Tag: monument

  • Încă un oraş din România a transformat un monument în brad de Crăciun

    Instalaţia de lumini din centrul oraşului Focşani a fost pornită joi, de Sfântul Nicolae. Printre construcţiile împodobite cu plase luminoase este şi Monumentul Unirii, unul dintre simbolurile oraşului Focşani.

    Ideea este pe gustul localnicilor care au scris mesaje pe Facebook.
     
    „Frumoase decoraţiuni, impresionant”, a comentat o persoană, în timp ce un cetăţean care locuieşte în zonă a spus că „de sus se vede bine…totul este superb”.
     
    Modul în care a fost împodobit Monumentul Unirii nu ridică nicio problemă de legalitate, susţin reprezentanţii Primăriei Focşani. Mai mult chiar, în trecut monumentul a avut alte instalaţii de lumini pentru sărbători.
     
  • Mutaţia suferită de monumentul Eroilor dintr-o comună din România. Statuia, folosită pe post de BRAD de Crăciun. Comunitatea, uluită | FOTO, VIDEO

    Primarul comunei Cudalbi, din Galaţi, a declarat, joi, presei, că împodobirea Monumentului Eroilor nu reprezintă o lipsă de respect faţă de înaintaşi.
     
    „Nu este o lipsă de respect faţă de eroi, ba din contra. Oamenii din localitate au o părere bună. A fost o propunere a unui grup din Primărie la care eu m-am aliat şi am fost de acord. Sincer să fiu, mie îmi place. Nu aş putea să vă spun cât a costat, sunt documente în acest sens. Sunt de acord şi cu cei care spun că mai bine îl puneam lângă monument. Oricum este ultimul an pentru că centrul de greutate al localităţii se va muta în altă parte, acest brad va sta în parc… Nu am crezut că o să iasă atâta tămbălău pentru o chestie foarte simplă şi frumoasă… În alte părţi se îmbracă în plasă construcţii, mănăstiri şi biserici şi asta nu-i împiedică pe oameni să se închine la biserică”, a declarat primarul comunei Cudalbi, Ştefan Drugan.
     
    Primarul mai spune că lumânările în memoria eroilor pot fi depuse în faţa bradului şi că localnicii îl vor judeca la alegeri.
     
    „Este loc de aprins lumânări, până la urmă şi acest monument, ca şi bradul, este un lucru simbolic…. Eu sunt sigur că dacă ar trăi acei eroi sau dacă, Doamne ajută, ar putea să vadă de acolo din Cer, s-ar bucura că cineva îi bagă în seamă măcar aşa, cu o mantie de brad. Poate eu nu gândesc normal, dar dacă tatăl meu ar fi acolo, bunicii mei, rudele mele, vă spun că nu m-ar deranja, m-ar bucura pentru că în felul ăsta le cinstim memoria…. Mai este un an şi jumătate până la alegerile locale şi o să văd care este impactul, dacă impactul va fi negativ, oamenii mă vor trimite acasă”, a mai spus primarul.
     
    Până la alegeri, bradul a devenit subiect de dispută în sat: unii localnici vin şi fac fotografii, lăudând iniţiativa aleşilor.
     
  • Parcă e desprins din poveşti. Satul unicat in România ce fascinează turiştii din toată lumea – FOTO

    Vorbim de Charlottenburg, singurul sat rotund din Romania, care in ultimii ani a fost calcat ceva mai des de vizitatori, cu totii sedusi de farmecul locului.

    Filmata de la inaltime, localitatea Charlottenburg, sau Sarlota, varianta romanizata a numelui sau, isi dezvaluie splendoarea, iar primavara si toamna este un adevarat spectacol.

    Ascuns intre dealuri, pe drumul spre Lipova, Charlottenburgul s-a cladit in 1772 in vremea celui de-al doilea val de colonizari germanice. Guvernatorul de atunci al Banatului, contele de Aldringen, aduce in zona 32 de familii, iar legenda spune ca numele asezarii a fost inspirat de cel al sotiei sale Charlotte.

