BusinessMagazin

Tag: melodii

  • „Il Volo” sau zbor uşor în seară caniculară

    Chiar şi în lipsa unui décor sofisticat sau a unor efecte de scenă spectaculoase, trei artişti italieni – tenorii Piero Barone şi Ignazio Boschetto şi baritonul Gianluca Ginoble – au reuşit să ridice sala în picioare, să-şi facă spectatorii să danseze şi să culeagă aplauze care s-au întins pe parcursul multor minute.

    O sală plină ochi, multe grade în termometru şi multă emoţie s-au regăsit în seara de 16 iulie la Sala Palatului, în Capitală. “Il Volo Sings Morricone and More” este numele turneului în care îşi încântă publicul cei trei tineri artişti care pe tot parcursul spectacolului au interacţionat cu publicul, încercând să înveţe cuvinte în română, pozând cu spectatorii sau invintându-i să cânte şi să danseze împreună cu ei. “Do you understand English?” au înterebat ei, iar sala a raspuns “Yes”; “Conprendere Italiano?” a fost următoarea întrebare şi sala a răspuns “Si”. “În cazul acesta eu voi vorbi în engleză iar colegul meu în italiană”, a fost una din glumele serii. Surpriza a fost că la aşa-zisa “traducere” informaţiile să fie complementare sau chiar contradictorii celor deja spuse, ceea ce a făcut ca publicul să se amuze copios.

    “The Ecstasy of Gold”, “Nessun dorma” şi “Il Mondo” au fost primele melodii ale concertului, iar cei 4.000 de spectatori au început să fredoneze piesele împreună cu ei. Piero Barone, Ignatio Boschetto şi Gianluca Ginoble, aflaţi pentru a doua oară în România, au fost acompaniaţi de Orchestra Metropolitană Bucureşti, aflată sub bagheta dirijorului Daniel Jinga.

    Cei trei artişti italieni au debutat individual în 2009, în cadrul unui show de talente organizat de canalul de televiziune RAI1, prilej cu care au fost remarcaţi de Michele Torpedine, managerul care a lansat carierele altor nume mari din lumea muzicii: Andrea Bocelli, Zucchero, Giorgia şi Biagio Antonacci. Torpedine le-a propus să lucreze împreună, ca trio şi, într-o perioadă scurtă de timp au ajuns să semneze un contract cu Geffen Records, o casă de producţie americană.

    TURNEU:
    Il Volo Sings Moricone

    LOCAŢIE:
    Sala Palatului, Bucureşti

    PUNCTE CHEIE ale turneului: Barcelona, Verona, Taormina, Frankfurt

    ARTIŞTI:
    Piero Barone,
    Ignatio Boschetto, Gianluca Ginoble

    Primul lor album cu melodii proprii, “Il Volo”, a fost lansat în 2010 şi a intrat în US Billboard Top Ten, iar din acel moment cariera lor muzicală a prins aripi, fiind invitaţi la emisiuni celebre de televiziune, ca The Tonight Show, American Idol, Good Morning America sau Today Show.

    Au urcat pe scenă în spectacole alături de Barbara Streisand (2012), iar mai apoi cu Placido Domingo şi Eros Ramazzoti, iar şase ani mai târziu au primit din partea YouTube Golden Creator Award, distincţie pe care platforma o acordă canalelor care au peste
    1 milion de abonaţi.

    În cadrul spectacolelor din turneul care se află acum în plină desfăşurare, urmând să păşească în săli de spectacole pe mai multe continente, artiştii italieni au cântat ca trio, dar şi solo sau duet.

    “Ne-am lansat în muzică individual iar apoi am format acest trio, dar suntem diferiţi. Ne plac lucruri diferite şi avem gusturi muzicale care ne definesc. Cred că toţi vă îndreptaţi spre muzică, în diverse momente. În această seară am pregătit pentru voi «All by Myself», cântată de Celine Dion, pentru că de-a lungul anilor mi s-a părut o provocare să abordez piese din repertoriul vocilor feminine”, a spus Ignazio Boschetto.

