BusinessMagazin

Tag: Meryl Streep

  • Cronică de film: The Post – Un film cu şi despre jurnalişti

    The Post relatează evenimente de la începutul anilor ’70, mai exact scandalul denumit „The Pentagon Papers”, din perspectiva jurnaliştilor care lucrau în acea vreme la Washington Post. Încă de la început, regizorul ne introduce în redacţiile acelor timpuri: zgomotoase, pline de oameni şi de fum de ţigară. Scenele se succed perfect, iar asta nu ar trebui să mire pe nimeni; Janusz Kaminski, vechi colaborator de-al lui Spielberg, face minuni în spatele camerei de filmat.

    În 1971, un oficial din cadrul Departamentului de Securitate copiază mai multe documente oficiale pe care le trimite celor de la The New York Times şi Washington Post; acestea prezentau, detaliat, implicarea Statelor Unite în războiul din Vietam. Primii care îşi fac curaj să publice materialele sunt cei de la Times, însă preşedintele Nixon – în funcţie la acea vreme – obţine un ordin judecătoresc care interzice ziarului să mai publice informaţii ce pun în pericol securitatea naţională.

    Proprietarul ziarului, Kay Graham, este interpretată magistral de Meryl Streep; din nou, asta nu ar trebui să vină ca o surpriză pentru nimeni. Alături de redactorul-şef Ben Bradlee (Tom Hanks), ea decide să dea undă verde publicării materialelor pe care cei de la Times nu apucaseră să le dezvăluie. De aici începe o luptă contra cronometru a redactorilor, care trebuie să verifice mii de pagini înainte ca echipa de la Casa Albă să le blocheze iniţiativa. Cred că este extrem de important şi momentul ales pentru lansarea acestui film: Spielberg propune o poveste despre munca şi profesionalismul jurnaliştilor într-o perioadă marcată de acuzaţiile lui Donald Trump şi ale republicanilor şi de conceptul de „fake news”. Este un tribut adus instituţiilor media, iar aceia care vor urmări filmul vor întâlni numeroase elemente de asemănare cu zilele noastre. Nu cred că strică – în ceea ce-i priveşte pe americani, dar nu numai – ca cineva să mai amintească faptul că presa scrisă reprezintă baza jurnalismului. Spielberg se joacă şi cu ideea că ziarele ar putea cândva să dispară, efectul fiind unul devastator, iar asta întăreşte cele spuse mai sus.

    Este greu să reproşezi ceva acestui film, pentru că se încadrează perfect, repet, în tipologia lui Steven Spielberg, mai ales în cea a filmelor produse în anii ’90 – Schindler’s List, Saving Private Ryan sau Amistad. Filmele nu au un ritm foarte alert, preferând să exploreze profunzimea relaţiilor dintre protagonişti. Tensiunea nu vine în punctul culminant, ci reiese din modul în care se desfăşoară evenimentele; este o reţetă cinematografică dusă aproape de perfecţiune.

    Un alt element ce trebuie menţionat este coloana sonoră semnată de John Williams, acesta reuşind să puncteze toate momentele semnificative ale poveştii.

    În concluzie, The Post e un film pe care îl recomand fără reţineri. Are toate ingredientele necesare unui film de succes, iar prezenţa unor actori ca Meryl Streep sau Tom Hanks nu face decât să crească valoarea producţiei.

  • Meryl Streep va juca în serialul momentului, producţia HBO

    Actriţa recompensată cu trei premii Oscar va interpreta în acest serial – care, printre altele, abordează tema violenţei domestice – rolul lui Mary Louise Wright, mama lui Perry (Alexander Skarsgard), personaj care a murit la sfârşitul primului sezon, după ce s-a aflat că îşi bătea soţia. Personajul interpretat de Streep va căuta răspunsuri după moartea fiului ei, a anunţat HBO, miercuri.

    Mai cunoscută pentru rolurile de pe marele ecran, Streep a obţinut un premiu Emmy pentru partitura din miniseria HBO “Angels in America” (2003) şi a apărut şi în producţia Showtime “Web Therapy”.

    Marţi, Streep şi-a depăşit propriul record de nominalizări la premiile Oscar, fiind selectată pentru a 21-a oară, pentru rolul din filmul “The Post”, regizat de Steven Spielberg.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Meryl Streep, replică GENIALĂ când a un celebru producător de la Hollywood i-a spus că e prea URÂTĂ

    Actriţa a povestit că, în anii ’70, a fost respinsă la audiţiile pentru filmul „King Kong” pe motiv că era „prea urâtă” pentru gusturile producătorului  Dino De Laurentiis.

