BusinessMagazin

Tag: manageri de top

  • Ce sefi de companii au facut cei mai multi bani

    In plina recesiune, profiturile de zeci sau chiar sute de milioane de euro inregistrate in 2008 incep parca sa semene cu amintirile frumoase din concediu. Desi aproape toate domeniile sunt lovite mai aspru decat asteptarile initiale, sunt totusi manageri care se asteptau la o corectie a pietei. In urma cu aproape doi ani, spre sfarsitul primului an dupa aderare, Liliana Solomon, sefa filialei locale a grupului Vodafone lansa in cadrul unei intalniri organizate de BUSINESS Magazin un avertisment pentru managerii entuziasmati de euforia consumului si de potentialul reprezentat de o piata de 21 de milioane de locuitori cu o putere de cumparare in crestere.

    „Diferenta in business se face de catre acei oameni care se gandesc la «daca» si nu de catre cei care spun ca vor creste si la anul oricum”, spunea Solomon, un finantist care lucrase ani buni in Londra pentru mari operatori telecom si care revenise in tara la sfarsitul anului 2005, pentru a prelua operatiunile Vodafone Romania. Singurul participant la discutie care o sustinea era buna ei prietena, Mariana Gheorghe, un fost bancher al BERD, care preluase din 2006 conducerea celei mai mari companii din tara, Petrom. De cealalta parte se aflau executivi din industria bunurilor de larg consum, a serviciilor financiare, IT si imobiliare, care de care mai entuziasmati de rezultatele peste estimari care se profilau pentru 2007, primul an de aderare.

    La nici doi ani distanta, economia romaneasca se afla in plina recesiune. Pro¬du¬sul Intern Brut a scazut cu 7,6% in primul trimestru si cu 8,8% in al doilea, indrep¬tandu-se spre prima scadere anuala din 2000 incoace, perioada in care s-a triplat (in valori nominale). Numarul total de someri va depasi 800.000 la finalul anului (conform estimarilor oficiale), fata de numai 400.000 anul trecut, iar lipsa acuta de lichiditati si blocajul financiar au devenit elemente obisnuite ale peisajului de afaceri romanesc. Pe acest fundal, BUSINESS Magazin isi propune sa ii aduca in prim-plan pe managerii celor mai profitabile companii si retetele lor de afaceri si, mai ales, incearca o dezbatere privind structura economiei romanesti, asa cum rezulta ea din topul celor mari performante firme private.

    Septembrie, primul hop

    Mai mult de jumatate dintre cele mai mari 100 de firme private din tara si-au crescut in 2008 profiturile, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finante. Acest lucru s-a intamplat chiar daca a doua parte a anului a adus primele blocaje in domenii vedeta in ultimii ani precum imobiliare, auto si in general in piata bunurilor de larg consum, pe fondul adancirii crizei financiare globale si a extinderii acestor turbulente spre piete emergente precum Romania.

    Cat din aceasta evolutie s-a datorat managerilor si cat unei organizatii bine puse la punct? Radu Furnica, presedintele LDS Korn/Ferry Romania si omul care a descoperit si recrutat de-a lungul timpului unii dintre cei mai importanti directori executivi din tara, crede ca este foarte greu de stabilit o cauzalitate imediata intre profitabilitatea unei corporatii si top managementul sau. “Logica primara spune ca aceia care au avut profitul cel mai mare au avut si cei mai buni manageri. Dar nu e obligatoriu! Ba chiar dimpotriva, din primele 25 de companii, dupa profit, majoritatea se afla in acest top pentru ca sunt firme foarte mari, greu de intrecut si au fost ajutate si de piata”, spune Furnica.

    Producatorul de tigari British American Tobacco este poate cel mai sugestiv exemplu. Desi si-a schimbat de mai multe ori directorul general, BAT a reusit sa ajunga cel mai mare jucator de pe piata locala de tigari, fiind una dintre cele mai profitabile din tara cu cele aproape 100 de milioane de euro obtinute anul trecut sau 370.000 de euro pe angajat, conform datelor Ministerului Finantelor. “Este nevoie de cel putin 3 ani pentru a vedea efectiv rezultatele muncii mele, ca director general”, recunostea intr-o discutie cu BUSINESS Magazin David Waterfield, seful BAT, venit in Romania anul trecut.

