Tag: Morgan Stanley

  • Românul de 29 de ani care a trăit toată viaţa în SUA, dar vorbeşte perfect româneşte şi visează să predea la şcoala din satul în care a copilărit

    Tim Marian, senior portfolio manager la o bancă din Statele Unite, ajunge la birou în fiecare zi la 8:00 – 8:30, iar primul lucru pe care îl face este să revizuiască evoluţiile de pe pieţele bursiere asiatice şi să citească noutăţile care apar pe pieţele financiare. Apoi, se uită timp de 35 – 40 de minute la pieţele futures şi derivate pentru a înţelege cum va fi tonul zilei, timp în care Bloomberg sau CNBC sunt pe fundal la televizorul din birou.
    „Persoanele fizice care consideră serviciile mele ca fiind cele mai valoroase sunt clienţi care au 3 milioane de dolari în numerar sau active investibile şi pe care îi ajutăm să le gestioneze şi instituţii care au peste 5 milioane de dolari”, povesteşte el.
    După ce se pune la punct cu noutăţile, întocmeşte o listă cu toate activităţile care sunt de făcut în acea zi, de la răspuns la e-mailuri (clienţi, clienţi potenţiali, memo-uri interne etc.), la pregătirea pentru conferinţe telefonice şi revizuirea portofoliilor. 
    „Petrec următoarele 3-4 ore ale zilei pentru a completa sarcinile din acea listă, pentru a urmări pieţele, pentru a face orice modificări care sunt necesare portofoliilor etc. Apoi, în mod normal, iau masa cu un client sau un potenţial client (sau mă întorc acasă pentru a lua prânzul cu familia mea dacă pot). După ce mă întorc la birou, în mod normal mă întâlnesc cu clienţi potenţiali sau recomandaţi din reţeaua mea, oameni care ar dori să discute despre planificarea financiară/ gestionarea portofoliului şi văd cum îi putem ajuta.”
    Spune că face un efort să fie acasă cel târziu la 16:00-17:00, iar noaptea petrece aproximativ o oră studiind, având în vedere că este pe cale să obţină un CFA (Chartered Financial Analyst), una dintre cele trei certificări profesionale care îl interesează.


    „Eu nu am avut o diplomă în Finanţe”
    Tim Marian a trăit cam toată viaţa în SUA, având în vedere că atunci când avea mai puţin de un an – în 1991 – familia sa s-a mutat în Londra pentru o perioadă de un an, apoi s-au mutat în Queens, New York. Astfel, din 1992 până în 2011 el locuit în New York împreună cu familia sa şi, la scurt timp după ce s-a căsătorit, s-a mutat în Atlanta.
    „De fapt, eu nu am avut o diplomă în finanţe. Am început universitatea cu dorinţa de a deveni profesor, ca ambii mei părinţi, şi, dintre toate materiile, voiam să predau matematică. Ideea părea bună, dar la scurt timp după începerea şcolii am început relaţia cu soţia mea, care locuia în Cluj în acea perioadă şi care mergea la Universitatea Babeş-Bolyai”.
    Astfel, petrecându-şi verile şi iernile în România, ca să fie alături de soţia lui, şi-a dat seama că studierea matematicii ar fi presupus un efort prea mare, aşa că a făcut trecerea de la matematică la studierea englezei/ literaturii.
    „Era mai uşor, mai puţină muncă şi deja citisem majoritatea cărţilor care se cereau. Pentru un profesor salariul este acelaşi indiferent de materie. Am început facultatea la 17 ani (am terminat liceul în trei ani) şi, ca majoritatea oamenilor, căutam calea cea mai uşoară. Călătoriile mele către România au făcut să fie greu să găsesc un loc de muncă stabil mai ales în plină criză financiară şi, printr-o coincidenţă, tatăl unui prieten mi-a zis (ţinând cont de istoricul meu cu matematica) să privesc tranzacţiile valutare ca pe o posibilă sursă de venit”.
    La acel moment, nu ştia nimic despre piaţa Forex (piaţa internaţională de schimb valutar în care participanţii câştigă din diferenţa de curs valutar), iar după câteva zile de cercetare şi practică pe un cont de tranzacţionare demo şi-a dat seama că îşi doreşte să lucreze în domeniul financiar. Între timp, a obţinut diploma de absolvire la Queens College în New York.