    „Fiul lui mă văzuse într-o piesă de teatru. Aşa că m-am dus la etajul 33 al Gulf and Western Building (n.r.din New York), avea un birou uimitor, cu panoramă asupra întregului Manhattan. Am intrat, iar fiul lui era foarte încântat că adusese această actriţă nouă. Iar tatăl i-a spus fiului – în italiană, iar eu înţeleg italiana – che brutta! De ce mi-ai adus urâtania asta?”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • SCANDALUL sexual ce REVOLTĂ Hollywood-ul. Omul pe care Meryl Streep l-a numit “Dumnezeul” celei de-a şaptea arte ŞOCHEAZĂ o lume întreagă

    Scandalul a izbucnit în urma unei anchete efectuate de două jurnaliste de la The New York Times – Jodi Kantor şi Megan Twohey.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
     

  • Steven Spielberg va regiza filmul “The Post”, cu Tom Hanks şi Meryl Streep în rolurile principale

    Filmul se va axa pe cazul editorului Ben Bradlee de la Washington Post şi a publisher-ului Katharine Graham care au provocat guvernul american asupra dreptului de a scrie despre un set de documente controversate din 1971 despre implicarea militară şi politică aSUA în Vietnam în perioada 1945-1967 . Hanks va juca rolul lui Bradlee, iar Streep pe cel al lui Graham.

    Documentele respective se axau asupra unui studiu secret care dezvăluia informaţii noi despre războiul din Vietnam. Bradlee şi Graham au fost implicaţi ulterior în mai multe procese din cauza încercărilor lor în timt ce analistul militar şi avertizorul Daniel Ellsberg a fost arestat şi acuzat de conspiraţie şi spionaj.

    Spielberg a suferit în 2016 un rateu în privinţa încasărilor de la asaptarea de anul trecut a romanului lui Roald Dahl, “The BFG”, dar are mai multe filme în pregătire. El se află în procesul de post-producţie a thrillerului SF “Ready Player One” şi în pre-producţie a dramei de secol XIX, “The Kidnapping of Edgardo Mortara”, în care va juca Mark Rylance în rolul lui Papa Pius IX.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Persoana în viaţă cu cele mai multe nominalizări la Oscar nu este un actor şi nici regizor

    Când menţionezi persoana cu cele mai multe nominalizări la Oscar poate te gândeşti la Meryl Streep sau Martin Scorsese, însă persoana cu cele mai multe nominalizări nu este nici actor şi nici regizor.
     
    Compozitorul legendar John Williams, 85 de ani, este persoana care deţine această distincţie cu 50 de nominalizări şi cu 5 trofeee la activ. Singurul care-l depăşeşte este Walt Disney cu 59 de nominalizări.
     
    Filmele pentru care a compus Williams sunt câteva dintre cele mai emblematice filme realizate vreodată, precum Star Wars, Jurassic Park sau Schindlers List.
     
    Toate filmele la care a lucrat au încasat peste 10 miliarde de dolari de-a lungul istoriei. 

  • Persoana în viaţă cu cele mai multe nominalizări la Oscar nu este un actor şi nici regizor

    Când menţionezi persoana cu cele mai multe nominalizări la Oscar poate te gândeşti la Meryl Streep sau Martin Scorsese, însă persoana cu cele mai multe nominalizări nu este nici actor şi nici regizor.
     
    Compozitorul legendar John Williams, 85 de ani, este persoana care deţine această distincţie cu 50 de nominalizări şi cu 5 trofeee la activ. Singurul care-l depăşeşte este Walt Disney cu 59 de nominalizări.
     
    Filmele pentru care a compus Williams sunt câteva dintre cele mai emblematice filme realizate vreodată, precum Star Wars, Jurassic Park sau Schindlers List.
     
    Toate filmele la care a lucrat au încasat peste 10 miliarde de dolari de-a lungul istoriei. 

    p.p1 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; font: 12.0px ‘Helvetica Neue’; color: #454545}
    p.p2 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; font: 12.0px ‘Helvetica Neue’; color: #454545; min-height: 14.0px}

  • Persoana în viaţă cu cele mai multe nominalizări la Oscar nu este un actor şi nici regizor

    Când menţionezi persoana cu cele mai multe nominalizări la Oscar poate te gândeşti la Meryl Streep sau Martin Scorsese, însă persoana cu cele mai multe nominalizări nu este nici actor şi nici regizor.
     
