De vorbă cu Sorina Diaconu, omul care conduce departamentul de Marketing al MedLife Grup
Ce au în comun producţia oţelului şi restaurarea monumentelor istorice cu sistemul medical privat?
De vorbă cu Sorina Diaconu, omul care conduce departamentul de Marketing al MedLife Grup
Ce au în comun producţia oţelului şi restaurarea monumentelor istorice cu sistemul medical privat?
Prima biserică a Mănăstirii Miclăuşeni a fost ridicată de vornicul Ioan Sturdza în 1782, o biserică de lemn cu hramurile „Sf. Voievozi” şi „Buna Vestire” pentru a servi ca paraclis al curţii boiereşti.
Între anii 1821-1823, marele logofăt Dimitrie Sturdza, fiul lui Ioan Sturdza, şi soţia sa Elenco, au reconstruit biserica, aşa cum poate fi văzută astăzi, apelând la stilul neoclasic. În anul 1904, biserica a fost restaurată fără a i se schimba aspectul exterior. Din cauza primului război mondial, la 10 noiembrie 1917, Maria C. Sturza a ridicat bunurile bisericeşti şi le-a dus la palat, fiind restituite bisericii în 1931.
În 1944, din cauza celui de-al doilea război mondial, Ecaterina Cantacuzino (fiica lui Gheorghe şi a Mariei Sturdza) a luat cu ea odoarele bisericii.
„Rămasă văduvă şi neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârşitul vieţii sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului Castelul Miclăuşeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinţii săi (Gheorghe Sturdza şi Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) şi toate dependinţele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici.” (wikipedia)
La data de 1 mai 1953, autorităţile comuniste au desfiinţat aşezarea monastică, reinfiinţată în 1994, la iniţiativa mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei şi Bucovinei.
Castelul Sturdza de la Miclăuşeni este cel de-al doilea monument al ansamblului. La începutul secolului al XVII-lea, vistiernicul Simion Stroici a construit aici un conac pe care îl lasă moştenire, împreună cu împrejurimile şi alte avuţii, fiului şi nepotului său. Cei din urmă neavând urmaşi, lasă domeniul fraţilor Ioan şi Sandu Sturdza, cu care se înrudeau. Aceştia şi-au împărţit averea în 1699, moşia Miclăuşeni revenindu-i lui Ioan Sturdza.
Prima biserică a Mănăstirii Miclăuşeni a fost ridicată de vornicul Ioan Sturdza în 1782, o biserică de lemn cu hramurile „Sf. Voievozi” şi „Buna Vestire” pentru a servi ca paraclis al curţii boiereşti.
Între anii 1821-1823, marele logofăt Dimitrie Sturdza, fiul lui Ioan Sturdza, şi soţia sa Elenco, au reconstruit biserica, aşa cum poate fi văzută astăzi, apelând la stilul neoclasic. În anul 1904, biserica a fost restaurată fără a i se schimba aspectul exterior. Din cauza primului război mondial, la 10 noiembrie 1917, Maria C. Sturza a ridicat bunurile bisericeşti şi le-a dus la palat, fiind restituite bisericii în 1931.
În 1944, din cauza celui de-al doilea război mondial, Ecaterina Cantacuzino (fiica lui Gheorghe şi a Mariei Sturdza) a luat cu ea odoarele bisericii.
„Rămasă văduvă şi neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârşitul vieţii sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului Castelul Miclăuşeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinţii săi (Gheorghe Sturdza şi Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) şi toate dependinţele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici.” (wikipedia)
La data de 1 mai 1953, autorităţile comuniste au desfiinţat aşezarea monastică, reinfiinţată în 1994, la iniţiativa mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei şi Bucovinei.
Castelul Sturdza de la Miclăuşeni este cel de-al doilea monument al ansamblului. La începutul secolului al XVII-lea, vistiernicul Simion Stroici a construit aici un conac pe care îl lasă moştenire, împreună cu împrejurimile şi alte avuţii, fiului şi nepotului său. Cei din urmă neavând urmaşi, lasă domeniul fraţilor Ioan şi Sandu Sturdza, cu care se înrudeau. Aceştia şi-au împărţit averea în 1699, moşia Miclăuşeni revenindu-i lui Ioan Sturdza.