  • Ce-i de facut cu Romania (GALERIE FOTO)

     

    Sa ne imaginam Romania ca pe un castel construit din carti de joc, intr-un concurs unde conteaza sa folosesti cat mai multe carti in cel mai scurt timp. Noi, creativi cum ne stim, am insirat carti pe unde am apucat, cu cea mai mare viteza. Ceilalti concurenti, Germania, Franta sau poate Polonia, au avut avantajul de a intra in joc din timp si au construit castele solide; pentru noi, singura sansa a fost de a construi repede. Numai ca intre timp, criza a schimbat regula jocului. Acum, cine vrea sa ramana in competitie trebuie sa aiba o constructie solida, stabila, cu infrastructura, cu educatie, cu industrie, cu un sistem fiscal si legislativ simplu si coerent. Iar aici din nou pornim cu handicap.
     
    Depasind figurile de stil, vom relua constatarea, pe care au facut-o multi comentatori, ca pentru Romania, criza inseamna un prilej de a ne opri putin din goana ultimilor patru-cinci ani si de a ne obliga sa gandim si pe termen lung. Iar pentru un astfel de exercitiu de gandire, de folos sunt oamenii care au invatat si au muncit in alte economii, cele ale castelelor solide. Ei pot privi Romania obiectiv si critic, dar mai mult inca, pot sa contribuie la schimbarea mediului de afaceri local si poate chiar a societatii.
     
    “A mai spus cineva chestia asta, ca in Romania normalitatea este un lux?”, ne intreba Anca Podoleanu despre o afirmatie de-a ei. Da, au spus-o si altii ori macar au gandit-o. Ei stiu foarte bine ca in tarile unde au studiat si au lucrat este normal sa ai parte de servicii publice corecte ori de un regim fiscal care nu se schimba in fiecare an.
     
    Anca Podoleanu este fostul director de resurse umane al operatorului de telecomunicatii Vodafone. Astazi are propria firma de consultanta in HR, Choice Consulting. A facut scoala primara si gimnaziul la New York si un MBA in Canada, unde a si lucrat ulterior. Acum este unul dintre cei ce pot privi tara natala prin ochii celui care a vazut si societati cu alte repere. Ea spune ca economia romaneasca nu stie care sunt specializarile sale si de aici provin multe probleme. “La ce suntem noi mai buni decat altii?”, intreaba Podoleanu, oferind o comparatie cu Canada: “Ei stiu foarte bine la ce sunt mai buni – imagistica pe computer, tehnologii de explorare la distanta, hochei, protectia naturii salbatice, misiuni de mentinere a pacii”.
     
    Avantajul romanilor, in schimb, e ca fata de multi altii sunt mai rapizi, mai dinamici si de multe ori au un spirit antreprenorial mai dezvoltat, pentru ca asa i-a obligat economia. Aceasta e opinia lui Andrei Caramitru, partener in cadrul firmei de consultanta McKinsey si cel care conduce biroul local de la Bucuresti. “Afacerile sunt mai dificile si mai complexe in Romania fata de Elvetia sau alte piete mature, unde totul se desfasoara dupa un algoritm exersat de ani buni”, spune el, explicand ca impredictibilitatea tine oamenii mereu in garda si ii obliga sa ia decizii rapide.
     
    Caramitru a facut facultatea in Elvetia si a lucrat acolo pana la intoarcerea in tara, in 2007, odata cu deschiderea biroului local al McKinsey. Avea 24 de ani in anul 2000, cand incepea sa lucreze pentru firma de consultanta. Venea dupa o experienta de doi ani in banca elvetiana UBS, unde a fost mai intai trader si mai apoi s-a transferat in departamentul de fuziuni si achizitii. Caramitru isi tradeaza imediat cei 13 ani petrecuti in tara cantoanelor. Vorbeste cu detasare, nici grav si nici indiferent, despre probleme si solutii. “Pentru o crestere sanatoasa trebuie sa avem in primul rand o educatie adaptata vremurilor si cerintelor actuale si o infrastructura buna.” In rest, n-avem nevoie sa ne consideram mai destepti si nici sa incercam sa inventam noi roata.
     
    Inainte sa se intoarca definitiv la Bucuresti, Caramitru traia de multe ori o realitate de genul hotel – masina – intalnire – avion de intoarcere. El a lucrat la doua dintre cele mai mari privatizari, CEC si BCR, asadar venea in tara destul de des. Crede ca de acum inainte vor supravietui cei care muncesc serios, inteligent si cu viziune pe termen mediu si lung – “or, acesta e un aspect pozitiv al crizei”. Pentru ca inainte de acesta criza, in Romania au fost distorsionate grav sistemele de valori: “Am vazut cu totii afaceri si averi ridicate peste noapte fara sa se fi construit nicio valoare adaugata; acest lucru nu va mai fi sustenabil in viitor”.
     
    Un alt consultant care cunoaste diferentele dintre managerii nostri si “ai lor” este Codrut Pascu, managing partner al Roland Berger Romania. El a venit in companie imediat dupa studiile de economie la ASE din Bucuresti. A urmat un master la Fontainebleau, una dintre cele mai puternice scoli de afaceri din Europa, si timp de peste patru ani a lucrat in birourile companiei din Franta si in sediul central de la Londra, inainte sa revina in biroul din Bucuresti. Spune ca managerii romani s-au schimbat in bine in ultimii ani si rezultatele vor deveni vizibile in societate pe termen mediu si lung. Crede si el ca Romania se poate schimba in bine cu aportul mediului privat, acolo unde organizatiile le pot insufla oamenilor valori si sisteme de valori sanatoase. “Dar aici si educatia are un rol important”, spune Pascu, referindu-se la simtul practic pe care il promoveaza facultatile de afara.

    Anca Podoleanu , Choice COnsulting: “In Canada se pune mare accent pe lucrul in echipa si ajungi sa inveti cum trebuie sa lucrezi intr-un mediu real de munca inca din facultate”

    Andrei Caramitru, McKinsey: “Nu trebuie interpretat ca managerii romani nu sunt valorosi, ci trebuie sa intelegem ca experienta si valorile acestor oameni vor fi transferate catre nivelurile doi si trei de management”

    Dorin Boboc, Allianz-Tiriac Pensii Private: “In SUA, daca nu exista in top management un economist, aduc unul, il baga in board si ii cer sfatul la fiecare decizie.”

     

  • Un manager de criza pentru Tiriac

     

    La sfarsitul saptamanii trecute s-au implinit trei luni de cand Petru Vaduva i-a cunoscut pentru prima data pe cei doi Tiriac – tatal si fiul. Pe 22 decembrie 2008, la recomandarea headhunterului Radu Furnica, Petru Vaduva a avut prima intalnire cu proprietarii Tiriac Holdings, dupa care au urmat alte intrevederi cu discutii de cateva ore fiecare. Pe 7 ianuarie, Petru Vaduva venea deja la birou si ocupa locul lasat liber inca din octombrie de fostul CEO, Anca Ioan.
     
    Noul manager este foarte calm si povesteste simplu, ca un chirurg, atat despre experienta sa de business in afara tarii, cat si despre provocarile noului job. Nu face grimase, nu se incrunta, nu se grabeste. Cu aceeasi mina sigura pe sine vorbeste si despre falimente de zeci de milioane de dolari, si despre filozofie, si despre restructurarea afacerii pe care o conduce de doar cateva saptamani. 
     
    Numirea lui Vaduva a fost considerata o surpriza in mediul de afaceri din Romania, deoarece putina lume auzise sau il intalnise pe managerul caruia Ion Tiriac a decis sa ii lase pe mana holdingul evaluat anul trecut la 2 miliarde de euro. Numirea a ridicat cu atat mai mult semne de intrebare cu cat Ion Tiriac este apreciat ca un afacerist care doreste sa aiba de fiecare data ultimul cuvant (si cel mai important) in privinta deciziilor strategice. Iar de decizii strategice va fi cu siguranta nevoie in ceea ce se prefigureaza a fi cel mai greu moment din ultimii zece ani pentru domeniile consumer si financiar, unde sunt grupate cele mai multe din afacerile grupului Tiriac.
     
    Martea trecuta, ziua in care stabileam ultimele detalii privind primul interviu din presa romana al lui Petru Vaduva, managerul tocmai isi alegea un motto pentru prezentarea pe care urma sa o sustina in aceasta saptamana la un seminar al Ziarului Financiar: “Crisis – it’s more than you think” (Criza este mai mult decat credeti).

     
    Povestea lui Petru Vaduva il indrep­tateste sa dea verdicte ca acesta. Pasionat de biologie moleculara, dar si campion national multiplu la decatlon si detinator al centurii negre in Tae Kwan Do, el a plecat singur din Romania in Statele Unite in 1982 pentru studiile universitare. Dupa colegiu, a inceput un doctorat la Columbia University, dar in al treilea an de doctorat si-a dat seama ca domeniul acesta nu ii va implini niciodata visul american. “Luand in considerare situatia de acasa si faptul ca responsabilitatile mele fata de familie erau mult mai importante decat ale unui tanar american care studiaza biologia si vrea sa salveze lumea de cancer, am decis sa imi schimb profilul”, povesteste Petru Vaduva, realizand in acelasi timp ca este destul de diferit de colegii sai americani. Si-a dat seama intr-o zi, cand se plimba prin campus la Columbia University, ca mitul mioritic este o mare povara morala pentru romani: “Daca stai sa te gandesti la etosul romanesc, el este definit de doi oameni care primesc sa moara fara sa lupte, de convingerea ca orice ai face tot prost iti va fi; in acea perioada munceam, eram sarac, am spalat vase, am reparat pantofi, mi-am platit scoala acolo si mi-am dat seama ca de fapt concurez cu niste pusti carora li s-a spus de mici ca daca vor fi disciplinati si vor invata bine, vor ajunge presedinti ai Statelor Unite”.
     
    La inceput, a crezut ca va face afaceri in domeniul biotehnologiei si a lucrat un an pe proiecte de cercetare neuro intr-o companie de profil. Intre timp, a inceput un program de MBA la Universitatea Yale (unul dintre cele mai apreciate programe de acest tip din lume), iar dupa absolvire a fost angajat de banca de investitii JP Morgan.
     
    Momentul in care a ales ce vrea sa faca la JP Morgan a fost esential in cariera lui Petru Vaduva: “Tranzitia a fost interesanta, eu eram pasionat de biochimie, pe care o studiam de 13 ani, dar obosisem; eram in 1992, tarile estice se eliberasera, eram intr-un tumult de entuziasm pentru viitor si partea mea stiintifica s-a potrivit foarte bine cu finantele. Am decis sa devin analist financiar pe tarile in curs de dezvoltare, mai ales ca proveneam dintr-o astfel de tara”. Decizia de a se axa pe tarile in curs de dezvoltare a avut de-a face cu faptul ca astepta momentul in care se va intoarce in Romania: “In mintea mea, ma gandeam ca lucrurile se leaga intre ele si ca pana la urma tot catre est ma voi indrepta, desi la acel moment cei de la JP Morgan se chinuiau sa isi dea seama unde se afla pe harta Romania sau Polonia, dar stiau prea bine unde sunt Mexic, Argentina, Chile sau Peru, si asa se face ca mi-am petrecut prima parte din cariera ca analist al institutiilor financiare din America Latina”. 
     
    “Proiectul” America Latina a durat patru ani si jumatate: Petru Vaduva locuia la New York si petrecea 40% din timp in avioane in drum spre tarile latine, unde lucra inconjurat de bodyguarzi, dar unde a cunoscut o perioada de crestere economica accelerata. A cunoscut insa si criza din 1994, in postura de proaspat angajat ca analist la Bear Stearns pentru bancile din America Latina. “Pentru ca tocmai intrasem in firma, toata lumea a plecat in concediu si m-a lasat pe mine sa ma ocup de lucruri in timpul vacantei de iarna; pe 26 decembrie a inceput sa imi sune telefonul ca se termina pamantul, ca Mexicul a dat faliment si ca toate bancile mele pierd tot, iar eu, un tanar naiv, m-am trezit a doua zi citat pe prima pagina de Financial Times si Wall Street Journal.”

    Petru Vaduva: “Lucrand intr-un asemenea domeniu, cam in fiecare criza iti schimbi jobul”
    De ce a decis managementul Tiriac sa stopeze proiectele imobiliare