    Colonistii proveneau din Tirolul de Sud, astazi Trentino, Lorena si Baden-Wurttemberg, iar dupa 1880 localitatea era populata si cu familii de romani si unguri.

    Planul satului a fost intocmit de inginerul Carl Samuel Neumann Edler von Bucholt. La inceput, in mijlocul localitatii exista o plantatie de duzi ce inconjurau o fantana.

    Vreme de aproape 150 de ani, locul a avut mai multi proprietari, dupa ce imparatul Iosif al II-lea a oferit zona spre vanzare nobilimii, prin licitatie.

    In 1890, contele Siegfried Graf von Wimpffen construieste o casa de vanatoare, iar apoi transforma padurea din vecinatate intr-un parc de vanatoare. Locul a fost populat cu cerbi adusi din Boemia.
    Dupa Primul Razboi Mondial, proprietatile contelui sunt preluate de statul roman, iar parcul devine rezervatie de vanatoare a Casei Regale a Romaniei.
    Inca de la finele anilor ’40, parcul ajunge in administrarea Ocolului Silvic Timisoara.

    Locuitorii satului rotund, majoritatea nemti, au plecat in valuri, dupa AL Doilea Razboi Mondial, apoi in anii ’80 si dupa Revolutie, majoritatea caselor fiind cumparate de timisoreni care le folosesc drept case de vacanta, scire opiniatimisoarei.ro

     

  • Biserică românească monument istoric, distrusă într-un incendiu

    Purtătorul de cuvânt al ISU Dolj, Florin Cocoşilă, a declarat că biserica a ars în proporţie de aproximativ 70 la sută.

    „Este vorba de o bisericuţă mică din lemn, în comuna Radovan. Focul nu a pus în pericol biserica de lângă ea şi nici cimitirul. Lucrează echipajul de pompieri de la secţia Segarcea. A fost afectată în proporţie de aproximativ 60-70%”, a afirmat Cocoşilă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cu paşi mărunţi, în afara Centrului Vechi

    „Înainte, planurile pe termen lung se întindeau pe 10 ani; ştiam foarte exact că trebuie să ajungem la 20 de restaurante, astăzi ne-am limitat la un orizont de timp de 3-5 ani şi la fixarea unui ritm de deschideri de două unităţi anual”, descrie Daniel Mischie, CEO-ul grupului City Grill, perspectivele de dezvoltare a companiei, în contextul actual.

    Fondat în 2004 de antreprenorul Dragoş Petrescu, grupul City Grill operează în prezent 19 restaurante şi cafenele sub brandurile Caru’ Cu Bere, Hanu’ lui Manuc, Pescăruş, Hanu’ Berarilor, Trattoria Buongiorno, City Grill şi City Café. Anul trecut, veniturile totale generate de acestea au ajuns la 33,7 milioane de euro, în creştere cu 10% faţă de anul anterior. Caru’ cu Bere, din Centrul Vechi al Capitalei, înregistrează cele mai mari încasări – de aproape 7 milioane de euro. Profitabilitatea netă la nivel de grup a scăzut, pe fondul unor schimbări în structura companiei, precum şi al creşterilor de salarii, explică Mischie, fără să ofere valoarea exactă a acesteia.

    În ceea ce priveşte investiţiile bugetate pentru anul în curs, CEO-ul City Grill spune că acestea sunt de circa 4,5 milioane de euro, reprezentând investiţii directe în restaurante, cât şi în Academia City Grill (destinată pregătirii noilor angajaţi din cadrul grupului).

    „Deocamdată vrem să ne extindem puternic cu brandurile Trattoria Buongiorno şi Hanu’ Berarilor; sper ca anul acesta să avem al treilea restaurant Hanu’ Berarilor din Bucureşti, sunt deja şapte locaţii Buongiorno şi, fiindcă am făcut primul pas în afara centrului oraşului, lângă Arena Naţională, dorim cât mai mult să experimentăm ce înseamnă celelalte oraşe importante din ţară”, detaliază CEO-ul grupului City Grill principalele obiective pentru anul în curs.