Castelul de la Miclăuşeni (datând din secolul al XVII-lea), Biserica „Sf. Voievozi – Buna Vestire” (datând din 1787) şi Parcul (datând din secolul al XIX-lea) sunt cele trei monumente istorice intrate în patrimoniul naţional care formează Ansamblul Mănăstirii Miclăuşeni, din satul Miclăuşeni, sat ce se află la o distanţă de 20 km de Roman şi 65 km de municipiul Iaşi.
Prima biserică a Mănăstirii Miclăuşeni a fost ridicată de vornicul Ioan Sturdza în 1782, o biserică de lemn cu hramurile „Sf. Voievozi” şi „Buna Vestire” pentru a servi ca paraclis al curţii boiereşti.
Între anii 1821-1823, marele logofăt Dimitrie Sturdza, fiul lui Ioan Sturdza, şi soţia sa Elenco, au reconstruit biserica, aşa cum poate fi văzută astăzi, apelând la stilul neoclasic. În anul 1904, biserica a fost restaurată fără a i se schimba aspectul exterior. Din cauza primului război mondial, la 10 noiembrie 1917, Maria C. Sturza a ridicat bunurile bisericeşti şi le-a dus la palat, fiind restituite bisericii în 1931.
Primul astfel de eveniment a fost organizat la Ploieşti, în incinta Muzeului de Artă, clădire înscrisă pe lista monumentelor istorice ce poartă amprenta arhitecţilor români şi străini din ultimul sfert al secolului al XIX-lea. Evenimentele ce vor urma şi în alte oraşe ale ţării vor fi organizate, de asemenea, în clădiri reprezentative pentru cultura şi istoria României – muzee de artă, palate, conace, vechi case boiereşti.
“Nu întâmplător am pornit acest proiect la Ploieşti, în judeţul Prahova, locul pe care îl numim cu drag <acasă> pentru că aici, în Prahova, mai exact, în comuna Bucov, se află Distileriile Alexandrion, locul în care iau naştere produsele noastre. Suntem, deci, legaţi într-un mod aparte de acest judeţ şi ne-am bucurat să fim alături de partenerii noştri în această seară specială”, a declarat Nawaf Salameh, fondatorul şi preşedintele Alexandrion Grup România.
Peste 100 de persoane au participat la eveniment, iar invitatul special al serii a fost George Georgakopoulos, preşedintele executiv al Bancpost, care a vorbit invitaţilor despre rolul sistemului bancar în susţinerea activă a economiei româneşti. Seara a fost completată de un moment artistic asigurat de sopranele Irina Baianţ şi Oana Andra, soliste la Opera Română, acompaniate de profesorul Alexandru Petrovici şi s-a încheiat cu o degustare a vinarsului Brâncoveanu, susţinut de Liviu Grigorică brand ambassador Brâncoveanu.
Înfiinţat în anul 1994, Alexandrion Grup a creat unele dintre cele mai puternice brand-uri din România, recunoscute atât pe plan intern, cât şi internaţional. Portofoliul de produse al Alexandrion Grup cuprinde toate categoriile de băuturi spirtoase cerute pe piaţă, inclusiv băuturi tradiţionale româneşti. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt Alexandrion 5* şi 7*, Cava D’Oro, Vodka Alexander şi Vodka Kreskova, vinarsul Brâncoveanu XO, VS şi VSOP.
Aplicaţia se prezintă sub forma unui ghid modern, dedicat celor interesaţi să descopere clădirile cu valoare arhitecturală din Bucureşti, Braşov, Iaşi, Cluj, Timişoara, Craiova şi Constanţa.
