BusinessMagazin

Tag: Mohamad Murad

  • Un plan pentru hotelul meu

    In mentalul colectiv, un proprietar de ferma de pasari poate ca
    e bogat, dar un proprietar de hotel e cu siguranta bogat, iar multi
    dintre oamenii de afaceri isi doresc asta pentru imaginea lor.” Era
    comentariul unui sociolog chestionat de BUSINESS Magazin in 2007,
    pentru articolul “Am hotelul meu”. Articolul incerca la momentul
    respectiv sa raspunda la intrebarea de ce foarte multi oameni de
    afaceri locali, venind din domenii fara legatura cu industria
    ospitalitatii, alegeau sa investeasca intr-un hotel.

    Inca de la momentul respectiv, consultantii hotelieri atrageau
    atentia ca 70% dintre aceste proiecte sunt facute “dupa ureche” si
    ca asta se va vedea la un moment dat in faptul ca afacerea nu va
    rezista intr-o piata competitiva sau intr-un context mai dificil al
    pietei. Paul Marasoiu, director al companiei de consultanta Peacock
    Hotel Management, povestea inca din urma cu trei – patru ani ca
    intalnise numeroase cazuri in care proprietarii au venit sa ceara
    consultanta pentru constructia unui hotel, in conditiile in care
    structura era deja ridicata si definita, dar fara posibilitatea de
    a acoperi functiunile necesare unui hotel. In toamna lui 2009,
    Marasoiu considera ca semnalele de alarma trase in urma cu cativa
    ani s-au simtit prea tarziu si ca deciziile gresite de investitii
    abia acum se vad.

    Ionut Negoita a decis in luna iulie a acestui an sa treaca in
    conservare 300 de camere din cele 1.500 ale hotelului Rin Grand. La
    Iasi, hotelul Europa al omului de afaceri George Ionescu lucreaza
    la 15% din capacitate. Mohamad Murad intentiona sa lanseze doua
    hoteluri de mici dimensiuni in 2009 si pana la urma le-a facut
    aparthoteluri. Aproape toate hotelurile au renuntat la o parte din
    angajati, pana la 50%, dupa cum spun proprietarii. Multi
    investitori, atat straini, cat si romani, au blocat in dezvoltare
    zeci de proiecte hoteliere in Bucuresti si in tara, cautand
    parteneri, in special financiari, pentru continuarea lor – este
    cazul hotelului Calderon din Bucuresti sau al hotelului Neptun din
    statiunea omonima, detinut de omul de afaceri Gabriel
    Popoviciu.

    Alin Burcea, proprietarul agentiei de turism Paralela45, nu
    reuseste de mai bine de jumatate de an sa vanda hotelul Stil din
    Bucuresti, pe care abia l-a cumparat anul trecut cu 3,5 milioane de
    euro. La fel si proprietarul Unita Turism, Josef Goschy, care a
    scos la vanzare sase hoteluri si cea mai buna oferta pe care a
    primit-o a fost de 5 milioane de euro pentru un pachet care
    cuprindea patru hoteluri (in total, peste 500 de camere). “Nu pot
    sa vand pe mai putin decat am cumparat”, spune Goschy, care a
    apelat pentru prima data in viata lui la un consultant, pentru a-l
    pune la curent cu valoarea actuala a proprietatilor sale.

  • Cel mai mare hotelier din Romania

    Cele opt decenii de viata ale lui Josef Goschy sunt demne de scenariul unui serial gen „Dinastia“ sau „Familia Guldenburg“: aventura tineretii petrecuta in strainatate, un nou inceput la o varsta la care altii se gandesc la retragere, daca n-au facut-o deja, cei trei nepoti care se pregatesc sa preia conducerea imperiului hotelier.

    Genericul curge pe imaginea unei case albe, elegante, situata pe o strada linistita de langa Parcul Trandafirilor din Timisoara. Lui Goschy, postura de sef de dinastie i se asorteaza de minune cu cei doi metri inaltime, coama carunta si alura impecabila.

    La sfarsit de ianuarie, omul de afaceri urma sa plece la mare, pentru a-si vizita cea mai noua proprietate, complexul hotelier Amfiteatru-Panoramic-Belvedere din Olimp, pe care l-a castigat la sfarsitul lui 2007, platind 22 de milioane de euro.

    „Tremuram de emotie si nici nu indrazneam sa ma uit in jurul meu“, isi amintes te Goschy momentele de la licitatia din 18 decembrie, cand AVAS a scos la vanzare cu strigare complexul din Olimp. Insa dupa ce atat Goschy, cat si principalul sau rival din cadrul licitatiei, adjunctul omului de afaceri Mohamad Murad (unul dintre cei mai cunoscuti investitori de pe litoral), au ridicat cate o data cartonasul, oferind cate doua milioane de euro in plus fata de pretul de pornire al licitatiei, a vazut cu coada ochiului cum „omul lui Mohamad“ a vorbit la telefon cam cinci minute.

    „Cand a terminat de vorbit, a venit si m-a felicitat: grupul Majestic se retragea din licitatie“, continua Josef Goschy, amintindu-si ca a castigat gratie unui noroc nesperat – a avut numarul unu in licitatie (regulamentul licitatiilor cu strigare spune ca, la oferte egale, se castiga in ordinea cumpararii caietului de sarcini).

    Goschy crede ca ar fi castigat aproape sigur licitatia, chiar daca Murad mergea mai departe: „Eram pregatit sa dau mult- mult pe aceste hoteluri“, insista el. Desi nu vrea sa spuna cati bani pregatise, accepta ca ar fi putut ajunge chiar la dublu (pretul de pornire pentru cele trei hoteluri fiind de 20 de milioane de euro).

    Nu numai cartonasul cu numarul 1 i-a purtat noroc. Faptul ca a trebuit sa pluseze cu doar doua milioane pentru a castiga s-a datorat altui noroc: reprezentantii SIF Transilvania, societatea de investitii care detine pachetul minoritar al Olimp Estival SA (proprietarul celor trei hoteluri), venisera la licitatie gata si ei sa dea oricat de mult; au fost opriti insa la intrarea in licitatie de faptul ca sunt actionari la o serie de firme cu datorii la stat.

    „Este vorba de niste datorii pe care nu le puteam controla, in unele firme nefiind actionari majoritari“, comenteaza Florian Firu, directorul adjunct al societatii de investitii. Firu accepta ca ar fi mers departe cu suma oferita: „Am pastrat acest pachet la Olimp Estival atatia ani in care complexul a fost total neprofitabil, sperand ca intr-o zi va intra in portofoliul nostru. Acum este prea tarziu“.

    Daca nu au castigat complexul, cei de la SIF Transilvania mai au insa un avantaj asupra lui Josef Goschy: pachetul minoritar, pe care omul de afaceri doreste sa il cumpere. „Vom accepta, desigur, sa intram in negocieri pentru acest pachet de actiuni si vom vedea daca il vom vinde sau nu“, spune Firu.

    De ce ar vrea Goschy pachetul minoritar? Pentru ca omul de afaceri a urmarit mereu sa fie unicul proprietar al portofoliului sau de active hoteliere. „Nu ma asociez cu nimeni, nu am nimic de impartit cu nimeni, sunt proprietarul tuturor hotelurilor mele si eu iau toate deciziile“, isi expune omul de afaceri filozofia dupa care s-a orientat intodeauna.

    Planul lui Josef Goschy este ca, dupa ce ii va fi convins pe cei de la SIF Transilvania sa ii vanda pachetul minoritar, sa includa si cele trei hoteluri de la mare in portofoliul efectiv al Unita Turism, societatea de turism pe care o controleaza. Unita Turism ar detine astfel toate cele 23 de hoteluri ale omului de afaceri, plus cele trei achizitionate anul trecut. Asadar, 26 de hoteluri, totalizand 3.500 de camere si valorand peste 350 de milioane de euro dupa cum citeste Goschy dintr-un registru stufos de pe biroul sau.

    „Valoarea aceasta va fi valabila la sfarsitul anului 2008, dupa ce vor avea loc toate investitiile planificate in toate hotelurile mele in acest an“, spune Goschy, adaugand ca valoarea portofoliului sau a castigat o treime prin includerea pachetului majoritar de la Amfiteatru, Panoramic si Belvedere.