    Anul trecut, în grup au fost incluse două restaurante noi sub brandul Trattoria Buongiorno. Primul dintre acestea, cu 100 de locuri la interior şi alte 120 pe tereasă, se află în Centrul Vechi, „într-una dintre cele mai bune locaţii din Centrul Istoric, colţul Smârdan cu Stavropoleos”. A doua unitate reprezintă, potrivit lui Mischie, prima încercare a City Grill de a ieşi din zona centrală şi de nord a Capitalei, în alte cartiere bucureştene, respectiv zona de lângă Arena Naţională. City Grill a construit acolo un restaurant sub brandul Trattoria Buongiorno cu 200 de locuri în interior şi 400 pe terasă.

    Dacă restaurantul din Centrul Istoric s-a calibrat după efervescenţa binecunoscută a Centrului Vechi, restaurantul de lângă Arena Naţională este descris de CEO-ul City Grill drept o mare încercare.

    „Trebuie să ne adaptăm strategia la publicul de acolo, am recunoscut printre clienţii pe care îi avem la Trattoria Buongiorno în Centrul Istoric clienţi loiali ai brandurilor noastre, dar, pe de altă parte, suntem în competiţie cu antreprenorii care operează deja restaurante acolo şi, evident, trebuie să ne adaptăm strategia pentru respectiva locaţie”, spune el. Totodată, subliniază: „Atât timp cât este o competiţie corectă, se emite bon fiscal şi nu se fumează în locaţii, nu ne este frică de nimic”.

    El observă că în continuare legea privind interzicerea fumatului are un impact semnificativ asupra businessului: „În momentul în care există o masă de 10 oameni şi doi dintre ei fumează, ei aleg o terasă unde se poate fuma, pentru satisfacţia celor doi”. În timp ce în centrul şi nordul Capitalei nu se fumează, spune el, există anumite cluburi în Bucureşti unde după 12 noaptea acest lucru se întâmplă în continuare – situaţie care se regăseşte, de altfel, şi în alte ţări.

    Cartea pe care mizează City Grill, cel mai mare lanţ românesc de restaurante, este în continuare extinderea, concentrarea fiind pe brandurile Trattoria Buongiorno şi Hanu’ Berarilor. „Acestea au prins foarte bine la publicul din România”, motivează Mischie.

    Un alt punct important de pe agenda lor este extinderea în afara Capitalei. „Anul acesta este cel în care ne-am propus să ieşim din Bucureşti – am avut un prim contact cu trei oraşe – Oradea, Cluj şi Iaşi. Din cauza crizei de personal însă, planurile noastre s-au amânat pentru toamnă”, descrie Daniel Mischie planurile referitoare la extinderea într-un alt mare oraş al ţării, fără să precizeze care va fi acesta.
    Pentru extinderea la nivel naţional, şi-au propus să găsească parteneri în operatorii de restaurante din aceste oraşe, în contextul investiţiei mari pe care o presupune un astfel de business. „Vrem să facem un parteneriat cu restaurante deja funcţionale, ai căror proprietari vor să intre în reţea, fără să cumpărăm restaurantele respective. Va fi un fel de franciză, dar nu franciza clasică – aceasta presupune o investiţie destul de mare din partea francizatului.” În ceea ce priveşte Capitala, spune că se află pe punctul de a semna cu o locaţie şi negociază pentru deschiderea unei a doua; deschiderile sunt planificate tot pentru toamna acestui an. „În general, ne uităm la restaurante care există deja, ale căror proprietari doresc să opereze în continuare restaurantele, beneficiind de brandurile noastre şi de cunoştinţele grupului City Grill”, descrie Mischie modul în care îşi aleg noile locaţii. Adaugă că în situaţia în care restaurantul respectiv reprezintă un brand deja cunoscut pe piaţă, sunt pregătiţi să îl integreze în cadrul grupului (cum s-a întâmplat în cazul restaurantului Pescăruş, de pildă).

