BusinessMagazin

Tag: milioane

  • Cele mai scumpe pietre preţioase

    Pietrele preţioase aduc preţuri din ce în ce mai mari la licitaţii, unele stabilind chiar recorduri, succesul unor astfel de vânzări datorându-se şi parteneriatelor cu firme din mediul online, cum ar fi cel dintre Sotheby’s şi ebay, scrie The Telegraph.

    Printre cele mai scumpe pietre preţioase se numără astfel safirul Blue Belle of Asia prins într-un colier de diamante vândut cu peste 17 milioane de dolari, rubinul Sunrise, montat într-un inel de casa Cartier, vândut cu circa 30 de milioane de dolari ori spinelul Hope, care-şi trage numele de la primul său proprietar, bancherul londonez Henry Philip Hope, şi care, până la achiziţia sa recentă cu aproape 1,5 milioane de dolari, nu mai fusese scos la vânzare de aproape un secol.

  • Care sunt paşii spre o afacere de 100 de milioane de dolari – GALERIE FOTO

    O listă publicată pe siteul cnbc.com vă prezintă câteva exemple de oameni care au fost atât de încrezători în propriile idei încât chiar au reuşit să le transforme în afaceri de sute de milioane de dolari. Care sunt paşii pe care i-au urmat?

  • Idei trăsnite care au făcut milioane de dolari – GALERIE FOTO

    Aţi văzut vreodată un lucru care părea penibil de simplu? V-aţi întrebat de nu v-a trecut şi dumneavoastră prin cap acea idee? Cei care au avut curajul de a-şi pune în aplicare o idee ce la început a părut poate trăsnită au avut de câştigat. Invenţiile lor le-au adus milioane de dolari din vânzări şi aprecierea unui număr uriaş de oameni.

    SURSA: www.cnbc.com

  • Cum au ajuns doi britanici la un pas de a pierde milioanele câştigate la loto

    Cei doi câştigători mai au la dispoziţie o singură zi pentru a-şi reclama premiile în valoare de câte un milion de lire fiecare, altfel sumele se vor reporta la secţiunea de “cauze bune”. Numărul câştigător al celor două persoane este 387, cele două bilete câştigătoare fiind cumpărate din Staffordshire şi din Stockport.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Tabără: Producţia de grâu este de peste opt milioane de tone, România redevine grânar

    “Producţia scriptică la grâu este de peste 7,2 milioane de tone. În realitate, producţia la grâu este de peste opt milioane de tone, o spun cu toată răspunderea. Asta înseamnă un disponibil pentru export de peste patru milioane de tone”, a spus Tabără. El a declarat că România se poate intitula din nou grânar, mai ales că producţia este şi de calitate. “E prima oară când putem discuta despre un anumit grânar. Producţia e de excepţională calitate. Sunt judeţe în care grâul este sută la sută bun pentru panificaţie. În media pe ţară, proporţia de grâu bun pentru panificaţie este de peste 80 la sută. Reintrăm în clubul exportatorilor de grâu, unde România trebuie să rămână”, a declarat Tabără.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Romania ar putea avea in acest an o productie de grau de peste sase milioane de tone

    Tanczos Barna, secretar de stat in Ministerul Agriculturii, a
    declarat, marti, la Sfantu Gheorghe, ca, potrivit estimarilor
    ministerului, Romania ar putea avea in acest an o productie de grau
    de peste sase milioane de tone, ceea ar insemna o productie “buna”.
    Potrivit sursei citate, in schimb, productia ar putea fi afectata
    din punct de vedere calitativ daca ploile vor continua si in
    perioada urmatoare. “Starea vremii, din pacate, ar putea sa
    afecteze exact perioada de recoltare. In aceste saptamani ar trebui
    sa inceapa recoltarea in partea de sud a tarii si, daca va continua
    vremea ploioasa, ca si anul trecut, vom avea probleme de calitate
    si nu neaparat de cantitate”, a spus Tanczos Barna. Potrivit sursei
    citate, estimarile arata ca, din punct de vedere cantitativ,
    productia va fi una buna in acest an.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Euro plus dureri de crestere. Cine plateste pentru salvarea Europei?

