operam eu. Nu se mai duceau la el. Lucrul ăsta le-a enervat şi a făcut o adresă la direcţia sanitară, la Ministerul Sănătăţii, şi a scris ce am scris eu prima dată:că nu se poate opera acolo.Voia să mă aducă înapoi şi mă desfiinţa ca şef de secţie. Atunci m-am dus la minister şi mi-au zis că nu mă mută, ştia toată lumea de acum care era situaţia.

    Aţi văzut recent declaraţiile unui parlamentar care spunea că el nu poate fi comparat cu un medic, cu un profesor. Care este condiţia medicului astăzi în societatea românească?

    Este la fel. Totdeauna a fost aşa. Salariile au fost tot timpul mici. Exact când am terminat eu, salariile erau la fel. Eu aveam 700 de lei pe lună, dădeam 500 lei la gazdă şi 200 mă costa masa. N-aveam.. mi se rupseseră ciorapii. Am scris acasă să-mi trimită nişte bani. Ai meu au rămas stupefiaţi :„Păi, cum? Tu ai ajuns medic şi ceri bani de la noi?”Asta era situaţia. Şi acum e la fel. Rezidenţii au salarii foarte mici. Eu cred că nu parlamentarii sunt vinovaţi, cred că ţara noastră este destul de săracă, bugetul este foarte mic. Şi dacă dă salarii mai mari la medici, trebuie să dea şi la ceilalţi. Se creează nişte disfuncţionalităţi. Noi n-avem o bază majoră pentru a produce un buget al ţării foarte mare, care să fie împărţit la toate ministerele în  mod egal. N-avem industrie. Baza pentru a produce ceva bani este industria.

    Dacă aţi fi ministrul Sănătăţii care ar fi primele trei măsuri pe care le-aţi lua?

    Mi s-a propus pe vremea lui Ceauşescu să fiu ministrul Sănătăţii, dar eu am refuzat. Am zis că dacă nu ai bani să îmbunătăţeşti sistemul sanitar degeaba mă duc eu acolo. Că te judecă toată lumea. Ministrul nu vine cu sacul cu bani. El depinde de bugetul care i se dă. Dacă aş fi acum tot n-aş avea posibilitate să fac ceva. S-au perindat la noi cei mai mulţi miniştri şi n-au putut rezolva dotările, salariile medicilor care sunt foarte mici.

    V-aţi gândit vreodată să plecaţi din România?

    Eu când am avut bursă în America mi-am dat seama cum e situaţia în străinătate. M-am întâlnit cu mulţi medici plecaţi ilegal, care mi-au zis că le-au dat posturile cele mai proaste- de radiologi, de ginecologi. Acoloparticipam la operaţie, era un profesor de la care am învăţat foarte mult. Într-o zi mi-a zis să nu intru în sala de operaţie. Dar eu m-am dus să văd ce se întâmplă. Când colo opera un medic căruia îi tremura mâna. De aia mi-a spus profesorul să nu intru în sala de operaţie. Dar medicul ăsta era de-al lor. Că dacă era din străinătate sau unul fugit din Est îl dădea afară imediat. M-a frapat acest fapt cât de apraxic era în actul operator. Aşa că medici proşti sunt în toată lumea, sunt şi la noi. Sunt şi medici foarte buni, sunt şi mediocri.

    Nu m-a tentat să plec că ştiam care e situaţia. Eu am fost în toate ţările, şi peste tot era la fel, îţi dădeau posturi proaste. Aveam şi eu tendinţă să ajung profesor, în Academie. Acolo în niciun caz nu puteai nici să visezi la aşa ceva. Drept să vă spun titlurile contează destul de mult, eu am pus preţ pe ele. Am făcut abstracţie de latura materială, ca drept dovadă eu nu sunt un om  bogat, cred că sunt cel mai sărac medic din lume. Am scris pe uşă: toate consultaţiile se dau gratuit. Vin la mine cine vrei şi cine nu vrei.

    Vin şi oameni politici?

    Vin, dar mai puţini. Ei se duc în străinătate de obicei. Ei au bani. Cum e şi Ponta, care s-a dus în Turcia. Parcă noi n-avem ortopezi buni?! Aşa fac şi ceilalţi.