    În rest, o locaţie cu până în 200 de locuri se pretează brandului Trattoria Buongiorno; dacă vorbim despre un restaurant mai mare, Mischie spune că sunt pregătiţi să investească mai mult şi să funcţioneze cu unul dintre brandurile de restaurant mare, cum ar fi Hanu’ Berarilor.
    În prezent, au o investiţie în derulare la restaurantul Hanu’ Berarilor – Casa Oprea Soare; aceasta este direcţionată înspre finalizarea infrastructurii grădinii respective, care are o capacitate de 250 de locuri. În imediata vecinătate a spaţiului respectiv investesc 1 milion de euro – planurile lor de aici includ mutarea operaţiunilor bucătăriei, precum şi inaugurarea unei săli de evenimente.

    El subliniază complexitatea acestei investiţii, generată de caracterul de monument istoric clasă A al clădirii Hanu Berarilor – Casa Oprea Soare, despre care Mischie spune că este reprezentativ pentru arhitectura românească. Prin comparaţie, Caru’ cu Bere este un monument de clasa B, iar în grupă cu Hanu’ Berarilor mai intră Arcul de Triumf.

    „Noi facem aceste renovări şi investiţii foarte mari în primul rând din respect pentru afacerea noastră şi, în al doilea rând, datorită faptului că o parte din clădirile respective, în care noi operăm, ne aparţin nouă, adică aparţin tot grupului City Grill. Estimativ, te costă de două ori mai mult investiţia într-o clădire monument istoric decât într-una obişnuită”, spune CEO-ul City Grill. Totodată, explică el, cu cât clădirea se află într-o clasă mai înaltă în categorisirea monumentelor istorice, cu atât investiţia este mai mare şi mai greu de realizat.

    Anul acesta, City Grill a finalizat şi o investiţie de 400.000 de euro (împreună cu Mihai Popescu, de la Fratelli), în amenajarea restaurantului Pescăruş.

    În ceea ce priveşte cea mai arzătoare problemă în industria în care activează şi, în general, economia locală – criza acută de personal – City Grill derulează o serie de proiecte pentru a o rezolva. 

    Numărul angajaţilor grupului a ajuns la circa 1.350 de persoane pe perioada iernii, iar în timpul verii numărul lor ajunge la 1.600 datorită teraselor: „Avem un deficit de personal de 5%, care este controlabil şi acceptabil. Sunt suprins cât de mulţi tineri vin să lucreze aici odată cu terminarea şcolii, avem foarte mulţi practicanţi – 150 în toate restaurantele noastre, elevi care au terminat clasele a X-a şi a XI-a şi sunt în perioada vacanţei”, spune Daniel Mischie.

    În scopul pregătirii actualilor sau viitorilor angajaţi ai restaurantelor, grupul a lansat anul trecut Academia City Grill, o instituţie acreditată pentru oferirea cursurilor de ospătar şi bucătar şi în cadrul căreia sunt pregătiţi actuali sau viitori angajaţi ai grupului. „În afară de faptul că oferă diplome cu recunoaştere internaţională, cel mai important lucru este practica pe care elevii de la această academie o efectuează chiar în câmpul muncii – în faţa clientului”, descrie Mischie scopul instituţiei.  În cadrul academiei se lucrează în serii de câte 40-50 de oameni, iar cursurile se întind pe patru luni, în cazul ospătarilor, şi şase luni, în situaţia bucătarilor.

    Mischie spune că au lansat academia ca urmare a lipsei de pregătire observate în rândul absolvenţilor de şcoli profesionale de acest tip. „Deocamdată suferim şi pentru că sistemul de educaţie scoate foarte mulţi absolvenţi cu diplomă de bucătar şi de ospătar, dar cu foarte puţină practică, drept urmare noi trebuie să dublăm aceste diplome cu o diplomă obţinută la Academia City Grill. Aceasta este un fel de şcoală profesională făcută la iniţiativă privată – iniţiativa City Grill.”

    Grupul este implicat şi în programele de formare de învăţământ dual – la liceul Mihai Bravu din Bucureşti finanţează două clase de ospătari şi de bucătari, reprezentând un număr total de 60 de elevi.

