BusinessMagazin

Tag: monopol

  • Google va primi o amendă MASIVĂ de la Comisia Europeană, din cauza monopolului pe Android

    Potrivit Reuters, Comisarul pentru Competiţie, Margrethe Vestager, va confirma miercuri amenda, în cadrul unei conferinţe de presă, de miercuri, motivul poziţia dominantă a sistemului de operare Android, care echipează în prezent în peste 80% din smartphone-urile existente la nivel global.

    Google a mai fost amendată şi anul trecut de către Comisie, cu 2,4 miliarde de dolari, datorită serviciului său online de căutare a cumpărăturilor.

    Suma pe care Google ar putea s-o plătească nu ar fi, însă, şi cea mai mare pe care companie americană din domeniul IT ar trebui să o achite în urma unei anchete a Comisiei Europene. Recordul este deţinut de Apple, care trebuie să returneze Uniunii Europene în taxe suma de 15,4 miliarde de dolari – cea mai mare parte a acestei sume urmând a merge către Irlanda.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Dacă vreţi ca afacerile să devină etice, atunci cine va mai face business?

    Millennialii au o agendă diferită de cea a afacerilor, considerând că priorităţile unei companii ar trebui să fie crearea de locuri de muncă, inovarea, îmbunătăţirea calităţii vieţii personale şi profesionale a angajaţilor şi să se concentreze mai puţin pe generarea de profituri, eficientizare şi producţia de bunuri şi servicii, spune Raluca Bontaş, partener global employer services la Deloitte Romania, comentând rezultatele studiului.

    „Rezultatele sondajului ar trebui să le dea de gândit liderilor de business, implicit din România, fiind un semnal de alarmă. Deteriorarea încrederii şi loialităţii angajaţilor are implicaţii asupra performanţei companiilor şi a economiei în general”, menţionează ea.

    Mai puţin de jumătate dintre millenniali consideră că firmele se comportă etic şi că liderii din business contribuie la un climat social mai bun, conform studiului. În 2017, aproape două treimi dintre millenniali aveau o altă părere.

    Încet-încet, ne îndreptăm spre un socialism al capitalismului.

    Ca să rezişti în afaceri, este puţin probabil ca etica să fie în capul listei de priorităţi. Ca să câştigi cotă de piaţă, trebuie să inventezi produse şi servicii superioare, trebuie să-ţi „omori” concurenţa şi, dacă nu poţi, să o cumperi, trebuie să faci astfel încât să ajungi la o poziţie de monopol pentru a putea majora preţurile. Pentru a-i determina pe liderii companiei să facă acest lucru, există instituţia bonusului, a salariilor mari, a pachetelor de acţiuni oferite ca recompensă.

    Cine nu-şi îndeplineşte ţintele de vânzări, de profit, de rentabilitate, de cotă de piaţă este dat afară şi vine altcineva în loc.

    Deşi liderii din business au un discurs etic: clienţii sunt prioritatea noastră absolută, fără angajaţii noştri nu am fi putut ajunge atât de sus, fără CSR nu putem dormi, realitatea este exact inversă. Acţionarii cer profituri din ce în ce mai mari, rentabilitatea capitalului trebuie să depăşească dobânzile la bancă pentru că nu ar mai avea altfel sens să investeşti într-o companie, directorii impun ţinte din ce în ce mai mari directorilor de sub ei, care, la rândul lor, se îndreaptă către middle manageri în îndeplinirea ţintelor şi tot aşa.

    În orice moment, cei care au responsabilitatea cifrelor trebuie să găsească soluţii pentru a le atinge, chiar cu preţul „călcării pe cadavre”.
    Millennialii vor mai multă etică în afaceri, dar, când vor ajunge în poziţia de execuţie, când vor da de gustul bonusurilor, îşi vor schimba discursul şi vor face la fel ca predecesorii lor.

    Pentru a avea un impact pozitiv în societate, pentru a schimba lucruri, mai întâi trebuie să generezi resurse, pentru ca apoi să poţi să le cheltuieşti.

    Cei care au fondat marile universităţi americane, unde vor să ajungă millennialii, întâi au produs bani, au călcat pe cadavre în business, iar apoi i-au pus la dispoziţia societăţii.

    Este bine să faci Harvardul sau Yale, pentru că ai acces apoi la salarii mai mari, sari etapele de promovare profesională, dar câţi ştiu că banii din care se susţin universităţile sunt produşi în România, de exemplu, prin achiziţia de păduri, prin cumpărarea de acţiuni la companii care trăiesc din monopol şi din tarife mari, prin achiziţia unor titluri de valoare ale unor ţări care, la un moment dat, ajung la pământ şi sunt nevoite să plătească dobânzi mari, prin achiziţia, poate, de credite neperformante şi apoi recuperarea lor prin strângerea cu uşa a debitorilor?

    Foarte mulţi millenniali îşi caută un sens social, vor să experimenteze cât mai multe lucruri, vor să facă bine societăţii, dar cineva trebuie să plătească factura.

    Toată lumea, începând de la millenniali până la companii, se plânge de nivelul educaţiei din România, marea majoritate a profesorilor sunt slabi şi nu ţin pasul cu ceea ce se întâmplă în piaţă, sistemul de educaţie este depăşit, iar rezultatul este catastrofal pentru piaţa muncii.
    Florin Talpeş, cel care a creat Bitdefender, cea mai cunoscută companie românească din industria IT, spune că soluţia pentru a schimba sistemul de educaţie din România este ca orice lider de business să adopte o şcoală şi să-şi pună o întrebare: „Cum cresc media şcolii mele de la 6 la 9?”.

    Dar înainte de a ajunge la această soluţie, trebuie să ai un business, trebuie să ajungi să ai resursele financiare, umane sau logistice pentru a adopta o şcoală şi a-i schimba cursul, de care să beneficieze millennialii sau generaţiile care vin: Z etc.

    Şi atunci cine va mai face business, cine va mai plăti facturile, cine va plăti educaţia, dacă vreţi ca afacerile să devină etice?

  • Corul pe care nu-l aude nimeni

    Afirmaţia lui Binig porneşte de la două evenimente petrecute în sistemul energetic de la începutul acestui an. Primul este intrarea Transelectrica, monopol natural cu activitate reglementată, pe pierderi pentru prima dată de la înfiinţarea din 2000. Al doilea este ieşirea din funcţiune a unităţii 1 de la Cernavodă, pe 25 martie, urmată în aceeaşi zi de reducerea capacităţii la unitatea 2, o altă premieră. simple întâmplări sau primele semne că un sistem vital al României se clatină?