    În cadrul secvenţei de melodii solo, un alt artist, alte acorduri. “Eu am crescut cu vocea marilor Elvis Presley, Frank Sinatra, Elton John. Am ales să cânt pentru voi în această seară «Your Song», lansată de Elton John în urmă cu 51 de ani” şi-a prezentat alegerea Piero Barone.

    În a doua parte a spectacolului cei prezenţi au acompaniat melodiile cu lanternele telefoanelor mobile, au dansat şi au cântat împreună cu artiştii, care s-au declarat foarte ataşaţi de România. “Ne place mult aici, sunteţi foarte asemănători cu noi. Avem prieteni aici”. Spectacolul din Capitală s-a încheiat după un lung şir de aplauze, iar spectatorii au părăsit sala plănuind să-şi cumpere bilete şi la reprezentaţia de anul viitor.

    2009
    s-au lansat, individual, în cadrul unui show TV, dar în curând au format actualul trio

     

    2010
    au lansat primul album, „Il Volo”

     

    2012
    au realizat un turneu cu 12 spectacole împreună cu Barbara Streisand în SUA şi Canada

     

    2013
    au realizat un turneu cu 50 de spectacole în SUA, Canada, America Centrală şi America de Sud

     

    2014
    au primit distincţia „Albumul Latin Pop al anului” în cadrul Latin Billboard, în Miami

     

    2015                         

    au câştigat Festivalul de la Sanremo cu piesa „Grande Amore”

     

    2016 şi 2017
    au fost anii în care au realizat proiectul „Notte Magica”, un tribut pentru celebrii tenori Jose Carreras, Placido Domingo şi Luciano Pavarotti

     

    2018
    au mers în turneu în Japonia şi Europa de Est

     

    2019
    au cântat în Panama, cu ocazia aniversării Zilei Tineretului, în faţa Papei Francisc şi a peste 1 milion de spectatori

  • De azi Spotify este în România. Cât costă abonamentul

    Cu o comunitate globală ce numără peste 159 de milioane de membri, Spotify oferă în România atât o versiune gratuită, susţinută prin conţinut publicitar, dar şi o versiune pe bază de abonament lunar. Utilizatorii pot asculta melodiile preferate gratuit sau pot trece la Spotify Premium pentru 4.99 EUR pe lună.

    Spotify oferă posibilitatea de a căuta, descoperi, alcătui playlist-uri şi construi propria colecţie muzicală, dar şi de a distribui conţinutul preferat către prieteni. Spotify vine astăzi în România pentru a oferi o selecţie de titluri locale şi internaţionale, reunite într-o bază de date de peste 35 de milioane de melodii, disponibile atât pentru utilizatorii variantei gratuite, dar şi celor care au optat pentru varianta Premium.

    “Suntem extrem de entuziasmaţi să lansăm astăzi Spotify în România”, spune Przemek Pluta, Markets Operations pentru Europa de Sud-Est în cadrul Spotify. El a adăugat: “Graţie unei selecţii muzicale uriaşe, de peste 35 de milioane de melodii, recomandărilor atent personalizate şi celor mai bune playlist-uri alcătuite de experţi în domeniu sau utilizatori pasionaţi, Spotify face din descoperirea muzicii preferate o activitate mai simplă ca niciodată.”

    Unul dintre principalele atuuri ale serviciului Spotify este personalizarea, ce permite fanilor să găsească muzica preferată, dar şi să descopere noi piese şi artişti, în baza preferinţelor şi a modului în care obişnuiesc să asculte muzică. Când un utilizator nou se alătură comunităţii Spotify, el este invitat într-un proces numit ‘Taste Onboarding’, ce ajută Spotify să înţeleagă mai bine muzica pe care acesta o apreciază.