    „Eu cred că strategia din ultimii 20 de ani, prin care orice copil ar trebui să facă facultate, a fost complet greşită – îmi amintesc că am avut foarte mulţi lucrători care au venit la 20 şi ceva de ani, după ce terminaseră masterul, în drept sau în studii economice, şi veneau să se angajeze la noi. O ţară nu poate să funcţioneze numai cu oameni care au terminat masterul – ţara are nevoie şi de bucătari, şi de croitori, şi de electricieni, şi de manageri, şi de oameni de marketing etc.”

    City Grill este recunoscută şi drept una dintre primele companii private care au început să aducă angajaţi din Asia, cu scopul de a suplini lipsa de personal de pe piaţă. „Spiritul antreprenorial spune că trebuie să te descurci în orice situaţie: în momentul în care a fost o criză pe piaţă şi antreprenorii nu au găsit resurse, prima iniţiativă a fost găsită tot de noi: am luat autobuze care plecau noaptea din Bucureşti şi îi culegeau pe angajaţi de pe o rază de 100 km din jurul oraşului. Acum există autobuze City Grill, Mega Image, eMAG etc. care îşi culeg angajaţii din diferite zone”, descrie Mischie o primă soluţie găsită în lupta cu criza de personal.

    Următorul pas a fost recrutarea de pe alte pieţe: „În momentul în care aceste resurse s-au terminat, antreprenorul a trebuit să găsească alte resurse, drept pentru care s-au orientat spre alte ţări, unde oamenii câştigă mai puţin şi sunt gata să vină la noi pentru a câştiga mai mult şi a trimite bani acasă”.

    Au mers astfel mai departe de atât, ştirile referitoare la angajaţii nepalezi din restaurantele City Grill ţinând titlurile ziarelor anul trecut. Totuşi, doar cinci angajaţi de origine nepaleză lucrează în prezent în restaurantele grupului: „Ce am făcut noi nu a fost decât să deschidem drumul. Numărul este atât de mic, explică Mischie, deoarece procesul de acreditare este unul extrem de laborios, durează opt luni până când o companie se poate acredita să importe forţă de muncă. Ce am făcut noi nu a fost decât să nivelăm poteca în caz de criză.”

    Un alt motiv pentru care numărul angajaţilor „exotici” nu este mai mare se leagă şi de costurile pe care le presupune un astfel de demers. Acestea sunt de două tipuri: administrative, de circa 1.000 de euro, şi salariale, impuse de legislaţie. Potrivit lui Daniel Mischie, legislaţia românească presupune ca un angajat care nu este din UE să primească minimum salariul mediu pe economie, comparativ cu angajatul român, căruia statul te obligă să îi dai salariul minim pe economie.

    „Acest lucru înseamnă că statul român tratează astăzi incorect cetăţeanul român în comparaţie cu un cetăţean care nu este membru al UE, acesta este un lucru pentru care noi luptăm astăzi şi există două soluţii – ori să crească şi salariul minim în România la 500 de euro, ori să abroge această lege care există de 10 ani şi în spatele căreia s-au ascuns spunând că este reglementare europeană – dar nu este.”
    La nivel naţional, sunt 10.000 de premise pentru astfel de lucrători, dintre care 9.000 sunt accesate anual, spune Mischie.

    Recrutarea de pe pieţe mai apropiate, cum ar fi Republica Moldova sau Ucraina, nu reprezintă o soluţie din punctul lui de vedere şi reprezintă o strategie care ţine mai mult de emoţional: „Am avut o iniţiativă prin care orice cetăţean care poate dovedi că are rădăcini româneşti să primească imediat drept de muncă în România – din păcate, moldovenii – sau unii dintre ei – folosesc acest lucru tot ca pe o rampă de plecare spre vestul Europei – au aceeaşi atitudine cu a românilor”.

    În ceea ce priveşte tendinţele de pe piaţa restaurantelor, Daniel Mischie sesizează că românii preferă să iasă din ce în ce mai mult la masă în oraş, indiferent de momentul zilei. „Avem clienţi noi în restaurante, iar oamenii încep să iasă din ce în ce mai des la restaurante, atât la prânz, cât şi la cină. Gătesc din ce în ce mai puţin acasă şi preferă să iasă în oraş.” El observă şi o creştere a sumelor pe care clienţii români sunt dispuşi să le lase la restaurante. „Clienţii încep să cheltuiască mai mulţi bani, iar media pe tranzacţie a început să depăşească 20 de euro frecvent. Încep să schimbe orientarea de la consumul de cantitate spre consumul de calitate”, constată Mischie.

