BusinessMagazin

Tag: martori

  • Cine sunt cei care ne ascultă discuţiile prin smartphone-uri. Sunt plătiţi cu 12 dolari pe oră şi notează fiecare cuvânt pe laptopurile lor

    Alexa, Siri, Cortana sunt câteva dintre numele care ştiu poate mai multe despre noi decât cei mai apropiaţi prieteni ai noştri. Cum au ajuns giganţii din Silicon Valley să ne cunoască cele mai ascunse secrete?

    Lui Ruthy Hope Slatis nu-i venea să creadă ceea ce auzea. Era angajată temporar printr-o agenţie de recrutare din afara Bostonului pentru un post cu o descriere vagă: transcrierea de fişiere audio pentru Amazon.com. Pentru 12 dolari pe oră, ea şi colegii săi aduşi prin contract sau „asociaţi de date” ascultau fragmente de conversaţii aleatorii şi notau fiecare cuvânt pe laptopurile lor. Amazon ar spune că munca a fost esenţială pentru un produs top secret de recunoaştere a vorbirii. Fişierele includeau înregistrări cu momentele cele mai intime din casele oamenilor, scrie Bloomberg.
    Acestea se întâmplau în toamna anului 2014, când Amazon a dezvăluit boxa portabilă Echo animată de asistentul virtual activat prin voce Alexa. Amazon spune despre Alexa că este un miracol al inteligenţei artificiale în prima sa reclamă pentru Echo – în clip o familie solicita şi primea actualizări de ştiri, răspunsuri la întrebări banale şi ajutor la temele copiilor. Însă Slatis a început curând să înţeleagă măsura în care oamenii se aflau în spatele magiei robotice pe care o vedea în reclamă. „O, Dumnezeule, la asta lucrez”, îşi aminteşte ea ce gândea atunci. Amazon surprindea fiecare comandă vocală din cloud şi se baza pe analişti de date ca ea pentru a învăţa sistemul. Slatis credea la început că asculta testeri plătiţi care şi-au oferit modelele vocale în schimbul câtorva dolari. Şi-a dat seama că nu este deloc aşa.
    Înregistrările pe care le asculta împreună cu colegii ei erau deseori intense, ciudate sau foarte ciudate. Oameni ce păreau singuri îşi mărturiseau secretele şi temerile intime: un băiat şi-a exprimat dorinţa de a viola; erau bărbaţi care o tratau pe Alexa ca Joaquin Phoenix în filmul SF „Her”. Şi cum programul de transcriere a crescut odată cu popularitatea Alexei, la fel creşteau şi informaţiile private dezvăluite în înregistrări. Alţi asociaţi de date îşi amintesc de copii care îşi împărtăşeau adresa de domiciliu şi numărul de telefon, de un bărbat care încerca să comande jucării sexuale, de un invitat la o petrecere care se întreba cu voce tare dacă nu cumva Amazon se uita la ei chiar în acel moment. „N-aveau cum să fi ştiut că sunt ascultaţi”, spune Slatis. „Aceşti oameni nu au fost de acord cu acest lucru.” Ea a renunţat în 2016. La cinci ani de când Slatis a simţit pentru prima că i se face pielea de găină, un sfert dintre americani au „boxe inteligente” precum Echo, Google Home şi Apple HomePod. (Sunt câţiva care au cumpărat chiar şi Portalul Facebook, un ecran video inteligent.) Amazon câştigă până acum bătălia vânzărilor, raportând că au fost achiziţionate peste 100 de milioane de dispozitive animate de Alexa.