    Căutarea personalizată ce include opţiuni precum Daily Mix (o serie de playlist-uri ce îmbină melodiile preferate cu noutăţi ce ar putea fi pe gustul utilizatorului), Release Radar (un playlist format din melodii noi, în baza artiştilor cei mai ascultaţi, conţinut actualizat în fiecare zi de vineri) şi Discover Weekly ( un playlist creat în funcţie de obiceiurile specifice utilizatorului, disponibil în curând) aduc muzica preferată mai aproape ca niciodată.

    Spotify a adus peste 8 miliarde de Euro industriei muzicale de la lansarea serviciului, în 2008. Odată cu intrarea pe piaţa din România, Spotify va fi disponibil în 65 de pieţe din întreaga lume.

    Spotify în cifre:

    ● Peste 159 de millioane de utilizatori activi
    ● Peste 71 de millioane de utilizatori plătitori
    ● Peste 30.000 de melodii adăugate în fiecare zi
     

     

  • Din seria românilor care fac cinste ţării: Alexandra Gromic, violonista care reinventează operele marilor compozitori ai lumii

    A considerat că vioara o defineşte atât de bine, încât a ales să se iden­tifice cu acest instrument. De aceea, publicul o cunoaşte ca pe Alexandra Violin şi, oricât de clişeic ar suna, când îi auzi numele, chiar nu mai e nevoie de nicio altă prezentare, pentru că numele ei de scenă este în sine o carte de vizită.

    Primele acorduri la vioară le-a făcut cu ochii în lacrimi, îşi aminteşte şi acum. Mama ei, profesoară de fizică, era prietenă cu cel care avea să devină primul ei profesor de vioară. A vrut să facă o încercare, să vadă dacă Alexandra, la cei şapte ani de atunci, are aplecare către acest instrument.

    „Mi se părea că mă forţează, aşa că am început să plâng, dar am continuat să încerc să cânt. Deşi am plâns continuu, concluzia a fost că am ureche muzicală“, spune Alexandra, amuzată acum.

    Zece ani mai târziu, în clasa a XI-a, pe vremea când urma cursurile Colegiului Naţional de Muzică George Enescu din Bucureşti, a început să cânte în trupa Amadeus, un cvartet instrumental format iniţial din patru fete care cântau la vioară, violoncel şi pian.

    Alexandra acumulase deja experienţă cântând în orchestre şi în alte cvartete, aşa că Amadeus a fost pentru ea doar o nouă provocare. De treisprezece ani. În 2014, a plecat din Amadeus şi a căutat să se reinventeze singură. „Am ocazia să cânt la evenimente inedite, cum este Dinner in the sky (eveniment la care musafirii sunt invitaţi să ia cina la 50 de metri înălţime – n. red.) sau Dîner en Blanc, a cărui primă ediţie a avut loc anul acesta. Au participat 500 de oameni, toţi îmbrăcaţi în alb, iar eu am deschis evenimentul“, povesteşte Alexandra Gromic.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Apple ar putea cumpăra Shazam pentru 400 de milioane de dolari

    Shazam, o companie de software din Marea Britanie fondată în 1999, le permite oamenilor să îşi folosească smartphone-ul sau computerul pentru a identifica sau cumpăra melodii, după un fragment muzical.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film: Baby Driver, Grand Theft Entertainment

    Chiar aşa, aproape toate melodiile în limba engleză conţin cuvântul ”baby“. Aşa cum acest alint este foarte important pentru cultura muzicală americană este importantă muzica pentru personajul Baby, respectiv pentru filmul ”Baby Driver“, regizat de Edgar Wright. Baby se asemănă cu eroul mitologic Samson, numai că în acest caz nu părul reprezintă sursa puterii lui, ci muzica.