    Cazul Portugaliei a respectat la virgula scenariile grec si
    irlandez, cu oficialii de frunte ai tarii negand vehement cu lunile
    ca ar avea nevoie de vreun cent de imprumut, pentru ca subit sa
    anunte spasiti ca au redactat deja cererea oficiala; tot ca in
    cazurile precedente, au si aparut incurajarile optimiste din randul
    oficialilor europeni ca salvarea Portugaliei (cu 75 de miliarde de
    euro, probabil) va opri, nu-i asa, efectul de contagiune si
    presiunea pietelor asupra altor state cu potential de risc. Si,
    pentru ca similitudinile nu se opresc aici, cei vizati sa vina la
    rand – in cazul de fata Spania – au dat prompt asigurari ca au luat
    deja masurile de austeritate necesare ca nu cumva sa aiba nevoie de
    imprumuturi externe pentru a-si rambursa datoriile scadente.

    Dupa cum se vede, in Uniunea Europeana se contureaza deja un
    mecanism de actiune coordonata, insa nu in directia dorita de
    liderii europeni. Acestia au in minte o cu totul alta schema de
    functionare pe care au incercat sa o expuna in concluziile
    summitului din 24-25 martie, sub forma, in principal, a pactului
    Euro Plus, la care si Romania a aderat. In principiu, dorinta
    Germaniei de a vedea o uniune fiscala care sa o dubleze pe cea
    monetara a inceput sa prinda contur, desi nu in varianta cazona,
    incluzand si o armonizare a impozitelor, pe care cancelarul Angela
    Merkel o prezentase initial colegilor din zona euro in urma cu doua
    luni.

    Clubul celor 23 de membri ai Euro Plus (cei 17 membri ai zonei
    euro plus membrii simpatizanti Bulgaria, Romania, Polonia,
    Lituania, Letonia si Danemarca) va fi, se spera, mai mult decat un
    nou prilej de reuniuni oficiale separate de grupul mare al celor
    27. In primavara anului viitor cei 23 (pe parcurs li s-ar putea
    adauga teoretic si Cehia, Ungaria, Suedia si Marea Britanie, care
    au refuzat invitatia initiala) se vor intalni pentru a trage
    primele concluzii legate de cum au reusit sa respecte fiecare
    criteriile de convergenta stabilite de Euro Plus, speranta
    cvasiunanima fiind ca respectarea acestora va putea evita noi
    Grecii, Irlande sau Portugalii.

    Marile capitole ale noului Pact sunt competitivitatea pietei
    muncii, sustenabilitatea fiscala si investitiile in cercetare,
    educatie si infrastructura, dar parametrii in care acestea trebuie
    dezvoltate au fost lasati la latitudinea statelor membre. Chiar si
    asa, perspectiva supervizarii de la Bruxelles a unor domenii care
    pana acum erau de competenta exclusiva a statelor, cum sunt piata
    muncii, sistemul de pensii sau finantele publice, a dat frisoane
    euroscepticilor.

    Aproape de noi, Ungaria, care mai conduce pentru trei luni
    clubul UE, a refuzat sa adere la Euro Plus, pretextand prin
    premierul Viktor Orban ca nu vrea sa primeasca in plic o decizie de
    anulare a taxelor suplimentare impuse bancilor si pe marile
    corporatii din energie si telecom. Temerile premierului au fost
    contrazise si de ministrul sau de externe, Janos Martonyi, dar si
    de opt experti economici ai tarii, care i-au cerut public sa
    citeasca mai bine documentul si sa puna mana sa-l semneze, pentru
    ca Bruxellesul nu va umbla deocamdata la impozitele nationale. Prin
    Euro Plus se incearca uniformizarea modului cum se calculeaza baza
    de impozitare in fiecare tara, dar de uniformizarea impozitelor nu
    a fost inca vorba si nici nu prea poate fi, dat fiind decalajul de
    competitivitate pe care unele state incearca sa-l recupereze fiscal
    cu impozite atractive (cota unica de 10% in Bulgaria, 16% in
    Romania etc.).

