Cu o istorie de aproape 300 de ani, fabrica de bere Timişoreana este prima de pe teritoriul ţării, cu secole înainte de a exista România ca stat. De-a lungul timpului, a avut atât perioade de glorie, cât şi de restrişte, suferind incendii şi chiar un faliment în secolul XIX. “Fabrica de bere păstrează între zidurile sale această istorie. Îmbunătăţirile succesive se văd deopotrivă în arhitectura clădirilor-monument care fac parte din ansamblul fabricii, în instalaţiile moderne de astăzi şi desigur în gustul care a adus Timişoreana pe locul 1 în preferinţele românilor”, declară Mihai Bârsan, vicepreşedinte marketing la Ursus Breweries. În opinia sa, un brand cu vechimen este ”un avantaj enorm şi imposibil de copiat”. Până la urmă, din păcate, argumentează el, foarte puţine produse cu o astfel de tradiţie au supravieţuit în România. Însă această situaţie ”implică şi o responsabilitate enormă: începând cu grija pentru clădirile monument istoric din patrimoniul fabricii şi până la asigurarea unei calităţi demne de toate generaţiile de pasionaţi de bere care au muncit aici”, spune Bârsan. El dă asigurări că nu este întâmplător faptul că la 100 de ani după ce Timişoreana a primit medalia cu cruce ”Grand Prix” de la împăratul Franz Josef (care se poate vedea şi astăzi pe etichete), Timişoreana a câştigat şi medalia Grand Prix la Australian International Beer Awards ”învingând” peste 700 de alte beri din toată lumea.
În teorie, vechimea se traduce într-o încredere mai mare în marcă. În România însă vechimea nu înseamnă automat încredere, câtă vreme am avut o perioadă comunistă în care nu se punea deloc accent pe calitate. ”Astfel că avem de muncit încontinuu să re-demonstrăm şi să re-confirmăm. Nu ne putem permite să ne culcăm pe o ureche: fiecare ocazie de consum este un test de încredere şi vorbim de a gestiona aproape un milion de ocazii de consum pe zi!”, adaugă Bârsan. El mai spune că este greu de spus cât cântăreşte brandul în această ecuaţie, dar arată că din 2006 compania este liderul de valoare a pieţii de bere, cu o valoare de peste 1 miliard de lei în România cu o cotă de piaţă de aproximativ 15%.
Pentru a ajunge aici însă, a fost nevoie de investiţii de ”multe zeci de milioane de euro”, aproape în întregime făcute în ultimii zece ani. În ultimele decenii de comunism şi în primul deceniu de după revoluţie, ritmul de investiţii a fost foarte scăzut. ”În momentul în care fabrica a intrat în patrimoniul SABMiller a fost nevoie de investiţii majore: de a repara, înlocui şi construi instalaţii moderne, noi, care să asigure respectarea standardelor de calitate la nivel mondial”, mai spune Bârsan.
