Acum mai bine de un secol doi tineri cu spirit antreprenorial si
bani putini s-au gandit ca o metoda buna prin care sa se
imbogateasca ar fi o afacere proprie. Si cum locuiau intr-o zona a
Germaniei unde economia era in mare parte generata de agricultura
si de ferme de animale, s-au orientat si ei catre acest segment.
Asa ca au inceput sa fabrice in 1899, intr-un orasel din apropierea
Herzebrock, dispozitive pentru procesarea laptelui si obtinerea
smantanei, dar si pentru producerea untului. Au omis insa din
vedere faptul ca in regiune erau deja peste 30 de alti producatori
de asemenea dispozitive, iar afacerea celor doi tineri a ajuns
astfel la un punct de cotitura.
Carl Miele si Reinhard Zinkann au decis atunci cum vor face fata
competitiei. In primul rand, au vrut ca afacerea sa ramana
intotdeauna una de familie, motiv pentru care au numit-o Miele si
au stabilit ca familia Miele va avea intotdeauna 51% din companie,
iar familia Zinkann restul de 49%. In al doilea rand, secretul
afacerii avea sa fie produsul in sine, superior din punctul de
vedere al materialelor folosite si al functionalitatii comparativ
cu altele disponibile pe piata, astazi un cliseu de multe ori
deranjant, dar care a facut de-a lungul timpului din produsele
Miele, ulterior masini de spalat care costau in acea perioada cat
trei sau patru salarii medii lunare si apoi electrocasnice de orice
fel, un Rolls-Royce al electrocasnicelor.

De-a lungul timpului, putini s-au dovedit a fi dispusi sa
plateasca echivalentul a cateva zeci de mii de euro pentru toate
electrocasnicele din locuinta. Si chiar mai putini dintre ei s-au
aratat interesati de motivul pentru care pretul este atat de
ridicat, cumparand mai degraba din moftul de a avea cele mai scumpe
asemenea dispozitive decat din ratiuni practice. “Potentialii
clienti n-au fost niciodata un segment foarte vast, iar lucrurile
stau cam la fel si acum”, apreciaza Kersten Schulte, directorul de
vanzari pe piete internationale in cadrul Miele. Piata
electrocasnicelor de lux s-a dovedit insa a fi destul de rezistenta
la criza, lucru destul de vizibil inclusiv in afacerile Miele, cu
exceptia lui 2009, singurul an de scadere din ultima perioada, in
special pe fondul operatiunilor din pietele internationale.
Compania a incheiat anul fiscal trecut cu afaceri de 2,83
miliarde de euro, din care aproape doua miliarde de euro vanzari in
afara Germaniei. Masinile de spalat vase sau rufe, aspiratoarele si
electrocasnicele de bucatarie sunt produse aproape in totalitate in
fabricile proprii. Mai exact, cel putin 60% dintre componentele
unui echipament sunt produse intern intr-una din fabricile detinute
de Miele. Cele mai multe unitati de productie se afla chiar in
Germania, pe o raza de cateva sute de kilometri, insa exista cate o
fabrica si in Cehia, Austria, China si chiar in Romania, la Brasov,
unde se fabrica anumite componente de electronica.

“Strabunicul meu si partenerul sau au vrut de la bun inceput sa
se poata intalni intr-un timp foarte scurt toti sefii de fabrici,
daca era necesar, lucru care s-a mentinut pana in ziua de azi”,
spune Reinhard Zinkann, managing directorul companiei si
reprezentantul celei de-a patra generatii de executivi din familia
Zinkann, alaturi de Markus Miele, managing directorul din partea
actionarului majoritar. De la sine inteles ca businessul se
transmite din tata in fiu si, desi fiul lui deja conduce afacerea,
seniorul Zinkann in varsta de 83 de ani inca vine la sediul din
Gutersloh cel putin odata la cateva zile, cu toate ca se deplaseaza
destul de greu, cu ajutorul unor carje.

La Gutersloh este de altfel si cea mai mare fabrica a Miele,
unde lucreaza aproape jumatate dintre cei 16.500 de angajati, cati
numara compania anul trecut, la care se adauga alti 17% dintre
angajati in unitatea din Bielefeld, a doua cea mai mare si totodata
cea mai veche, avand in vedere ca a fost infiintata in 1916. La
Gutersloh, intr-un campus care se intinde in total pe o suprafata
de 12.500 de metri patrati, sunt produse in fiecare zi cate 2.000
de masini de spalat vase, la care se adauga 7.000 de aspiratoare si
alte cateva mii de componente electronice, intr-o cladire
separata.