Tag: Mihaela Maranca

  • Mihaela Maranca, Country Manager, Randstad România: AI în top 3 cele mai dorite abilităţi de către angajaţi

    La nivel global, aproape jumătate dintre angajaţi se declară entuziasmaţi cu privire la integrarea inteligenţei artificiale la locul de muncă, potrivit Q3 2023 Workmonitor pulse survey*, realizat de Randstad. Surprizele pe care le relevă cercetarea legat de aşteptările forţei de muncă, pentru trimestrul al treilea al acestui an, nu se opresc aici. Dezvoltarea abilităţilor de utilizare a AI se află pe locul al treilea în topul trainingurilor dorite de angajaţi, după management şi leadership (locul 1) şi wellbeing  şi mindfulness (locul al doilea), însă este unul dintre cele mai puţin oferite de companii.

    Mai mult de 50% din forţa de muncă îşi doreşte să se perfecţioneze în direcţia utilizării AI, însă numai 13% a primit cursuri dedicate acestei abilităţi, în ultimul an. Este adevărat că, în acest context de deschidere şi entuziasm, există şi un procent destul de mare al angajaţilor care se arată preocupaţi faţă de perspectiva utilizării AI la locul de muncă – 39%, adică aproximativ 2 din 5 angajaţi.

    Conform datelor furnizate de Q3 2023 Workmonitor pulse survey, Randstad, forţa de muncă globală se aşteaptă să primească sprijin de la angajatori, pentru a se menţine relevată, pe fondul unei economii extrem de dinamice. Nevoia resimţită în această direcţie este atât de importantă pentru angajaţi, încât peste o treime dintre aceştia (37%) sunt dispuşi să îşi părăsească locul de muncă în următoarele 12 luni dacă aşteptările lor legate de învăţare şi dezvoltare nu sunt împlinite. Remarcăm în mod special determinarea respondenţilor din Generaţia Z de a primi dezvoltarea pe care o consideră potrivită pentru cariera lor, iar dacă acest lucru nu se întâmplă, 47% declară că sunt gata să îşi dea demisia. Este evident că pentru această generaţie învăţarea şi dezvoltarea este mai importantă decât flexibilitatea, care la ediţia din trimestrul al doilea a studiului s-a desprins detaşat ca fiind beneficiul vedetă în rândul angajaţilor. Este pentru prima dată, în cei 20 de ani de când Randstad realizează studiul Workmonitor, când putem identifica această tendinţă într-un segment generaţional, ceea nu poate fi decât îmbucurător pentru perspectivele de viitor legate de nivelul de pregătire al forţei de muncă.

     

    AI, aliat pentru dezvoltarea şi promovarea angajaţilor

    Revenind la AI, majoritatea angajaţilor (52%) consideră că aceasta va contribui la dezvoltarea şi promovarea lor, mai degrabă decât la pierderea locului de muncă. Datele sunt susţinute de observaţiile noastre din teren, unde sesizăm o tendinţă în creştere a anunţurilor de angajare unde sunt solicitate, printre altele, abilităţi AI. Conform datelor furnizate de propriii noştri roboţei AI, acest gen de postări au crescut cu 2.000% numai din luna martie, la nivel global. Mai mult, potrivit raportului Viitorul muncii 2023/Future of Jobs 2023, realizat de World Economic Forum, majoritatea companiilor au în plan accelerarea proceselor de automatizare, ca parte a strategiei lor de resurse umane. Şi au în vedere să îţi mute mulţi angajaţi din roluri a căror importanţă este în scădere, în unele care să le permită dezvoltarea.

    Predicţiile macroeconomice întăresc şi confirmă importanţa AI în mediul de lucru, sesizată de angajaţi: se estimează că 1 miliard de locuri de muncă vor fi transformate radical de tehnologie în următoarea decadă. În faţa acestui fenomen, pe lângă măsurile luate de fiecare angajator în parte, sunt esenţiale iniţiative colective, menite să susţină dezvoltarea de abilităţi şi de platforme educaţionale adaptate cerinţelor timpurilor moderne. Este îmbucurător să ştim că astfel de demersuri au fost făcute deja. De exemplu, Randstad face parte din programul Reskilling Revolution, iniţiat de World Economic Forum, care îşi propune să îi pregătească pe angajaţi cu abilităţile necesare pentru securizarea locului de muncă, pe măsură ce soluţiile tehnologice, precum inteligenţa artificială, susţin automatizarea proceselor şi preiau din responsabilităţile actuale ale oamenilor. Peste 350.000 de persoane din lumea întreagă au beneficiat deja de această ambiţioasă iniţiativă din ianuarie 2020, când a fost lansată.

    Provocări? Sunt din plin. Cercetarea noastră arată că nu toţi angajaţii au acces la oportunităţile de învăţare şi dezvoltare necesare pentru a se adapta la această schimbare rapidă. Doar 13% dintre respondenţi au avut acces la oportunităţi de dezvoltare în ultimul an şi, ceea ce este şi mai alarmant, doar 6% dintre muncitorii de zona de producţie (blue collar) au beneficiat de ele, într-un context în care revin obligatorii: în viitor, pe măsură ce automatizarea devine din ce în ce mai prezentă, cei care nu au pregătirea necesară de a o integra în activitatea lor riscă cel mai mult să-şi piardă locul de muncă. Poate că AI este adesea asociată cu domenii de înaltă competenţă, însă realitatea este că toţi angajaţii, din toate departamentele, vor trebui să dobândească abilităţi legate de aceasta pentru a rămâne relevanţi pe piaţa muncii.