     
    Însă acum, între cele mai mari companii din lume se duce un război pentru a o aduce pe Alexa, pe Siri al Apple, pe asistentul Google, pe Cortana a Microsoft şi pe serviciul echivalent al Facebook mult mai adânc în vieţile oamenilor. Microfoanele sunt încorporate în telefoane, ceasuri inteligente, televizoare, frigidere, SUV-uri şi mai tot ce înseamnă dispozitiv inteligent. Firma de consultanţă Juniper Research estimează că până în 2023 piaţa mondială a boxelor inteligente va ajunge la 11 miliarde de dolari pe an şi că vor exista aproximativ
    7,4 miliarde de dispozitive controlate prin voce. Este vorba despre un dispozitiv pentru fiecare persoană de pe Pământ.
    Aceste maşini nu creează fişiere audio din fiecare decibel al tău – companiile tehnologice spun că difuzoarele lor inteligente înregistrează audio doar atunci când utilizatorii le activează, dar introduc microfoane active în permanenţă în bucătării şi dormitoare care ar putea să surprindă sunete pe care utilizatorii nu intenţionează să le împartă cu nimeni. „Microfoanele care ascultă tot timpul sunt ceva îngrijorător. Am descoperit că utilizatorii acestor dispozitive închid ochii şi au încredere că companiile nu vor face nimic rău cu datele înregistrate ”, spune Florian Schaub, profesor de la Universitatea din Michigan, care studiază comportamentul uman în jurul software-ului de comandă vocală. „Există această eroziune înfiorătoare a vieţii private care continuă fără întrerupere. Oamenii nu ştiu să se protejeze.”
    Cu toate acestea, aşa-numitele dispozitive inteligente depind de mii de oameni slab plătiţi care strâng fragmente de sunet cu ajutorul cărora companiile de tehnologice îşi îmbunătăţesc urechile electronice; şoaptele noastre cele mai uşoare au devenit unele dintre cele mai valoroase seturi de date ale giganţilor din Silicon Valley. La începutul acestui an, Bloomberg News a scris în premieră despre amploarea utilizării de către industria de tehnologie a oamenilor pentru a asculta sunetele colectate de la utilizatorii lor fără permisiune.Actuali şi foşti asociaţi de date ca Slatis arată clar că dezavantajele supravegherii audio generale erau evidente pentru cei cu mize financiare mai mici în joc. „Nu s-a simţit niciodată ca fiind ceva corect”, spune un transcriptor pentru un rival al Alexa, care, la fel ca majoritatea asociaţilor de date, a semnat un acord care-i interzice să vorbească despre munca sa. „Ce vând ei cu adevărat clienţilor?”

     
    Pentru procesul de învăţare a maşinilor să identifice şi să răspundă la propoziţii vorbite a fost de cele mai multe ori nevoie de potrivirea fişierelor audio cu textul transcris. Este un proces lent şi scump. Primii pionieri au cumpărat sau au construit biblioteci masive de înregistrări – oameni care citesc ziare sau alte materiale pre-scrise la microfon. Apple a devenit prima companie majoră care a schimbat modelul când în 2011 a livrat iPhone 4S cu Siri, achiziţionat cu un an înainte de la un centru de cercetare finanţat de Pentagon. Nu mai era nevoie ca înregistrările să fie scrise şi potrivite în laboratoare. Apple a vândut peste 4 milioane de telefoane 4S în câteva zile şi în curând a început să acumuleze un munte de date vocale gratuite şi naturale. În primii ani, compania a avut încredere în specialiştii în software vocal pentru a utiliza datele cu scopul de a îmbunătăţi abilităţile lui Siri, însă Apple a revenit la control în jurul anului 2014. „Munca era foarte migăloasă: după ce ascultai 15 sau 30 de minute, căpătai dureri de cap”, spune Tao Ma, fost specialist de vorbire la Siri. Echipa de la Apple a cedat o mare parte a acestei munci firmelor de outsourcing din Europa, inclusiv GlobeTech, din Irlanda.
    În ultimii ani, Apple a devenit mai agresivă în procesul de culegere şi analiză a vocilor oamenilor, fiind îngrijorată de faptul că puterea de a înţelege şi viteza lui Siri au rămas în urma celor ale Alexa şi Google Assistant. Apple a tratat dezvoltarea lui Siri ca pe un motor de căutare verbală pe care trebuia să-l pregătească pentru a răspunde întrebărilor interminabile ale utilizatorilor şi şi-a crescut dependenţa de analiza audio pentru a alimenta lexiconul asistentului.
    Foşti colaboratori descriu sistemul ca pe un Turn Babel sau ceva din distopia 1984 a lui George Orwell. Unii povestesc cum la un birou al GlobeTech de lângă aeroportul din Cork, Irlanda stăteau în tăcere la MacBookuri, purtând căşti, cu misiunea de a transcrie 1.300 de înregistrări pe zi, fiecare dintre ele putând fi o singură propoziţie sau o întreagă conversaţie. (Această cotă a fost redusă de la 2.500 de înregistrări, spun alţii, pentru a îmbunătăţi ratele de acurateţe.) Când un asociat de date făcea clic pe butonul de redare pentru a asculta o înregistrare vocală, computerul umplea o casetă de text cu cuvintele despre care credea că Siri „le-a auzit”, apoi solicita angajatului să aprobe sau să corecteze transcrierea şi să meargă mai departe.
    Un program pe care colaboratorii l-au folosit, numit CrowdCollect, includea butoane care le permiteau să treacă peste înregistrări din mai multe motive – declanşarea accidentală, lipsa audio, limbajul indecent –, însă, spun ei, nu a existat un mecanism specific pentru a raporta sau a şterge un fişier audio jignitor inadecvat, cum ar fi cererile unor utilizatori care par beţi sau oameni care dictează mesaje deocheate. Colaboratorilor care şi-au întrebat managerii dacă pot sări peste înregistrări prea intime li s-a spus că nicio înregistrare nu este prea intimă.
    Asociaţii de date rezistau adesea doar câteva luni, iar instruirea în problemele de confidenţialitate a fost minimă. Un fost colaborator care nu avea nicio calificare cu privire la munca sa spune că ascultarea utilizatorilor din lumea reală a fost ceva „absolut hilar”.  
    În 2015, acelaşi an în care directorul executiv al Apple, Tim Cook, a descris confidenţialitatea ca fiind un „drept fundamental al omului”, maşinăriile Apple prelucrau mai mult de un miliard de cereri pe săptămână. Până atunci se ajunsese ca utilizatorii să poată activa o aplicaţie a programului de operare astfel încât nu mai trebuiască să apese un buton pe iPhone pentru a activa asistentul vocal; acesta asculta mereu. În acordul de utilizare, spune Apple, se prevede că datele vocale pot fi înregistrate şi analizate pentru a îmbunătăţi Siri, dar nicăieri nu este menţionat că oamenii ar putea asculta. „M-am simţit jenat ascultând alţi oameni”, spune unul dintre foştii colaboratori, mai ales având în vedere cât de dese erau înregistrările copiilor.


