Ben Silbermann s-a născut pe 14 iulie 1982, în Des Moines, în Statele Unite ale Americii. Părinţii săi, Jane Wang şi Neil Silbermann, au fost amândoi medici oftalmologi, iar el a urmat cursurile Academiei Centrale din Des Moines şi, în anul 1998, s-a înscris la Institutul de Cercetare Ştiinţifică la MIT. În perioada în care era la studii, a trecut printr-o operaţie de transplant de inimă.
În 2003, a obţinut o diplomă de absolvent în domeniul ştiinţelor politice de la Universitatea Yale. După absolvire, Silbermann a avut şansa să lucreze la Google ca membru al grupului de publicitate online. A avut o mulţime de idei în timp ce privea oamenii care lucrau în Google, dar niciodată nu a avut şansa să le explice, deoarece nu avea niciun fel de cunoştinţe de inginerie.
După perioada aceea a devenit mai interesat de programare, iar de aici până la o idee de afacere a fost doar un pas. Silbermann a discutat despre aceasta cu prietenul său, Paul Sciarra. Şi-a dat demisia de la Google, iar cu ajutorul lui Sciarra a început să înveţe principiile programării. Amândoi au început să lucreze la realizarea unei aplicaţii pentru iOS, Tote. Aceasta a fost un eşec, iar cei doi au început să se gândească la o idee nouă care să-i ajute să lanseze o afacere.
Ei s-au gândit să creeze o aplicaţie care să-i ajute pe oameni să ţină înregistrările necesare în telefon, unde să aibă acces mai uşor la lucrurile pe care doreau să le vadă.
O astfel de aplicaţie ar fi dus astfel la evitarea aglomerării conturilor de e-mail cu cataloage inutile. Dar momentul ideii nu a fost bun deoarece a urmat criza financiară şi nimeni nu era gata să investească în afaceri cu tehnologie.
În cele din urmă, au reuşit să obţină fondurile necesare pentru a demara proiectul start-up-ului. Silbermann şi-a întâlnit cel de-al treilea partener, Evan Sharp, printr-un prieten comun de pe vremea când Sharp studia la NYU. Evan şi Silbermann aveau în comun interesul în colecţionarea diferitelor lucruri şi au vrut să creeze ceva legat de acest interes. Evan s-a alăturat proiectului de start-up, iar în 2009 au început să dezvolte Pinterest.
În martie 2010, au lansat site-ul în versiune beta închisă şi mai apoi a urmat lansarea unei versiuni beta deschise doar pe bază de invitaţie. La doar nouă luni de la lansare, Pinterest avea 10.000 de utilizatori, iar în martie 2011 compania a lansat o aplicaţie pentru iPhone. Silbermann a contactat 5.000 de utilizatori de Pinterest, prin scrisori, şi chiar s-a întâlnit cu câţiva dintre ei în persoană, pentru a primi feedback despre aplicaţie. La sfârşitul lunii octombrie 2013 Pinterest a fost evaluat la 3,8 miliarde de dolari, iar în octombrie 2016, aplicaţia avea 150 de milioane de utilizatori activi lunar, iar în iunie 2017 strânsese fonduri de 150 de milioane de dolari de la investitorii săi.
Silbermann locuieşte în San Francisco, California, împreună cu soţia sa, Divya Bhaskaran, şi doi copii. Forbes a estimat valoarea sa netă la 1,6 miliarde de dolari în 2018. A fost listat printre cei mai bogaţi oameni de afaceri americani sub 40 de ani şi a fost prezentat alături de Mark Zuckerberg la Fortune’s 40 Under 40, în 2014.
Silbermann nu ar fi crezut niciodată că obiceiul său din copilărie de a colecta lucruri, cum ar fi insecte, timbre poştale şi cartonaşe de baseball, îl va face miliardar într-o zi. Schimbul de fotografii şi fixarea lor pe o placă de fixare, pe Pinterest, nu se deosebeşte de vechea sa pasiune de a colecţiona obiecte. Pinterest a devenit una dintre cele mai utilizate platforme media sociale şi are peste 20 de milioane de utilizatori în întreaga lume. Compania a fost listată la Bursa de Valori din New York în anul 2019 şi a fost evaluată la 11 miliarde de dolari.