    Compozitorul legendar John Williams, 85 de ani, este persoana care deţine această distincţie cu 50 de nominalizări şi cu 5 trofeee la activ. Singurul care-l depăşeşte este Walt Disney cu 59 de nominalizări.
     
    Filmele pentru care a compus Williams sunt câteva dintre cele mai emblematice filme realizate vreodată, precum Star Wars, Jurassic Park sau Schindlers List.
     
    Toate filmele la care a lucrat au încasat peste 10 miliarde de dolari de-a lungul istoriei. 

  • Meryl Streep, un nou discurs TRANŞANT împotriva lui Donald Trump

    Actriţa a participat la o gală în New York în cadrul Campaniei pentru Drepturile Omului 2017.
     
    Aceasta a vorbit despre „instinctul catastrofal“ al preşedintelui Donald Trump, dar şi despre comentarile pe care şeful statului le-a făcut despre ea.
     
     “Dacă instinctul lui catastrofal nu ne va conduce la o iarnă nucleară…“

     

  • Cronică de film: Florence Foster Jenkins

    Muzica, dragostea şi banii (ştiu, sună ca titlul unei melodii nu prea reuşite) sunt cele trei ingrediente ale acestei poveşti semnate de Stephen Frears. Bazat pe o poveste adevărată, filmul urmăreşte o femeie bogată care încearcă, în mod obsesiv, să ajungă cântăreaţă de operă. Convinsă că vocea din capul ei sună ”angelic“, Florence Foster Jenkins se îmbarcă într-o călătorie care o va aduce în cele din urmă în atenţia publicului – doar că nu în felul în care îşi imagina.

    Chiar dacă Meryl Streep iese ca de obicei în evidenţă, actorul pe care ar trebui să vă concentraţi atenţia e Simon Helberg; reacţiile personajului său sunt cele care aduc culoare filmului.

    Meryl Streep (de trei ori câştigătoare a premiului Oscar) interpretează personajul principal, o femeie care a condus industria artistică din New York în prima jumătate a secolului XX, având şi impresia că este o cântăreaţă foarte talentată. Era doar o impresie, pentru că realitatea era cu totul alta. Dar banii pot face minuni, aşa că în 1944 ea şi-a cumpărat practic un concert pe scena de la Carnegie Hall; interpretarea sa a fost atât de proastă încât a devenit legendară. Streep este extrem de amuzantă, mai ales atunci când încearcă să interpreteze; ea redă un personaj care se agaţă de realitate, dar o părăseşte atunci când are o părere ireală despre abilităţile sale.

    Hugh Grant îl interpretează pe partenerul său, Bayfield, care plăteşte criticii şi se asigură că spectacolele sale au o audienţă semnificativă. El este extrem de grijuliu, stând lângă Florence în fiecare seară până ce ea adoarme. Asta înainte de a fugi la amanta lui, bineînţeles.

    Dar povestea nu ar fi atât de captivantă, după cum scriam mai sus, fără interpretarea lui Simon Helberg (îl cunoaşteţi, probabil, din serialul Big Bang Theory). El îl interpretează pe pianistul lui Florence, Cosme McMoon, care e interesat mai mult de bani decât de spectacolele efective. Reacţia lui atunci când o întâlneşte pe Florence Foster Jenkins este de nepreţuit; el îşi dă seama imediat că nu există remediu pentru lipsa de talent a femeii, dar preferă să îşi vadă de treabă.
    Am putea găsi un corespondent al poveştii în zilele noastre: gândiţi‑vă, spre exemplu, la cineva care încarcă un videoclip pe YouTube fiind convins de talentul său. Şi chiar lipsa desăvârşită a acelui talent este cea care transformă clipul într-unul viral. Cam despre asta e vorba şi în Florence Foster Jenkins.

    Trebuie însă precizat încă un lucru, chiar dacă nu are neapărat legătură cu filmul: Florence Foster Jenkins, în ciuda lipsei de talent, a devenit extrem de apreciată de-a lungul timpului. Ea a iubit muzica, şi-a urmărit visul şi nu a renunţat niciodată. Ea nu s-a ascuns niciodată – iar filmul surprinde perfect acest lucru.

    Regizorul Stephen Frears nu încearcă să dezvolte prea mult latura emoţională a poveştii, preferând să dea o notă generală de umor; alături de Danny Cohen, cel care semnează producţia, Frears reuşeşte să producă un film care aduce zâmbetul pe buze.

    NOTA: 8/10