     
    Zece foşti directori ai Apple din divizia Siri spun că nu au văzut şi încă nu văd acest sistem ca fiind o încălcare a vieţii private. Aceşti foşti directori spun că înregistrările au fost dezasociate de ID-urile de utilizator Apple şi au presupus că utilizatorii au înţeles că compania le prelucrează înregistrările audio, deci ce mai conta dacă oamenii au ajutat la procesare?
    Foşti şi actuali colaboratori spun că cele mai multe solicitări pentru Siri sunt banale – „cântă o melodie a lui Justin Bieber”, „unde este cel mai apropiat McDonald’s”, dar îşi amintesc că au dat şi peste mesaje extrem de grafice, cu conţinut rasist sau homofob. Un fost analist de date care a lucrat la transcrieri de la Siri spune că angajaţii din Cork făceau schimb de poveşti de groază în timpul pauzelor de ţigară. Un actual analist, rugat să povestească cea mai scandaloasă înregistrare care a venit prin CrowdCollect, spune că era ceva asemănător cu o scenă din Fifty Shades of Grey.
    Apple susţine că mai puţin de 0,2% din solicitările pentru Siri sunt supuse analizei umane, iar foştii manageri resping mărturiile contractanţilor ca fiind exagerări. „Oh, am auzit pe cineva care face sex sau aşa altceva. Dar auzi şi oameni care emit gaze sau strănută. Există tot felul de zgomote acolo când porniţi un microfon“, spune Tom Gruber, cofondator al Siri. „Nu este ca şi cum dispozitivul ar avea ca scop înregistrarea oamenilor care scot anumite tipuri de sunete. Este ca o întâmplare.”
    Până în 2019, după ce Apple a pus Siri pe produse precum căştile sale fără fir şi boxa HomePod, numărul de comenzi vocale procesate a ajuns la 15 miliarde; 0,2% din 15 miliarde reprezintă 30 milioane de „întâmplări” pe lună, sau 360 milioane pe an. 

  • Rapperul pe care foarte mulţi români il iubeau a murit la 20 de ani, după ce a fost împuşcat

    Controversatul rapper XXXTentacion a fost împuşcat în timp ce se afla în maşina sa în sudul Floridei.

     
    Se pare că acesta intenţiona să-şi cumpere o motocicletă când s-au tras asupra sa mai multe focuri de armă, potrivit martorilor.
     
    Rapperul a fost declarat mort la spital, la scurt timp.
     
    Pe numele său adevărat Jahseh Dwayne Onfroy, XXXTentacion era numit de presa americană un ”băiat-problemă” şi era judecat pentru violenţă domestică.
     
    Al doilea disc din cariera sa, numit ”?” a debutat pe primul loc în topul Billboard 200.
     