    Problema Euro Plus este ca apare intr-o Europa macinata de
    austeritate fiscala si bugetara sustinuta agresiv de Germania,
    liderul economic al Uniunii. Austeritatea nu poate duce rapid la
    cresterea competitivitatii, pentru ca nu stimuleaza economia, ci
    doar o fereste de ceea ce nu-si poate permite, adica de deficite si
    datorii prea mari.

    Se creeaza astfel un cerc vicios care poate fi mai bine observat
    in cazul statelor cu probleme certificate deja – Grecia, Irlanda,
    mai nou si Portugalia: imprumuturile acordate pentru a echilibra
    balanta bugetara au venit la pachet cu masuri de austeritate (pe
    care initial parlamentul portughez le-a refuzat, ducand la demisia
    cabinetului Jose Socrates) care au tras in jos economia si au facut
    imposibila respectarea parametrilor initiali ai acordului. Asa este
    cazul cu Grecia, care si-a renegociat dobanda si maturitatea
    creditului (desi expertii spun ca va fi nevoie de o restructurare
    serioasa), cu Irlanda (care deocamdata nu a obtinut conditii mai
    bune, desi le-a cerut) si probabil asa va fi si cu Portugalia, in
    cazul careia acordul ar urma sa contina doar obiective pe termen
    scurt, intrucat alegerile legislative din 5 iunie pot schimba
    culoarea politica a guvernului.

  • Blogul de 100 de milioane de dolari: www.techcrunch.com

    Michael Arrington este mai mult decat un simplu avocat. In CV-ul lui scrie deopotriva consultant de business, investitor si antreprenor. Iar lista afacerilor pe care le-a infiintat este destul de lunga, de mentionat fiind nume precum Achex, Zip.ca, Pool.com sau Edgenio. Mai mult, Arrington este genul de persoana careia ii plac foarte mult petrecerile si gazduieste destul de frecvent cate una in locuinta personala din Atherton, California, a carei curte de aproximativ 4.000 de metri patrati este suficient de incapatoare pentru a primi cateva sute de invitati.
    Ceea ce l-a consacrat insa in Silicon Valley, aducandu-i titlul de “Mr. Web 2.0” (Domnul Web 2.0), este blogul TechCrunch, pe care avocatul-antreprenor Arrington l-a creat initial pentru a face o arhiva cu profilul mai multor companii aflate la inceput din internet. La scurt timp de la lansare, acesta a inceput sa puna pe blog, pe langa datele corporate, si diferite stiri cu informatii interesante din lumea IT&C. Si nu o data s-a intamplat ca Arrington sa fie primul care sa publice pe site o stire despre companiile din domeniu sau care sa abordeze anumite informatii dintr-un unghi diferit fata de cel al publicatiilor consa?crate, precum New York Times sau Wall Street Journal.

    Din simpla pasiune
    “Am inceput TechCrunch din pasiune”, povesteste Arrington. “De-abia mai tarziu am inceput sa realizez ca pot castiga mai multi bani din blogging decat din avocatura sau orice alta activitate.”
    In mai bine de doi ani, blogul TechCrunch a devenit un punct de reper si o sursa de informatie pentru multi specialisti din industria IT&C, fiind de asemenea desemnat al treilea cel mai popular blog din lume, potrivit clasamentului realizat de Technorati.
    Dincolo de popularitatea de care se bucura, despre blogul TechCrunch se poate spune ca este o companie online in toata regula. Pentru Arrington lucreaza opt oameni angajati permanent, iar recent, a fost adus si un director executiv, care sa ia deciziile mai importante in ceea ce priveste blogul. Miscarea este mai mult decat justificata, avand in vedere ca TechCrunch, impreuna cu alte bloguri afiliate, printre care CrunchGear, numara cel putin 1,5 milioane de utilizatori in fiecare luna si 4 milioane de vizualizari, conform companiei de cercetare a pietei comScore. Din publicitatea afisata pe aceste site-uri, Arrington incaseaza lunar in jur de 240.000 de dolari (peste 165.000 de euro), ceea ce inseamna, daca se poate spune asa, ca cifra de afaceri anuala a TechCrunch
    se ridica la 2,88 de milioane de dolari (aproape 2 milioane de euro).