Aplicaţia oferă informaţii despre foştii proprietari ai caselor, clădirilor sau conacelor boieresti, poveştile familiilor care au trăit acolo sau le-au trecut pragul. Totodată, oferă informaţii despre anul construcţiei, precum şi numele arhitectului. Informaţiile au fost culese şi verificate de o echipă de istorici şi arhitecţi.
Din meniul aplicaţiei, utilizatorii pot selecta limba dorită (conţinutul aplicaţiei este disponibil în română şi engleză), oraşul pe care vor să îl descopere, precum şi să vizualizeze pe hartă cele mai apropiate obiective.
„Poveste Urbană” poate fi descarcată gratuit din magazinele PlayStore şi AppStore. Mai multe detalii pot fi găsite şi pe website-ul dedicat proiectului, aplicatiapovesteurbana.gandul.info
“Am ales să sprijinim cu mândrie proiectul “Poveste Urbană” nu doar pentru că este un proiect în a cărui valoare credem cu tărie, ci, mai mult decât atât, pentru că însusi scopul proiectului este să scoată la lumină valori autentice, pe care timpul şi-a pus amprenta şi le-a făcut să intre într-un con de umbră: clădiri care ne definesc, monumente care marchează momente importante şi, nu în ultimul rând, poveştile care le însoţesc şi care ne dezvăluie mai multe despre comunitatea în care trăim. Avem încrederea că astfel, cunoscând mai bine trecutul şi moştenirea lui, putem contribui la un viitor mai frumos pentru copiii nostri”, spune Alma Lavinia Clara Bacula, reprezentatul Fundaţiei Colegiul Pro (fosta Fundaţia pentru Educaţie şi Dezvoltare MediaPro).
Pentru ING Bank, acesta este un proiect de responsabilitate socială, ce se încadrează în direcţia dezvoltare urbană. Colaborarea cu Fundaţia Colegiul Pro a pornit în urma unei competiţii de proiecte, lansată de ING în octombrie 2013. Prima etapă a acestui proiect s-a desfaşurat in perioada iunie – iulie 2014, cand publicul larg a fost invitat să intre pe platforma povesteurbana.gandul.info şi să încarce fotografii şi poveşti ale clădirilor cunoscute.
„ING Bank susţine proiecte de dezvoltare urbană care urmăresc să facă mai bună viaţa în oraş. Iniţiativele sunt alese în urma unor competiţii de proiecte pentru organizaţiile neguvernamentale. Pe lângă Poveste urbana, am sprijint şi proiectul Asociaţiei Make a Point – Turnul de apă şi artă din Pantelimon – şi Romanian Design Week al The Institute. Anul acesta, finanţam proiectul Asociaţiei Tandem, care îşi propune să ajute persoanele nevăzătoare să devină independente în Bucureşti, prin crearea unei aplicaţii pentru mobil construită în beneficiul lor. În ultimii trei ani, ING Bank a investit peste 200.000 de euro în aceste proiecte”, spune Roxana Colisniuc, CSR Officer ING Bank.
„Poveste Urbană” beneficiază de susţinerea Mediafax Group.
Fundaţia Colegiu Pro (fostă Fundaţia pentru Educaţie şi Dezvoltare MediaPro – FEDM) creează prin activitatea sa un cadru de cunoaştere, cercetare şi dezvoltare, ca baza a proiectelor de modernizare economică şi socială din România. Fundaţia Colegiul Pro a desfăşurat acţiuni de educaţie pe teme sociale, politice şi economice a publicului larg, atât în parteneriat cu companii private şi ONG-uri, cât şi cu finanţare de la Uniunea Europeană, fiind beneficiar sau partener în 3 proiecte cu finanţare UE, derulate în perioada 2010-2012. Un proiect complex desfăşurat în 2013 în parteneriat cu Metropolitan Life, intitulat „Sănătatea-i cel mai bun prieten”, a avut ca principale activităţi dezvoltarea unei campanii de educare şi informare a publicului larg în ceea ce priveşte asigurările private de sănătate.