    A fost escortat de agenţii de pază când a vrut să se angajeze
    După ce a terminat studiile, şi-a făcut CV-ul şi şi-a dat seama că nu are nicio şansă să fie chemat la un interviu dacă aplica pe portalul de HR al vreunei firme, având în vedere că nu avea studii în domeniu.
    „Aşa că m-am îmbrăcat la costum şi am căutat adresele celor mai mari bănci de investiţii şi firme din New York. M-am dus pe Wall Street şi Park Avenue şi am început să bat la uşi. M-am gândit că, dacă am noroc, va vorbi cineva cu mine câteva minute. Nicio şansă, m-am dus la patru dintre cele mai mari firme şi trei dintre ele nici nu au vrut să vorbească cu mine. La ultima la care m-am dus, au pus să fiu escortat afară de către cei de la securitate.”
    Apoi, s-a dus către firmele mai mici din domeniu, iar scenariul s-a repetat. Se simţea descurajat şi şi-a dat seama că New Yorkul e prea scump pentru el, aşa că a vorbit cu fratele său, care l-a încurajat să se mute în Atlanta – unde locuia la acea vreme – având în vedere că acesta plănuia să se mute înapoi în România.
    „La scurt timp după ce ne-am hotărât să ne mutăm în Atlanta, fratele meu s-a mutat înapoi în România. Odată rămaşi singuri în Atlanta, nu cunoşteam pe nimeni, aveam puţini bani şi eu eram foarte dezamăgit. Am făcut singurul lucru pe care îl puteam face: mi-am luat CV-ul, m-am îmbrăcat la costum şi m-am dus să bat la uşile aceloraşi firme, dar în Atlanta. Scenariul a început la fel, respingeri, mulţi oameni chiar au râs de mine. Eu am simţit că aceasta este chemarea mea, dar nu aveam idee în ce mă băgam.” Aşa a ajuns la sediul Merrill Lynch din Atlanta, unde a cerut să vorbească cu persoana aflată la conducere.
    „Pentru prima dată, cineva era dispus să îmi ofere cinci minute. Cinci minute s-au transformat în 15, apoi în 30 şi aşa mai departe. Cunoştinţele pe care le acumulasem şi studiul individual au dat rezultate, dar am plecat cu impresia că nu aveam nicio şansă să obţin jobul respectiv.”
    Prin urmare, şi-a sunat soţia plângând, era foarte frustrat şi, la scurt timp după ce a vorbit cu ea, a fost sunat de la Merrill Lynch cu o ofertă de muncă. Astfel, frustrarea s-a transformat în fericire, „au fost şi mai multe lacrimi”, pentru că „nici nu puteam să-mi imaginez cât de mult urma să mi se schimbe viaţa şi tipul de stres la care urma să fiu expus în următorii cinci ani”.


    „Puţine lucruri sunt la fel de emoţionale ca banii”
    Tim a petrecut aproximativ patru ani la Merrill Lynch, apoi a fost recrutat de o altă bancă din SUA , unde a stat aproape trei ani şi a devenit Certified Financial Planner (studii la Universitatea Emory) şi Certified Investment Management Analyst (studii la Yale School of Management).

    Cea mai mare satisfacţie a meseriei lui Tim Marian este reprezentată de faptul că lucrează cu oamenii, pentru că ajunge la conversaţii foarte personale cu clienţii, având în vedere că îi întreabă câţi bani fac, ce investiţii au, care sunt planurile lor pentru viitor, ce fel de datorii au (dacă există) şi ce îi preocupă.
    „În mod ironic, şi partea cea mai complexă este, de asemenea, să lucrezi cu oamenii. O porţiune foarte importantă a investiţiilor este aspectul emoţional al acestora. Subestimăm acest lucru şi credem că toată lumea este raţională şi matematică şi aproape niciodată nu se întâmplă aşa. Una dintre cele mai dificile părţi ale jobului este să lucrez cu oamenii ca să îi ajut să depăşească anumite aspecte psihologice atunci când vine vorba de bani. Puţine lucruri sunt la fel de emoţionale ca banii.”


    Stresul angajaţilor din servicii financiare este subestimat în filme
    Domeniul serviciilor financiare este extraordinar de stresant, dar poate deveni uimitor atunci când depui efortul necesar, crede el. Spune că mentorul său l-a ajutat să înţeleagă ceva pe care puţini oameni care lucrează în finanţe îl realizează: faptul că cei pe care îi deserveşte şi-au sacrificat o parte din viaţă pentru a munci din greu şi a-şi strânge averea.
    „Clienţii noştri au lucrat multe ore pe zi şi au dormit puţin noaptea, au ratat evenimentele din familie şi au făcut sacrificii mari pentru a fi acolo unde sunt. De aceea, este corect să sacrific şi eu o parte din viaţa mea pentru a învăţa cum să îi ajut mai bine, am o obligaţie morală să fac asta.”
    În ceea ce priveşte o comparaţie a meseriei de bancher de investiţii din viaţa reală versus cea proiectată în filmele americane, Tim spune că, în filme, „glamourul este adesea exagerat, iar stresul este aproape întotdeauna subestimat” şi că, uneori, chiar dacă bucuria unei reuşite profesionale este uimitoare, stresul poate fi devastator în această meserie. Nu pot vorbi pentru alţii, dar eu am un profund ataşament emoţional faţă de ceea ce fac şi pot spune că, uneori, bucuria este uimitoare, iar stresul poate fi devastator.”


