O discutie despre lumea de dupa disparitia presei tiparite ar fi
folositoare, de exemplu, intr-un context marcat de reducerea
tirajelor sau a incasarilor din publicitate, de rezultatele in
scadere ale celor mai multe case de presa din Romania si din lume,
dar si de apetenta din ce in ce mai scazuta a oamenilor pentru
citit ziare. Exista tot mai multe voci care canta prohodul presei –
insi cu afaceri pe internet, specialisti in comunicare, analisti
sau simpli cetateni. Cliseele sunt la indemana: internetul este
noul mediu, jurnalistii sunt stupizi, noile platforme vor inlocui
hartia, oamenii nu mai vor sa plateasca pentru informatie, bla,
bla, bla. In mod ciudat, n-am vazut niciunde o discutie completa
despre ce inseamna schimbarea din presa.
Am intuit schimbarea in urma cu multi ani, incepand sa citesc un
articol intr-o revista americana; era scris intr-un mod direct si
despre un subiect de care nu m-as fi apropiat atunci nicicum: o
poveste despre marketing si bauturi alcoolice care incepea cam asa:
“..crezi ca platesti mai mult pentru apa curata, grija in distilare
si cerealele de calitate? Ei bine nu, fraiere! E marketing….”, si
continua pe acelasi ton. Cum sa te adresezi intr-un mod asa de
necuviincios cititorului?, am gandit atunci. Dar succesul revistei
m-a convins ca se poate si ca, daca argumentezi logic si corect,
iar stilul scriiturii este savuros, cititorul chiar va aprecia sa
fie facut fraier.
Multi ani mai tarziu revista aceea nu mai este, chiar daca a fost
bine scrisa si a revolutionat lumea mica a presei; a fost maturata
de valurile iscate de internet si de new media. Regasesc in schimb
franturi din spiritul jurnalistilor de acolo si recunosc ca am
imprumutat si eu din acel spirit, cum m-am priceput.
Acel spirit ma face sa intreb astazi: fraierilor, chiar nu vedeti
mai mult? De ce nu pomeneste nimeni de afacerile conexe care tin de
media si care ar putea fi afectate de caderea presei, asa cum o
anticipeaza cei mai multi?
The Day After: incep sa sufere fabricile de materiale si
tipografiile si furnizorii de servicii, de la fotografii la
distributie.
Pe urma companiile de relatii publice si creativii din publicitate
vor constata ca le-au disparut bucati consistente din business si
ca sumele pe care le manuiesc nu mai sunt aceleasi.
Golul se va amplifica, va cuprinde tot mai multe segmente, de la
cetateanul de rand, care astazi are impresia ca stirea, informatia,
creste undeva in copacul Google, singura, fara contributia cuiva si
pana la purtatorul de cuvant al unei companii care va descoperi ca
pur si simplu nu vorbeste aceeasi limba cu strada. In timp copacul
Google va deveni din ce in ce mai sterp iar companiile vor constata
ca nu mai comunica deloc cu clientii.
Vor disparea voci publice, puternice, coerente, chiar partizane,
dar competente si echilibrate, dispunand chiar si de o anumita doza
de intelepciune. The new media va descoperi ca o sursa buna de
trafic, conflictul adica, acum la moda si folosit din plin, a
disparut si vor trebui sa caute noi tinte si noi modalitati de a se
mentine in atentia publicului. Politicienii si administratiile vor
fi, probabil, cei mai fericiti – cine sa mai critice cheltuielile
nejustificate, cine sa mai intrebe “de ce, cum, cand, cat?”.
Scenariul este o viziune simplista si dusa la extrem; in realitate
asa ceva nu se va intampla. Modelele de business vor fi rescrise si
oamenii vor realiza ca Marshall McLuhan nu a avut intrutotul
dreptate – mesajul nu este totdeauna mediul. Unele mesaje trebuie
concepute, detaliate, puse in context iar mediul – tiparitura,
internet, semnale cu fum sau grafitti-uri – conteaza mai putin
(teoria lui McLuhan se verifica in alte zone, TV sau internet, dar
asta e alta discutie). Dar, repet, analizand o potentiala “zi de
dupa”, chiar pe un fond lipsit de realism, vom intelege mai bine
unde gresim acum.
Numere: in saptamana 22 – 26 martie reforma sistemului medical
promovata de presedintele Barack Obama domina presa americana: 60%
din informatia difuzata de social media si 45% din cea furnizata de
media traditionale priveau reforma (pentru comparatie, problema
internetului in China era, cu 15%, urmatorul subiect in social
media, in timp ce criza economica, cu 10%, era al doilea cel mai
important subiect in ziare si reviste). Cu toata aceasta
desfasurare de forte, in aceeasi perioada trei sferturi dintre
americani declarau ca habar n-au ce inseamna reforma sistemului
sanitar.
Alte numere: in ianuarie 2010, jumatate dintre romani spuneau,
conform unui studiu al UPC, ca s-au saturat sa vada la TV emisiuni
pe tema crizei economice, peste 44% considerau ca posturile TV sunt
de vina pentru inrautatirea situatiei, 29,6% spuneau ca nu vor sa
vada stiri despre oameni care isi pierd locurile de munca sau
locuintele, iar 16,9% militau pentru interzicerea programelor care
arata efectele negative ale crizei. 50% dintre romani se informeau
in legatura cu criza economica de la televizor, 44% de pe internet,
4% din ziare si 1% de la radio.
Si intrebare: in aceste conditii, unde mai este rolul presei si
unde este fractura? Ar trebui ca la emisiunile de stiri crainicii
sa stea in cap, iar jurnalistii sa foloseasca toate vorbele acelea
cu bip-uri pentru a capta atentia publicului?