Mediafax Group este o companie construită în jurul conţinutului şi reuneşte branduri-lideri de piaţă din presa românească. Brandurile Mediafax Group sunt: BUSINESS – Ziarul Financiar, www.zf.ro; Business Magazin, www.businessmagazin.ro; SPORT&SPECIAL INTEREST – www.prosport.ro, www.promotor.ro, www.go4it.ro, www.descopera.ro; GENERAL – Mediafax Mass-Media News, www.mediafax.ro, www.gandul.info; Mediafax Foto, Mediafax Monitorizare, Mediafax Mobile; WOMEN&ENTERTAINMENT: Ce se întâmplă, doctore?, www.csid.ro, The One, www.one.ro, www.apropotv.ro.
ING Bank România este parte a ING Group, instituţie financiară internaţională de origine olandeză, care oferă servicii bancare unui număr de peste 33 de milioane de clienţi individuali, companii sau instituţii din peste 40 de ţări.
Înfiinţată în 1994, ING Bank România este o bancă universală, oferind produse şi servicii tuturor categoriilor de clienţi – companii mari şi mici, instituţii financiare, mici antreprenori şi persoane fizice.
ING Bank România a început în 2011 un proces de dialog social cu principalii beneficiari locali (clienţi, angajaţi, presă, ONG-uri) pentru a afla care sunt aşteptările şi nevoile acestora. Pornind de la rezultatele acestui proces, ING Bank România şi-a construit strategia de responsabilitate socială corporatistă, urmând trei direcţii: Educaţie financiară si antreprenoriat, Educaţie pentru copiii din grupurile dezavantajate şi Dezvoltare urbană.
Pentru mai multe informaţii, vă rugăm contactaţi:
Ana-Maria Popa, Project Manager, Fundaţia Colegiul Pro T: 0741 472 905 E: anamaria.popa@m.ro
Roxana Colisniuc, Corporate Social Responsibility Officer, ING Bank T: 0752 015 585; E: roxana.colisniuc@ing.ro
Asa stau lucrurile in cazul resedintei de la tara a fostului
rege Eduard al VIII-lea al Angliei, din apropiere de Paris, unde
regele a locuit in anii ’50 si ’60 impreuna cu sotia sa, Wallis
Simpson, pentru care renuntase la tron.
Resedinta, de fapt o moara din Gif-sur-Yvette, la sud de
Versailles, a fost singura proprietate a fostului rege si a sotiei
sale, deveniti duce si ducesa de Windsor dupa abdicarea lui Eduard,
restul proprietatilor unde au locuit fiind doar inchiriate.
Desi cei doi mai aveau o resedinta in Bois-de-Boulogne, la Paris,
unde fusesera invitati de primaria orasului sa locuiasca, in
schimbul unei chirii modice, Eduard si sotia profitau de fiecare
sfarsit de saptamana pentru a fugi din capitala, uneori in compania
unor oaspeti de seama, cum ar fi Richard Burton, Elizabeth Taylor
sau Marlene Dietrich.
Moara din Gif-sur-Yvette a fost cumparata de o organizatie
britanica, The Landmark Trust, specializata in achizitia de cladiri
vechi, incarcate de istorie, pe care le restaureaza cu grija si le
introduce in circuitul turistic, inchiriindu-le celor ce doresc
sa-si petreaca un sfarsit de saptamana sau o intreaga vacanta
intr-o ambianta istorica.
Organizatia a fost invitata de autoritatile franceze sa se ocupe de
restaurarea unor cladiri istorice abandonate din zona de coasta a
Frantei, care vor fi si ele inchiriate turistilor. Primul proiect
al filialei franceze a The Landmark Trust, Landmark France – casa
cuplului de Windsor – nu face insa parte din aceasta initiativa,
dar a fost aleasa pentru frumusetea si farmecul sau rural, cat si
pentru legatura sa cu ilustrele personaje, foarte importante in
societatea pariziana a vremii.
Turistii dornici sa surprinda ceva din atmosfera de altadata a
casei vor putea petrece acolo cel putin un week-end, cu incepere
din luna iulie, cand Landmark intentioneaza sa o deschida
publicului.