    Vrea să fie profesor în satul Jac din judeţul Sălaj
    În ceea ce priveşte viitorul, Tim Marian spune că unul dintre obiectivele sale – poate cel mai mare – este să se mute înapoi la Zalău. De fapt, el s-ar fi mutat de mult în Zalău, dar are oameni „care contează pe el” în SUA, dincolo de faptul că nu ştie cine l-ar putea angaja cu setul de abilităţi pe care le are. Iar antreprenor nu vrea să devină.
    Locul lui preferat din lume este satul Jac din Sălaj, de unde provin mama şi soţia sa, unde şi-a petrecut în copilărie vacanţele de vară.
    „Am fost foarte binecuvântat să trăiesc o viaţă dublă, am crescut în New York, am mers la şcolile de acolo, am vorbit limba, am învăţat cultura, dar Zalăul a fost întotdeauna acasă. Adevărul este că, până la urmă, oricât de mult lucrez pentru a dezvolta latura corporatistă, voi fi întotdeauna doar un alt copil din Zalău.” Spune că se simte cel mai bine atunci când îşi duce copiii în Jac şi îi vede jucându-se pe strada unde se jucau părinţii, bunicii şi străbunicii lui. „Dacă aş putea, aş merge şi aş preda la şcoala din Jac. Ştiu că în acest moment există o criză când vine vorba de profesori în mediul rural, de ce să nu merg şi să ajut? Sper să-mi acorde şi ei cinci minute când voi merge şi voi bate la uşa lor.”


    Găseşte-ţi un mentor – cea mai bună lecţie învăţată de Est

    Cea mai mare lecţie nu vine, de fapt, din viaţa profesională. În 2016 am aflat că am o tumoare la gât (era cancer, dar nu agresiv). Adevărul este că acumulasem foarte mult stres şi mă scufundasem încet într-o depresie uşoară. A fost o perioadă îngrozitoare, am trecut printr-o intervenţie chirurgicală şi mi-a fost scoasă jumătate din tiroidă. La aproximativ două zile după operaţie, îmi amintesc că m-am uitat pe fereastră spre lacul din spatele casei şi m-am gândit că cel mai logic lucru ar fi fost să merg şi să mă arunc în el şi să nu ies niciodată afară. Nu m-am gândit niciodată cât de drastic ar putea fi dezechilibrul hormonal cauzat de tiroidă. Slavă Domnului, soţia mea a fost acolo, dar pentru o clipă, gândul a fost foarte real. La aproximativ o lună, am mers să iau singur prânzul în pauză, iar viaţa mi s-a schimbat drastic. Un domn mai în vârstă s-a apropiat de mine şi m-a întrebat dacă poate să mi se alăture, fiindcă amândoi eram singuri. Am fost de acord, s-a aşezat şi mi-a pus o întrebare: „Când începi să construieşti o casă?”. După aproximativ o oră şi jumătate, mi-am dat seama că trebuie să stau aproape de această persoană. Timp de doi ani, această persoană m-a îndrumat. Cea mai bună lecţie pe care o poţi învăţa în afaceri şi chiar şi în viaţa personală este aceasta: dacă eşti tânăr, găseşte pe cineva care a trecut prin viaţă, roagă-l să te mentoreze şi vei realiza că sunt atât de multe lucruri pe care nu le ştii. Cineva trebuie să ne înveţe să gândim, chiar dacă credem că putem gândi deja pe cont propriu, un pic de experienţă de viaţă ajută mult.