    Pe la mijlocul filmului este o scenă cât se poate de edificatoare: Baby, aflat într-o maşină pe care tocmai o furase, trece de la un post de radio la altul pentru a găsi melodia potrivită, deşi era în mare criză de timp. Aşadar muzica joacă un rol central în această peliculă. Multe filme au pus muzica la loc de cinste, excluzând musical-urile, însă ce a făcut Edgar Wright diferit este faptul că filmul a pornit de la muzică şi nu invers. Aici nu s-a pus muzică peste imagini, ci imaginile au fost construite de la melodii. Ce înseamnă asta? |nseamnă că aproape toate scenele sunt coregrafiate pe muzică: personajele trag cu armele pe ritmul muzicii, Baby conduce după linia melodică şi parcă întreg universul este sincronizat la muzica din căştile protagonistului. Iar asta se întâmplă în mai toate scenele, nu doar în cele de acţiune. Este absolut impresionantă atenţia la detalii a regizorului, a editorului de imagine şi a celui de sunet. De fapt, parcă regizorul a făcut un clip pentru o melodie destinată MTV-ului.

    Este un film unic din acest aspect, deşi scenariul nu este unul incredibil de original. ”Baby Driver„ spune povestea lui Baby, un puşti incredibil de talentat la condus, care este implicat în jafuri armate (el fiind şoferul) împotriva voinţei lui. Treptat aflăm care este povestea lui şi de ce face ce face. Filmul nu o să câştige un Oscar pentru scriitură, dar are replici memorabile şi mi-a plăcut că acţiunea şi povestea personajului principal sunt dezvăluite treptat, oferindu-ţi puţin câte puţin, în aşa fel încât să completezi puzzle-ul până la final.

    Filmul are parte de o echipă de actori foarte bună, începând cu Kevin Spacey (mafiotul), Ansel Elgort (Baby), Jon Hamm (Buddy) sau Jamie Foxx (Bats). Jocul actoricesc este la un nivel ridicat, poate mai puţin din partea lui Foxx, care nu a portretizat credibil un criminal sărit de pe fix. Nu a reuşit să-l vândă foarte bine, îţi dădeai seama că joacă un rol, pe când ceilalţi au interiorizat foarte bine personajele. Ansel Elgort joacă foarte bine rolul principal şi are o chimie bună cu Lily James (Deborah – interesul romantic al lui Baby). Totuşi, în opinia mea, Jon Hamm (Don Draper din ”Mad Men„) a fost vedeta filmului, interpretând excelent rolul lui Buddy. La nivel de imagine şi editare este ceea ce se aşteaptă de la un regizor precum Edgar Wright (”Shaun of the Dead„, ”Scott Pilgrim vs the World„ sau ”Hot Fuzz„). Imaginile sunt compuse excelent, colorate şi îmbinate cu o editare rapidă, pe ritmul muzicii de data asta; toate acestea fac filmul foarte dinamic, rapid şi nu-ţi lasă timp să te plictiseşti.

    Cei care aţi văzut trailerul filmului probabil că v-aţi dus cu gândul la ”Fast and Furious“, însă filmul este mai inteligent decât cel menţionat, iar cursele de maşini au rămas pe tărâmul realităţii. |n ”Baby Driver“ nu vorbim despre maşini care sar dintr-o clădire în alta, nu zboară şi nu fac lucruri exagerate. Cursele sunt impresionante, te ţin în priză, dar fără a fi neverosimile.

    ”Baby Driver“ pare a fi varianta mai comică a lui ”Drive“, regizat de Nicolas Winding Refn, cu Ryan Gosling în rolul şoferului. |n filmul acesta nu se analizează natura răului sau sursa comportamentelor antisociale, dar ”Baby Driver“ este o cursă excelentă de weekend când vrei doar să ”iei o maşină pe care nu ţi-o permiţi şi să conduci fără niciun plan ascultând ce muzică îţi place“.

    Nota 8/10

     

  • Cronică de film: Baby Driver, Grand Theft Entertainment

    Chiar aşa, aproape toate melodiile în limba engleză conţin cuvântul ”baby“. Aşa cum acest alint este foarte important pentru cultura muzicală americană este importantă muzica pentru personajul Baby, respectiv pentru filmul ”Baby Driver“, regizat de Edgar Wright. Baby se asemănă cu eroul mitologic Samson, numai că în acest caz nu părul reprezintă sursa puterii lui, ci muzica.

    Pe la mijlocul filmului este o scenă cât se poate de edificatoare: Baby, aflat într-o maşină pe care tocmai o furase, trece de la un post de radio la altul pentru a găsi melodia potrivită, deşi era în mare criză de timp. Aşadar muzica joacă un rol central în această peliculă. Multe filme au pus muzica la loc de cinste, excluzând musical-urile, însă ce a făcut Edgar Wright diferit este faptul că filmul a pornit de la muzică şi nu invers. Aici nu s-a pus muzică peste imagini, ci imaginile au fost construite de la melodii. Ce înseamnă asta? |nseamnă că aproape toate scenele sunt coregrafiate pe muzică: personajele trag cu armele pe ritmul muzicii, Baby conduce după linia melodică şi parcă întreg universul este sincronizat la muzica din căştile protagonistului. Iar asta se întâmplă în mai toate scenele, nu doar în cele de acţiune. Este absolut impresionantă atenţia la detalii a regizorului, a editorului de imagine şi a celui de sunet. De fapt, parcă regizorul a făcut un clip pentru o melodie destinată MTV-ului.

    Este un film unic din acest aspect, deşi scenariul nu este unul incredibil de original. ”Baby Driver„ spune povestea lui Baby, un puşti incredibil de talentat la condus, care este implicat în jafuri armate (el fiind şoferul) împotriva voinţei lui. Treptat aflăm care este povestea lui şi de ce face ce face. Filmul nu o să câştige un Oscar pentru scriitură, dar are replici memorabile şi mi-a plăcut că acţiunea şi povestea personajului principal sunt dezvăluite treptat, oferindu-ţi puţin câte puţin, în aşa fel încât să completezi puzzle-ul până la final.

    Filmul are parte de o echipă de actori foarte bună, începând cu Kevin Spacey (mafiotul), Ansel Elgort (Baby), Jon Hamm (Buddy) sau Jamie Foxx (Bats). Jocul actoricesc este la un nivel ridicat, poate mai puţin din partea lui Foxx, care nu a portretizat credibil un criminal sărit de pe fix. Nu a reuşit să-l vândă foarte bine, îţi dădeai seama că joacă un rol, pe când ceilalţi au interiorizat foarte bine personajele. Ansel Elgort joacă foarte bine rolul principal şi are o chimie bună cu Lily James (Deborah – interesul romantic al lui Baby). Totuşi, în opinia mea, Jon Hamm (Don Draper din ”Mad Men„) a fost vedeta filmului, interpretând excelent rolul lui Buddy. La nivel de imagine şi editare este ceea ce se aşteaptă de la un regizor precum Edgar Wright (”Shaun of the Dead„, ”Scott Pilgrim vs the World„ sau ”Hot Fuzz„). Imaginile sunt compuse excelent, colorate şi îmbinate cu o editare rapidă, pe ritmul muzicii de data asta; toate acestea fac filmul foarte dinamic, rapid şi nu-ţi lasă timp să te plictiseşti.

    Cei care aţi văzut trailerul filmului probabil că v-aţi dus cu gândul la ”Fast and Furious“, însă filmul este mai inteligent decât cel menţionat, iar cursele de maşini au rămas pe tărâmul realităţii. |n ”Baby Driver“ nu vorbim despre maşini care sar dintr-o clădire în alta, nu zboară şi nu fac lucruri exagerate. Cursele sunt impresionante, te ţin în priză, dar fără a fi neverosimile.

    ”Baby Driver“ pare a fi varianta mai comică a lui ”Drive“, regizat de Nicolas Winding Refn, cu Ryan Gosling în rolul şoferului. |n filmul acesta nu se analizează natura răului sau sursa comportamentelor antisociale, dar ”Baby Driver“ este o cursă excelentă de weekend când vrei doar să ”iei o maşină pe care nu ţi-o permiţi şi să conduci fără niciun plan ascultând ce muzică îţi place“.

