VITEZA DE ROTAŢIE ANUNŢA PROSPERITATEA
Acum aproape 17 ani, adică în martie 1996, am emis prima factură la Renania, o companie din domeniul importurilor şi distribuţiei de echipamente de protecţie, care de circa 10 ani încoace este lider de piaţă în România în acest domeniu. Descoperisem în vara anului 1995 împreună cu fratele meu potenţialul acestei industrii, pe vremea când amândoi încă eram studenţi şi după ce realizasem cât de interesantă era „viteza de rotaţie“ a produselor de protecţia muncii, care jucau de multe ori rolul de materiale consumabile.
Atunci am decis că merită să facem un business serios din asta. Când am apărut noi pe piaţă, în ’96, cel mai influent jucător din acest domeniu era un joint-venture româno-francez, care crescuse ca din apă – şi care, la vremea respectivă, rula anual circa zece milioane de mărci germane. Noi am pornit afacerea sub auspicii modeste: aveam un competitor care domina piaţa şi un capital total de 16.000 de mărci, din care 10.000 erau împrumutaţi. În 2002 i-am ajuns din urmă şi ne-am continuat traiectoria ascendentă. Ei sunt astăzi aproape inexistenţi. Privind retrospectiv, te poţi întreba ce a generat succesul unora şi declinul celorlalţi? Mulţi văd în spatele expresiei „primul milion“ un sinonim pentru succes. Cum am ajuns noi la reuşită, pornind de la o postură de tip David versus Goliat? Am avut noroc. Norocul să avem chef de muncă, să fim la locul şi momentul potrivit, într-o conjunctură favorabilă, norocul să avem foamea de a căuta noi oportunităţi, chiar dacă asta înseamnă să mergi în Orientul Îndepărtat sau prin fabricile de la Oneşti sau Copşa Mică, norocul să nu ne relaxăm în momentul în care toate au început să meargă bine, inspiraţia de a fi foarte chibzuiţi şi nu în cele din urmă şansa de a fi ascultat cu multă atenţie, atunci când am fost bine sfătuiţi.
REINVESTEŞTE ÎN FIRMĂ
Prima lecţie de business serioasă a venit de la un domn german, în vârstă, care reuşise frumos în afaceri. Când i-am vizitat prima dată firma şi ne-a văzut – pe mine şi pe frate-meu – c-aveam priviri admirative, ne-a spus doar atât: „Vreţi să aveţi şi voi într-o bună zi tot ce vedeţi aici? Atunci, în primii cinci ani, să nu scoateţi niciun ban din firmă. Reinvestiţi tot ce produceţi“. Şi-aşa am şi făcut. Apoi, tot ce-a urmat, a fost un exerciţiu aplicat de proiecţie, de depistare de nişe şi de intuit oportunităţi.şi o neobosită alergătură pe toate drumurile Romaniei, ale Europei şi mai ales ale Asiei.
CÂND SIMŢI CĂ AI REUŞIT?
Primul milion nu e o un obiectiv în sine. E mai mult o consecinţă a unei construcţii temeinice, care trage după sine capitolele următoare ale unui business care se mişcă într-un ritm alert. Ştii că eşti acolo atunci când vezi că alaltăieri te-ai bucurat de cumpărarea primului fax, ieri pentru flota de maşini, iar azi eşti încântat să inaugurezi un nou depozit, o clădire de birouri şi-un showroom. Şi chiar şi aşa, ele sunt doar puncte pe o listă de achiziţii sau realizări bifate pe acest parcurs. Pentru că da, atunci când creşti un business, chiar dacă eşti atent la cifre, rar le dai importanţă în termeni absoluţi. De fiecare dată în spatele lor e povestea pasului următor, a preocupării pentru investiţia de acum sau din viitorul imediat. Dar indiciul ultim că ai reuşit e felul în care scepticii de-o viaţă, care-au privit cu reticenţă tot efortul tău, când vin la tine, reuşeşti să înţelegi mai mult din privirea lor, decât din vorbe, următoarele cuvinte – „M-ai convins. Ai dovedit“. Genul acesta de situaţii, aparent banale, cu rezonanţă zero pentru publicul larg, presă ori parteneri influenţi, sunt, în realitate, confirmarea aşezată, fără spectacol sau artificii, că undeva, şi la contabilitate, pe undeva, prin hârtii, se găseşte primul milion.
Orlando Szasz este fondatorul Renania, companie specialzată în echipamente de protecţie a muncii.
