Gordon Moore a facut in 1965 o observatie despre progresul
tehnologic. La acea vreme, cand tehnologia era intr-un stadiu
relativ incipient de dezvoltare, Moore s-a aratat convins sa
puterea de calcul se va dubla la fiecare aproximativ doi ani,
evolutie masurabila prin numarul de tranzistori dintr-un cip. Si,
cel putin pana acum, a avut dreptate, contribuind chiar la
materializarea teoriei devenite ulterior punct de referinta pentru
industria IT, denumita in mod emblematic “legea lui Moore” – trei
ani mai tarziu, in 1968, a pus alaturi de Robert Noyce bazele Intel
Corporation, cel mai mare producator de microprocesoare din
lume.
Dupa mai bine de patru decenii, in 2007, Gordon Moore a facut o
noua observatie. Pe scena deschisa, in fata unei audiente de cateva
mii de persoane adunate la un forum Intel din San Francisco, Moore
a vorbit despre sfarsitul valabilitatii legii care ii poarta
numele, preconizand ca tehnologia va atinge in 10, poate cel mult
15 ani, o limita dincolo de care producatorii de cipuri nu vor mai
putea trece decat cu foarte mare greutate. Nu e prima oara cand se
pune in discutie o asemenea limitare, dar in ultimii ani, lipsa
reala de inovatie si de creativitate din unele zone si absenta unei
noi revolutii semnificative incepe sa fie privita drept un semn ca
Moore ar putea avea din nou dreptate.
Atingerea unor limite sau cel putin a unei perioade de stagnare
a progresului tehnologic pleaca de la premisa ca in ultimii cativa
ani evolutia a fost din ce in ce mai putin vizibila dincolo de
realizarea unor ajustari fine pentru ceea ce deja exista. “La fel
cum se intampla si cu legea lui Moore, sunt atinse constant anumite
bariere pentru orice tehnologie existenta”, apreciaza pentru
BUSINESS Magazin Bea Longworth, oficial al Nvidia pentru regiunea
EMEA. Lucru care s-a simtit cel mai mult din perspectiva
consumatorilor. “Limitele au fost atinse din punctul de vedere al
computerelor conventionale, dar supercomputerele, care par ca n-au
foarte mare relevanta in viata de zi cu zi, sunt cele care deschid
drumul spre inovatie”, mai spune Longworth.
Acum 20 de ani, un cumparator scotea din buzunar chiar si 5.000
de dolari pentru un computer de ultima generatie si constata dupa
cateva luni, daca nu chiar saptamani uneori, ca deja are pe birou
un calculator depasit. Pe piata aparea in acest timp fie un
procesor mai performant, cu mai multi tranzistori, fie o noua placa
de baza, un cooler mai rapid ori o alta componenta sau periferic
sensibil imbunatatite. La fel s-a intamplat si in cazul
telefoanelor mobile. Un model care la jumatatea anilor ’80 costa
3.000 de dolari si era fara indoiala un lux rezervat pentru elite
devenea zece ani mai tarziu piesa de muzeu prin comparatie cu
modelele noi, mai mici, mai usoare si fara discutie mai
performante, disponibile in magazine pentru 15% din pret. Si, in
general, s-a intamplat cu toate electronicele si produsele IT
supuse de-a lungul acestor decenii la nenumarate schimbari mai ales
tehnologice, dar si de forma, dimensiune sau design.
Puterea de calcul a procesoarelor despre care vorbea Moore a
fost insa definitorie pentru evolutia calculatoarelor, fiind cel
mai important argument al progresului. In fond, acum 30 de ani, cel
mai performant computer putea realiza doar 400 de milioane de
operatiuni intr-o secunda, cifra care zece ani mai tarziu era deja
de ordinul zecilor de miliarde de operatiuni si continua sa creasca
exponential. Astazi e deja vorba de 2.500 de trilioane de
operatiuni pe secunda pentru cel mai performant supercomputer, mai
mult decat dublu fata de acum doi ani. “Daca trecerea de la 486 la
Pentium a necesitat un numar foarte mare de ani, trecerea de la
dual core la quad core s-a facut in doar cateva luni”, evidentiaza
Eduard Dimitriev, directorul general al Power Net Consulting,
dimensionand astfel ascensiunea care va continua, specialistii
considerand anul 2030 drept borna in cursa depasirii inteligentei
umane de catre cea artificiala.