     

    Ce pot face angajatorii? Iată câteva aspecte critice care merită abordate:

    1.Œ Gestionarea schimbării: comunicarea clară a beneficiilor automatizării şi definirea aşteptărilor reduc anxietatea şi rezistenţa la schimbare. Setarea unor obiective realiste şi a termene limită este esenţială.

    2. Învăţare şi dezvoltare: resursele dedicate formării şi dezvoltării sunt cruciale. Angajaţii trebuie susţinuţi să înveţe cum să utilizeze AI, pentru a-şi îmbunătăţi eficienţa şi calitatea muncii.

    Ž3. Feedback din partea forţei de muncă: posibilitatea oferită angajaţilor de a influenţa modul în care tehnologia este implementată la locul de muncă vine cu multiple beneficii. Prin intermediul sondajelor şi al sesiunilor de feedback, pot fi identificate probleme şi soluţii mai bune. Totodată, atunci când oamenii sunt consultaţi, deschiderea lor de a asimila noul creşte.

    Cu investiţii în învăţare şi dezvoltare şi implicarea forţei de muncă în procesul de adoptare a tehnologiei, putem transforma teama în încredere şi valorifica potenţialul inteligenţei artificiale pentru beneficiul nostru comun. Este un efort pe care l-aş pune printre priorităţile organizaţiilor, pentru că avem şansa de a redefini munca într-un mod care să ne ofere evoluţie, echilibru viaţă profesională – viaţă personală şi satisfacţii financiare mai mari. Voi cum vedeţi lucrurile?

    *Cercetarea, realizată online în luna august, a cuprins un eşantion de 7.100 de angajaţi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 67 de ani, din cinci pieţe cheie: Statele Unite, Marea Britanie, Australia, India şi Germania.   

  • Mihaela Maranca, director general, Randstad România: An nou, aşteptări noi

    Furtuna de schimbări generate de pandemie i-a pus pe angajaţii români în faţa unor situaţii noi, în care a trebuit să îşi acceseze resursele de adaptabilitate şi creativitate şi în care şi-au configurat priorităţile de viaţă într-un mod mai articulat faţă de anii anteriori. Au ieşit din această perioadă mai încrezători în valoarea lor profesională, pregătiţi şi chiar dornici să lucreze de aproape oriunde, 79% spunând că flexibilitatea locaţiei de lucru este importantă pentru ei (conform studiului Randstad Workmonitor 2022), lucru de neimaginat ca fiind realist sau realizabil înainte de pandemie, cel puţin nu într-un asemenea procent. De aici extragem principala provocare a angajaţilor români faţă de locul lor de muncă, postpandemie: problema găsirii unui „dream job” aliniat cu noile lor aşteptări.

    Alături de aceasta se mai regăsesc:

    Lipsa unei perspective clare asupra viitorului. Una dintre moştenirile sistemului educativ tradiţional are drept consecinţă deconectarea multor tineri de conştientizarea activităţilor prin care potenţialul lor înfloreşte şi prin care se simt împliniţi, ceea ce are consecinţe multiple: cu timpul, începi să ai tot mai puţine satisfacţii în viaţa ta profesională şi îţi este dificil să identifici ce îţi doreşti pentru viitor, să alegi o direcţie în care crezi, ceea ce te-ar încărca de determinare, ţi-ar da energie, entuziasm, încredere.

    Problema timpului. Este adânc întipărită în mentalitatea mediului de lucru din România convingerea că trebuie să munceşti mult şi să te sacrifici pentru a avea succes profesional. Este o presiune impusă atât de fiecare angajat sieşi, cât şi una care se regăseşte, încă, în cazul aşteptărilor unor angajatori. Totuşi, în ultimii ani, generaţiile Z şi millennials conduc o revoluţie în dinamica angajat-angajator, la care în mod evident au un aport şi provocările prin care am trecut cu toţii în timpul pandemiei. De exemplu, rezultatele studiului Randstad Workmonitor 2022 arată că 56% din angajaţii români şi-ar da demisia dacă locul de muncă i-ar împiedica să se bucure de viaţă. Mă întreb cât de mare ar fi fost acest procent acum cinci ani sau dacă măcar ar fi existat ca direcţie de investigat într-un studiu.

    Problema ego-ului. Una dintre provocările mai puţin semnalate în spaţiul public este problema ego-ului şi consecinţele sale în mediul de lucru corporatist. Aceasta se poate manifesta fie de la manager la subalterni, fie între colegi. Atunci când se face simţită, poate cascada în conflicte, frustrări şi afectează calitatea mediului de lucru. Este o adevărată artă şi semn de maturitate să gestionezi o situaţie în care este prezent şi ego-ul celor implicaţi şi, mai mult, să te situezi la acel nivel de leadership personal care îţi oferă capacitatea de a analiza situaţiile profesionale dintr-o perspectivă liberă de ego.    ■

     

    Datele pe care le avem din piaţă arată că există o distanţă între aşteptările angajaţilor şi ce oferă angajatorii. În studiul Randstad Workmonitor 2022, angajaţii români au declarat că ar accepta o ofertă de muncă doar dacă:

    1.Œ Ar avea siguranţa locului de muncă;

    2. Ar avea un salariu semnificativ mai mare;

    Ž3 Aceasta nu i-ar afecta echilibrul viaţă profesională – viaţă personală;

    4. Ar primi beneficiile dorite;

    5 Angajatorul face eforturi proactive legate de diversitate şi echitate;

    ‘6. Compania face eforturi proactive pentru a fi mai sustenabilă;

    ’7. Ar avea flexibilitatea programului de lucru;

    “8. Ar avea flexibilitate cu privire la locul de desfăşurare a activităţii (ex. posibilitatea de a lucra de acasă).