Tag: materializare
-
Povestea omului care a inventat una dintre cele mai populare reţele sociale de azi
-
Cel mai sumbru scenariu pentru Germania: un război comercial cu SUA pe cale de a se materializa după ce Trump aduce în prima linie artileria grea
Preşedintele Donald Trump greşeşte când critică enormul surplus de cont curent german, spunând că aceste este rezultatul manipulării euro de către Germania. Adevăraţii vinovaţi sunt bula creditului inflaţionistă din Europa de Sud, politicile expansioniste ale BCE şi produsele financiare vândute lumii de băncile americane. Aşa că, în loc să dea vina pe Germania, Trump ar trebui să se uite mai bine la instituţiile de la el de-acasă, spune, într-o opinie publicată de The Guardian, Hans-Werner Sinn, professor de economie şi fostul preşedinte al prestigiosului Institut de Cercetare Economică Ifo.
Comentariile lui sunt cel mai recent duel al cuvintelor dintr-un început de război comercial între Germania şi SUA. Însă Washingtonul foloseşte acum artileria grea. La mai puţin de 24 de ore după ce secretarul american al Comerţului Wilbur Ross a anunţat planul administraţiei Trump de a impune taxe vamale pe importurile de oţel, Germania a reacţionat: ministrul german al afacerilor externe Sigmar Gabriel are în vizor măsuri juridice. Germania şi SUA s-ar putea afla în pragul unui război comercial, scrie Handelsblatt.Este oficial de-acum, remarcă cel mai mare ziar financiar german. Discursul anticomerţ al lui Donald Trump se va traduce în taxe vamale usturătoare pe importurile de oţel din Europa şi Asia. Wilbur Ross a anunţat la finalul săptămânii trecute planuri de impunere a unor taxe vamale de până la 148% pe importuri provenind din Franţa, Germania, Japonia şi Taiwan.
Ministrul german al afacerilor externe Sigmar Gabriel a reacţionat prompt, spunând că Statele Unite conferă firmelor locale un „avantaj competitiv neloial“ în faţa companiilor rivale din Europa şi alte regiuni, încălcând legislaţia internaţională în domeniul comerţului.
„Noi, europenii, nu putem accepta acest lucru. UE trebuie acum să analizeze depunerea unei plângeri la Organizaţia Mondială a Comerţului. Susţinem cu tărie această opţiune“, se arată într-o declaraţie a ministrului german.
Acesta a avertizat că taxele vamale ar putea declanşa foarte uşor un război comercial cu Statele Unite, cea mai mare piaţă de export a Germaniei, înaintea Franţei şi Marii Britanii. „Dacă SUA îşi vor continua politicile neloiale din domeniul competiţiei, vor apărea ameninţări similare pentru alte industrii“, a declarat oficialul german. Germania are cel mai mare excedent comercial din lume, de 253 miliarde de euro, înaintea Chinei şi Japoniei. Anul trecut, ţara a exportat bunuri în valoare de 107 miliarde de euro către SUA. Planul de impunere a taxelor vamale pe importurile de oţel este inclus în ordinele executive lansate la finalul săptămânii trecute de Donald Trump, ordine ce privesc identificarea ţărilor şi bunurilor responsabile pentru uriaşul deficit comercial al SUA.
-
Povestea “măicuţei de fier”, bătrânica ce a doborât mai multe recorduri la triatlonuri
Madonna Buder, cunoscută şi ca “Măicuţa de fier”, s-a născut în Missouri, în vara lui 1930 şi deşi atunci când era mică nu era pasionată de alergat sau înot, a fost cu siguranţă născută cu o determinare demnă de invidiat, căci a reuşit să doboare mai multe recorduri de-a lungul vieţii.
Madonna Buder a ştiut că vrea să devină călugăriţă pe când avea 14 ani, iar la 23 de ani şi-a materializat prima chemare şi a devenit măicuţă în cadrul Mânăstirii Sisters of the Good Shepard din St. Louis, potrivit site-ului triathloninspires.com.
Citiţi mai multe pe www.one.ro
-
A început colaborarea cu NNDKP în 2008, iar acum coordonează o echipă de 23 de consultanţi
Alina Timofti a început colaborarea cu NNDKP în 2008, când a înfiinţat, la iniţiativa sa şi a colegului Marius Ionescu, NNDKP Consultanţă Fiscală.
Coordonează o echipă de 23 de consultanţi, cifra de afaceri a firmei fiind de peste 2 milioane de euro în 2014. Iniţiativa de a întemeia acest tip de firmă, spune Alina Timofti, „a fost prima de acest gen de pe piaţă. În cazul meu, acestă mişcare s-a produs după un parcurs profesional de aproximativ 11 ani în cadrul Andersen şi Ernst & Young şi când am decis că sunt pregătită pentru o experienţă antreprenorială menită să ofere o alternativă clienţilor care îşi doreau mai mult decât aveau în mod tradiţional în materie de servicii profesionale de consultanţă fiscală“.
Decizia de a încerca aventura antreprenorială a fost şi cel mai dificil moment din cariera sa, pentru că „această decizie a însemnat alegerea între două sisteme de lucru foarte diferite: acela al Big 4, care presupune în mare măsură execuţia tehnică a proiectelor, majoritatea venite din reţea, şi sistemul antreprenorial, care presupune o plajă mult mai largă de acoperit – de la crearea unui brand de taxe puternic alăturat unei case de avocatură deja extrem de cunoscute, până la atragerea de clienţi, managementul echipei, identificarea de resurse şi tot ce presupune coordonarea unei activităţi de sine stătătoare“. Chiar şi în această poziţie, ca antreprenor, primeşte oferte, dar mai degrabă direct, spune Alina Timofti, decât de la headhunteri.
Despre planurile pe termen lung, spune că paradigma economică specifică ultimilor ani nu ne încurajează neapărat să facem planuri şi proiecţii pe perioade atât de lungi. „Personal, consider că un parcurs profesional bun presupune materializarea oportunităţilor ivite de-a lungul timpului, implică flexibilitate şi capabilitatea de a te adapta vremurilor şi condiţiilor economice. Cu alte cuvinte, presupune să nu rămâi împietrit într-un proiect dacă există şi alte oportunităţi care ar putea fi materializate cu succes. Astfel încât mi-aş dori să mă regăsesc şi peste zece ani în acelaşi sistem antreprenorial, care în aprecierea mea oferă satisfacţii profesionale multiple
-
De ce se va schimba infrastructura în următorii cinci ani
Dacă privim înainte, acum se pun bazele creşterii viitoare – şi pentru multe pieţe – perspectivele sunt interesante.Într-o ediţie specială a publicaţiei Foresight, trei dintre liderii la nivel international ai KPMG în sectorul infrastructurii – Nick Chism, James Stewart şi Stephen Beatty, fac o retrospectivă a anului 2012 şi îşi împărtăşesc opiniile cu privire la zece tendinţe care se aşteaptă să schimbe modul în care va evolua sectorul infrastructurii în viitor.
Guvernele au continuat să se afle sub presiune, confruntându-se cu incertitudini financiare şi cereri tot mai intense de reînnoire şi extindere a infrastructurii. Multe dintre aceste guverne încearcă în continuare să reconcilieze nevoia unei planificări strategice pe termen lung cu priorităţile electorale pe termen scurt. O consecinţă a acestei lupte a fost începutul transferului costurilor de la contribuabili la consumatori, forţându-i pe aceştia din urmă să se împace cu ideea că trebuie să plătească pentru infrastructura pe care o folosesc.
”Anul care a trecut a arătat că sectorul începe să evolueze. În primul rând, firmele de proiectare în infrastructură au început să adopte o imagine mai holistică asupra valorii obiectivelor lor pentru a înţelege potenţialul productiv al proiectelor şi întregul beneficiu al investiţiei lor.
În acelaşi timp, tehnologia a permis investitorilor să îşi gestioneze bunurile în mod diferit iar operatorilor să obţină o eficienţă crescută din bunurile existente, performanţe optimizate pe termen lung, o durată de viaţă mai lungă şi un timp de nefuncţionare mai scurt”, a afirmat Daniela Nemoianu, executive partner, KPMG in Romania, specialist in infrastructura si PPP.
”Prioritatile sunt numeroase, iar constrangerile bugetare mari pentru Romania anilor 2013-2020”, adauga in continuare Daniela Nemoianu. ”Fie ca este vorba de Coridoarele de autostrazi IV sau IX, de reactoarele 3 si 4, de reabilitarea sistemelor de irigatii sau de sistematizarea cursurilor de apa pentru prevenirea inundatiilor, de modernizarea porturilor, aeroporturilor si cailor ferate sau de mega-proiectul de cercetare ELI, de infrastructura in sanatate si educatie, toate acestea, la care se adauga proiectele regionale si locale, implica un exercitiu amplu de proiectii strategice sustenabile sistemic pe termen mediu si lung, capabilitati de administrare si management extinse din partea autoritatilor si institutiilor publice, resurse specializate si dedicate acestui segment important (inclusiv prin crearea unei entitati separate care sa gestioneze si sa controleze evolutia in bune conditii a unor proiecte de infrastructura complexe), capacitatea de propune proiecte rentabile, viabile si eligibile pentru absorbtia banilor europeni, eficienta si transparenta la toate nivelurile si pe parcursul tuturor etapelor”.
”Salutam cu optimism primii pasi in directia implementarii unei noi formule PPP, sub egida Ministerului Marilor Proiecte – ramane de urmarit activ care va fi impactul si cum va decurge implementarea primelor proiecte din aceasta categorie incepand cu anul 2013/14. Romania poate invata in orice moment din exemplele pozitive sau nereusitele tarilor care au experimentat si dezvoltat PPP inaintea noastra, putand sa adapteze cele mai bune practici si cele mai avansate metodologii la specificul local. Autoritatile trebuie sa apeleze la specialisti pentru a face acest transfer de know-how si sa fie in acelasi timp conectate la pulsul mediului de afaceri local si international, inclusiv cel financiar, in conditiile intensificarii competitiei intre state pentru atragerea de finantari”, a afirmat Nemoianu.
PPP ramane o solutie de degrevare a presiunii asupra bugetului de stat (mai ales in contextul unui spatiu fiscal pre-determinat de acordurile de finantare in vigoare si de efectul crizei economice), in masura in care complexitatile si riscurile aferente sunt gestionate avizat, transparent si fundamentat. Cateva cazuri de pionierat derulate cu succes pot deveni motorul unui mecanism functional si profitabil atat pentru stat si investitor, cat si pentru societate – beneficiar al modernizarilor, conducand la confirmarea favorabila a ceea ce in prezent sunt prognoze.
Publicatia KPMG a identificat si analizat zece tendinţe si oportunitati care se aşteaptă să schimbe modul în care va evolua sectorul infrastructurii in 2013 si în viitor:
• Povara costurilor se mută către consumator: Consumatorii din întreaga lume încep să simtă primele simptome ale costurilor antrenate de proiectele de infrastructură.
• Guvernele trebuie să devină mai active: Nu toate proiectele de infrastructură pot atrage investiţii private – în special în condiţiile actuale de piaţă.
• Afluxul de proiecte s-a diminuat, dar îşi va reveni: Anul trecut a fost caracterizat de o criză a tranzacţiilor în infrastructură.
• Atenţia se îndreaptă asupra oraşelor: Oraşele au devenit focarul de activitate economică al unei naţiuni.
• Folosirea la maximum a investiţiilor existente: Pe măsură ce investitorii fac mari eforturi pentru a ridica de la sol noi proiecte, tot mai multă atenţie se acordă obiectivelor deja existente.
• Rezilienţa urcă pe primele locuri în agenda de lucru: Protejarea obiectivelor de valoare de impactul dezastrelor –naturale sau nu – este prin urmare un element critic pentru stabilitatea economică şi politică.
• Apariţia unor noi modele de infrastructură: Schimbarea modelelor de infrastructură este de asemenea catalizată şi de dorinţa de a se obţine o mai bună eficienţă operaţională.
• Progresul rapid al tehnologiei: Tehnologia are potenţialul pentru a rezolva multe din problemele cele mai critice ale lumii în sectorul infrastructurii.
• Reducerea costurilor – în centrul atenţiei: Dorinţa de a investi depăşeşte cu mult capacitatea de finanţare.
• Lupta pentru talent şi specializare devine mai acerbă: Posibil unul dintre cele mai mari şi mai subapreciate obstacole în calea noastră de a răspunde provocărilor tot mai mari din sectorul infrastructurii este lipsa de specializare şi talent.“Împărtăşind cunoştinţele şi experienţa pe care le-am câştigat din activitatea noastră în întreaga lume, credem că putem juca un rol activ în dezvoltarea infrastructurii la nivel global. Anul trecut profesioniştii noştri din acest sector au oferit asistenţă organizaţiilor din domeniul infrastructurii în mai mult de 130 de ţări, fiind astfel ideal poziţionaţi pentru a oferi asistenţă practică şi informaţii concrete cu privire la întreaga gamă de activităţi pe întreaga durată de viaţă a unui proiect”, a afirmat Nemoianu.
În România şi Republica Moldova, KPMG îşi desfăşoară activitatea în cadrul celor şase birouri din Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Iaşi, Timişoara şi Chişinau. în prezent dispunem de un numar de peste 650 de angajaţi şi parteneri, atât cetaţeni români, cât şi străini.