Tag: moarte

  • A murit Nicuşor Ene, unul dintre primii antrenori ai Simonei Halep. Mesajul emoţionant postat de sportivă pe Facebook

    Halep a ajuns sâmbătă la Dubai, unde pregăteşte noul sezon din WTA, şi a aflat vestea în urma unei discuţii telefonice. „Doar ce am aterizat de la Dubai, acolo unde am făcut pregătirea pentru noul an. De fiecare dată când ajung o sun pe mama. Astăzi apelul s-a încheiat cu vestea tristă ca Domn Profesor Ene ne-a părăsit, o persoană blândă care nu m-a certat nici măcar o dată în toţi acei 4 ani în care m-a învăţat absolut tot ce înseamnă tenisul.

    A fost una dintre cele mai importante cărămizi pe care el a pus-o la această carieră minunată a mea. Mă bucur enorm că a fost alături de mine pe scena de la Constanţa, atunci când am sărbătorit trofeul de la Wimbledon. Mereu în sufletul meu… Dumnezeu să-l ierte!!!”, sună postarea Simonei Halep de pe Facebook.

    Simona Halep şi-a trecut în cont, în 2019, un singur trofeu, pe cel de Mare Şlem de la Wimbledon, dar a mai jucat alte două finale. Românca a cedat în ultimul act al turneelor de la Doha şi Madrid. A terminat sezonul pe locul 4 WTA, la aproximativ 3.400 de puncte de primul loc, Ashleigh Barty.

    Top 10 WTA:
    1. Ashleigh Barty (Australia)- 7851 puncte
    2. Karolina Pliskova (Cehia)- 5940 puncte
    3. Naomi Osaka (Japonia)- 5496
    4. Simona Halep (România)- 5462 puncte
    5. Bianca Andreescu (Canada)- 5133 puncte
    6. Elina Svitolina (Ucraina)- 5075 puncte
    7. Petra Kvitova (Cehia)- 4776 puncte
    8. Belinda Bencic (Elveţia)- 4685 puncte
    9. Kiki Bertens (Olanda)- 4245 puncte
    10. Serena Williams (SUA)- 3935 puncte

  • A MURIT una dintre cele mai celebre cântăreţe din lume

    Cântăreaţa Marie Fredriksson, membră a trupei suedeze Roxette, celebră pentru hituri precum „It Must Have Been Love”, a murit luni, la vârsta de 61 de ani, după o lungă suferinţă, potrivit mirror.co.uk.

    Informaţia a fost făcută publică de cotidianul suedez Express, citând un comunicat al familiei acesteia: “Cu mare tristeţe anunţăm că una dintre cele mai mari şi mai iubite artiste a plecat dintre noi. Marie Fredriksson a murit în dimineaţa zilei de 9 decembrie, ca urmare a unei boli cu care a fost diagnosticate de mult”.

    Marie era căsătorită cu Mikael Bolyos şi avea cu acesta doi copii, pe Inez Josefin, în vârstă de 26 de ani, şi pe Oscar, de 23 de ani.

    În 2016, după 30 de ani de carieră, Marie Fredriksson, solista duoului Roxette, fondat împreună cu Per Gessle, anunţa că se retrage din industria muzicală.

    Aceasta a declarat la momentul respectiv că “zilele sale de turneu s-au terminat”, din cauza stării sale de sănătate precare.

    Fredriksson a fost diagnosticată cu o tumoare pe creier în 2002, iar, de-a lungul timpului, a fost supusă unor intervenţii chirurgicale şi mai multor sesiuni de chimioterapie. În 2005, artista declara că este sănătoasă şi nu se mai află sub tratament.

    În 2009, duoul s-a reunit şi a reînceput să susţină concerte live, însă, în februarie 2016 a concertat pentru ultima dată, deoarece Marie a fost sfătuită de medici să nu mai cânte pe scenă.

    În iunie 2016, grupul muzical şi-a lansat cel de-al zecelea album, “Good Karma”.

    Formată la începutul anilor ’80, Roxette a devenit rapid una dintre cele mai iubite trupe pop, iar piese precum “The Look”, “Dressed for Success”, “Listen to Your Heart”, “Dangerous”, “It Must Have Been Love”, “Joyride” şi “Milk and Toast and Honey” au făcut înconjurul lumii, fiind considerate în prezent adevărate “evergreen-uri”.

    Marie Fredriksson şi Per Gessle s-au întâlnit pentru prima dată în Halmstadt (Suedia), la sfârşitul anilor ’70, primul album Roxette – “Pearls of Passion” – fiind lansat câţiva ani mai târziu, în octombrie 1986. Au urmat alte albume de studio, compilaţii, un album de remixuri şi opt albume video, cărora li se adaugă peste 40 de single-uri şi tot atâtea videoclipuri.

    Cu o colecţie impresionantă de hituri, duoul suedez a reuşit să domine clasamentele muzicale în anii ’90, dar şi mult după, înregistrând, de-a lungul timpului, vânzări de peste 75 de milioane de discuri.

    Trupa Roxette a susţinut trei concerte în România, ultimul fiind în 2015.

  • Surpriza pe care au avut-o fanii după ce s-a scris că Sylvester Stallone ar fi murit

    Pe contul său de pe platforma online Instagram, Stallone a publicat o fotografie folosită la această farsă şi mesajul: “Vă rog, ignoraţi această prostie… Sunt în viaţă şi mă simt bine şi sunt fericit şi sănătos… încă lovesc cu pumnul”.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI 

  • Un nou SCANDAL la United Airlines! Moarte SUSPECTĂ în timpul zborului

    Compania aeriană, care s-a confruntat în ultimele săptămâni cu o publicitate negativă, după ce unul dintre pasagerii ei a fost brutalizat în timp ce era escortat în afara avionului, ar putea să aibă probleme juridice după moartea unui pasager în circumstanţe suspecte.
     
     
  • MĂRTURII CUTREMURĂTOARE despre moartea tragică a Prinţesei Diana. Prinţul Harry a spus TOTUL

    Acum în vârstă de 32 de ani, dar pe atunci doar un copil de 12 ani, Prinţul Harry este un băiat care în 1997 şi-a pierdut mama într-un tragic accident rutier, în Paris, Franţa.

    Lady Di avea doar 36 de ani.

    Harry a recunoscut că a suferit o ”rupere completă” de realitate

    CITEŞTE CONTINUAREA PE MEDIAFAX.RO

  • Unul dintre cele mai mari mistere din al Doilea Război Mondial, rezolvat după 75 de ani. De ce nu a fost găsit niciodată trupul lui Amy Johnson, prima femeie pilot din lume

    Amy Johnson a devenit un superstar cunoscut în toată lumea, fiind prima femeie care a pilotat pe cont propriu un avion din Anglia în Australia, din Regatul Unit în Japonia, Africa de Sud sau India. Amy a fost, de asemenea, prima persoană care a zburat, într-o singură zi, de la Londra la Moscova şi a devenit un pionier în rândul fetelor, care, auzindu-i povestea, au început să viseze şi ele la o viaţă plină de aventură şi să privească dincolo de ocupaţiile casnice. 

    Când a rămas fără recorduri de bătut, a decis să se înroleze în armată şi să lupte pentru Marea Britanie în al doilea Război Mondial, ducând avioane în tot Regatul. Aceasta a fost decizia care a costat-o viaţa pe Amy Johnson, iar moartea ei rămâne şi astăzi un mister. Corpul ei nu a fost niciodată găsit, iar istoricul Alec Gill crede că dovezile conduc la o singură concluzie.  

    Află aici cum unul dintre cele mai mari mistere din al Doilea Război Mondial a fost rezolvat după 75 de ani. De ce nu a fost găsit niciodată trupul lui Amy Johnson, prima femeie pilot din lume

     

  • TRAGEDIE la bordul unui avion cu peste 150 de persoane: Comandantul aeronavei a murit! Cum s-a încheiat zborul

    Comandantul unui avion de pasageri în care erau 152 de persoane a murit în timpul zborului, relatează presa americană.

    Căpitanului i s-a făcut rău şi a murit, în pofida manevrelor de resuscitare efectuate de un asistent de zbor specializat în măsuri de prim-ajutor.

    TRAGEDIE la bordul unui avion cu peste 150 de persoane: Comandantul aeronavei a murit! Cum s-a încheiat zborul

  • Unul dintre ultimele roluri ale lui Robin Williams, într-o dramă romantică alături de Annette Bening – VIDEO

    Nikki, interpretată de Annette Bening, este o văduvă care se străduieşte să treacă peste pierderea recentă a soţului său. În timp ce învaţă să se adapteze la o nouă viaţă pe cont propriu, îl întâlneşte în mod neaşteptat pe Tom, în care vede o asemănare neobişnuită cu bărbatul pe care l-a iubit în cea mai mare parte a vieţii ei.

    Femeia începe o nouă aventură cu acest “doppelganger”, întrebându-se în aceslaşi timp dacă îl iubeşte pe el sau amintirile pe care acesta le declanşează.

    Huffington Post a publicat un clip exclusiv din filmul în care Robin Williams interpretează unul dintre ultimele sale roluri.

     

     

  • GOOGLE îl omagiază pe Ayrton Senna, triplu campion mondial de Formula 1, care a murit la 34 de ani în “cursa neagră de la Imola” – VIDEO

    Noul logo al Google prezintă un steag de start în carouri, specific pentru cursele de Formula 1, alături de chipul pilotului şi o maşină de curse – pe un fundal galben şi verde -, culorile drapelului brazilian.

    Pilotul brazilian de Formula 1 Ayrton Senna da Silva s-a născut pe 21 martie 1960, în Sao Paulo, Brazilia.

    Pentru mulţi dintre pasionaţii de F1, Ayrton Senna a fost cel mai mare pilot care a concurat vreodată în campionatul mondial. Acesta a fost triplu campion mondial în acest sport în 1988, 1990 şi 1991, toate titlurile fiind câştigate cu McLaren şi Honda. Pilotul Alain Prost, marele său rival, a spus despre Senna că brazilianul conducea întotdeauna peste limită.

    Decesul său a survenit pe 1 mai 1994, în urma unui accident produs la cursa de la Imola, în cadrul Marelui Premiu al Republicii San Marino, când Ayrton Senna a pierdut controlul asupra maşinii Williams Renault în primul viraj al celui de-al şaptelea tur al cursei, la o viteză de 218 km/h. A fost ultimul pilot care a decedat în timpul unei curse de Formula 1.

    Cursa de la Imola din 1994, în cadrul Grand Prix-ului de la San Marino, a fost cea mai neagră din întreaga istorie a Campionatului Mondial de Formula 1. Rubens Barrichello a avut parte de un accident foarte serios, dar brazilianul a scăpat cu viaţă. Apoi, după numai o zi, Roland Ratzenberger a suferit un accident fatal. Vizibil marcat de aceste două evenimente, Senna stătea în expectativă, dar într-un final a decis să concureze.

    A plecat în cursă ca din puşcă, instalându-se la conducerea cursei. În turul şapte maşina lui Senna nu mai putea fi controlată în viraj, ieşind în decor şi izbindu-se de zidul de beton la o viteză de 218km/h. Cu doar două secunde înainte de impact viteza era de 312 km/h.

    Moartea lui Ayrton Senna a fost cauzată de o bucată de suspensie care s-a desprins în momentul impactului şi l-a lovit chiar deasupra ochiului drept, casca sa nerezistând.

    Ayrton Senna avea 34 de ani când a murit. Brazialianul este înmormântat la cimitirul Morumbi din Sao Paolo.

    Google îşi schimbă logoul ocazional, pentru a serba un anumit eveniment major sau o personalitate care a schimbat lumea.

  • Aaron Swartz şi privatizarea ştiinţei

    Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cuprinde în Articolul 27 un prim paragraf care spune aşa: “Orice persoană are dreptul să ia parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, să se bucure de arte şi să participe la progresul ştiinţific şi la binefacerile care rezultă din acesta”. Participarea la progresul ştiinţific impune în mod firesc accesul la cunoaşterea deja acumulată, pentru că altfel ar fi absurd. În termeni practici, aceasta înseamnă că articolele ştiinţifice (pentru că aceasta este forma uzuală în care se prezintă cunoaşterea acumulată) are trebui să fie liber accesibile oricărei persoane.

    Putem uşor să extindem principiul şi la numeroase alte categorii de documente care nu sunt secrete prin natura lor şi nu încalcă dreptul la intimitate al altor persoane. De exemplu, imensa majoritate o documentelor produse de organizaţii finanţate din fonduri publice. În scurta sa viaţă, Aaron Swartz a susţinut acest principiu. Şi nu doar ca activist în slujba libertăţii informaţiilor. Dacă recapitulăm realizările sale tehnice vom regăsi mereu aceeaşi preocupare: RSS serveşte la distribuirea şi agregarea informaţiilor, licenţa Creative Commons (pentru care a realizat mecanismul de marcare în internet) oferă posibilitatea partajării libere a operelor de creaţie, Reddit este tot o formă de agregare a informaţiilor, proiectul Open Library spune totul prin denumire. Ideea este că informaţia este putere, iar puterea trebuie distribuită pentru a nu deveni abuzivă. Din perspectivă etică, demersul lui Aaron Swartz este justificat.

    Discutabile sunt poate mijloacele pe care le-a folosit. Într-un articol publicat în Wired, Danah Boyd (o personalitate în IT) e de părere că “nu avem nevoie de martiri, ci de schimbare” şi există multe căi prin care activismul poate produce schimbări culturale, iar confruntarea este contraproductivă. Dar… a fost oare Aaron un “robinhud”? Un articol publicat pe blogul personal de Alex Stamos – un expert în securitate informatică ce a investigat mai toate crimele informatice majore şi care urma să depună mărturie în procesul lui Swartz – explică clar şi argumentat că Aaron nu a făcut hacking, nu a spart niciun mecanism de protecţie şi nu a furat nimic.

    Reţeaua de la MIT este extrem de deschisă (este politica universităţii), iar serviciul JSTOR nu are mecanisme de protecţie (nici măcar banalul “captcha”) şi nu impune nicio limitare (nici măcar un avertisment) privind numărul de documente descărcate. Aaron a scris doar un progrămel care căuta URL-urile articolelor, pe care le descărca prin banala comandă Linux “curl” (exact ca un simplu “Save As”). Nu a încercat să ascundă urmele, nu a şters log-urile, nu a curăţat istoria browserului, nu a criptat nimic… În plus, JSTOR (spre deosebire de MIT) nu s-a plâns şi chiar a cerut încetarea anchetei.

    Imensul ecou al cazului Swartz a ajuns în cele din urmă să pună sub semnul întrebării două chestiuni majore, dintre care prima se referă la sistemul justiţiei americane. Excesul de zel al procurorilor – care şi-au dorit un “exemplu” ameninţător – ar mai putea fi scuzat, însă o lege care propune 35 de ani pentru o presupusă “crimă informatică” (care n-a afectat major pe nimeni) nu poate fi considerată decât absurdă, atâta timp cât cineva care ajută o forţă teroristă (de exemplu Al-Qaeda) să construiască arme de distrugere în masă riscă doar 20 de ani de temniţă.
    A doua chestiune (care ne întoarce la Articolul 27) se referă la sistemul publicaţiilor academice, ce s-a constituit într-un monopol opac şi discreţionar. Un exemplu de manual este în acest sens Elsevier, care publică multe reviste cu “factor de impact” ridicat.

    Abonamentul anual pentru “Biochimica et Biophysica Acta” costă 20.930 de dolari (altele sunt ceva mai ieftine) şi nu e nicio surpriză că editura funcţionează cu un profit operaţional de 36%, în condiţiile în care nici articolele, nici reviziile nu-i costă nimic. Bibliotecile britanice sunt împovărate (65% din buget), iar universităţile din ţări mai sărace sunt efectiv excluse din joc.
    De fapt, e un joc despre Putere şi poate încă e nevoie de “robinhuzi”.