    Cum a fost văzută operaţia premierului Victor Ponta în interiorul sistemului medical?

    Ei ştiu cum e situaţia medicală din România şi n-au încredere. În toate ţările din Apus, la doi ani schimbă şi miscroscoape şi aparatură. La noi, eu lucrez cu un microscop de 20 de ani. Am făcut nişte programe de cercetare şi aşa am putut obţine nişte bani. În perioada mea de glorie, când mă duceam cu un program de cercetare, nimeni nu îmi zicea nimic şi îmi dădea bani.

    Acum s-a schimbat. Vedeţi ce bogaţi sunt unii. A mai apărut şi sistemul particular. Au căutat să mă coopteze şi mine, dar nu m-am dus. Au aparatură medicală bună, dar dacă un bolnav merge bine ei îl ţin 2-3 zile. Aşa că de multe ori bolnavii operaţi la spitalele de neuchirugie particulare au venit la noi, unde nu plătesc nimic.

    Fiecare guvern face reformele în sistemul de stat dar situaţia rămâne cam la fel.

    Am văzut la televizor că se vor ieftini medicamentele cu 20%. Eu sunt foarte sceptic în privinţa asta. Eu cred că n-o să mai importe medicamente atât de scumpe şi o să facă la noi nişte surogate care conţin substanţa activă la jumătate, că n-au de unde să suplimenteze. Am aflat mai demult că unele medicamente sunt făcute pentru România, cu substanţă activă mai puţină, nu au nicio acţiune. Dacă nu bagi medicamente din asta de calitate…. mulţi umblă după medicamente din astea din import pentru toate bolile.

    Care se soluţia atunci pentru sistemul medical din România? Medicamente nu avem, medicii ne pleacă, politicienii se duc şi se operează în străinătate.

    Nu-i nicio soluţie. Dacă banii sunt puţini nu e nicio soluţie.

    Ce sfat i-aţi da unui tânăr care ar vrea să facă medicină astăzi?

    Eu l-aş sfătui să meargă în străinătate şi să vadă cum e acolo şi să se întoarcă în ţară, dacă are tendinţă să devină profesor sau academician. Dar unii nu doresc, doresc să facă avere sau se bazează şi pe ceva operaţii plătite cu plicurile, şi ei sunt mulţumiţi.

    Citiţi aici interviul integral

  • 11 motive pentru care 2015 a fost un an bun

    1. Educaţia

    Conform UNESCO, numărul copiilor care nu au acces la educaţie a scăzut de la 100 de milioane la 57 de milioane – practic, nouă din zece copii învaţă în prezent să citească şi să scrie. Este continuarea unui proces început în urmă cu 15 ani, iar Banca Mondială apreciază că suntem la doar o generaţie distanţă de o lume fără analfabeţi.

    2. Scăderea sărăciei

    Numărul celor care trăiesc în sărăcie extremă, cu mai puţin de 1,90 dolari pe zi, a scăzut la 702 milioane în 2015, adică 9,6% din populaţia globului. Este un progres faţă de 2012, când 902 milioane de oameni, adică 12,8% dintre oameni trăiau în sărăcie, şi cel mai redus număr de oameni săraci din ultimii 200 de ani.

    3. Internetul

    În prezent sunt 3,2 miliarde de oameni conectaţi la internet, dintre care 2 miliarde în ţări dezvoltate. Pentru comparaţie, în 2000 erau 300 de milioane de oameni conctaţi la internet, dintre care 100 de milioane în ţări dezvoltate. 2015 ne-a arătat şi că următorul miliard de oameni se va conecta la internet folosind telefoane mobile ieftine, iar internetul mobil este atât de folositor şi de intuitiv, încât devine cea mai rapid adoptată tehnologie din istoria omenirii.

    4. Educaţia financiară

    700 de milioane de persoane au căpătat, în ultimii trei ani, acces la conturi bancare şi servicii financiare şi de transfer de bani, iar procentul persoanelor nebancarizate a scăzut sub 20%. Acestea sunt rezultatele unui studiu care a analizat 150.000 de persoane din 140 de ţări.

    5. SIDA înregistrează o tendinţă descrescătoare

    Pentru 37 de milioane de persoane de pe întreg globul SIDA este în prezent tratabilă. 41% dintre bolnavi sunt trataţi, de două ori mai mulţi decât în 2010, iar numărul celor înfectaţi este la cel mai redus nivel din ultimii 15 ani.

    6. Lupta cu malaria

    Malaria ucide mai mulţi oameni decât accidentele de automobil, dar în ultimii ani, în urma folosirii insecticidelor împotriva ţânţarilor şi a terapiilor, rata mortalităţii a scăzut cu 85% în Asia, cu 72% pe continentul american, cu 65% în zona Pacificului şi cu 64% în Orientul Mijlociu. În Africa rata mortalităţii a scăzut cu 66% şi cu 71% în cazul copiilor sub cinci ani. Numărul total de decese a scăzut la 438.000 în 2015, de la 839.000 în 2000.

    7. Eradicarea poliomielitei

    După investiţii de 9 miliarde de dolari şi după vaccinarea a 2,5 miliarde de copii, numărul cazurilor de poliomielită a scăzut cu 99%. În luna decembrie 2015 OMS a anunţat că poliomielita nu mai este epidemică în Nigeria, care ar putea deveni ultima ţară de pe continentul african din care boala va fi eradicată, în 2017. Cele mai afectate două state sunt în prezent Pakistan şi Afghanistan.

    8. Reducerea foametei

    Din cei 7,3 miliarde de locuitori ai planetei, 805 milioane sufereau de foamete cronică întrte 2012 şi 2014, dar numărul acestora a scăzut în prezent cu circa 200 de milioane faţă de 1990 (trebuie să ţinem cont şi de creşterea populaţiei cu 1,9 miliarde de oameni, în aceeaşi perioadă).

    9. Apa potabilă

    Numărul celor care au acces la apă potabilă a scăzut sub 700 de milioane pentru prima dată în istorie, iar numărul celor care au apă de băut a crescut cu 76% faţă de 1990. În 2015 doar trei state – Angola, Guinea Ecuatorială şi Papua Noua Guinee – au apă potabilă pentru mai puţin de jumătate dintre locuitori, în comparaţie cu 23 de ţări în 1990. Doar în Africa 427 de milioane de oameni au dobândit acces la surse de apă proaspătă.

    10. Rata mortalităţii infantile

    Rata mortalităţii infantile a scăzut în toate ţările din lume, graţie eradicării epidemiilor, a suplemntelor de vitamina A, a medicamentelor pentru SIDA şi tratamentelor medicamentoase. În 2015, pentru prima dată, rata globală a mortalităţii infantile  a scăzut sub 6 milioane:  în fiecare zi rămân în viaţă 19.000 de copii care în alte vremuri ar fi fost condamnaţi.

    11. Lupta împotriva schimbărilor climatice

    2015 a fost cel mai cald an din istoria măsurabilă, temperatura medie mondială crescând cu 1 grad Celsius de la debutul revoluţiei industriale. Dar China a început să ardă mai puţin cărbune, iar emisiile de CO2 nu au mai crescut. Acordul de la Paris, semnat de aproape 200 de state, este o altă măsură demnă de menţionat.

  • Canicula din Franţa a generat o creştere cu 7% a mortalităţii, la începutul lunii iulie

    Întrucât Franţa se confruntă în acestă săptămână cu un nou episod de caniculă, ministrul francez al Sănătăţii, Marisol Touraine, a trasat bilanţul valurilor de căldură de la începutul lunii iulie, constatând 700 de decese în plus faţă de media acestei perioade, ceea ce se traduce printr-o creştere cu 7% a mortalităţii, informează site-ul Les Echos.

    Este vorba despre o “creştere limitată a mortalităţii”, conform ministrului, care a precizat : “Acest număr cuprinde, de asemenea, decese indirect legate de caniculă, mă gândesc de exemplu, la înecuri”.

    În contextul în care, în anul 2013, canicula a constituit un “traumatism colectiv”, înregistrându-se 15.000 de decese – cu 55% peste medie, ministru francez al Sănătăţii a evidenţiat buna gestionare a acestui episod de la începutul lunii iulie: “Ţara noastră a ştiut să facă faţă acestui episod”.

    Mesaje de avertizare au fost trimise Agenţiilor regionale de sănătate (ARS) începând cu 25 iunie, iar o celulă de criză a fost activată din data de 29 iunie.

    Platforma telefonică naţională de informare cu privire la caniculă a gestionat în această peridoadă aproximativ 2.500 de apeluri, care demonstrează, conform ministrului, “utlitatea acestui dispozitiv”.

    Puternic solicitate, serviciile de sănătate au putut răspunde “tuturor pacienţilor”. Serviciile de ajutor medical de urgenţă (SAMU-centres 15) plasate în departamentele aflate sub vigilenţă, “portocalii”, au cunoscut în medie o creştere a activităţii de la 30 la 40%.

  • SINUCIDERI şi CRIME în Grecia. Austeritatea a crescut alarmant numărul deceselor

     Rata mortalităţii cauzată de sinucideri şi omucideri a crescut de la 22,7% la 27,6% respectiv din 2007 până în 2009 mai ales în rândul bărbaţilor, precizează autorii acestui raport publicat în American Journal of Public Health şi care se bazează pe statistici guvernamentale.

    Ei au constatat, de asemenea, o înmulţire a cazurilor de tulburări mentale, abuz de droguri şi chiar de boli infecţioase provocate de virusul West Nile sau SIDA.

    Aceste fenomene au coincis cu o creştere puternică a şomajului din cauza crizei economice declanşate în 2007, care a ajuns de la 7,2% în 2008 la 22,6% la începutul anului 2012.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Populatia Bulgariei scade spectaculos

    Potrivit rezultatelor preliminare ale recensamantului efectuat
    in februarie, populatia Bulgariei a scazut cu 7,33 la suta in
    ultimii zece ani, fiind de 7,35 milioane de locuitori. Sporul
    natural a fost de minus 4,6 la mie in 2010, fata de minus 3,5 la
    mie in 2009. Rata mortalitatii a fost de 14,6 la mie, cu 0,4 mai
    mult decat in 2009, in timp ce natalitatea este de 10 la mie, fata
    de 10,2 la mie in 2009.

    La nivel european, in 2009, mortalitatea a fost de 9,7 la mie,
    iar natalitatea de 10,7 la mie, cresterea naturala fiind de 1 la
    mie, conform Eurostat. Criza demografica din Bulgaria se explica
    prin numarul mare de emigranti, imbatranirea populatiei si
    inrautatirea starii de sanatate.

  • Romania, tara cu cea mai mare mortalitate infantila. Ce o provoaca?

    Pneumococul este cauza principala a mortalitatii infantile in
    intreaga lume, reprezentand 28% din totalul deceselor intre 0 si 1
    an, urmata, intr-un procent de 21% de rujeola. Romania are cel mai
    mare procent al mortalitatii infantile de pe continent, de 13,9 la
    mie, dupa Moldova si Ucraina, potrivit Ministerului Sanatatii. In
    tara noastra, 2.250 de copii cu varsta mai mica de un an au murit
    anul trecut, releva datele INS. Aceste cifre sunt extrem de
    ingrijoratoare, rata deceselor fiind una dintre cele mai mari din
    Europa, potrivit datelor comunicate recent de catre Societatea
    Romana de Obstetrica si Ginecologie.

    Principalul responsabil de instalarea bolii pneumococice la
    copii este streptococul pneumoniae, o bacterie localizata in
    tractul respirator superior (nazo-faringe). Este unul din
    principalii agenti patogeni infectiosi la varsta copilariei,
    transmisibil de la om la om. Pericolul este cu atat mai grav cu
    cat, conform avertismentelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii,
    exista o rezistenta din ce in ce mai mari a bacteriei la
    tratamentele clasice, cu antibiotice.

    La copii cu varsta sub 5 ani, Boala Pneumococica provoaca
    moartea acestora mai mult decat orice alta afectiune, incluzand
    aici si SIDA, malaria sau rujeola impreuna” .
    2 copii, cu varsta mai mica de 5 ani, mor in fiecare ora in Statele
    Unite datorita bolii pneumococice . Conform Organizatiei Mondiale a
    Sanatatii, vaccinarea cu un vaccin imbunatatit continuu, este
    singura alternativa de preventie a bolii pneumococice.