    Cum se vede economia României din biroul din Atlanta

    Sunt foarte optimist (poate în mod naiv) cu privire la România. Cred că o parte a problemei este că mulţi dintre noi, românii, nu avem o viziune clară despre ceea ce ne dorim. Ţara s-a îmbunătăţit considerabil în ultimii 20 de ani când vine vorba de atragerea de investitori străini. Mulţi oameni spun că dacă am avea un sistem fiscal mai avantajos ar fi ideal (ar ajuta), dar cred că noi, ca popor, ar trebui să ne concentrăm pe promovarea stabilităţii guvernamentale, pe pedepsirea dură a corupţiei (pentru a o descuraja) şi pe aplicarea unor legi care au fost de fapt adoptate, deoarece predictibilitatea poate fi atractivă. Urmăresc Cartea Albă publicată de Consiliul Investitorilor Străini şi lucrurile fascinante sunt:
    – faptul că aproximativ 1/3 dintre persoanele angajate lucrează pentru companii străine şi se pare că proporţia va creşte în viitor;
    – e interesant că firmele străine (cu angajaţi români) au o productivitate de două ori mai mare decât firmele cu capital românesc (mi se pare foarte trist, sincer);
    – SUA au un rol foarte mic în comparaţie cu Austria, Germania şi Olanda când vine vorba de investiţiile străine directe.
    Am petrecut ceva timp gândindu-mă la felul cum este structurată ţara şi consider că, cu schimbări în infrastructură şi leadership, am putea vedea o rată de creştere a Produsului Intern Brut pe cap de locuitor asemănătoare cu cea din 2000-2008.  Însă cred că avem un aparat guvernamental mult prea numeros.


    Sfaturi de investiţii pentru românii care câştigă peste 1.000 de euro net pe lună

    Există o carte foarte bună, pe care o recomand clienţilor şi copiilor lor, „Cel mai bogat om din Babilon”. Este un bun punct de plecare pentru a-şi face o idee despre cum să gestioneze banii. La 1.000 de euro, în cea mai mare parte, poţi trăi bine (în funcţie de oraş, un astfel de salariu pentru Zalău ar fi excelent) şi ai rămâne şi cu ceva bani. Să ştii să îţi gestionezi bugetul este important. Mie îmi place să păstrez o structură simplă a bugetului: donez 10% din ceea ce fac (fie bisericii, fie în scopuri caritabile, în funcţie de ceea ce îi face plăcere fiecăruia), 70% cheltuiesc (să zicem lifestyle), iar la ultimii 20% se întâmplă „magia”. Dacă aş locui în România, probabil că mi-aş împărţi cei 20% în două părţi: 10% aş economisi şi i-aş investi într-o afacere proprie sau aş încerca să achiziţionez imobile pentru închiriere, pentru a-mi diversifica fluxul de venituri. Pentru ceilalţi 10% aş deschide un cont la o companie de brokeraj şi aş începe să mă uit la achiziţionarea de acţiuni în companii cu care sunt familiarizat şi aş investi în soluţii pe care le pot
    înţelege.


    Viitorul muncii în era tehnologiei

    Oamenii se stresează în legătură cu asta şi nu ar trebui. Cred că noua tehnologie (de exemplu inteligenţa artificială) îi va ajuta pe oameni să facă ceea ce fac cel mai bine, să gândească şi să creeze! Susţin reducerea zilei de muncă dacă putem menţine eficienţa şi randamentul la fel sau chiar să le îmbunătăţim. Nu aduce niciun beneficiu să stai pur şi simplu la serviciu şi să aştepţi să treacă timpul. Cu toţii avem nevoie să ne adaptăm. În prezent, în sectorul financiar există foarte multă anxietate (pentru unii) că IA va prelua locurile de muncă, dar cred că este o concluzie prea dramatică. O persoană foarte calificată care lucrează pe lângă roboţi ar putea fi extrem de benefică pentru creşterea productivităţii şi a eficienţei.

  • Morgan Stanley şi-a făcut intrarea pe piaţa locală

    Proiectul care acum marchează intrarea americanilor a deţinut 11 ani recordul de cel mai scump proiect office tranzacţionat vreodată în România. Morgan Stanley Real Estate Investing, divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, are active sub administrare în valoare de aproximativ 40 de miliarde de lire sterline. Birourile America House, din Piaţa Victoriei din Capitală, au fost cumpărate de la francezii de la AEW, unul dintre cele mai mari fonduri de investiţii imobiliare din lume, parte a grupului financiar francez Natixis. America House are o suprafaţă închiriabilă de aproximativ 28.000 de metri pătraţi, iar portofoliul de chiriaşi include companii precum Schlumberger, Ţuca Zbârcea & Asociaţii, McDonald’s, Ambasada Japoniei şi Mastercard. Clădirea beneficiază şi de una dintre cele mai mari zone de retail dintr-o clădire de birouri. Spaţiile de retail acoperă aproximativ 4.000 de metri pătraţi şi cuprind unităţi ale World Class, Starbucks, McDonald’s, Cooperativa FruFru sau Cărtureşti. Alături de vânzarea clădirii de birouri America House, situată în piaţa Victoriei din Bucureşti, AEW a finalizat şi vânzarea Promenada Mall, cel mai mare centru comercial din Târgu-Mureş, către Indotek, un grup de companii de administrare a investiţiilor deţinut de acţionari americani şi unguri. 