    100 de milioane de dolari?
    Daca s-ar decide sa vanda TechCrunch, Arrington ar putea incasa chiar si 100 de milioane de dolari (in jur de 69 de milioane de euro). In ultima luna, zvonurile privind aceasta posibila vanzare si mai mult, privind ideea ca potentialul cumparator ar putea fi CNet.com, s-au intensificat. Iar evaluarea blogului la o suma atat de mare l-a adus pe Michael Arrington inca o data in lumina reflectoarelor, mai ales in conditiile in care chiar el prin declaratiile date in presa traditionala, dar si prin cateva articole publicate pe blog, a lasat sa se inteleaga ca ar pune la cale o vanzare. Deocamdata insa, zvonurile au fost infirmate de ambele parti.
    O serie de analisti sunt insa de parere ca suma la care a fost evaluat blogul TechCrunch este mult prea mare. Daca Doug McIntyre de la 24/7 Wall Street merge pe ideea ca “CNet valoreaza 1,2 miliarde de dolari (aproximativ 820 de milioane de euro), de ce nu ar valora TechCrunch a douasprezecea parte din aceas?ta suma?”, alti specialisti aduc argumentul ca ce?le doua nu pot fi comparate nici din punctul de vedere al incasarilor sau numarului de vizitatori, si implicit, nici din cel al valorii. Dupa parerea acestora, blogul lui Arrington a ajuns deja sa atraga oamenii care conteaza, prin aceea ca este important si are influenta in domeniul tehnologiei, insa potentialul de crestere nu justifica suma de 100 de milioane de dolari.

  • Plan de milioane

    Calin Fusu, fondatorul Neogen, si-a vandut o parte din actiuni fondului Tiger Global Management pentru mai multe milioane de euro. Ce va face cu banii prospat virati in cont? Deocamdata, fondatorul companiei care detine site-ul bestjobs.ro a cumparat un Hummer pentru angajatii sai. Cel care este desemnat angajatul lunii primeste cheile de la masina pentru o saptamana. Pentru el insusi, Fusu nu are in plan nici masina cu multi cai putere, nici vila in Corbeanca. In schimb, vrea sa calatoreasca prin mai multe orase ca Varsovia, St. Petersburg, Moscova si in tarile baltice, dar tot in interes de afaceri, pentru a vizita marii jucatori de pe piata Internetului. Calin Fusu considera ca se poate si mai sus si ca se va considera cu adevarat milionar in euro, in momentul in care isi va conduce propriul avion privat. Pana una alta are doar bani de cursuri de zbor.

  • 18 milioane pentru 70.000 de oameni

    Un fost pilot de Formula 1 a fost cauza unui eveniment care a blocat traficul in Capitala in perioada 18-20 mai. Harmut Beyer, unul dintre cei mai cunoscuti organizatori de evenimente automobilistice din lume si un personaj de exceptie in lumea raliurilor, a dat startul primului circuit de viteza din Bucuresti si primei competitii FIA GT organizate pe un circuit stradal din ultimii zece ani.
    Pentru amenajarea circuitului Bucharest Ring din jurul Casei Poporului din Bucuresti, compania detinuta de fostul pilot de raliuri a investit o suma ce s-a ridicat pana la 18 milioane de euro, conform declaratiilor oficiale. Banii, provenind in totalitate din surse private, au fost folositi pentru ridicarea tribunelor cu o capacitate de 70.000 de locuri, precum si pentru decopertarea si asfaltarea conform normelor impuse de FIA GT a unei suprafete de drum cu o lungime de 3,2 kilometri si pentru instalarea unor parapeti de beton pe ambele laturi ale pistei. Beyer, care a mai dezvoltat, prin intermediul Beyer Industrial Consulting, circuitul de Formula 1 de la Bahrain, a incheiat cu Federatia Internationala de Automobilism un contract cu durata de 10 ani care exclude mutarea circuitului intr-o alta locatie din tara.
    Prin urmare, cei care nu au asistat la evenimentul dedicat vitezei din luna mai din Bucuresti vor mai avea ocazia sa participe la cursele de Formula 3 si FIA GT si anul viitor.