    Ce vedem acum este acumularea unor decizii de management“, mai spune Binig, excluzând astfel scuza coincidenţelor pentru a explica un şir de evenimente nefericite.

    Transelectrica este transportatorul naţional de energie electrică. Este o companie unică la nivelul întregului sistem energetic local, fiind garantul echilibrului permanent dintre cererea şi oferta de energie.

    Energia nu se stochează deocamdată, astfel că funcţionarea pieţei de electricitate este condiţionată de acest echilibru perfect între producători şi consumatori. Transelectrica s-a înfiinţat în 2000 având o activitate bazată pe tarife reglementate, o astfel de activitate presupunându-se a fi şi mai ferită de riscuri.

    Nu este cazul.

    Privind retrospectiv evoluţia profitului net al companiei, se remarcă variaţii uriaşe de la un an la altul, fără ca acestea să fie însoţite de variaţii majore în consumul de energie.

    De exemplu, dacă în 2012 compania înregistra un câştig de 34 de milioane de lei, anul următor Transelectrica sărea la 201 milioane de lei, pentru ca în 2015 să ajungă la 360 de milioane de lei, iar anul trecut la -47,9 milioane de lei. Acesta este primul rezultat negativ din istoria companiei, greu de înţeles pentru un monopol reglementat.

    ”Rezultatul negativ vine pe fondul unui an complex şi dificil la care a contribuit diminuarea veniturilor prin reducerile de tarif de la 1 iulie 2017. Un impact major l-a avut înregistrarea în situaţiile financiare ale anului 2017 a unor obligaţii suplimentare de plată, în valoare de 99 de milioane de lei, provenite dintr-o decizie de impunere ANAF emisă în 30 iunie 2017, ca urmare a închiderii unui control aferent perioadelor anterioare“, explică reprezetanţii Transelectrica.

    De ce a fost 2017 un an complex pentru piaţa energiei? Ianuarie 2017 a devenit cea mai scumpă lună din ultimii zece ani, în anumite intervale orare electricitatea fiind tranzacţionată la uluitoarea valoare de 450 de euro/MWh, faţă de o medie de 30-40 de euro/MWh. Deşi la un an distanţă evenimentele din acea lună nu au fost complet elucidate, insolvenţele au rămas.

    Potrivit datelor publicate pe bursa de energie OPCOM, media de preţ pentru anul trecut pe platforma de tranzacţionare spot (PZU – piaţa pentru ziua următoare), cea mai importantă din cadrul bursei de energie, a fost de circa 48 de euro/MWh, acesta fiind preţul pur al energiei schimbate între producători şi furnizori. Acesta este cel mai mare nivel de preţ din ultimii cinci ani, fără a depăşi însă recordul de preţ din 2008, de exemplu.

    În contextul în care în ultimii ani a fost vizibilă o creştere a ponderii tranzacţionării de energie pe termen scurt, iarna anului 2017 i-a penalizat dur pe riscofilii din piaţa energiei. Potrivit datelor de pe bursa de energie OPCOM din lunile de la începutul lui 2017, au fost zile în care decalajul dintre cerere şi ofertă s-a ridicat şi la 60%.

    Ce a însemnat pentru Transelectrica acest lucru? Ca garant al echilibrului sistemului energetic, Transelectrica a ieşit în piaţă, a cumpărat energia necesară de la unităţile care stau la comanda ei şi le-a dat-o celor cărora furnizorii nu le mai asigurau energia. În mod normal, echilibrarea sistemului trebuie să fie un joc cu sumă zero pentru Transelectrica. Problema a fost că unii dintre furnizorii pe care i-a echilibrat au intrat în faliment, pierderile rămânând în conturile Transelectrica, spune specialistul de la EY România.

    Dar acesta nu a fost singurul factor care a dus Transelectrica pe pierderi, ci şi unele obligaţii suplimentare de plată evidenţiate de ANAF, dar ignorate de fostul management.

    ”Deşi în ultimii ani aspectele prezentate mai sus erau cunoscute la nivelul managementului companiei, fiind inclusiv formalizate în cadrul ultimului control ANAF, nu a fost efectuată nicio analiză economico-financiară în conformitate cu standardele specifice, în vederea constituirii unui provizion încă din anii trecuţi“, mai spun reprezentanţii Transelectrica.

    Responsabilii ar fi greu de găsit în contextul în care, de la începutul anului 2011 şi până în prezent, Transelectrica a schimbat zece directori generali şi nenumărate consilii de administraţie, un loc în conducerea opertorului sistemului energetic local fiind extrem de apetisant prin prisma bugetelor de investiţii pe care compania le are. Doar pentru comparaţie, OMV Petrom, unicul producător de petrol şi gaze din România, a avut în ultimii 12 ani de zile un singur director general executiv, pe Mariana Gheorghe.

    În prezent, compania este condusă prin intermediul unui consiliu de supraveghere intermediar, mandatele membrilor urmând să expire în mai, anul acesta. În contextul în care mandatele au o durată de câteva luni, membrii schimbându-se fără nicio legătură cu guvernanţa corporativă, asumarea unui plan de dezvoltare este aproape imposibilă.

    Acum, de exemplu, în consiliul de supraveghere al acestei companii strategice se află procurori, consilieri judeţeni sau foşti bancheri, niciunul cu vreo legătură cu sistemul pe care-l gestionează.

    Ţinând cont de această fluctuaţie masivă de personal în cele mai înalte structuri de conducere ale companiei, toate făcute pentru a putea acomoda schimbările din scena politică, proiecţiile financiare făcute de Transelectrica ridică şi ele multe semne de întrebare.

    Potrivit planului de dezvoltare al companiei pentru perioada 2013-2017, compania trebuia să aibă un profit net cuprins între 29 şi 68 de milioane de lei. În realitate, profitul companiei a variat în intervalul 201 milioane de lei până la pierderea de aproape 48 de milioane de lei de anul trecut. Dacă proiecţiile privind evoluţia unui business reglementat nu au nicio legătură cu realizările, când în mai puţin de zece ani se schimbă zece şefi, iar mandatele în consiliile de supraveghere dureză câteva luni, coincidenţele nu mai au cum să fie sursa răului în evoluţia companiilor energetice locale.

    Cazul Transelectrica nu este însă singular; funcţionarea Nuclearelectrica, operatorul centralei nucleare de la Cernavodă, a ridicat mari semne de întrebare de la începutul anului.

    Nuclearelectrica este cel mai complex producător de energie local, unicul administrator de reactoare nucleare din România şi asigură aproape 20% din producţia naţională de energie.

    Cu toate acestea, de la începutul anului, reprezentanţii centralei nucleare de la Cernavodă au emis opt comunicate de presă prin care anunţau oprirea sau pornirea neplanificată a unei unităţi, o situaţie absolut unică fiind înregistrată pe 25 martie, când ambele reactoare aproape au ieşit din funcţiune. Din cele opt comunicate, şase au fost date în perioada 25-30 martie, mai puţin de o săptămână.

    Din rapoartele financiare ale companiei se remarcă un lucru. În ultimii cinci ani gradul de realizare a investiţiilor la centrala nucleară de la Cernavodă a scăzut de la 97% la 44%. Cea mai mare parte a banilor de investiţii ai Nuclearelectrica sunt direcţionaţi spre centrala de la Cernavodă, cea care funcţionează prin intermediul a două reactoare cu câte o capacitate de 700 MW fiecare.

    Tot datele din rapoartele anuale ale companiei arată că dacă la nivelul anului 2013 bugetul de investiţii pentru centrala de la Cernavodă era realizat în proporţie de 96,72%, anul trecut procentul a fost de numai 44,4%.

    Mai mult, ca urmare a accidentului de la Fukushima (Japonia), din martie 2011, Nuclearelectrica a demarat un proiect prin care se urmăreşte îmbunătăţirea reacţiei centralei de la Cernavodă la factori din afara bazei de proiectare a unităţii. Anul trecut, din banii alocaţi pentru acest scop s-au cheltuit numai 3,2%.

    ”Aş zice că una dintre principalele probleme (privind gradul redus de îndeplinire a programului de investiţii – n.red.) este legea achiziţiilor. De la primul demers până la încheierea unei licitaţii trec în medie 204 zile, energia nucleară neavând un regim special de achiziţii, aşa cum este în alte state. Acesta este unul dintre motivele pentru care, uneori, din motive obiective ce ţin de derularea unei investiţii sau necesităţi de achiziţie, am început să facem achiziţii de urgenţă, practic în cadrul unui contract mai mare să ieşim pe piaţă pentru anumite lucrări care trebuie îndeplinite mai devreme“, spune Cosmin Ghiţă, directorul general al Nuclearelectrica.

    Ghiţă a fost numit în funcţia de director general al Nuclearelectrica în vara anului trecut. Înainte de a veni la conducerea Nuclearelectrica, Cosmin Ghiţă a lucrat în domeniul dispozitivelor medicale, dar şi în cadrul unor companii petroliere, precum Chevron.

    ”Defecţiunile au fost pe partea clasică a centralei, dar vulnerabilităţile unităţilor sunt mereu adresate. La final, după această serie de întreruperi cred că trebuie să existe o aliniere la nivelul practicii de achiziţii publice între ce se întâmplă la noi şi cum sunt procedurile la nivel european.“

    La fel ca în cazul altor companii, partea executivă de la Nuclearelectrica este avizată de un consiliu de administraţie. Dacă la Transelectrica în consiliul de administraţie sunt consilieri locali sau bancheri, la Nuclearelectrica exemplele sunt mult mai exotice.

    Cristian Dima, de exemplu, este unul dintre administratorii companiei. Dima, înainte de a ajunge să gestioneze cel mai complex activ energetic din România, a fost administrator la Spitalul de Obstetrică Ginecologie ”Buna Vestire„ din Galaţi. Apoi a devenit consilier local la primăria din Galaţi. Acum veghează asupra deciziilor de management pentru o companie care asigură 20% din producţia de energie a României.

    Alexandru Mirel Marcu are şi el un post asigurat în consiliul de administraţie al Nuclearelectrica, cel puţin până în aprilie 2018, deşi înainte de a veni să supervizeze activitatea managementului executiv al companiei fusese director de producţie la compania Seven Hills SRL. Firma a avut în 2016 o cifră de afaceri de 4.194 lei (mai puţin de o mie de euro), dar a lucrat la o marjă a profitului demnă de invidiat, de 67%. Dragoş Ionuţ Bănescu este şi el în consiliul de administraţie al companiei, după ce a colecţionat diverse funcţii în Ministerul Finanţelor, Ministerul Mediului sau Ministerul Muncii.

    În 1977, sistemul energetic local a trecut prin cel mai delicat moment al său. Pe 10 mai, timp de 4-5 ore sistemul a picat complet pentru că nimeni nu se uitase la avertizările specialiştilor. 

    ”Pagubele înregistrate au fost de patru ori mai mari faţă de cele produse de cutremurul din martie 1977. Totul a fost afectat. Au murit animale în ferme, oameni. Repornirea sistemului s-a făcut din termocentrala Doiceşti, despre care lumea a ajuns să spună acum că este cea mai proastă unitate“, spunea la rândul său, în urmă cu câţiva ani, un specialist în domeniul energetic, un om cu o experienţă de aproape jumătate de secol.

    Potrivit datelor de la Banca Mondială, cutremurul din 1977, care a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, a provocat pagube de
    2 miliarde de dolari.

    Pe 31 martie 2018, trei membri noi au fost aduşi în consiliul de supraveghere al Transelectrica, firma care pentru prima data în istoria ei a înregistrat pierderi. Niciunul nu are experienţă în domeniul energetic.

    Corul specialiştilor, care denunţă aceste decizii devine tot mai gălăgios.

    Îl aude cineva?

  • Iluziile şi pericolele erei digitale

    Mark Leonard, directorul European Council on Foreign Relations, crede că tehnologia va tulbura nu doar democraţiile, ci şi autocraţiile. |ntr-un articol intitulat ”Iluzia libertăţii în era digitală“ publicat în Project Syndicate, Leonard atenţionează că în următorii ani pericolul cel mai mare nu este acela ca tehnologia să pună societăţile libere şi pe cele autocrate din ce în ce mai mult în contradicţie, ci ca temerile cele mai mari ale lui George Orwell şi Aldous Huxley să se manifeste în ambele tipuri de sisteme, creând un tip diferit de distopie.

    În autocraţii precum China, frica este de crearea unor forme de guvernare ultraputernice de tipul Big Brother, cum ar fi cea din cartea 1984 a lui George Orwell. |n democraţii precum Statele Unite, preocuparea este că firmele de tehnologie vor continua să exacerbeze polarizarea politică şi socială, facilitând răspândirea dezinformării şi creând ”bule de filtrare“ ideologice, conducând la ceva asemănător cu societatea din Brave New World a lui Aldous Huxley, în care din criză economică şi şomaj crunt se naşte un imperiu ştiinţific care-şi fabrică cetăţenii în laborator.

    Însă tehnologia opacizează distincţia confortabilă între societăţi deschise şi închise, între economii libere şi planificate, făcând în cele din urmă imposibil ca ambele extreme să existe în forma lor ideală.
    Spre exemplu, în China, guvernul face presiuni asupra celor mai mari companii de tehnologie să-i dea un rol mai direct în luarea deciziilor în sectorul corporate şi acces direct la datele lor. |n acelaşi timp, internetul schimbă natura politicilor chineze şi a economiei chineze, forţându-le pe ambele să devină mai sensibile la nevoile consumatorilor.

    În SUA, dezvăluind acţiunile ample de supraveghere ale US National Security Administration (NSA), Edward Snowden a făcut clar că dorinţa unui guvern de a deveni atotcunoscător nu se limitează doar la China. Din contră, este principiul central al siguranţei naţionale în SUA.
    Noile tehnologii aduc spre convergenţă democraţia şi dictatura, făcând ca ambele viziuni distopice să fie imposibile, notează Mark Leonard. Însă pentru că multe dintre dorinţele lor sunt împlinite, oamenii vor avea iluzia libertăţii şi că deţin controlul. |n realitate, vieţile lor, informaţia pe care o consumă şi alegerile pe care le iau vor fi determinate de algoritmi şi platforme controlate de companii sau elite care nu pot fi trase la răspundere.

    Când Marc Andreessen şi-a publicat în 2011 avertismentul, în The Wall Street Journal, Google intenţiona să cumpere producătorul de telefoane mobile Motorola, o manevră care a surprins lumea tehnologiei.
    Din 2011, Android al Google este cel mai răspândit sistem de operare  pentru mobile din lume. Tot în acea vreme, Amazon, o companie software, era cel mai mare vânzător de cărţi din lume. Andreessen a remarcat că până şi cărţile în sine sunt software. Cel mai mare serviciu de video din lume era tot o companie software, Netflix. Din cauza dezvoltării agresive a acestei companii, furnizori de servicii de divertisment tradiţionale ca Time Warner au căutat să răspundă transformându-se în companii de software. De asemenea, companiile dominante de muzică erau iTunes a Apple, Spotify şi Pandora. Companiile de divertisment cu cea mai dinamică dezvoltare erau producătorii de jocuri video. Iar compania telecom cu cea mai rapidă creştere era Skype, firmă de software cumpărată de Microsoft. Cele mai mari companii de telecom, AT&T şi Verizon, au supravieţuit transformându-se în companii de software, intrând în parteneriat cu Apple sau cu alţi producători de telefoane mobile inteligente.

    LinkedIn era platforma de recrutare cu cea mai rapidă dezvoltare. Wal-Mart, cel mai mare retailer fizic, îşi dezvolta şi el capabilităţile software, în logistică şi distribuţie.
    Andreessen este un bun cunoscător al companiilor de tehnologie. A investit în Facebook, Groupon, Skype, Twitter, Zynga şi Foursquare, printre altele. Teoria lui era că lumea este ”în mijlocul unei schimbări tehnologice şi economice dramatice şi ample, în care companiile de software sunt gata să preia părţi mari din economie“. Investitorul a mai spus: ”În următorii 10 ani, mă aştept ca multe alte industrii să fie perturbate de software, mai ales de noi companii dominatoare din Silicon Valley“.

    El a mai făcut o predicţie: în zece ani, cel puţin 5 miliarde de persoane vor deţine un smartphone, având asftel la dispoziţie puterea internetului, la orice oră. Această predicţie se pare că nu se va împlini. Cele mai recente estimări spun că numărul utilizatorilor de smartphone va urca de la 2,5 miliarde în 2018 la 3 miliarde în 2021. |nsă în privinţa industriilor perturbatoare, Andreessen a avut dreptate. De când şi-a publicat articolul în WSJ, Uber, spre exemplu, a ajuns cunoscut în toată lumea, intrând în conflict cu companii de taximetrie şi chiar cu guverne. Giganţii de internet se luptă acum pentru dominaţie în domeniul inteligenţei artificiale. Companiile de tehnologie s-au coalizat cu producători auto pentru dezvoltarea maşinilor ce pot fi conduse de software, cu intervenţie umană minimă. Chiar şi monedele au devenit virtuale.  

    Iar atenţia a ajuns să ia locul banilor, devenind cea mai valoroasă materie primă. James Williams, inginer la Google, convertit la profesia de profesor, spune că era digitală a dezlănţuit o concurenţă acerbă pentru atenţia oamenilor. Iar în această competiţie nu există scrupule.
    Fiecare val de tehnologie a sporit productivitatea şi accesul la cunoaştere. Fiecare platformă nouă a fost mai uşor de utilizat şi mai folositoare. Tehnologia a dat energie globalizării şi creşterii economice. Tehnologia a făcut lumea un loc mai bun.

    Apoi a venit 2016, când internetul a dezvăluit că are două laturi întunecate. Una este legată de utilizatorii individuali. Telefoanele inteligente cu infrastructură mobilă LTE (transfer de date de mare viteză) au creat prima platformă de livrare a conţinutului disponibilă în fiecare moment, transformând industria tehnologică şi vieţile a 2 miliarde de utilizatori. Cu supervizare puţină sau deloc din partea autorităţilor de reglementare, companii precum Facebook, Google, Amazon, Alibaba şi Tencent au folosit tehnici obişnuite în propagandă şi jocuri de noroc, cum ar fi notificări constante şi recompense variabile, pentru a încuraja dependenţa psihologică, explică în Project Syndicate Roger McNamee, şi el investitor în companii de tehnologie la începuturile lor – Facebook, Google şi Amazon. Articolul său are titlul ”Drogaţii şi dealerii de social media“. După cum spune chiar el, investitorul a fost mentorul lui Mark Zuckerber, fondatorul Facebook.

    Cealaltă parte întunecată ţine de geopolitică, continuă McNamee. |n Statele Unite, Europa de Vest şi Asia, platformele de internet, în special Facebook, permit celor puternici să-i lovească pe cei fără putere în politică, politică externă şi comerţ. Alegerile şi referendumurile din Europa şi din SUA au demonstrat în repetate rânduri că reţelele sociale automate pot fi exploatate pentru a submina democraţia.
    Referendumul pentru Brexit şi alegerile prezidenţiale din SUA din 2016 au arătat, de asemenea, că Facebook avantajează semnificativ mesajele negative şi le dezavantajează pe cele pozitive. Guvernele autoritare pot folosi Facebook pentru a atrage sprijin public pentru politici represive, aşa cum se întâmplă acum în Myanmar, Cambodgia, Filipine şi în alte părţi. |n unele cazuri, Facebook sprijină aceste guverne, aşa cum face cu clienţii mari.

    Este foarte probabil ca fondatorii Facebook, Google şi ai altor platforme de internet mari să nu fi avut intenţia de a face rău atunci când şi-au adoptat modelele de afaceri. Erau tineri antreprenori, însetaţi de succes. Au consumat ani din viaţa lor construind o audienţă imensă prin reorganizarea lumii online în jurul unui set de aplicaţii mai personalizate, mai practice şi mai uşor de folosit decât predecesorii lor. Şi nu au făcut nicio încercare de a-şi monetiza eforturile decât după ce utilizatorii lor au intrat în năvod. Modelele de afaceri publicitare pe care le-au ales au la bază personalizarea, ceea ce a permis agenţiilor de publicitate să-şi trimită la ţintă mesajele cu o precizie fără precedent.

    Dar apoi a venit smartphone-ul, care a transformat mass-media şi a adus Facebook, Google şi alte câteva companii la controlul fluxului de informaţii către utilizatori. Filtrele care dau utilizatorilor ”ceea ce doresc“ au avut efectul polarizării populaţiilor şi a erodării legitimităţii instituţiilor democratice fundamentale (mai ales presa liberă). Iar automatizarea care a făcut platformele de internet atât de profitabile le-a lăsat vulnerabile la manipularea de către actorii malefici de pretutindeni – şi nu vorbim doar de guvernele autoritare, ostile democraţiei.
    Aceste companii, cu ambiţie şi anvergură globale, înghit economia mondială. |n acest proces, companiile adoptă versiuni ale filosofiei corporative a Facebook – ”mişcă-te rapid şi sparge obstacolele“ – fără a ţine seama de impactul asupra oamenilor, instituţiilor şi democraţiei. O minoritate mare a cetăţenilor din lumea dezvoltată locuieşte în bulele de filtrare create de aceste platforme – realităţi digitale false în care credinţele existente devin mai rigide şi mai extreme.

    În SUA, aproximativ o treime din populaţia adultă a devenit impenetrabilă la idei noi, inclusiv la fapte demonstrabile. Astfel de oameni sunt uşor de manipulat, un concept pe care Tristan Harris, de la Google, unde deţinea postul de Google design ethicist, l-a numit ”hacking de creiere“. Pe Harris, revista The Atlantic l-a descris ca fiind cel mai apropiat lucru de conştiinţă pe care Silicon Valley îl are.  

    Democraţiile occidentale nu sunt pregătite să facă faţă acestei ameninţări. Statele Unite nu dispun de un cadru de reglementare eficient pentru platformele de internet şi nu au voinţa politică de a crea unul. Uniunea Europeană are atât un cadru de reglementare, cât şi voinţa politică necesară, dar niciuna nu este adecvată provocării. Decizia luată recent de Comisia Europeană de a pedepsi Google cu o amendă record de 2,7 miliarde de dolari pentru comportamentul anticoncurenţial a fost bine concepută, dar subdimensionată. Google a atacat decizia cu apel, iar investitorii au ridicat din umeri. Ar putea fi un început bun, dar a fost un start insuficient de puternic.

    Nu trebuie uitat că marile companii de tehnologie, cu valori de piaţă mai mari decât economiile unor ţări, sunt mai interesate de maximizarea profiturilor decât de a-şi dezvolta o conştiinţă socială.

  • Cum a ajuns Disney să pună monopol pe industria de divertisment

    La jumătatea lunii decembrie 2017, Disney a făcut anunţul ce confirma zvonuri apărute încă de la jumătatea anului trecut: achiziţia Fox printr-o tranzacţie cu o valoare de zeci de miliarde de dolari.

    Tranzacţia a pus capăt celor peste cinci decenii de expansiune a mogulului media Rupert Murdoch, în vârstă de 86 de ani, care a transformat un ziar australian pe care l-a moştenit de la tatăl său, la vârsta de 21 de ani, într-un imperiu media şi de divertisment. În cadrul tranzacţiei, Disney va prelua studiourile de film şi televiziune Twentieth Century Fox şi cele 39% din acţiunile furnizorului de televiziune cu plată (pay TV) British Sky Broadcasting Group – BSkyB – din Marea Britanie, deţinute de Rupert Murdoch. În cadrul tranzacţiei, Fox vinde şi televiziunile sale FX şi National Geographic, precum şi compania media Star India.

    Pe bursă, reacţiile au venit imediat după anunţarea tranzacţiei: acţiunile Disney au crescut cu 1,8%, iar cele ale Fox au bifat plusuri de până la 3%.

    Tranzacţia oferă Disney control şi asupra unui catalog uriaş de producţii de succes, precum Star Wars, Avatar, Deadpool şi The Simpsons. După încheierea tranzacţiei, Murdoch rămâne proprietarul Fox News, al postului de sport FS1 şi al Fox Network. Decizia lui Murdoch de a încheia această tranzacţie a fost o surpriză în piaţa de profil, pentru că mulţi se aşteptau ca fiii săi, James şi Lachlan, să moştenească imperiul media.

    Divizia de cinema şi televiziune – inclusiv studiourile 20th Century Fox, reţeaua de televiziune Fox şi postul Fox News – a fost separată de cea care include ziarele şi operaţiunile de publishing ale grupului News Corp. Din grupul media News Corp. fac parte şi publicaţiile americane Wall Street Journal şi New York Post, dar şi ziarele britanice Sunday Times şi The Sun, precum şi editura HarperCollins.

    Un aspect interesant este acela că Fox se afla chiar ea în mijlocul unui proces de achiziţii: compania deţinută de Rupert Murdoch a oferit 15 miliarde de lire sterline pentru achiziţionarea Sky, o reţea britanică de televiziune. Momentan, tranzacţia este analizată de Consiliul Britanic al Concurenţei, iar cei de la Variety scriu că instituţia ar putea bloca afacerea. Există astfel şanse, mai scrie sursa amintită, ca Disney să încerce ulterior o preluare a Sky, deschizând astfel şi mai multe porţi către piaţa europeană.

    Încă de la momentul în care Disney a anunţat că va prelua majoritatea bunurilor deţinute de Murdoch, lumea a început să calculeze care ar putea fi impactul asupra industriei de divertisment.

    Înţelegerea – una dintre cele mai mari din istoria pieţei de profil – plasează bunurile Fox în apropierea valorii de 66 miliarde dolari, fiind incluse aici şi datorii de peste 13,5 miliarde. Cu toate acestea, reprezentanţii Disney se aşteaptă la economii de peste 2 miliarde de dolari după doar 24 de luni de la aprobarea tranzacţiei de către instituţiile abilitate.

    ”Consumatorul nu va beneficia de pe urma acestei tranzacţii“, crede Paul Verna, analist principal al eMarketer. ”Achiziţia are de-a face cu banii încasaţi de familia Murdoch şi de modul în care Disney îşi consolidează imperiul. Nu văd niciun beneficiu pentru cei care consumă producţiile. Mai mult, cred că rezultatul cel mai probabil este o mai mică varietate şi preţuri mai mari, din moment ce reprezintă strângerea conţinutului şi a drepturilor de distribuţie sub un singur acoperiş.“

    CEO-ul Disney, Robert Iger, va rămâne în funcţie până în 2021 pentru a supraveghea integrarea bunurilor conform strategiei deja existente. ”Preluarea acestei colecţii stelare de businessuri de la 21st Century Fox reflectă cererea tot mai mare din partea consumatorilor pentru experienţe de divertisment diverse care sunt mai accesibile decât în trecut“, a declarat Iger celor de la Forbes. ”Suntem onoraţi şi recunoscători că Rupert Murdoch ne-a încredinţat viitorul afacerii pe care a construit-o de-a lungul vieţii, fiind în acelaşi timp entuziasmaţi de oportunitatea extraordinară pe care o avem, şi anume aceea de a mări portofoliul de francize astfel încât să putem îmbunătăţi oferta către consumatori.“

    CEO-ul Disney a mai explicat că afacerea va creşte influenţa internaţională a companiei, atingând pieţe-cheie din jurul lumii.

    Jonathan Cohen, analist principal la compania de marketing tehnologic Amobee, crede că advertiserii vor putea să ţintească şi mai uşor fanii unui anumit gen. Spre exemplu, dacă o agenţie de publicitate vrea să transmită un mesaj pentru fanii genului cu supereroi, variantele sunt nenumărate: spoturi în timpul Agents of S.H.I.E.L.D. pe ABC, spoturi în timpul Legion pe FX sau unele în timpul Runaways pe Hulu – toate fiind deţinute de Disney. În acelaşi timp, cu cât vor vinde mai multă publicitate destinată unui anumit segment, cu atât cei de la Disney vor avea un mai mare interes să producă mai multe seriale sau filme destinate acelor spectatori.

  • Dezastru pentru taximetriştii din Bucureşti. Ce surpriză le pregăteşte Firea companiilor

    “În cadrul întâlnirii, s-a discutat despre beneficiile înfiinţării Companiei Municipale Managementul Transportului Bucureşti SA, iar reprezentanţii taximetriştilor independenţi au salutat iniţiativa Primăriei de a crea prin această companie un dispecerat atât pentru taxi cât şi pentru alte tipuri de transport public. Taximetriştii independenţi şi-au exprimat intenţia de a fi arondaţi la acest dispecerat, precum şi la viitoarea platformă online (aplicaţie) a Companiei Municipale Managementul Transportului Bucuresti, explicând că arondarea la dispeceratul primăriei le oferă garanţia unui cadru legal de funcţionare”, transmite Primăria Capitalei.

    Una dintre propunerile reprezentanţilor taximetriştilor independenţi a fost ca reclamaţiile să se facă numai prin intermediul unui telverde, iar măsurile de sancţionare să fie luate de către Poliţia Locală.

    La finalul anului trecut, regulamentul care reglementează activitatea de taxi în Bucureşti a fost modificată printr-o hotărâre a Consiliului General, printre reglementări fiind obligativitatea ca activitatea de taximetrie sa se faca exclusiv prin intermediul unui dispecerat autorizat. Proiectul privind modificarea şi completarea Regulamentului actual de taximetrie a fost pus de către Primăria Capitalei în dezbatere publică în 19 decembrie şi are termen de consultare până pe 7 februarie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Internetul celor care urăsc restul lumii: unde se ascund rasiştii şi naziştii zilelor noastre

    Reţeaua socială Gab.ai a pornit în august 2016, cu trei luni înainte de alegerile din Statele Unite, iar momentul nu a fost ales întâmplător. Fondată în San Mateo, California, de un fost antreprenor pe nume Andrew Torba, care îl susţinea pe Donald Trump, reţeaua a fost iniţial gândită pentru doar patru oameni. Torba, care la un anumit punct a fost dat afară de la acceleratorul Y Combinator pentru nerespectarea politicilor interne, a devenit frustrat de ceea ce descria drept „monopolul social al celor de stânga“; acest monopol ar fi decis care ştiri merită promovate şi ce poate fi definit ca hărţuire pe internet.

    Un an mai târziu, reţeaua socială Gab.ai are peste 240.000 de utilizatori şi a strâns mai mult de 1 milion de dolari prin crowdfunding. Având ca logo faţa lui Pepe, broasca antropomorfică ce a devenit emblematică pentru mişcarea de extremă dreapta, Gab reprezintă un teren de joacă pentru nazişti, susţinători ai supremaţiei albilor, antifeminişti sau homofobi; chiar şi notificările folosesc un sunet produs parcă de o broască. Dacă o remarcă antisemită, rasistă sau sexistă nu e primul lucru cu care te întâlneşti pe Gab.ai, cu siguranţă va fi al doilea sau al treilea. E un spaţiu sigur pentru oamenii de care noi, ceilalţi, încercăm în mod constant să ne ferim, scriu cei de la Slate.com într-un amplu material dedicat fenomenului.

    Incidentul Charlottesville

    La jumătatea lunii august, oficialităţile statului Virginia au declarat ilegală demonstraţia naţionaliştilor albi Unite the Right (Uniţi dreapta), după ce în urma violenţelor din oraşul Charlottesville cel puţin două persoane au fost rănite. Ulterior, autorităţile din Charlottesville au declarat starea de urgenţă după ciocnirile violente dintre naţionalişti şi manifestanţii antirasism ce au avut loc în cadrul unui marş privind înlăturarea unui monument al unui general din Războiul Civil american din oraşul Charlottesville. O femeie de 32 de ani a murit în timpul evenimentelor violente, după ce un simpatizant naţionalist a intrat intenţionat cu maşina în mulţime, iar doi ofiţeri de poliţie au murit după ce elicopterul în care se aflau s-a prăbuşit la 11 kilometri de Charlottesville.

    Extremiştii au iniţiat acest marş fiind nemulţumiţi de un plan ce priveşte înlăturarea unei statui a generalului Robert Lee din Charlottesville, cel care a fost comandantul forţelor prosclavie din sudul american, în timpul Războiul Civil. Donald Trump a declarat că sunt de condamnat ambele tabere ale protestelor violente din Virginia, ce au lăsat în urmă un mort şi mai mulţi răniţi, afirmând că s-a greşit de ambele părţi; declaraţia sa a stârnit numeroase controverse, fiind acuzat atât de republicani cât şi de democraţi că favorizează grupuri ce ar trebui condamnate fără reţinere.

    Pentru Trump, aceste lucruri nu reprezintă însă nimic nou: în timpul campaniei, el s-a delimitat greu de susţinerea primită din partea lui David Duke, fost lider al grupării Ku Klux Klan şi unul dintre cei mai vocali susţinători ai supremaţiei albilor. „Cred că s-a greşit de ambele părţi“, a afirmat Trump. „Când fac o declaraţie, îmi place să fiu corect. Vreau faptele. Evenimentele tocmai avuseseră loc“, a continuat preşedintele SUA, explicând motivul pentru care a aşteptat două zile pentru a condamna violenţele rasiste din Virginia. „Am urmărit foarte atent evenimentele, mai atent decât mulţi oameni. Aveţi de o parte un grup agresiv şi, de cealaltă parte, tot un grup foarte violent. Nimeni nu a vrut să spună asta”, a continuat preşedintele american. „Cei care răspândesc violenţele în numele bigotismului lovesc în inima Americii. Toţi cei care au acţionat în mod ilegal în Charlottesville şi care au comis violenţe rasiste vor fi traşi la răspundere“, a afirmat Donald Trump, la Casa Albă, citat de Associated Press. Pe 17 august, în săptămâna ce a urmat incidentelor de la Charlottesville, Virginia, Google a exclus Gab.ai de pe lista aplicaţiilor disponibile pe PlayStore.

    Internetul urii
    Gab.ai este însă doar unul dintre refugiile pe care americanii plini de ură le folosesc pentru a-şi împărtăşi crezurile. Aflându-se în pericol de a fi excluşi de pe internet, pe care îl folosiseră ani de zile pentru a se organiza, adepţii supremaţiei albilor şi neonaziştii se îndreaptă acum către dark web, acea parte a internetului pe care majoritatea dintre noi nu o putem accesa sau pur şi simplu nu vrem să o vedem. Limitarea accesului acestor grupuri nu a început însă după evenimentele din Charlottesville: companii precum Airbnb sau Facebook anulau deja evenimente ale unor utilizatori încă de la începutul anului. După ce imaginile din timpul marşului au devenit virale, tot mai multe companii au început să se dezică de mişcările de extremă dreapta.

  • Internetul celor care urăsc restul lumii: unde se ascund rasiştii şi naziştii zilelor noastre

    Reţeaua socială Gab.ai a pornit în august 2016, cu trei luni înainte de alegerile din Statele Unite, iar momentul nu a fost ales întâmplător. Fondată în San Mateo, California, de un fost antreprenor pe nume Andrew Torba, care îl susţinea pe Donald Trump, reţeaua a fost iniţial gândită pentru doar patru oameni. Torba, care la un anumit punct a fost dat afară de la acceleratorul Y Combinator pentru nerespectarea politicilor interne, a devenit frustrat de ceea ce descria drept „monopolul social al celor de stânga“; acest monopol ar fi decis care ştiri merită promovate şi ce poate fi definit ca hărţuire pe internet.

    Un an mai târziu, reţeaua socială Gab.ai are peste 240.000 de utilizatori şi a strâns mai mult de 1 milion de dolari prin crowdfunding. Având ca logo faţa lui Pepe, broasca antropomorfică ce a devenit emblematică pentru mişcarea de extremă dreapta, Gab reprezintă un teren de joacă pentru nazişti, susţinători ai supremaţiei albilor, antifeminişti sau homofobi; chiar şi notificările folosesc un sunet produs parcă de o broască. Dacă o remarcă antisemită, rasistă sau sexistă nu e primul lucru cu care te întâlneşti pe Gab.ai, cu siguranţă va fi al doilea sau al treilea. E un spaţiu sigur pentru oamenii de care noi, ceilalţi, încercăm în mod constant să ne ferim, scriu cei de la Slate.com într-un amplu material dedicat fenomenului.

    Incidentul Charlottesville

    La jumătatea lunii august, oficialităţile statului Virginia au declarat ilegală demonstraţia naţionaliştilor albi Unite the Right (Uniţi dreapta), după ce în urma violenţelor din oraşul Charlottesville cel puţin două persoane au fost rănite. Ulterior, autorităţile din Charlottesville au declarat starea de urgenţă după ciocnirile violente dintre naţionalişti şi manifestanţii antirasism ce au avut loc în cadrul unui marş privind înlăturarea unui monument al unui general din Războiul Civil american din oraşul Charlottesville. O femeie de 32 de ani a murit în timpul evenimentelor violente, după ce un simpatizant naţionalist a intrat intenţionat cu maşina în mulţime, iar doi ofiţeri de poliţie au murit după ce elicopterul în care se aflau s-a prăbuşit la 11 kilometri de Charlottesville.

    Extremiştii au iniţiat acest marş fiind nemulţumiţi de un plan ce priveşte înlăturarea unei statui a generalului Robert Lee din Charlottesville, cel care a fost comandantul forţelor prosclavie din sudul american, în timpul Războiul Civil. Donald Trump a declarat că sunt de condamnat ambele tabere ale protestelor violente din Virginia, ce au lăsat în urmă un mort şi mai mulţi răniţi, afirmând că s-a greşit de ambele părţi; declaraţia sa a stârnit numeroase controverse, fiind acuzat atât de republicani cât şi de democraţi că favorizează grupuri ce ar trebui condamnate fără reţinere.

    Pentru Trump, aceste lucruri nu reprezintă însă nimic nou: în timpul campaniei, el s-a delimitat greu de susţinerea primită din partea lui David Duke, fost lider al grupării Ku Klux Klan şi unul dintre cei mai vocali susţinători ai supremaţiei albilor. „Cred că s-a greşit de ambele părţi“, a afirmat Trump. „Când fac o declaraţie, îmi place să fiu corect. Vreau faptele. Evenimentele tocmai avuseseră loc“, a continuat preşedintele SUA, explicând motivul pentru care a aşteptat două zile pentru a condamna violenţele rasiste din Virginia. „Am urmărit foarte atent evenimentele, mai atent decât mulţi oameni. Aveţi de o parte un grup agresiv şi, de cealaltă parte, tot un grup foarte violent. Nimeni nu a vrut să spună asta”, a continuat preşedintele american. „Cei care răspândesc violenţele în numele bigotismului lovesc în inima Americii. Toţi cei care au acţionat în mod ilegal în Charlottesville şi care au comis violenţe rasiste vor fi traşi la răspundere“, a afirmat Donald Trump, la Casa Albă, citat de Associated Press. Pe 17 august, în săptămâna ce a urmat incidentelor de la Charlottesville, Virginia, Google a exclus Gab.ai de pe lista aplicaţiilor disponibile pe PlayStore.

    Internetul urii
    Gab.ai este însă doar unul dintre refugiile pe care americanii plini de ură le folosesc pentru a-şi împărtăşi crezurile. Aflându-se în pericol de a fi excluşi de pe internet, pe care îl folosiseră ani de zile pentru a se organiza, adepţii supremaţiei albilor şi neonaziştii se îndreaptă acum către dark web, acea parte a internetului pe care majoritatea dintre noi nu o putem accesa sau pur şi simplu nu vrem să o vedem. Limitarea accesului acestor grupuri nu a început însă după evenimentele din Charlottesville: companii precum Airbnb sau Facebook anulau deja evenimente ale unor utilizatori încă de la începutul anului. După ce imaginile din timpul marşului au devenit virale, tot mai multe companii au început să se dezică de mişcările de extremă dreapta.

  • Cronică TV: Taboo cu un Tom Hardy nervos şi cu o pălărie mare

    În Taboo, actorul britanic joacă rolul lui James Keziah Delaney, „un om nervos cu o pălărie mare”, după cum îl descriu cei de la Entertainment Weekly. Trecând de prima impresie, aflăm că personajul este unul mult mai complex de atât, care ascunde secrete întunecate şi îşi maschează bine intenţiile.

    Delaney, dispărut timp de 10 ani în Africa, se întoarce acasă atunci când tatăl său moare în mod misterios. El revine pentru a reconstrui compania tatălui său şi pentru a o transforma într-un imperiu în domeniul transporturilor. Pentru a face acest lucru, Delaney se foloseşte de o bucată de teren deţinută în Statele Unite; respectivul teren, devenit „poartă de acces” către Lumea Nouă, este biletul său către prosperitate. De aici povestea se complică, iar Delaney intră în război atât cu guvernul britanic, cât şi cu diverse companii care vor să transporte produse către cele două Americi.

    Hardy nu este străin de rolurile de televiziune: el a mai interpretat partitura unui gangster evreu în serialul britanic Peaky Blinders, care s-a bucurat de un succes moderat. Taboo este însă o producţie de cu totul alte dimensiuni, cu un buget de peste 11 milioane de euro – impresionant, având în vedere că vorbim de o miniserie cu doar opt episoade. Şi dacă tot am ajuns la buget, e important de spus că Hardy, servind ca scenarist, producător şi actor principal, a pierdut peste 2 milioane de euro în acest proiect. Motivul pentru care Taboo nu s-a bucurat (încă) de prea mult succes este, cred, povestea destul de complicată. Şi nu doar faptul că este complicată reprezintă o problemă; comentariul unui telespectator pe site‑ul IMDB este relevant în acest sens: „Am urmărit primele trei episoade din Taboo şi încerc să-mi dau seama despre ce este vorba”. Nu cred că persoana în cauză a urmărit totuşi cu foarte mare atenţie cele trei episoade, dar firul narativ este într-adevăr destul de alambicat.

    Numărul celor care au urmărit serialul în Marea Britanie a scăzut săptămână de săptămână, atingând un minim de 3,9 milioane în timpul celui de-al treilea episod. Surse din BBC spun că Hardy va reuşi totuşi să îşi recupereze investiţia în timp, după ce serialul va ajunge pe DVD şi la serviciile de streaming. Difuzat iniţial în Statele Unite şi Marea Britanie, Taboo a fost recent cumpărat de televiziuni din Spania, Portugalia şi Rusia.

    Din punct de vedere tehnic, serialul este impecabil realizat; atmosfera este sumbră şi extrem de violentă, iar personajele propuse completează excelent firul acţiunii. Este un serial pe care îl recomand nu doar pentru interpretarea lui Tom Hardy, ci şi pentru că este genul de dramă istorică pe care o întâlnim destul de rar în peisajul TV de astăzi.

  • RCS&RDS atacă monopolul italienilor de la Enel în Bucureşti: cât ar costa factura la energie pentru un apartament dacă se schimbă furnizorul

    RCS&RDS, operatorul telecom controlat de omul de afaceri Zoltan Teszari, încearcă să fisureze monopolul italienilor de la Enel pe piaţa furnizării de energie către clienţii casnici din regiunea Muntenia Sud, lansând primele oferte în acest domeniu.

    RCS&RDS promite facturi cu 10% mai mici, potrivit calculelor ZF, în încercarea de a-şi găsi locul într-o zonă cu mai bine de 1,1 milioane de clienţi. Oferta este valabilă însă numai până pe 31 martie, clientul neavând nicio garanţie privind modul în care îi vor varia costurile după acest moment. Mai mult, odată ce un consumator alege să treacă în piaţa liberă a energiei, el nu mai poate reveni la tarifele reglementate de care mai beneficiază până în 2017. RCS&RDS nu precizează ce se întâmplă cu factura după data de 31 martie. Totodată, compania nu include anumite costuri în factură, dar, la fel, nu precizează ce se întâmplă după data de valabilitate a ofertei.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro