Tag: mansarda

  • A pornit afacerea în mansardă, iar acum are zeci de milioane de clienţi

    Yves Rocher s-a născut pe 7 aprilie 1930, în satul La Gacilly, Morbihan, în regiunea Bretania din vestul Franţei. La vârsta de 11 ani, a intrat la Colegiul Saint-Sauveur din Redon, însă a abandonat şcoala din cauza unor probleme de sănătate. Trei ani mai târziu tatăl său a murit, aşa că Rocher a ajutat-o pe mama sa să ducă mai departe afacerea cu textile a familiei.

    Încă din copilărie, el a fost fascinat de studiul plantelor din colecţiile de ierbare ale bunicului său.

    Ulterior, a învaţat de la un vraci din satul natal reţeta pentru un unguent hemostatic, pe care a început să îl prepare în laboratorul din mansarda casei sale, din plante crescute în grădină, împreună cu alte ceaiuri şi creme; treptat, şi-a îmbogăţit gama de produse cu loţiuni şi săpunuri făcute în casă. 

    În 1959, Yves Rocher a pus bazele propriei companii, însă, deoarece nu avea suficienţi bani pentru a deschide un magazin, s-a gândit să vândă mostre din produsele sale prin poştă, ataşându-le revistei Ici Paris. Zece ani mai târziu a deschis primul magazin, iar în scurt timp compania s-a extins în toată Franţa, apoi pe plan internaţional. 

    În 1982, Yves Rocher a fondat în Fougerêts, Morbihan, compania de textile Françoise Saget, numită după unul dintre strămoşii săi. Prin intermediul acesteia, comercializa lenjerie pe internet şi prin intermediul cataloagelor. Compania a făcut parte din grupul Yves Rocher până în 2006, când a fost vândută grupului Activa Capital.

    Antreprenorul a fost activ şi pe scena civică, ocupând funcţia de primar al localităţii La Gacilly în perioada 1962-2008; a fost, de asemenea, ales şi în Consiliul General din Morbihan în 1982 şi în Consiliul Regional al Bretaniei în 1992. Cu toate că Rocher a fost uneori criticat ca fiind atât principalul angajator din zonă, cât şi reprezentantul politic al acesteia, compania sa a jucat un rol important în devoltarea economică a localităţii natale şi a împrejurimilor, prin construcţia de fabrici şi de laboratoare, dar şi prin deschiderea unei grădini botanice. El a fost numit ofiţer al Legiunii de Onoare în 1992, fiind ales comandant al acesteia 15 ani mai târziu.

    Yves Rocher a avut trei fii – Didier, căruia i-a cedat conducerea businessului în 1992 – , Daniel şi Jacques. În 1994 Didier a murit, aşa că antreprenorul s-a întors la cârma companiei, păstrându-şi poziţia până pe 26 decembrie 2009, când a murit de leucemie. În prezent, compania este condusă de nepotul său, Bris Rocher, care a fost anterior vicepreşedinte al acesteia. Potrivit site-ului companiei, grupul Rocher numără 16.000 de colaboratori, 30 de milioane de clienţi şi 300 de milioane de produse vândute la nivel mondial şi generează venituri anuale de circa 2 miliarde de euro. 

  • Profitul, văzut prin fereastra mansardei

    „Şi anul acesta aşteptăm o creştere a cifrei de afaceri de 10%, ne bucură o astfel de evoluţie în condiţiile actuale ale pieţei”, descrie Noemi Ritea, directorul general al companiei Velux România, aşteptările referitoare la vânzările companiei în 2017. Compania pe care o reprezintă, parte a grupului danez Velux, axat pe vânzarea de ferestre de mansardă, precum şi de alte soluţii soluţii pentru acoperişuri, este prezentă pe piaţa locală de două decenii. Dacă la nivel global compania a bifat anul trecut venituri de de 2,4 miliarde de euro şi un profit net de 350 de milioane, pe piaţa locală compania a înregistrat anul trecut o creştere de 11% a cifrei de afaceri, până la aproximativ 5 milioane de euro; profitabilitatea se situează la circa 5%. Noemi Ritea conduce businessul Velux în România de aproximativ cinci ani; totuşi, se află la primele ei apariţii în presă şi spune că până acum compania nu şi-a făcut publice rezultatele financiare.

    De profesie economist, Noemi Ritea s-a angajat în companie în 2002. Originară din Târgu-Mureş, s-a mutat la Braşov după obţinerea postului de director de zonă al Velux pentru care candidase. „Am văzut anunţul în ziar; am aplicat, mi s-a părut un brand frumos, mi s-a părut interesant să lucrez cu oameni din domeniul acesta, care au studii de specialitate, cu arhitecţi; am trecut printr-o serie de interviuri şi într-un final am fost selectată.”  Domeniul în care a ales să îşi dezvolte cariera este unul atipic pentru o femeie, lucru remarcat şi de colegii din Danemarca, atunci când a obţinut primul post în companie. „În prima zi în care am mers pe teren, am fost singură, a doua zi a insistat şeful meu să vină cu mine să vadă cum mă primesc distribuitorii. Se pare că dacă îţi faci treaba cu seriozitate, dacă eşti consecvent şi ştii mai multe informaţii decât ei, te apreciază, iar după aceea nu mai ai nicio problemă legată de percepţie.” Doi ani mai târziu a devenit director regional pentru partea de vest a ţării; apoi a acoperit şi partea de est, iar după 10 ani a primit oferta de a conduce compania. În prezent, în birourile din Braşov ale acesteia lucrează 33 de angajaţi, iar în contextul creşterilor pe care le anticipează, Ritea spune că vor continua recrutările.

    De altfel, principala dificultate identificată de directorul general al Velux în domeniul în care activează se leagă de recrutarea noilor angajaţi. „În ziua de azi este din ce în ce mai greu să găseşti angajaţi pregătiţi; angajaţii pregătiţi au tendinţa de a pleca tot mai mult în alte ţări. I-aş invita pe tinerii din România să rămână în ţară, să se specializeze, pentru că şi aici sunt oportunităţi.” Oferă propriul să exemplu: „Am început de jos, am muncit cu seriozitate şi am reuşit să ajung în vârf, chiar mă simt confortabil aici, îmi place foarte mult că locuiesc în România şi aş vrea să fac foarte multe pentru ţara mea”. Spune că oportunităţile de dezvoltare în companie nu sunt de neglijat. Spre exemplu, doi dintre directorii regionali ai companiei au fost promovaţi anul acesta pentru acoperirea zonelor nord şi sud, după ce anterior au lucrat tot ca directori de zonă. „Ar fi binevenită o şcoală profesională în domeniu – chiar m-aş bucura dacă ar avea cineva un plan de genul acesta. Noi suntem pregătiţi să oferim din experienţa noastră pentru stabilirea unei programe adecvate; suntem interesaţi de un astfel de proiect şi pe viitor ne dorim să dezvoltăm o strategie în acest sens.”

    În ceea ce priveşte rezultatele recente, deşi compania şi-a reluat creşterea, Ritea spune, fără să ofere prea multe detalii referitoare la valoarea businessului din 2008, că acestea sunt încă departe de cele înregistrate în perioada boomului imobiliar. La fel ca majoritatea afacerilor în domeniu, şi Velux a suferit consecinţele de după boom: dacă până în 2009 compania înregistra creşteri anuale de peste 50% şi au ajuns chiar şi la 75%, criza a lovit puternic în afacerea danezilor. „A trebuit să renunţăm la câţiva colegi pentru binele şi viitorul companiei. A fost un moment greu pentru toţi cei din companie”, spune Ritea, fără să ofere detalii referitoare la numărul de angajaţi afectaţi de restructurare. Se declară optimistă şi vede şi aspectele pozitive aduse de criză. „Datorită crizei am văzut că oamenii au devenit mult mai atenţi. Înainte să investească, se gândesc poate de două ori înainte şi nu mai iau aşa de uşor credite; de asemenea, au învăţat că lucrurile ieftine nu sunt poate cele mai bune pe termen lung. Cererea pentru produse de calitate a crescut: dacă ne uităm la structura vânzărilor noastre, faţă de 2009, când aproape 60% erau produse din gama standard, acum am văzut că tot mai multe vin din gama standard plus”, explică Ritea, care crede că anul acesta cererea pentru produsele mai scumpe va fi şi mai mare decât îm 2016.

    Preţul pentru produsele lor pornesc de la 750 de lei şi ajung la peste 4.500 de lei; media preţurilor se situează la 1.500 de lei. „Noutăţile pe care le-am adus vor genera şi acestea creşteri în România în 2017”, spune Ritea, referindu-se printre altele la o ferestră de mansardă termoizolantă lansată recent, cu trei foi de sticlă, care este, potrivit reprezentanţilor companiei, cel mai eficient energetic produs pe acest segment. O astfel de mişcare reprezintă răspunsul grupului la aşteptările tot mai mari ale clienţilor în ceea ce priveşte eficienţa energetică şi la reglementările europene care introduc cerinţe mai stricte pentru ferestre începând cu 2021.

    „Simţim efervescenţa din piaţă, vedem că apar tot mai multe proiecte, în special în domeniul renovării; renovările sunt importante pentru companie şi vom investi în continuare în această direcţie. Când ne uităm în jurul nostru, vedem foarte multe clădiri minunate şi frumoase dar care trebuie renovate, şi nu doar o renovare simplă, dar şi una eficientă energetic”, descrie directorul general al Velux tendinţele observate în prezent pe nişa pe care activează.

    Compania îşi vinde produsele pe piaţa locală printr-o reţea variată de distribuitori, în cadrul căreia sunt incluse şi reţelele de bricolaj, dar şi vânzătorii de materiale de construcţii, depozitele, precum şi vânzătorii de acoperişuri, cei care oferă soluţii specializate. Reţeaua de distribuitori autorizaţi a companiei se consultă cu contractori de a căror formare se ocupă angajaţii Velux, astfel încât proiectele să nu fie deteriorate din cauza unui montaj necorespunzător. La nivel global, compania este răspândită şi prin 17 unităţi de producţie, cea mai apropiată aflându-se în Ungaria. Noemi Ritea spune că până acum nu au existat discuţii legate de investiţia companiei daneze într-o fabrică în România, însă, potrivit ei, un astfel de plan nu este exclus. „Nu există un astfel de plan, cel puţin pentru acest an. Nu pot să spun ce se va întâmpla în viitor: oportunităţile apar încontinuu, deocamdată nu există discuţii la nivel de grup referitoare la o astfel de dezvoltare.”

    „Sunt optimist în ceea ce priveşte piaţa din România; din punct de vedere microeconomic, au fost câţiva ani buni în România. În 2016 a fost cea mai mare creştere economică (din Europa), am avut şi noi un an bun în sectorul construcţiilor, acesta fiind unul dintre motivele pentru care lansăm aceste noi produse în România”, explică perspectiva grupului danez şi Marko Sladoje, commercial manager region Europe 27 în cadrul Velux. Chiar dacă tonul său este optimist, spune că nu au rămas neobservate nici tensiunile politice: „Urmărim ştirile, am văzut că erau câteva probleme politice la începutul anului; dar se pare că acestea s-au calmat, am vorbit cu colegii şi cu partenerii de business de aici, toată lumea a spus că mediul este stabil. Aşteptăm doar vremea bună, iar sectorul construcţiilor va decola din nou”.

    Chiar dacă rezultatele obţinute în România sunt bune, acestea nu sunt la potenţialul pieţei, iar vânzările sunt mai mici decât în Ungaria, spre exemplu, unde deşi piaţa este mai mică din punct de vedere al numărului de locuitori, vânzările sunt cu circa 30% mai mari. „Este un rezultat solid, dar când te uiţi la numărul de locuitori ai ţării, potenţialul este mai mare; businessul de aici este puţin în urma Ungariei.” Totuşi, în Ungaria, compania are o istorie cu 10 ani mai îndelungată decât cea din România, iar acolo a investit şi într-o unitate de producţie. În gestiunea lui Sladoje se află şi afacerea din Polonia, despre care spune că „este o piaţă mare, dar şi una foarte competitivă, aşa că nu ştiu exact cifrele; în termeni de unităţi este o piaţă mare, dar în termeni de profitabilitate este peste România, dar nu cu mult mai mare”.

    România depăşeşte însă pieţe din Bulgaria, Serbia, precum şi Bosnia. „România este undeva la mijloc din punctul de vedere al dezvoltării businessului. Nu este rău deloc, dar ar putea fi mult mai bine.” Sladoje spune că vizitează deseori România, însă de cele mai multe ori ajunge la Braşov, unde se află sediul companiei; cu prilejul evenimentului de presă organizat recent a vizitat şi Bucureştiul pentru prima dată. „Am fost plăcut surprins de cum arată oraşul, de cât de verde este, de câte dezvoltări se fac, clădiri şi dezvoltări de birouri. Am călătorit mult în regiune, am petrecut mult timp în Balcani – în Polonia, Cehia, Bulgaria, ţările baltice, dar sunt surprins plăcut de România. Îmi place să văd că în România pare să existe o planificare legată de cum se dezvoltă oraşul; în câteva dintre capitalele celorlalte oraşe din regiune am întâlnit o dezvoltare haotică.”

    Potrivit lui Sladoje, priorităţile pentru perioada următoare ale grupului Velux în România se referă la creşterea relevanţei categoriei ferestrelor de mansardă: „Conceptul de folosire a podului, cel al ferestrelor de acoperiş nu sunt în continuare foarte cunoscute aici, aceasta este prima direcţie în care am vrea să ne construim strategia: poţi să ai multe case de familie, cât şi multe clădiri în oraş pentru care podul ar putea fi folosit, renovat. Totodată astfel de proiecte ar putea fi mai des incluse în termeni de construcţii noi”. Potrivit lui, frica românilor de a „locui în pod” se leagă de experienţele neplăcute avute în trecut. „Le este frică poate că vor exista scurgeri din acoperiş; apoi, poate sunt obişnuiţi să facă lucrurile într-un anume mod. Este dificil să schimbi aceste obiceiuri, durează puţin mai mult să schimbi percepţia publicului larg.”

    Noemi Ritea spune că nu există informaţii oficiale referitoare la valoarea pieţei acoperişurilor de mansarde, însă în contextul în care Velux, liderul acestei pieţe, deţine mai mult de jumătate din aceasta, un calcul indică o dimensiune de mai puţin de 10 milioane de euro.


    Grupul Velux este deţinut de VKR Holding A/S, o companie cu răspundere limitată, deţinută în exclusivitate de fundaţii şi familie. Grupul are 40 de companii de vânzări în întreaga lume, 17 unităţi de producţie în nouă ţări, 9.500 de angajaţi la nivel global, iar în 2016 a bifat venituri de 2,4 miliarde de euro şi un profit net de 350 de milioane. Compania a ajuns la aceste rezultate în 75 de ani: a fost fondată în 1941 de antreprenorul şi inventatorul Villum Kann Rasmussen, care şi-a propus să transforme podurile întunecate în spaţii de locuit, în care să pătrundă lumina şi aerul proaspăt. A obţinut primul patent pentru prima fereastră de acoperiş în 1942; numele a fost derivat din beneficiile pe care şi-a dorit ca produsul să le aducă: VE (ventilation) şi LUX (lumină în limba latină). În câteva decenii, brandul s-a extins în 40 de ţări din Europa şi America. Compania a intrat pe piaţa locală în urmă cu două decenii, în Braşov, oraş în care se află birourile companiei şi în prezent.

  • În urmă cu 10 ani au pornit o şcoală cu 5 elevi, iar acum au peste 450 de elevi şi venituri de 3,2 milioane de euro

    „Am început în urmă cu 10 ani, în mansarda unei vile din Pipera, cu o clasă I cu cinci elevi. Atunci, în 2007, planul nostru de dezvoltare includea doar ciclul primar”, spune Diana Segărceanu, cofondator şi director executiv al Avenor College. Primele investiţii au fost făcute din resursele proprii, însă odată cu extinderea au apelat şi la credite. La trei ani de la debutul afacerii au deschis şi ciclul gimnazial şi s-au mutat în actualul campus din Băneasa, „în spaţii construite special pentru a corespunde, atât funcţional, cât şi estetic, necesităţilor unei instituţii de învăţământ moderne”, spune antreprenoarea. 2015 a fost anul când au lansat şi Liceul Internaţional Avenor, care respectă programa Cambridge International Examination.

    „De la înfiinţare, investiţia a fost continuă, de la un an la altul, iar până în acest moment se ridică la peste 4,5 milioane de euro”, spune Segărceanu. Tot ea povesteşte că una dintre cele mai mari dificultăţi a fost, de-a lungul timpului, recrutarea profesorilor; au apelat la de cele mai multe ori la ajutorul consultanţilor externi de resurse umane. Au creat, de asemenea, un profil al profesorului de la Avenor College, pe care îl urmează atât în procesul de recrutare, cât şi în cel de evaluare a performanţelor acestora. „Noi căutăm oameni temerari în această meserie, care sunt dedicaţi şi pasionaţi, au obiective foarte clare, au noţiunile pedagogice şi psihologice necesare pentru a-i putea ghida pe copii. Şi, nu în ultimul rând, ne împărtăşesc valorile şi principiile. Nu-i găsim uşor, dar suntem perseverenţi şi-i căutăm mereu, avem un proces de recrutare continuu, care durează 365 de zile”, explică Diana Segărceanu strategia de recrutare a cadrelor didactice.

    În cadrul şcolii Avenor, elevii parcurg programa şcolară naţională, însă diferenţa faţă de alte şcoli cu profil similar este că structura acesteia este creată astfel încât să fie centrată pe elev şi adaptată la nevoile de învăţare individuale. Profesorii folosesc strategii educaţionale complementare, materiale didactice diverse şi interactive, iar disciplinele şcolare obligatorii sunt completate prin cursuri specifice sistemului britanic. Mai exact, elevii au ore de dezvoltare personală şi ore de studiu individual la clasă, o gamă de cluburi extracurriculare, prin care participă la activităţi, în şcoală şi în afara ei.

    De asemenea, sistemul de evaluare standard prin calificative şi note este completat de un set de instrumente de evaluare alternativă prin merite academice, spune antreprenoarea. În cadrul Liceului Internaţional Avenor, care respectă programa Cambridge International Examinations, elevii mai învaţă şi despre antreprenoriat, leadership, provocări globale, serviciu comunitar, sport şi arte. Anul acesta liceul va deschide procesul de admitere şi pentru ultimii doi ani de liceu, clasele a XI-a şi a XII-a, Sixth Form în sistemul britanic. „Prin materiile pe care le propunem, în afara celor clasice, le dezvoltăm elevilor gândirea antreprenorială, pe care se pot baza mai târziu, dar şi acele calităţi care le vor facilita accesul către marile universităţi din lume şi care îi vor ajuta să devină lideri în profesiile pe care şi le vor alege”, adaugă Diana Segărceanu.

    Numărul celor înscrişi a crescut de la un an la altul, odată cu vârsta elevilor, mai spune ea. În prezent, 312 copii urmează cursurile din clasele pregătitoare până la clasa VIII, 23 elevi în clasele IX şi X şi 120 de preşcolari sunt înscrişi la grădiniţa Avenor. Pe fondul acestei creşteri constante, fondatorii estimează că până în anul 2020 vor ajunge la capacitatea maximă a campusului Avenor College, de 550 de elevi. Taxa pentru clasele I – VIII este de 7.500 de euro pe an, cea pentru clasa pregătitoare este de 6.900 de euro pe an, iar pentru liceu ajunge până la 10.500 de euro pe an. Fundaţia Avenor acordă anual burse pentru liceul internaţional, care acoperă între 25% şi 100% din taxa de şcolarizare, fiind oferite unor elevi excepţionali, cu rezultate academice remarcabile şi realizări în cadrul activităţilor extracurriculare. Bursierii, precizează antreprenoarea, au posibilitatea să‑şi păstreze bursa pe perioada celor patru ani de liceu, cu condiţia să îşi menţină an de an nivelul academic şi comportamental pentru care au primit bursa.

    Profilul elevului de la Avenor se încadrează în tipologia copilului responsabil şi disciplinat, spune Segărceanu: „Sunt ambiţioşi, fără să fie individualişti şi sunt campioni ai colaborării, ai lucrului în echipă. Îşi susţin cu dezinvoltură şi originalitate punctele de vedere, sunt mereu curioşi şi creativi, nu se tem să experimenteze şi nici să greşească”. Pe de altă parte, cadrele didactice angajate trebuie să fie oameni dedicaţi profesiei şi care vorbesc cu pasiune despre educaţie. De asemenea, un partener foarte important în această ecuaţie sunt părinţii din comunitate. „Pentru noi este foarte important nu doar să-i educăm pe elevi, ci şi ca aceştia să «înveţe să înveţe». Pentru a reuşi, avem nevoie de o cooperare strânsă şi deschisă între profesori, elevi şi părinţi”, adaugă antreprenoarea.

  • În urmă cu 10 ani au pornit o şcoală cu 5 elevi, iar acum au peste 450 de elevi şi venituri de 3,2 milioane de euro

    „Am început în urmă cu 10 ani, în mansarda unei vile din Pipera, cu o clasă I cu cinci elevi. Atunci, în 2007, planul nostru de dezvoltare includea doar ciclul primar”, spune Diana Segărceanu, cofondator şi director executiv al Avenor College. Primele investiţii au fost făcute din resursele proprii, însă odată cu extinderea au apelat şi la credite. La trei ani de la debutul afacerii au deschis şi ciclul gimnazial şi s-au mutat în actualul campus din Băneasa, „în spaţii construite special pentru a corespunde, atât funcţional, cât şi estetic, necesităţilor unei instituţii de învăţământ moderne”, spune antreprenoarea. 2015 a fost anul când au lansat şi Liceul Internaţional Avenor, care respectă programa Cambridge International Examination.

    „De la înfiinţare, investiţia a fost continuă, de la un an la altul, iar până în acest moment se ridică la peste 4,5 milioane de euro”, spune Segărceanu. Tot ea povesteşte că una dintre cele mai mari dificultăţi a fost, de-a lungul timpului, recrutarea profesorilor; au apelat la de cele mai multe ori la ajutorul consultanţilor externi de resurse umane. Au creat, de asemenea, un profil al profesorului de la Avenor College, pe care îl urmează atât în procesul de recrutare, cât şi în cel de evaluare a performanţelor acestora. „Noi căutăm oameni temerari în această meserie, care sunt dedicaţi şi pasionaţi, au obiective foarte clare, au noţiunile pedagogice şi psihologice necesare pentru a-i putea ghida pe copii. Şi, nu în ultimul rând, ne împărtăşesc valorile şi principiile. Nu-i găsim uşor, dar suntem perseverenţi şi-i căutăm mereu, avem un proces de recrutare continuu, care durează 365 de zile”, explică Diana Segărceanu strategia de recrutare a cadrelor didactice.

    În cadrul şcolii Avenor, elevii parcurg programa şcolară naţională, însă diferenţa faţă de alte şcoli cu profil similar este că structura acesteia este creată astfel încât să fie centrată pe elev şi adaptată la nevoile de învăţare individuale. Profesorii folosesc strategii educaţionale complementare, materiale didactice diverse şi interactive, iar disciplinele şcolare obligatorii sunt completate prin cursuri specifice sistemului britanic. Mai exact, elevii au ore de dezvoltare personală şi ore de studiu individual la clasă, o gamă de cluburi extracurriculare, prin care participă la activităţi, în şcoală şi în afara ei.

    De asemenea, sistemul de evaluare standard prin calificative şi note este completat de un set de instrumente de evaluare alternativă prin merite academice, spune antreprenoarea. În cadrul Liceului Internaţional Avenor, care respectă programa Cambridge International Examinations, elevii mai învaţă şi despre antreprenoriat, leadership, provocări globale, serviciu comunitar, sport şi arte. Anul acesta liceul va deschide procesul de admitere şi pentru ultimii doi ani de liceu, clasele a XI-a şi a XII-a, Sixth Form în sistemul britanic. „Prin materiile pe care le propunem, în afara celor clasice, le dezvoltăm elevilor gândirea antreprenorială, pe care se pot baza mai târziu, dar şi acele calităţi care le vor facilita accesul către marile universităţi din lume şi care îi vor ajuta să devină lideri în profesiile pe care şi le vor alege”, adaugă Diana Segărceanu.

    Numărul celor înscrişi a crescut de la un an la altul, odată cu vârsta elevilor, mai spune ea. În prezent, 312 copii urmează cursurile din clasele pregătitoare până la clasa VIII, 23 elevi în clasele IX şi X şi 120 de preşcolari sunt înscrişi la grădiniţa Avenor. Pe fondul acestei creşteri constante, fondatorii estimează că până în anul 2020 vor ajunge la capacitatea maximă a campusului Avenor College, de 550 de elevi. Taxa pentru clasele I – VIII este de 7.500 de euro pe an, cea pentru clasa pregătitoare este de 6.900 de euro pe an, iar pentru liceu ajunge până la 10.500 de euro pe an. Fundaţia Avenor acordă anual burse pentru liceul internaţional, care acoperă între 25% şi 100% din taxa de şcolarizare, fiind oferite unor elevi excepţionali, cu rezultate academice remarcabile şi realizări în cadrul activităţilor extracurriculare. Bursierii, precizează antreprenoarea, au posibilitatea să‑şi păstreze bursa pe perioada celor patru ani de liceu, cu condiţia să îşi menţină an de an nivelul academic şi comportamental pentru care au primit bursa.

    Profilul elevului de la Avenor se încadrează în tipologia copilului responsabil şi disciplinat, spune Segărceanu: „Sunt ambiţioşi, fără să fie individualişti şi sunt campioni ai colaborării, ai lucrului în echipă. Îşi susţin cu dezinvoltură şi originalitate punctele de vedere, sunt mereu curioşi şi creativi, nu se tem să experimenteze şi nici să greşească”. Pe de altă parte, cadrele didactice angajate trebuie să fie oameni dedicaţi profesiei şi care vorbesc cu pasiune despre educaţie. De asemenea, un partener foarte important în această ecuaţie sunt părinţii din comunitate. „Pentru noi este foarte important nu doar să-i educăm pe elevi, ci şi ca aceştia să «înveţe să înveţe». Pentru a reuşi, avem nevoie de o cooperare strânsă şi deschisă între profesori, elevi şi părinţi”, adaugă antreprenoarea.

  • Supraetajarea cladirilor – solutie pentru lipsa de spatiu construibil din orase?

    Solutia este utilizata in America, Europa si Asia, fiind
    aplicata si in cazul locuintelor ieftine, dar si in cazul unor
    penthouse-uri luxoase, vandute pe sume mari celor interesati, scrie
    Financial Times. In general, cei care vor sa suprainalte o cladire
    trebuie sa convinga autoritatile ca nu vor produce stricaciuni
    structurii si ca vor pastra aspectul estetic.

    Unul dintre cele mai recente proiecte de acest gen il reprezinta un
    penthouse cu cinci dormitoare, construit pe acoperisurile a doua
    blocuri moderniste de lux din cartierul londonez Notting Hill. Cele
    doua jumatati ale apartamentului astfel obtinut sunt legate intre
    ele printr-o pasarela de sticla. Locuinta urmeaza sa devina
    disponibila pe piata la un pret de aproape opt milioane de lire
    sterline.

    La New York se practica adaugarea a trei pana la cinci niveluri
    unor cladiri cu varsta de circa o suta de ani, care au deja intre
    sase si noua niveluri din constructie. In general, cladirile
    trebuie consolidate pentru a sustine greutatea suplimentara, dar
    exista si cazuri precum acela al unei foste fabrici din metropola
    americana, transformata intre timp in bloc de apartamente, la care
    asemenea masuri nu au fost necesare. Pe cladirea gandita de la
    inceput sa sustina masini grele, s-a putut instala o structura de
    sticla pe o parte din acoperis, unde functioneaza un club si o sala
    de fitness pentru locatari, in timp ce restul acoperisului a fost
    transformat in gradina – o tendinta ce castiga teren.

    Si vechile cladiri de birouri se extind tot pe verticala, asa cum
    s-a procedat la Hearst Magazine Building din Manhattan, unde
    proprietarii au apelat la faimoasa firma de arhitectura a lordului
    Norman Foster, care s-a ocupat de adaugarea a 46 de niveluri la
    cele existente.