    Carte de vizită David Hay:
    – a cumpărat alături de Morgan Stanley Real Estate Investing – divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, cu active sub administrare în valoare de aproximativ 40 de miliarde de lire sterline – birourile America House, din Piaţa Victoriei din Capitală, de la francezii de la AEW;
    – deţine de circa un an şi jumătate firma ADD Value Management, o firmă de consultanţă în management şi în sectorul imobiliar;
    – executivul israelian a condus timp de şapte ani operaţiunile din România ale dezvoltatorului imobiliar AFI Europe, el plecând din companie în primăvara lui 2018;
    – anterior, timp de 12 ani el a ocupat dife­rite funcţii în cadrul AFI Europe, urmând alţi şapte ani în care a gestionat operaţiunile grupului din România;
    – în timpul mandatului de CEO al lui David Hay, dezvoltatorul israelian a finalizat mallul AFI Ploieşti şi cele cinci clădiri de birouri de lângă AFI Cotroceni din Bucureşti, dezvoltate sub numele AFI Park.

  • Morgan Stanley şi-a făcut intrarea pe piaţa locală

    Proiectul care acum marchează intrarea americanilor a deţinut 11 ani recordul de cel mai scump proiect office tranzacţionat vreodată în România. Morgan Stanley Real Estate Investing, divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, are active sub administrare în valoare de aproximativ 40 de miliarde de lire sterline. Birourile America House, din Piaţa Victoriei din Capitală, au fost cumpărate de la francezii de la AEW, unul dintre cele mai mari fonduri de investiţii imobiliare din lume, parte a grupului financiar francez Natixis. America House are o suprafaţă închiriabilă de aproximativ 28.000 de metri pătraţi, iar portofoliul de chiriaşi include companii precum Schlumberger, Ţuca Zbârcea & Asociaţii, McDonald’s, Ambasada Japoniei şi Mastercard. Clădirea beneficiază şi de una dintre cele mai mari zone de retail dintr-o clădire de birouri. Spaţiile de retail acoperă aproximativ 4.000 de metri pătraţi şi cuprind unităţi ale World Class, Starbucks, McDonald’s, Cooperativa FruFru sau Cărtureşti. Alături de vânzarea clădirii de birouri America House, situată în piaţa Victoriei din Bucureşti, AEW a finalizat şi vânzarea Promenada Mall, cel mai mare centru comercial din Târgu-Mureş, către Indotek, un grup de companii de administrare a investiţiilor deţinut de acţionari americani şi unguri. 



    Carte de vizită David Hay:
    – a cumpărat alături de Morgan Stanley Real Estate Investing – divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, cu active sub administrare în valoare de aproximativ 40 de miliarde de lire sterline – birourile America House, din Piaţa Victoriei din Capitală, de la francezii de la AEW;
    – deţine de circa un an şi jumătate firma ADD Value Management, o firmă de consultanţă în management şi în sectorul imobiliar;
    – executivul israelian a condus timp de şapte ani operaţiunile din România ale dezvoltatorului imobiliar AFI Europe, el plecând din companie în primăvara lui 2018;
    – anterior, timp de 12 ani el a ocupat dife­rite funcţii în cadrul AFI Europe, urmând alţi şapte ani în care a gestionat operaţiunile grupului din România;
    – în timpul mandatului de CEO al lui David Hay, dezvoltatorul israelian a finalizat mallul AFI Ploieşti şi cele cinci clădiri de birouri de lângă AFI Cotroceni din Bucureşti, dezvoltate sub numele AFI Park.

  • Cum e să fii bancher român în Marea Britanie, la una dintre cele mai puternice bănci

    Mihai Anghelescu ocupa în 2015 funcţia de director adjunct în direcţia de analiză investiţională şi planificare strategică la Alpha Bank România. În 2017 a plecat în Marea Britanie, lucrând în departamentul de investment banking din cadrul Morgan Stanley.

    Cum aţi descrie evoluţia dvs. profesională după apariţia în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP?

    Bogată, intensă, plină de schimbare şi imprevizibil. O sete pentru nou, pentru o paletă mai largă de cunoştinţe şi pentru un set de abilităţi mai diversificat, multe dintre ele complet diferite faţă de cele care m-au propulsat iniţial. Pentru mine, această creştere pe orizontală a reprezentat o întoarcere la şcoală, dar şi o schimbare geografică. Am urmat cursurile uneia dintre cele mai titrate şcoli de gestionare a afacerilor şi am făcut tranziţia către Londra. Am locuit în trei ţări în ultimii doi ani şi am avut oportunitatea să interacţionez cu profesionişti din peste 80 de ţări.

    Cum e să fii bancher român în Marea Britanie, la una dintre cele mai puternice bănci 

  • Bancher peste hotare

    Mihai Anghelescu ocupa în 2015 funcţia de director adjunct în direcţia de analiză investiţională şi planificare strategică la Alpha Bank România. În 2017 a plecat în Marea Britanie, lucrând în departamentul de investment banking din cadrul Morgan Stanley.

    Cum aţi descrie evoluţia dvs. profesională după apariţia în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP?

    Bogată, intensă, plină de schimbare şi imprevizibil. O sete pentru nou, pentru o paletă mai largă de cunoştinţe şi pentru un set de abilităţi mai diversificat, multe dintre ele complet diferite faţă de cele care m-au propulsat iniţial. Pentru mine, această creştere pe orizontală a reprezentat o întoarcere la şcoală, dar şi o schimbare geografică. Am urmat cursurile uneia dintre cele mai titrate şcoli de gestionare a afacerilor şi am făcut tranziţia către Londra. Am locuit în trei ţări în ultimii doi ani şi am avut oportunitatea să interacţionez cu profesionişti din peste 80 de ţări.

    Care a fost, din punctul dvs. de vedere, cel mai important moment din businessul românesc din ultimii ani (cei de după apariţia în catalog)?

    Măsurile guvernamentale care au condus la impulsionarea consumului, cu efectele implicite asupra economiei.

    Ce efect a avut asupra carierei dvs. apariţia în catalogul 100 Tineri manageri de top?

    A reprezentat un semnal pozitiv, o recunoaştere a eforturilor şi a reuşitelor profesionale, precum şi o creştere a vizibilităţii în mediul de afaceri.

    Cum aţi caracteriza noua generaţie de tineri manageri?

    Mult mai globali. Expunerea acestora către Europa, precum şi către întreg mediul internaţional este semnificativ mai ridicată, iar câmpul lor vizual este, implicit, mult mai larg. Oportunitatea lor de a influenţa decizii la nivel regional, precum şi de grup este mai mare, multe companii deschizând centre regionale în marile oraşe din România.

    În ediţia de anul acesta a catalogului 100 Tineri manageri de top, care va fi disponibilă începând cu 1 iulie, continuăm demersul de a-i aduce în prim-plan pe tinerii câştigători ai competiţiei bazate pe curaj, dedicare şi muncă susţinută.

  • Unul dintre cei mai longevivi bancheri de investiţii, Colm Kelleher, se retrage de la cârma gigantului Morgan Stanley

    Preşedintele Morgan Stanley Colm Kelleher, care a muncit în cadrul gigantului de investiţii pentru 30 de ani, se va retrage la finalul lunii iunie, potrivit unui anunţ al băncii citat de Reuters.

    Kelleher, 61 ani, va rămâne în funcţia de consilier senior, potrivit unui memo trimis de CEO-ul James Gorman către angajaţi. Înlocuitorul lui Kelleher nu a fost anunţat încă.

    Kelleher a fost preşedintele firmei încă din ianuarie 2016, şi este cunoscut în mare parte drept al doilea om în companie după Gorman.

    Mai mult, analistul KBW Brian Kleinhanzl spune că Kelleher a fost considerat chiar un posibil succesor al lui Gorman în poziţia de CEO în cazul în care acesta trebuia să părăsească funcţia.

    Cu toate acestea, Kelleher este mai bătrân decât Gorman, 60 ani, şi nu a fost niciodată anunţat oficial ca un posibil succesor, însă plecarea lui „ridică anumite îngrijorări în bancă cu privire la succesiune”, atrage atenţia Kleinhanzl.

    Kelleher a ocupat poziţiile de CFO şi co-head of corporate strategy din octombrie 2007 până în decembrie 2009.

    Cu Kelleher CFO în timp ce începea criza financiară din 2008, Morgan Stanley a devenit un holding bancar, ceea ce a însemnat atunci accesul la finanţări acordate de FED, şi a asigurat o investiţie de 9 miliarde de dolari din partea băncii japoneze Mitsubishi UFJ Financial Group.