    CEO-ul City Grill observă însă că românii sunt la fel de buni consumatori precum străinii sau poate chiar mai buni; „Clientul român este mai predispus la a cheltui bani într-un restaurant decât un străin, care este mai cumpătat şi mult mai pregătit la restaurant în legătură cu ce şi cât să cheltuiască”. Şi din punctul de vedere al bacşişurilor clienţii români sunt recunoscuţi ca fiind plătitori foarte buni, alături de americani. În schimb, românii în ţară sunt şi foarte pretenţioşi: „Românul este un client foarte pretenţios şi foarte exigent, străinii au gradul de acceptabilitate mai mare şi sunt mai toleranţi”.

    În ceea ce priveşte preferinţele clienţilor pentru diferitele tipuri de restaurant din portofoliu, sesizează că „la prânz şi cină funcţionează foarte bine locaţiile tip convenience (unde se mănâncă la un preţ mai mic, rapid, porţii consistente)”.

    Ca urmare a acestui trend, a observat şi o efervescenţă pe segmentul cantinelor, ce au revenit în atenţia clienţilor. „Este o tendinţă ca în clădirile de birouri să funcţioneze cantine, dar cantine spuse în sens pozitiv.” Totodată, livrările, pe care compania a intrat anul trecut, evoluează bine anul acesta.

    CEO-ul City Grill aproximează valoarea pieţei restaurantelor la aproximativ 2 miliarde şi jumătate de euro: „Este o piaţă în continuă creştere şi, evident, cresc din ce în ce mai mult oraşele mari, Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Constanţa, zonele turistice, dar 40% din businessul de restaurante se întâmplă în Bucureşti”.

    Potrivit ZF, piaţa este dominată în continuare de lanţurile de restaurante McDonald’s (operată de compania Premier Restaurants) şi Sphera Franchise Group (KFC, Pizza Hut, Pizza Hut Delivery), cu afaceri cumulate de circa 1,2 miliarde de lei. În tabăra cealaltă, a grupurilor româneşti, se află, alături de City Grill, lanţuri precum Trattoria Il Calcio sau La Mama.

  • Cum a fost construit Stonehenge? Arheologii au descoperit ruta pe care erau transportaţi megaliţii

     În cadrul unui nou studiu, specialiştii au descoperit rutele pe care inginerii străvechi au cărat megaliţii uriaşi. Conform Tech Times, cercetătorii consideră că pietrele au fost transportare pe o reţea de drumuri şi ape curgătoare, spre deosebire de teoriile anterioare în care se spunea că au fost aduse cu barca, pe mare.

    În 1920, geologul Herbert Henry Thomas a propus o teorie care sugera că pietrele utilizate la construirea Stonehenge-ului au fost luate dintr-o carieră din lanţul muntos Preseli aflat la 225 de kilometri depărtare. Având la bază această teorie, specialiştii au sugerat că pietrele au fost cărate pe mare de-a lungul ţărmului din Ţara Galilor, până au ajuns în Bristolul din zilele noastre.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro

  • Peştera Bolii, comoara din Carpaţi – FOTO

    Intrarea în peşteră se face odată cu intrarea pârâului Jupâneasa în masivul de calcar al muntelui. Locul de intrare este unul spectaculos, având 10 metri înalţime şi 20 de metri lungime. Ceea ce este cu adevărat impresionant, este galeria principală, care are o lungime de 466 de metri şi pe alocuri crează săli extrem de spaţioase, crescând până la o lăţime de 75 de metri. Înălţimea se păstrează pe toată lungimea peşterii iar diferenţa de nivel între intrare şi ieşire este de doar 3 metri.

    Pe lângă asta, este singura peşteră din ţară care este străbătută pe întreaga lungime de un râu. De asemenea, este printre puţinele peşteri din care lipsesc cu desăvârşire stalacitele şi stalagmitele, formaţiuni cărora nu li s-a permis formarea, din cauza aerului care circulă continuu prin peşteră.

    Pârâul Jupâneasa se metamorfozează în călătoria prin peşteră şi la ieşire poartă numele de Galbina.  Ieşirea este la rândul ei foarte interesantă, aflându-se foarte aproape de calea ferată Petroşani- Haţeg, o cale ferată de o frumuseţe rară în România, datorită tunelelor şi curbelor impresionante. Dacă ajungi în această zonă, trebuie să ai grijă la calea ferată, deoarece trenurile circulă cu viteză relativ mare.

    Deşi nu se ştie exact de unde vine numele peşterii, se presupune că provine de la familia Bolia, o familie foarte bogată din zonă, care a deţinut numeroase proprietaţi şi terenuri în apropiere.

    Pentru localnici, peştera este un loc cu adevărat mistic. Legendele spun că aceasta este gazda unor bogăţii fabuloase, îngropate de daci în locuri neştiute. Cei care ajung totuşi să se apropie de comori, cad pradă blestemelor şi încep să vadă diverse năluci, care îi imbolnăvesc sau îi rătăcesc prin ascunzişurile peşterii, scrie descoperalocuri.ro

  • Peştera Bolii, comoara din Carpaţi – FOTO

    Intrarea în peşteră se face odată cu intrarea pârâului Jupâneasa în masivul de calcar al muntelui. Locul de intrare este unul spectaculos, având 10 metri înalţime şi 20 de metri lungime. Ceea ce este cu adevărat impresionant, este galeria principală, care are o lungime de 466 de metri şi pe alocuri crează săli extrem de spaţioase, crescând până la o lăţime de 75 de metri. Înălţimea se păstrează pe toată lungimea peşterii iar diferenţa de nivel între intrare şi ieşire este de doar 3 metri.

    Pe lângă asta, este singura peşteră din ţară care este străbătută pe întreaga lungime de un râu. De asemenea, este printre puţinele peşteri din care lipsesc cu desăvârşire stalacitele şi stalagmitele, formaţiuni cărora nu li s-a permis formarea, din cauza aerului care circulă continuu prin peşteră.

    Pârâul Jupâneasa se metamorfozează în călătoria prin peşteră şi la ieşire poartă numele de Galbina.  Ieşirea este la rândul ei foarte interesantă, aflându-se foarte aproape de calea ferată Petroşani- Haţeg, o cale ferată de o frumuseţe rară în România, datorită tunelelor şi curbelor impresionante. Dacă ajungi în această zonă, trebuie să ai grijă la calea ferată, deoarece trenurile circulă cu viteză relativ mare.

    Deşi nu se ştie exact de unde vine numele peşterii, se presupune că provine de la familia Bolia, o familie foarte bogată din zonă, care a deţinut numeroase proprietaţi şi terenuri în apropiere.

    Pentru localnici, peştera este un loc cu adevărat mistic. Legendele spun că aceasta este gazda unor bogăţii fabuloase, îngropate de daci în locuri neştiute. Cei care ajung totuşi să se apropie de comori, cad pradă blestemelor şi încep să vadă diverse năluci, care îi imbolnăvesc sau îi rătăcesc prin ascunzişurile peşterii, scrie descoperalocuri.ro

  • Cea mai frumoasă gără din România va fi restaurată. Pe aici de-a lungul vremii au trecut de personalităţi precum împărăteasa Sissi, Alexandru I al Serbiei şi regele Carol I al României – GALERIE FOTO

    Mai mulţi locuitori şi consilieri locali din Băile Herculane postau, în urmă cu câteva luni, fotografii care arătau starea de degradare a clădirii ce găzduieşte Gara din Băile Herculane…

    Pentru că este monument istoric şi foarte mulţi turişti susţineau că poate candida la titlul de cea mai frumoasă gară din ţară, am solicitat conducerii CFR să ne explice dacă va lua măsuri pentru a împiedica degradarea monumentului istoric. Nu mare ne-a fost mirarea când am primit răspuns că CFR deja lucrează la realizarea documentaţiei pentru restaurarea frumoasei gări.