    Nota 8/10

     

  • Mai aveţi casete audio pe acasă? Nu le aruncaţi! Mai sunt valoroase

    Se numeşte Elbow şi poate reda sunetele de pe casetele audio. Elbow este un dispozitiv mic şi a simplificat mecanismul redării unei casete tradiţionale. Poţi agăţa dispozitivul de haine si poţi asculta casetele oriunde ai fi. Totuşi, Elbow este doar un prototip deocamdată, dar poate va fi lansat curând. Aşadar, dacă mai aveţi casete vechi nu le aruncaţi.

    Încă un obiect pe care hipsteri îl pot îndrăgi 

  • Mai aveţi casete audio pe acasă? Nu le aruncaţi! Mai sunt valoroase

    Se numeşte Elbow şi poate reda sunetele de pe casetele audio. Elbow este un dispozitiv mic şi a simplificat mecanismul redării unei casete tradiţionale. Poţi agăţa dispozitivul de haine si poţi asculta casetele oriunde ai fi. Totuşi, Elbow este doar un prototip deocamdată, dar poate va fi lansat curând. Aşadar, dacă mai aveţi casete vechi nu le aruncaţi.

    Încă un obiect pe care hipsteri îl pot îndrăgi 

  • De câţi oameni este nevoie pentru a produce un hit muzical

    Potrivit Music Week, în medie ai nevoie de 4,5 oameni pentru a compune un hit şi de 4,6 oameni pentru ca melodia să intre în top 30.

    Mai mult de atât, 13% dintre cele mai mari hituri ale anului muzical 2016 au fost compuse de către peste 8 compozitori. Mai multe melodii precum – Let me Love You (Justin Bieber cu Dj Snake) au 11, 12 compozitori.

    Doar cinci melodii din top 100 au fost scrise de o singură persoană (o melodie a fost cover, iar celălalte au fost compuse de Twenty One Pilots, Calvin Harris şi Mike Posner).

    Chiar şi artiştii care sunt văzuţi de public ca fiind artişti solo colaborează cu alţi oameni. De exemplu, 9 persoane au contribuit la scrierea hit-ului Galway Girl a lui Ed Sheeran.

    La creearea mega hitului “Uptown Funk” a lui Mark Ronson au participat nu mai puţin de 13 persoane, în timp ce melodia “One Dance”, cea mai bine vândută anul trecut, pe care o cântă Drake, a fost compusă de 8 persoane.

    Un motiv pentru care atât de mulţi oameni participă la creearea unei melodii este faptul că aceste colaborări încurajează creativitatea şi accelerează procesul de creaţie.

    Trăim în epoca vitezei internetului, rapperul Future demonstrând că poate lansa două albume nr 1 unul după altul. 

  • Eurovision:Ilinca şi Alex Florea, reprezentanţii României, s-au calificat în marea finală de sâmbătă

    18 melodii au concurat joi, în cea de-a doua semifinala Eurovision, pentru a ajunge în marea finală a concursului muzical european, ce va avea loc sâmbătă, 13 mai: Serbia, Austria, Macedonia, Malta, România, Olanda, Ungaria, Danemarca, Irlanda, San Marino, Croaţia, Norvegia, Elveţia, Belarus, Bulgaria, Lituania, Estonia, Israel.

    Fanii din cele 18 ţări repartizate în a doua semifinală şi cei din Ucraina, Franţa şi Germania au decis, alături de juriile de specialitate, melodiile care au ajuns în Marea Finală.

    Alături de cele 10 ţări selectate joi, în Marea Finală a concursului, ce va avea loc pe 13 mai, vor mai merge suedezul Robin Bengtsson – I Can’t Go On; reprezentantul Australiei Isaiah – Don’t Come Easy; Belgia: Blanche – City Lights; Azerbaidjan: Dihaj – Skeletons; Portugalia: Salvador Sobral – Amar Pelos Dois; Grecia: Demy – This Is Love; Moldova: Sunstroke Project – Hey Mamma; Cipru: Hovig – Gravity; Armenia: Artsvik – Fly With Me; Polonia – Kasia Moś – Flashlight.