     

  • Pentru Morgan Stanley, economia mondială arată oarecum ca în temuţii ani de criză 1930

    cum, ca şi atunci, o criză financiară a lăsat cicatrici adânci. La fel ca în anii 1930, creşterea economiei mondiale este limitată de companii care nu vor să cheltuiască, de scăderea aşteptărilor privind inflaţia şi de guvernele care îşi retrag stimulentele, scrie Bloomberg.
    Ce a declanşat actualele probleme este o criză financiară care a lăsat lumea mahmură după o supradoză de datorie şi a amplificat presiunile deflaţioniste. Situaţia este similară cu şocurile de dinaintea colapsului din anii 1930, potrivit unei analize a băncii americane Morgan Stanley.

    „Credem că actualul mediu macroeconomic are un număr de similitudini cu anii 1930, iar experienţele de atunci sunt de actualitate şi acum“, scriu analiştii.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Morgan Stanley anticipează noi probleme pe piaţa petrolului, din cauza ofertei în creştere

    Producţia ar putea creşte în acest an în Africa de Vest, America Latină, Statele Unite şi Canada, pe lângă Rusia şi Irak, conform unui raport al analiştilor Morgan Stanley, citat de Bloomberg.

    Iranul ar putea mări livrările cu circa 500.000 de barili pe zi dacă vor fi ridicate sancţiunile occidentale, se arată în raport.

    OPEC a decis la sfârşitul anului trecut să nu reducă livrările, în timp ce producţia Statelor Unite este la cel mai ridicat nivel din peste trei decenii.

    “Este dificil de anticipat o îmbunătăţire a fundamentelor pieţei petrolului în viitorul apropiat. Au apărut deja o serie de semne îngrijorătoare, sporind probabilitatea intrării în piaţă bear”, potrivit raportului.

    Exporturile Irakului au atins 2,94 milioane de barili de petrol pe zi în decembrie, cel mai ridicat nivel după anii ’80, a declarat Asim Jihad, purtător de cuvânt al Ministerului Petrolului. Livrările de petrol ale Irakului ar putea atinge în această lună 3,3 milioane de barili pe zi.

    Irakul a ajuns luna trecută la un acord cu regiunea semi-autonomă kurdă pentru exportul de petrol prin Turcia, după ani de neînţelegeri referitoare la dreptul acesteia de a exploata independent resursele energetice. Pactul permite ca până la 550.000 de barili de petrol pe zi să fie livrate în portul Ceyhan, printr-o conductă de la graniţa cu Turcia operată de guvernul regional din Kurdistan.

    În Rusia, cel mai mare producător mondial de petrol, producţia a crescut cu 0,3% în decembrie, la un record post-sovietic de 10,667 milioane de barili pe zi, potrivit datelor Ministerului Energiei. În noiembrie, Irakul şi Rusia au furnizat 15% din petrolul mondial, potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie.

    Livrările din Rusia şi Irak vor contribui la compensarea producţiei mai mici a Libiei, potrivit Morgan Stanley. Producţia Libiei a scăzut sub 300.000 de barili pe zi, cel mai redus nivel după luna mai, după atacurile militanţilor asupra unor instalaţii de producţie, inclusiv asupra celui mai mare terminal de export.

    Preţul petrolului Brent cu livrare în februarie a scăzut luni cu 5%, la 53,59 dolari pe baril, la bursa din Londra, iar în timpul tranzacţiilor a atins 53,53 dolari pe baril, cel mai redus nivel după 4 mai 2009. Petrolul WTI, de referinţă la bursa din New York, este în declin cu 4,1%, la 50,55 dolari pe baril. În timpul şedinţei a coborât până la 50,42 dolari pe baril, nivel minim după 30 aprilie 2009.

  • Pe Wall Street nu se mai fac bani. Brokerii încep să îşi caute alte joburi

    Cei cinci mari, JPMorgan Chase, Goldman Sachs, Bank of America, Citigroup şi Morgan Stanley, îşi pregătesc ieşirea din zona speculativă, înregistrând deja o scădere a veniturilor de 10% faţă de primul trimestru din 2013 şi de 41% faţă de vârful atins în 2009.

    Pe scurt, tradingul tradiţional, definit de acronimul FICC, devine o parte din ce în mai mică în volumul de business al marilor bănci. Care segmente au fost lovite cel mai puternic? FICC – titluri cu venit fix, obligaţiuni, tranzacţii valutare şi tranzacţiile cu materii prime -, zona care era la un moment dat unul din principalele generatoare de profit pentru Morgan Stanley sau Goldman Sachs, este în cădere liberă.

    Noi reguli – precum legea Volcker (înaintată de economistul american Paul Volcker, care limitează accesul băncilor la tranzacţii speculative) – au forţat băncile să reducă sumele vehiculate. Alte norme recente au limitat accesul la bani împrumutaţi pentru a creşte sumele întoarse la investitori şi riscurile asumate de aceştia. Nu este însă un fenomen local, el se manifestă în toată lumea, iar ca dovadă stau cifrele înregistrate de giganţi precum Barclays sau Deutsche Bank în ultimii patru ani.

    „Evoluţia tehnologică a tradingului înseamnă reducerea costurilor, dar asta înseamnă şi că băncile fac mai puţini bani din trading„, a spus Jeffrey Harte, analist al Sandler O’Neill. Cu alte cuvinte, avantajele aduse de tehnologie, şi mai ales tradingul electronic, transformă slujba tradiţională de broker într-una mult mai puţin profitabilă, cel puţin din punctul de vedere al clienţilor. Obligaţiunile, tranzacţiile valutare şi tranzacţiile cu materii prime au generat, în 2009, 144 de miliarde de dolari pentru principalele zece bănci din lume.

    În 2013, suma a fost de doar 80 de miliarde de dolari, adică a înregistrat o scădere de 44%, conform unei analize a Credit Suisse. Raportul se centrează pe activitatea FICC în cadrul a zece bănci, inclusiv JPMorgan Chase, Citigroup, Bank of America, Deutsche Bank şi Goldman Sachs. O parte a declinului FICC este atribuită unei scăderi neaşteptate a tranzacţiilor cu obligaţiuni de stat precum şi secretizării datoriilor aduse de împrumuturile comerciale şi cele imobiliare.

    Iar când încasările din trading dispar, şi traderii dispar. În ultimii patru ani, numărul traderilor ca procent din totalul personalului a scăzut de la 39% la 36%, iar pentru anul în curs reducerea se anunţă a fi una spectaculoasă.
    Noile reguli cântăresc greu în tranzacţiile cu materii prime, acestea înregistrând o scădere, în cazul marilor bănci, de 18% într-un singur an, din 2012 până în 2013, conform unui studiu publicat de Coalitions. Ca segment al încasărilor provenite din FICC, ponderea materiilor prime a scăzut de la 30% în 2008 până la 6% în 2013. Motivul este similar, respectiv normele impuse pentru a limita politicile riscante ale băncilor fac aceste tranzacţii mai puţin profitabile.

  • Una dintre cele mai puternice bănci americane de investiţii a cumpărat 5% din Fondul Proprietatea. Se pregăteşte să preia şi administrarea fondului?

    Morgan Stanley a raportat că deţine 689,6 milioane de acţiuni ale Fondului Proprietatea (FP), depăşind pragul de 5%, şi a devenit al doilea acţionar al fondului după fondul de hedging american Elliott.

    Morgan Stanley a depăşit pragul de 5% din capitalul social al FP după mai multe achiziţii derulate în luna septembrie.

    Achiziţia nu este întâmplătoare. Morgan Stanley s-ar număra printre favoriţii la preluarea administrării Fondului Proprietatea începând din septembrie 2014 când expiră mandatul actualului administrator, Franklin Templeton, în cazul în care acţionarii nu-i mai prelungesc mandatul, potrivit unor surse din piaţă. În AGA din luna noiembrie a acestui an acţionarii FP hotărăsc dacă prelungesc mandatul Templeton sau încep selecţia unui nou administrator. Cel mai mare acţionar al FP, Elliott, şi-a exprimat în ultima perioadă nemulţumirea cu privire la activitatea celor de la Templeton.

    Grupul american este al doilea nume mare care este raportat ca acţionar semnificativ la FP, după ce Elliott a devenit acţionar semnificativ încă din 2011.

    Participaţia Morgan Stanley la FP valorează în prezent pe bursă 118 milioane de euro, fiind de departe cea mai mare investiţie a grupului american în România.

    Morgan Stanley a fost prezentă pe bursa de la Bucureşti până în 2008. Banca americană de investiţii a cumpărat la un moment dat firma de brokeraj HTI Valori Mobiliare şi a deţinut direct un pachet de peste 2% din acţiunile BVB, dar le-a vândut în 2008, când criza financiară a obligat băncile americane să-şi restrângă operaţiunile.

    Morgan Stanley mai deţine în prezent un pachet de 22% din acţiunile producătorului de cabluri Romcab Târgu Mureş (MCAB).