     

    Românii au ascultat pe Spotify într-o lună 1,9 milioane de ore de muzică. XXXTENTACION, Drake, cei mai ascultaţi artişti

     

  • Denunţătorii ce au comis infracţiuni grave pot beneficia şi ei de reducerea pedepsei cu 50%

    Proiectul prevede că persoanele care au comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

    Articolul 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor excludea de la reducerea la jumătate a pedepsei pe autorii unor infracţiuni socotite grave, dar Decizia CCR nr. 67/2015 a statuat că excluderea este neconstituţională.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Denunţătorii ce au comis infracţiuni grave pot beneficia şi ei de reducerea pedepsei cu 50%

    Proiectul prevede că persoanele care au comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

    Articolul 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor excludea de la reducerea la jumătate a pedepsei pe autorii unor infracţiuni socotite grave, dar Decizia CCR nr. 67/2015 a statuat că excluderea este neconstituţională.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Martorii spun că a fost ca la REVOLUŢIE. Marea săritură de la ALBA IULIA, un record românesc difuzat de Discovery

    Cine nu ştie de Lae, găseşte povestea lui de’o viaţă pe ziarulunirea.ro. Este un mare cascador născut în 1952. Viaţa lui a fost mai tare decât filmele în care a jucat. Pe noi ne-a şocat însă când am descoperit că Lae Cascadorul are recordul celei mai mari sărituri prin aer cu maşina. Mai mult? Recordul a fost făcut cu o Dacie 1310. Lae din Alba Iulia a băgat piciorul în podea, a prins 140 de km/h, a ajuns la 11 metri înălţime pe rampă şi … a zbuart peste două tiruri. 63 de metri prin aer, cu 50.000 de martori

  • Martorii povestesc scenele de groază de după atacul sinucigaş de la Manchester Arena

    Sub ochii a mii de persoane, dintre care foarte mulţi copii, s-au desfăşurat scene cutremurătoare.

    Abby Mullen din Airdire, North Lanakshire: “Chiar când ne îndreptam spre ieşire, o bombă a explodat atât de aproape de locul în care ne aflam. Brusc, am început să vedem pe jos piele jupuită şi materii fecale. Erau peste tot, inclusiv pe părul meu şi pe geanta mea. Încă mai găsesc în părul meu bucăţi de te miri ce. Nu ţi-ai imagina vreodată că ţi se poate întâmpla aşa ceva, dar asta dovedeşte că de fapt i se poate întâmpla oricui”, scrie Daily Mail.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ATENTAT la un centru comercial din Munchen. 15 morţi. Trei indivizi înarmaţi, căutaţi. Cetăţenilor li se recomandă să rămână în case

    Cel puţin 15 persoane au fost ucise, iar alte zeci au fost rănite în atacul terorist comis într-un centru comercial din Munchen, afirmă martori citaţi de cotidianul Abendzeitung Munchen. Ministerul de Interne al landului Bavaria a comunicat, vineri seară, că cel puţin trei persoane au murit în atacul armat comis în centrul comercial din Munchen. Cel puţin trei indivizi înarmaţi sunt căutaţi activ, scrie Mediafax

    Trei indivizi înarmaţi, căutaţi după atacul armat de la Munchen

    Cel puţin trei indivizi înarmaţi sunt căutaţi activ după atacul comis vineri în centrul comercial din Munchen, anunţă Poliţia germană.

    Poliţia a explicat că, potrivit martorilor, trei indivizi înarmaţi au comis atacul în centrul comercial Olympia din Munchen.

    Nu este clar dacă este vorba de un atac terorist sau de o serie de crime.

    Autorii atacului sunt căutaţi activ de autorităţi. Ministerul german de Interne a comunicat, vineri seară, că cel puţin trei persoane au murit în atacul armat comis în centrul comercial din Munchen.

    Conform unor surse citate de presa germană, până la 15 persoane au fost ucise în atac. Aceste informaţii nu au fost confirmate încă de autorităţi.

  • Şapte suspecţi şi 455 de victime în procesul în care este anchetat şi un fost preşedinte al României

    Şapte suspecţi, 455 de victime sau succesori ai acestora şi 18 martori au fost audiaţi în ultimele şase luni în dosarul Mineriadei din anul 1990, a anunţat Parchetul General, printre aceştia fiind prezent în faţa procurorilor, în calitate de învinuit, şi fostul preşedinte Ion Iliescu.

     “În cauza cunoscută generic sub denumirea „Mineriada 13 – 15 iunie 1990”, procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au derulat, în perioada 15.02. – 07.07.2016, o serie de acte procedurale, după cum urmează: au fost audiaţi 7 suspecţi, 455 persoane vătămate, părţi civile şi succesori ai acestora, precum şi 18 martori”, se arată într-un counicat de presă transmis de Parchetul General.

    Cititi continuare articolului pe www.mediafax.ro

  • Când toţi martorii spun aceeaşi poveste

    Uitaţi de „peak oil“, uitaţi de barilul la peste 100 de dolari, uitaţi de preţurile nesigure ale benzinei, care ba urmăresc, ba nu urmăresc tendinţele preţului ţiţeiului. Notaţi-vă în schimb data de 18 ianuarie 2016, când a apărut preţul negativ al petrolului.

    Presa internaţională a salutat premiera cu entuziasm, de la „Fraţii Koch inventează preţurile negative la petrol!“ la „Petrolul din North Dakota nu mai valorează nimic!“. Despre ce este vorba? Flint Hill Resources, rafinăria fraţilor miliardari Charles şi David Koch, a anunţat că va plăti minus 50 de cenţi pe barilul de petrol North Dakota, o varietate cu conţinut ridicat de sulf. Preţul a ajuns la acest nivel de la 13,5 dolari/baril cu un an în urmă şi de la 47,6 dolari/baril în ianuarie 2014.

    La câteva ore de la postarea preţului negativ pe site, Flint Hill a anunţat că a fost o greşeală şi că nu, producătorii de petrol nu trebuie să plătească 50 de cenţi pentru petrolul pe care îl vând, ci că vor primi 1,50 de dolari pentru un baril. Ceea ce, sincer, cred că e mai enervant decât un preţ negativ, care are, trebuie să spunem, farmecul său; aşa, un dolar şi jumătate mi se pare chiar o sumă rizibilă pentru o lume ameninţată. Vă reamintesc, de „peak oil“, de epuizarea rezervelor şi de spectrul barilului la 500 de dolari (este estimarea unui oficial al OPEC emisă cu ceva vreme în urmă, într-o perioadă pe care am denumit-o atunci „campionatul mondial de aruncări cu preţul ţiţeiului“ – veţi fi intuind la ce mă refer).

    Trebuie să spun, pentru buna informare a publicului,  că preţuri negative la hidrocarburi au mai fost – la un moment dat, anul trecut, propanul dădea cu minus prin Canada, iar rafinorii au plătit câteodată pentru a scăpa de stocuri de produse greu vandabile; dar acestea au fost cazuri de produse finite şi nu de materie primă. Preţul negativ al petrolului, sau cel de numai un dolar şi jumătate, este reflecţia perfectă a vremurilor tulburi pe care le trăim: avem analişti economici mai mulţi ca niciodată, dar nimeni nu poate emite o previziune care să se şi întâmple, avem creşteri economice, dar lumea, nu numai la noi ci şi aiurea în lume, sărăceşte, avem indicatori şi rezultate şi pieţe şi tranzacţii, dar totul pare a se petrece nu la noi, ci în camera vecinilor, iar noi auzim doar gălăgia. .
    Avem voci care prevestesc periodic criza cea mare care va să vină, de parcă cea precedentă s-ar fi încheiat; nu, nu s-a încheiat, ci a fost doar cosmetizată şi aruncată, asemeni pisicii, în curţile vecinilor.

    Dincolo de astfel de versuri albe, să privim totuşi spre un indicator din lumea reală, pe care tot îl invoc, din când în când: este vorba de Baltic Dry Index, indice emis zilnic de Baltic Exchange din Londra, care ia în calcul peste 20 de rute comerciale şi reflectă evoluţia costurilor de transport din industria navală a materiilor prime – minereu de fier, oţel, ciment, cărbune. Analiştii care îl folosesc şi îl citează spun că tranzacţiile cu materii prime, reflectate în evoluţia costurilor de transport, sunt direct legate de mersul viitor al economiei mondiale – creşte înaintea şi în timpul perioadelor faste şi scade înaintea şi în perioadele de criză. Cel mai recent l-am invocat în aprilie anul trecut, când a ajuns la interesanta valoare, oarecum emblematică, 666, de la aproape 12.000 de puncte în 2008. La finele săptămânii trecute Baltic Dry a ajuns la cea mai mică valoare înregistrată vreodată, de 369 de puncte, după ce în august anul trecut ajunsese la 1.222 de puncte şi de la 2.330 de puncte, care reprezintă „vârful“ din perioada de criză economică, atins în 2013.

    Ce spun preţul scăzut al petrolului şi valoarea extrem de scăzută a BDI? Păi ceea ce spun şi preţurile în derută ale mărfurilor, şi temerile legate de evoluţia economiei în China, şi pieţele care cad, şi avertismentele domnului Soros. Lachian Gunn, profesor universitar australian, a scris o lucrare, susţinută matematic şi economiceşte, cum că, cu cât dovezile sunt mai multe, cu atât probabilitatea ca ele să prezinte realitatea sunt mai puţine. Lumea a intuit aceasta – poliţiştii, de exemplu, ştiu că dacă mai mulţi martori la un eveniment îţi spun exact aceeaşi poveste, atunci lucrurile nu s-au întâmplat deloc aşa. Aşa că toate cele enumerate, şi care spun toate aceeaşi poveste, a crizei care va veni, greşesc.
    Sau poate nu. 

    „Nud coborând scările“ a lui Marcel Duchamp, o pictură la fel de limpede ca textul de mai sus.


     

  • TRAGEDIA din Colectiv – MĂRTURII DIN INFERN: Mulţi din cei decedaţi s-au asfixiat. Focul s-a stins înainte de intervenţie

    Unul dintre cei prezenţi la concert, Remus Achim, a povestit că după ce focul a cuprins tavanul atmosfera a devenit irespirabilă, iar mulţi dintre cei care nu au putut să iasă din club nu au murit din cauza arsurilor, ci pentru că s-au asfixiat. Alţii au murit carbonizaţi de la bucăţile din tavan aprinse care au căzut peste ei, o persoană relatând că imaginile erau terifiante. De altfel, încă de sâmbătă noapte relatările celor prezenţi arătau că o parte din cei răniţi au intrat în stop cardio-respirator, unii dintre ei murind în club pentru că nu mai putut să iasă, iar altora li s-a făcut resuscitare după ce au părăsit clubul.

    Potrivit lui Remus Achim, pompierii au ajuns în aproximativ 20 de minute de la izbucnirea incendiului, însă focul se stinsese deja, tot incendiul durând aproximativ cinci minute. El a mai relatat că maşinile pompierilor oricum nu ar fi putut interveni, între club şi stradă existând două ganguri şi o curte interioară, iar pompierii au intrat în club cu stingătoare de mână.

    Martori aflaţi la concert au povestit că iniţial mulţi dintre cei prezenţi nu şi-au dat seama ce se întâmplă, mai ales că în momentul izbucnirii incendiului solistul formaţiei a spus “asta nu aveam în program”, însă focul s-a extins cu repeziciune de la buretele de antifonare al stâlpului la tavan.

    Potrivit acestora, scânteile care au aprins buretele au provenit de artificii artizanale, neputându-se vorbi de “un spectacol pirotehnic”, aşa cum a fost la alte concerte. Tavanul a luat repede foc şi din cauza ventilatoarelor care aspirau aerul plin de fum de ţigară din club şi care au favorizat extinderea incendiului. Tavanul a ars foarte repede deoarece avea bârne de lemn şi burete de antifonare şi bucăţi din acesta au căzut peste o parte din spectatorii care nu reuşiseră să iasă din club în primele câteva minute.

    Uşa de la intrarea în club nu s-a deschis de la început decât parţial, ceea ce a provocat îmbulzeală, unii au căzut, iar cei care veneau au călcat peste ei. Primele relatări au fost despre o explozie deoarece în momentul în care s-a deschis uşa total sub presiunea oamenilor aerul încins dinăuntru a intrat în contact cu oxigenul de afară şi limbi de foc au ieşit odată cu cei care fugeau. Membrii formaţiei aveau instrumentele şi cablurile pe ei şi au fost ultimii care au încercat să părăsească clubul, în spatele scenei neexistând o altă ieşire de rezervă.

    În faţa clubului oamenii care ieşiseră se întideau pe caldarâm, unii cu arsuri, alţii cu probleme de respiraţie, fiind un adevărat haos. Ambulanţele şi pompierii au venit după ce lumea ieşise, majoritatea răniţilor fiind resuscitaţi şi duşi la spital cu ambulanţele, iar unii chiar de trecători, cu maşinile personale.

    Unii dintre cei care au ieşit printre primii s-au stropit cu apă şi au intrat din nou în club în căutarea prietenilor, pe podea găsind oameni decedaţi, arşi sau în stop cardio-respirator. Ulterior, în faţa clubului au început să sosească rude ale spectatorilor, care întrebau de copii, fraţi sau surori, iar apoi investigatorii de la Poliţie şi Parchet.