    „În lista obiectivelor de investiţii finanţate din surse proprii CNCF CFR SA pentru anul 2018 sunt incluse lucrări de «Reparaţii, restaurare clădire călători şi reparaţii peroane şi reţele de utilităţi în staţia CF Băile Herculane» (lucrările vor fi structurate pe două etape, expertiză şi DALI/proiectare şi execuţie)”, ne-a transmis Biroul de presă al Companiei Naţionale de Căi Ferate „CFR” SA.

    De asemenea, reprezentanţii CFR SA spun că societatea are în pregătire şi proiectul „Modernizarea/reabilitarea a 47 de staţii de cale ferată din România“ (conform Master Planului General de Transport), în cadrul căruia este inclusă pentru modernizare şi staţia CF Băile Herculane. Toate documentele necesare demarării procedurilor de achiziţie a serviciului de elaborare a Studiului de Fezabilitate (SF) au fost transmise la Ministerul Transporturilor. „Conform procedurilor, s-a solicitat şi opinia consultantului Jaspers (Joint Assistance to Support Projects in European Regions – Asistenţă comună pentru susţinerea proiectelor în regiunile europene), care a decis cooptarea unor experţi externi ce au organizat un amplu program de vizitare a staţiilor de cale ferată. În funcţie de deciziile Ministerului Transporturilor, ale consultantului Jaspers şi ale experţilor cooptaţi se va trece la etapa următoare, respectiv licitaţia pentru achiziţia serviciului de elaborare a SF”, se mai arată în răspunsul CFR SA.

    Gara staţiunii Băile Herculane este considerată de foarte mulţi turişti ca fiind cea mai frumoasă şi plină de istorie gară a Căilor Ferate Române. Edificiul a fost construit între anii 1878 şi 1886, în stil baroc, un baroc vienez caracterizat prin cupole şi arce de cerc sub diverse îmbinări, după planurile arhitectului A.D. Serres.

    Clădirea a fost astfel concepută încât să reproducă fidel castelul de vânătoare din apropierea Vienei al împărătesei Maria Tereza a Austro-Ungariei. Edificiul se află pe Lista Monumentelor Istorice întocmită de Ministerul Culturii. Corpul central al Gării Băile Herculane, acoperit de o cupolă cu ţigle multicolore dispuse în figuri geometrice, este decorat pe interior cu fresce reprezentând elemente din mitologia romană vizând vânătoarea, care este laitmotivul arhitectonic al edificiului. Decorul interior este completat de un orologiu, realizat de Paul Garnier, şi de câteva corpuri de iluminat frumos lucrate.

    Pe peron, alături de un interesant ceas de perete, tot marca Paul Garnier, atrag atenţia colonadele specifice barocului, acoperite de liane, dispuse paralel cu şinele, de care atârnă ghivece cu flori. De-a lungul vremii, pragul Gării din Herculane a fost trecut de personalităţi de marcă ale României ori Imperiului Austro-Ungar, precum Franz Josef, împărăteasa Sissi, Alexandru I al Serbiei şi regele Carol I al României, www.expressdebanat.ro

  • Institutul de Arheologie, o “epavă” în mijlocul Bucureştiului. Casa Macca, povestea unei clădiri donate de o familie de origine greacă – GALERIE FOTO

    Poziţionată într-o zonă superbă a Capitalei, între strada Henri Coandă şi Calea Victoriei, în imediata apropiere a străzii Nicolae Iorga, Casa Macca este una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti. Construită în stil eclectic cu influenţe baroce, clădirea te uimeşte prin frumuseţea arhitecturală, dar te şi şochează prin strarea ei de degradare extrem de avansată, fiind ascunsă după un gard ponosit, cu o curte respingătoare, plină de bălării. Aici funcţionează, însă, de foarte mulţi ani, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, iar 16 oameni lucrează zilnic în frumoasa clădire lipită de Ambasada Italiei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro