BusinessMagazin

Tag: moneda unica

  • Eurobarometru: Încrederea în euro a atins cel mai ridicat nivel din istorie în cele 19 state care folosesc moneda unică

    Încrederea în euro a ajuns la cote istorice, potrivit ultimului Eurobarometru, care arată că mai mult de 3 din 4 cetăţenii din zona euro consideră că moneda unică este benefică pentru Uniune, acesta fiind cel mai puternic sprijin înregistrat de la începerea sondajelor, în 2002.

    Astfel, 76% din respondenţi consideră că moneda unică este benefică, procent în creştere cu 2 puncte faţă de nivelurile record înregistrate deja anul trecut.

    De asemenea, o majoritate de 65 % din cetăţenii din zona euro consideră că moneda euro este benefică pentru propria lor ţară: aceasta este, de asemenea, cea mai mare cifră înregistrată până acum.

    Moneda comună este susţinută de majoritatea cetăţenilor din toate cele 19 state membre ale zonei euro.

    „După aproape 28 de ani de la semnarea Tratatului de la Maastricht, rămân convins că aceasta a fost semnătura mea cea mai importantă. Moneda euro, introdusă acum 20 de ani, a devenit un simbol al unităţii, al suveranităţii şi al stabilităţii. Am depus eforturi susţinute în ultimii cinci ani pentru ca Europa să depăşească criza, pentru a garanta faptul că locurile de muncă, creşterea şi investiţiile aduc beneficii tuturor europenilor şi pentru a consolida şi mai mult uniunea economică şi monetară europeană”, a spus Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene.

    La rândul lui, Pierre Moscovici, comisarul pentru afaceri economice şi financiare, impozitare şi vamă, a declarant că integritatea monedei unice nu mai este de mult în pericol. ”Moneda euro este una dintre cele mai mari reuşite europene şi a adus beneficii concrete atât gospodăriilor europene, cât şi întreprinderilor şi guvernelor”.

    În prezent, 340 de milioane de europeni din 19 state membre folosesc moneda euro, iar aproximativ 60 de ţări din întreaga lume îşi leagă, într-un fel sau altul, monedele lor de moneda euro.

     

  • Eurobarometru: Încrederea în euro a atins cel mai ridicat nivel din istorie în cele 19 state care folosesc moneda unică

    Încrederea în euro a ajuns la cote istorice, potrivit ultimului Eurobarometru, care arată că mai mult de 3 din 4 cetăţenii din zona euro consideră că moneda unică este benefică pentru Uniune, acesta fiind cel mai puternic sprijin înregistrat de la începerea sondajelor, în 2002.

    Astfel, 76% din respondenţi consideră că moneda unică este benefică, procent în creştere cu 2 puncte faţă de nivelurile record înregistrate deja anul trecut.

    De asemenea, o majoritate de 65 % din cetăţenii din zona euro consideră că moneda euro este benefică pentru propria lor ţară: aceasta este, de asemenea, cea mai mare cifră înregistrată până acum.

    Moneda comună este susţinută de majoritatea cetăţenilor din toate cele 19 state membre ale zonei euro.

    „După aproape 28 de ani de la semnarea Tratatului de la Maastricht, rămân convins că aceasta a fost semnătura mea cea mai importantă. Moneda euro, introdusă acum 20 de ani, a devenit un simbol al unităţii, al suveranităţii şi al stabilităţii. Am depus eforturi susţinute în ultimii cinci ani pentru ca Europa să depăşească criza, pentru a garanta faptul că locurile de muncă, creşterea şi investiţiile aduc beneficii tuturor europenilor şi pentru a consolida şi mai mult uniunea economică şi monetară europeană”, a spus Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene.

    La rândul lui, Pierre Moscovici, comisarul pentru afaceri economice şi financiare, impozitare şi vamă, a declarant că integritatea monedei unice nu mai este de mult în pericol. ”Moneda euro este una dintre cele mai mari reuşite europene şi a adus beneficii concrete atât gospodăriilor europene, cât şi întreprinderilor şi guvernelor”.

    În prezent, 340 de milioane de europeni din 19 state membre folosesc moneda euro, iar aproximativ 60 de ţări din întreaga lume îşi leagă, într-un fel sau altul, monedele lor de moneda euro.

     

  • INTERZIS la moneda unică… Un influent politician din partidul lui Merkel se opune admiterii României în zona euro

    “Nu vrem o altă dezbatere şi noi jonglerii. Nu vrem extinderea zonei euro prin includerea unor ţări precum Bulgaria şi România”, a afirmat miercuri Markus Söder, membru al Uniunii Creştin-Sociale (CSU), filiala bavareză a Uniunii Creştin-Democrate (CDU), partidul cancelarului Angela Merkel.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
     

  • Euro, la un nou MAXIM ISTORIC. La cât a fost cotată moneda unică de BNR

    Pe piaţa valutară interbancară moneda europeană a oscilat luni între 4,6654 şi 4,6670 lei.

    Indicele ROBOR la trei luni, în funcţie de care se calculează costul creditelor în lei cu dobânda variabilă, a scăzut uşor, luni, la 1,98%, de la 1,99%, cât a fost cotat vineri, 19 ianuarie.

    Indicele la şase luni, utilizat în calculul dobânzilor la creditele ipotecare, a scăzut la 2,22%, de la 2,23%.

    Indicele ROBOR la nouă luni, care reprezintă rata dobânzii plătită la creditele în lei atrase de către băncile comerciale de la alte bănci comerciale pentru o perioadă de nouă luni, a rămas stabil, la 2,32%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce trebuie să facă România pentru a adopta moneda unică

    Business Magazin vă propune o incursiune în statisticile băncii centrale care arată – într-un limbaj pretenţios, dar pe care vom încerca să-l explicăm – unde suntem noi, românii, faţă de locul în care se află clubul select al ţărilor care au moneda euro. În esenţă, teza bancherilor centrali este că mai întâi trebuie ca noi ”să ne facem bine“, pentru a ne integra în acel club, şi abia apoi să aşteptăm unele beneficii de pe urma integrării. Deocamdată, ”avem colesterolul 500, nu suntem antrenaţi, nu ştim încotro alergăm, dar pretindem să jucăm în Champions League, cot la cot cu campionii europeni“, au arătat reprezentanţii băncii centrale la seminarul EU-COFILE, organizat recent la Sinaia de BNR, Asociaţia Română a Băncilor (ARB) şi Alpha Bank. Ei au precizat că opiniile astfel prezentate nu angajează în niciun fel Banca Naţională, ci sunt consideraţii personale, pe care le exprimă ca economişti.

    Trebuie precizat că aceşti economişti nu au avut un ton de reproş sau de dojană la adresa românilor, nici ca populaţie, nici măcar la adresa clasei politice sau a elitelor, chiar şi atunci când au arătat cele mai ample decalaje dintre România şi zona euro. Ei şi-au propus doar să prezinte un tablou de bord al României actuale, pentru a-l compara cu cel al zonei euro actuale şi pentru a evidenţia, astfel, ce este de făcut pentru ca adoptarea monedei euro ”să nu ne sufoce“.

    Statisticile BNR arată că între bogătaşii ţării şi cei mai săraci oameni, în România, se înregistrează decalaje de o asemenea magnitudine încât românii avuţi sunt de opt ori mai bogaţi decât cei năpăstuiţi. Acest ”opt“ este cea mai mare cifră din Europa, unde decalajul bogaţi versus săraci nu trece decât foarte rar de cifra cinci.

    Alt decalaj este dat de raportul dintre veniturile celor din capitală şi veniturile oamenilor din restul acelei ţări. Şi aici România se regăseşte printre ţările cu cele mai mari prăpăstii sociale. Concret, în zona Bucureşti-Ilfov Produsul Intern Brut pe cap de locuitor (”PIB/capita“) este de 3-4 ori mai mare decât în provincie (pentru comparaţie, în Germania este invers, adică provincia are venituri pe cap de locuitor mai mari decât capitala). Deficite similare cu ale României – capitală versus provincie – se mai întâlnesc doar în Slovacia. ”România este segregată: 12% din populaţie are PIB/capita în termenii parităţii puterii de cumpărare de 128% din media zonei euro, în timp ce 88% din populaţie are 44% din această medie“, au arătat reprezentanţii BNR.

    ATENŢIE LA BUGETE!

    Dezordinea din ograda românilor se regăseşte şi în bugetul familiilor, dar şi (mai ales) în bugetul statului. Pe scurt, cheltuim mai mult decât producem, lucru care în terminologia BNR se traduce în deficitele de cont curent şi bugetar. În plus, consumăm din import mai mult decât producem în plan intern, lucru care înseamnă ”deficitul balanţei comerciale“.

    Dacă o gospodărie cheltuieşte mai mult decât încasează şi – cheltuind – consumă mai mult decât produce, rezultatul nu poate fi altul decât că intră într-o criză de bani şi că se află într-o îndatorare tot mai greu de suportat. Sau, în termenii BNR, având – simultan – şi un ”deficit al contului curent“, şi un ”deficit bugetar“, şi un ”deficit al balanţei comerciale“, nu putem să ne aşteptăm la nimic bun. Pentru comparaţie, gospodăriile din zona euro – pe medie, desigur – nici nu cheltuiesc mai mult decât încasează, nici nu consumă mai mult decât produc. Ce trebuie să facem noi, românii, pentru a ne alinia în clubul euro este, aşadar, evident.

    Important este că toate aceste deficite (de cont curent, de buget şi de balanţă comercială) conduc la deprecierea leului, la supraîndatorarea ţării, la supraîncălzirea economiei (că ”ne comportăm ca o maşină care turează motoarele la maximum, dar nu are tracţiune“) şi, în final, la îndepărtarea României faţă de moneda euro.

    Faţă de aceste decalaje, discursul băncii centrale este puţin diferit în raport cu tezele altor organizaţii. Concret, potrivit bancherilor centrali, este necesar ca fiecare român, în ograda şi în bugetul lui, în satul/oraşul lui, să îşi echilibreze finanţele şi abia apoi să aştepte de la clasa politică sau de la administraţia de stat o astfel de corecţie. Îndeobşte, românii aşteaptă ca administraţia să-şi corecteze deficitele şi abia apoi gopodăriile să urmeze acest exemplu, local sau naţional.

    Într-una dintre prezentările bancherilor centrali s-a arătat că deficitul balanţei comerciale a fost de 8 miliarde de euro, iar explicaţia a fost nu doar aceea că importăm cu 8 miliarde de euro mai mult decât exportăm, ci şi că oferta internă a fost depăşită cu 8 miliarde de euro de cererea internă, lucru care a început deja să se vadă şi în cursul valutar (ceea ce ar trebui să ne pună în alertă).

  • Curs BNR: Leul creşte faţă de euro şi depreciază faţă de dolarul american

    Moneda naţională a crescut în faţa euro, cotaţia BNR fiind de 4,5627 de lei pentru un euro, comparativ cu 4,5654 lei, cât a fost cotat vineri.

    Leul s-a depreciat faţă de moneda americană, care a ajuns la 4,2418 de lei, comparativ cu 4,2396 de lei, cât a fost cotată vineri.

     

  • Curs BNR: Leul creşte faţă de euro şi depreciază faţă de dolarul american

    Moneda naţională a crescut în faţa euro, cotaţia BNR fiind de 4,5627 de lei pentru un euro, comparativ cu 4,5654 lei, cât a fost cotat vineri.

    Leul s-a depreciat faţă de moneda americană, care a ajuns la 4,2418 de lei, comparativ cu 4,2396 de lei, cât a fost cotată vineri.

     

  • Au mai rămas cinci ani până când România va adopta euro. Cum reducem decalajele legate de nivelul de trai

    ÎNAINTE DE ADOPTAREA PROPRIU-ZISĂ A EURO, ŢĂRILE CANDIDATE TREBUIE SĂ TREACĂ PRINTR-O PERIOADĂ INTERMEDIARĂ DE CEL PUŢIN DOI ANI, denumită mecanismul de schimb valutar (ERM II), interval în care va fi testată stabilitatea monedei naţionale.

    cinci ani trec repede, s-ar putea spune. Dar decalajele care ne despart de ţările din zona euro sunt destul de mari, aşa că drumul spre euro va fi cu siguranţă o cursă cu obstacole. Avem în faţă un drum „lung şi dificil„ până la adoptarea euro, spunea recent chiar guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Trecerea la euro a fost până acum o ţintă mişcătoare. Iniţial, obiectivul a fost 2014. Ulterior, s-a profilat momentul ianuarie 2015 pentru trecerea efectivă la moneda unică europeană. Apoi, a urmat o perioadă „fără ţintă„. Iar acum obiectivul anunţat de guvern este 1 ianuarie 2019. Moment la care vor fi trecut deja două decenii de când euro a fost cotat pentru prima oară la Bucureşti, în 1999, la un curs de 13.000 de lei vechi (echivalentul a 1,3 lei în prezent).

    Adoptarea euro este şi marea ambiţie a guvernatorului Mugur Isărescu, aflat în fruntea BNR de aproape un sfert de secol. Trecerea la moneda unică europeană ar reprezenta al doilea obiectiv important atins de guvernatorul Isărescu, după ce denominarea şi trecerea la regimul de ţintire a inflaţiei în 2005 au marcat stabilizarea leului după 15 ani de tranziţie dură, timp în care inflaţia a fost galopantă, iar cursul valutar a avut mai multe episoade de depreciere abruptă. În anul 2000 Isărescu a susţinut, din poziţia de premier, strategia de la Snagov – un plan pe şapte ani, a cărui ţintă finală era integrarea în Uniunea Europeană (UE). Şi integrarea s-a produs în 2007. Trecerea la euro în acest an ar fi încheiat un alt ciclu de şapte ani şi ar fi marcat integrarea completă în structura Uniunii Europene. Dar n-a fost să fie aşa…

    Criza financiară şi economică internaţională a schimbat multe din paradigmele adoptării monedei unice. Turbulenţele care au zguduit economiile emergente în anii de criză au lăsat loc pentru dezbateri aprinse privind oportunitatea adoptării mai rapide a euro de către membrii Uniunii care nu au făcut deocamdată acest pas. Cei mai mari membri estici ai Uniunii Europene, Polonia, Cehia şi Ungaria, şi-au încetinit pregătirile pentru trecerea la euro. Totodată, apetitul de a accepta alte economii mai slabe în Club este destul de redus.

    Extinderea crizei datoriilor din Grecia în Irlanda, Portugalia sau Spania, ţări mai puţin competitive, a subliniat dezavantajele apartenenţei la euro pentru ţările care nu sunt pregătite şi necesitatea unor reforme profunde. Zona euro poate să fie o „cutie neagră„ dacă intrăm nepregătiţi. Iar a considera zona euro ca un fel de panaceu este periculos, spunea în plină criză economică, în urmă cu patru ani, guvernatorul BNR.

    Recent, Isărescu a mărturisit în faţa parlamentarilor (când a fost avizat pentru al cincilea mandat de guvernator al băncii centrale) că este nevoit să opteze pentru aderarea la zona euro în următorii ani, întrucât nu îl ajută vârsta să mai creadă în decenii. El a sugerat astfel, implicit, că doreşte adoptarea euro sub mandatul său. „Sunt forţat să fiu optimist şi să fiu angajat în acest obiectiv, care este extrem de ambiţios, dar care se poate încă atinge. În opinia BNR obiectivul este ambiţios, dar încă fezabil. Este un drum lung şi anevoios. Cu alte cuvinte, această ţintă ar trebui să fie acoperită cu un parcurs cu obiective intermediare, cu lucruri mult mai concrete, şi BNR lucrează la aceste chestiuni„, a arătat Isărescu.
    Ultimele state care au aderat la euro sunt Slovenia (2007), Cipru (2008), Malta (2008), Slovacia (2009), Estonia (2011) şi Letonia (2014). Toate cele 12 ţări care au aderat la UE din 2004 sunt obligate prin tratat să adopte euro, dar trebuie mai întâi să îndeplinească mai multe criterii, astfel încât termenul este flexibil. Adoptarea euro rămâne singurul calendar cu repere clare pentru realizarea reformelor necesare pentru modernizarea economiei României, după punctarea altor două borne importante: aderarea la NATO în 2004 şi integrarea în UE în 2007.

    „Ţintă ambiţioasă„ – aşa caracterizează majoritatea analiştilor obiectivul anunţat de guvern. De altfel, cei mai mulţi analişti au spus în ultimul an că văd probabil anul 2021 pentru adoptarea euro, având în vedere stadiul reformelor structurale şi fundamentele economice care nu permit recuperarea decalajelor într-un orizont de timp mai scurt. Dar stabilirea unei ţinte de aderare la zona euro poate avea efecte benefice dacă va deveni o ancoră pentru implementarea reformelor structurale, care au fost tergiversate până acum, dacă va acţiona ca un catalizator pentru politici coerente şi consistente, au spus analiştii.

    Este adevărat că la criteriile nominale de la Maastricht  – care vizează indicatori precum inflaţia, dobânzile, stabilitatea cursului de schimb, deficitul bugetar şi datoria publică – stăm destul de bine. Înainte de a intra în zona euro, o ţară trebuie să aibă un deficit bugetar sub 3% din PIB, datoria publică trebuie limitată sub 60% din PIB, iar inflaţia să nu depăşească cu 1,5% media celor mai performante ţări din zona euro. Ţările candidate trebuie să treacă printr-o perioadă intermediară de cel puţin doi ani, denumită mecanismul de schimb valutar (ERM II), interval în care va fi testată stabilitatea monedei naţionale. Astfel, cursul trebuie să rămână într-un interval de variaţie de plus/minus 15% faţă de un nivel central agreat.
    România ar fi pregătită, teoretic, chiar din vara acestui an să intre în anticamera zonei euro (ERM II). Dar îndeplinirea acestor criterii nominale a devenit o condiţie necesară, însă nu şi suficientă pentru trecerea la euro. Această cutumă nu mai stă în picioare cu toate problemele din zona euro. A gândi numai în termeni de inflaţie, deficit bugetar, datorie publică, diferenţial de dobânzi sau volatilitatea cursului pare superficial, insuficient. Atenţia s-a concentrat în ultimii ani mai mult pe convergenţa reală.

    Iar România are mult de recuperat la „categoria grea„ – convergenţă reală. Adică trebuie să reducem decalajele legate de nivelul de trai. Una dintre cele mai importante probleme legate de adoptarea euro este PIB-ul redus pe cap de locuitor, aflat la jumătate din media UE. Şi fără o creştere economică de 4-5%, ţinta 2019 nu se poate materializa. Pentru ca nivelul PIB/locuitor să ajungă la circa 60% din media UE ar fi necesari 10 ani cu un diferenţial de creştere economică de 2 puncte procentuale pe an în favoarea României, şapte ani cu un diferenţial de 3 puncte procentuale pe an sau cinci ani cu un diferenţial de 4 puncte procentuale pe an faţă de media UE, după cum a estimat guvernatorul BNR.

    Anul trecut economia a crescut cu 3,5%, depăşind cele mai optimiste estimări. A fost cea mai bună evoluţie a economiei din ultimii cinci ani, iar la nivelul blocului comunitar România a fost pe locul doi. Pe ansamblul anului 2013, economia zonei euro s-a contractat cu 0,4%, în timp ce PIB-ul UE a urcat cu 0,1%. Pentru 2014 analiştii văd posibilă o repetare a performanţei economice de anul trecut.

    Şi mai e ceva: intrarea într-un bloc monetar înseamnă nu doar un alt nivel de dezvoltare, ci şi un nivel de omogenitate a economiei şi a societăţii care se atinge mai greu într-o economie mai mare. Adică Bucureştiul şi zona Ilfov ar putea intra imediat în zona euro din punctul de vedere al dezvoltării, dar trebuie să intre toată România, după cum spune Isărescu.
    Cu mai bine de o treime din depozitele populaţiei şi ale companiilor constituite în euro, cu 60% din împrumuturi date în moneda unică europeană şi multe preţuri – de la servicii de telefonie până la autoturisme sau imobile – calculate şi exprimate tot în euro, economia românească a început deja sa facă paşi de trecere la moneda unică. În aceste condiţii, acceptarea monedei unice ca monedă de tranzacţie nu ar trebui să ridice mari probleme.

  • Zona euro? Mai discutăm peste doi ani

    România îndeplineşte trei criterii de convergenţă nominală din cinci (ponderea în PIB a datoriei publice şi a deficitului bugetar, ratele dobânzilor pe termen lung) şi nu îndeplineşte pe celelalte două (inflaţia medie în ultimele 12 luni a fost de 2,1%, peste referinţa corespunzătoare a zonei euro de 1,7%, iar în privinţa stabilităţii cursului, leul s-a depreciat cu 1,9% faţă de euro în ultimii doi ani). CE va emite următoarea evaluare în 2016.

    Lucian Anghel, preşedintele BVB, aprecia recent că anunţul oficial privind fixarea datei de 1 ianuarie 2019 ca ţintă pentru aderarea la zona euro, inclus de Guvern în Programul de convergenţă înaintat CE pentru perioada 2014-2017, este cel mai important anunţ economic de anul acesta şi că aderarea la euro ar trebui să devină proiect naţional. Programul reafirmă angajamentul ţării de a se încadra începând din 2015 într-un deficit structural de 1% din PIB, conform tratatului fiscal european, în timp ce deficitul bugetar ar urma să se situeze sub 2% din PIB tot începând din 2015. Atât guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, cât şi viceguvernatorul Cristian Popa au insistat însă că aderarea la euro presupune un consens politic şi social larg, pentru că România nu poate intra în zona euro decât dacă este pregătită să facă faţă rigorilor pieţei unice.

    După economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, PIB ar trebui să crească timp de 9-10 ani cu 2% peste media UE pentru a ajunge de la un PIB per capita de 52% din media europeană, cât avea anul trecut, la 60% din media UE, cât avea Letonia, unul dintre cele mai sărace ţări intrate în zona euro (la 1 ianuarie 2014). O analiză recentă a BNR arată, de asemenea, că un indicator relevant pentru convergenţa reală, productivitatea muncii, ne situează nu numai în urma UE15 (productivitatea în România era anul trecut de cca 49% din media UE15), ci şi a celor 9 state din Est membre ale UE (productivitatea în România era anul trecut de cca 49% din media UE9).

  • Ce poate face o prognoză economică bună

    Pentru 2014, Banca Centrală Europeană a ameliorat recent estimările de creştere a PIB, la 1,2% (respectiv 1,5% pentru 2015 şi 1,8% în 2016), în condiţiile unor estimări de inflaţie de 1% pentru 2014, 1,3% în 2015 şi 1,5% în 2016.

    Ca de obicei, pieţele financiare s-au uitat doar la cifra macro şi nu la detalii (unul fiind acela că şomajul nu este anticipat să coboare sub 11% nici până în 2016) şi au salutat-o cu cel mai puternic euro din ultimii doi ani şi jumătate, la 1,3915 dolari/euro la 7 martie – suficient pentru a alerta BCE, ai cărei oficiali şi-au exprimat deja dezaprobarea, arătând că aprecierea monedei unice afectează atât economia zonei euro, cât şi perspectiva de inflaţie a acesteia.