BusinessMagazin

Tag: management privat

  • Cinci măsuri care ar creşte economia cu 5% de la Ahmed Hassan, Deloitte Romania

    1. Reformă fiscală. România ar avea nevoie de o îmbunătăţire a proceselor din administraţia fiscală pentru a creşte veniturile şi, în acelaşi timp, pentru a simplifica sistemul de calcul, colectarea şi procedurile de control. Îmbunătăţirea administraţiei fiscale ar diminua corupţia despre care se vorbeşte pe scară largă.

    2. Politici clare şi strategii de investiţii pentru IMM-uri care au drept scop stimularea inovaţiei şi ar sprijini IMM-urile în atragerea de fonduri pentru a dezvolta afaceri noi. Aceste politici vor stimula inovaţia şi antreprenoriatul în afaceri. România ar trebui totodată să pună bazele unui program de training şi educaţie pentru generaţiile viitoare de antreprenori, care trebuie să posede cunoştinţe de managementul afacerilor, managementul riscului şi management financiar.

    3. Resursele umane ale ţării au nevoie de o atenţie sporită în următorii cinci ani. Resuscitarea şi investiţiile în învăţământul vocaţional şi educaţie, alături de dezvoltarea de programe specifice, se află în strânsă legătură cu migrarea talentelor din România.

    4. Statul român trebuie să accelereze atragerea de investiţii din diferite surse cum ar fi investiţii străine directe şi absorbţia fondurilor europene. România are nevoie de o strategie foarte clară la nivel guvernamental pentru a identifica acele industrii şi arii geografice unde trebuie să atragă investiţii străine directe. De asemenea, este nevoie de programe care să stimuleze aceste investiţii, iar aici cred că sunt trei probleme care trebuie soluţionate: 1. Corupţia; 2. Birocraţia excesivă; 3. Stabilitatea legislativă.

    5. Companiile de stat au nevoie de un progres mai accentuat, iar aici sunt mai multe soluţii: fie privatizare, fie management privat sau joint venture (asociere în participaţiune). În ce priveşte managementul privat, deşi este un concept bun, are o serie de probleme: interferenţa legală şi operaţională a statului şi a organismelor sale, care nu permit managementului privat să funcţioneze după model privat. Totodată, guvernanţa corporativă a companiilor de stat trebuie revizuită şi îmbunătăţită.

  • Şova a propus FMI scoaterea unor companii de sub management privat. Răspunsul a fost negativ

     “Am arătat Fondului Monetar Internaţional, în întâlnirea pe care am avut-o, că au fost foarte multe situaţii în care managementul privat al companiilor nu a respectat hotărârile adunării generale ale acţionarilor, luate în conformitate cu înţelegerile şi cu angajamentele luate de Guvernul României faţă de Fondul Monetar Internaţional prin intermediul scrisorilor de intenţie.

    Am spus că este foarte dificil să-mi ceri să respect anumite lucruri atât timp cât managementul privat asupra căruia eu, ca ministru, nu am nicio putere, refuză să facă anumite lucruri, şi da, am spus că din punctul meu de vedere, personal, deci nu este un punct de vedere oficial al Guvernului, există cel puţin câteva entităţi din domeniul transporturilor care ar trebui scoase de sub managementul privat”, a declarat Şova, la o întâlnire cu presa, răspunzând unei întrebări.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Stolojan: Ponta, ca ministru interimar al Transporturilor, trebuie să clarifice privatizarea CFR Marfă

     “Premierul Victor Ponta, ministru interimar al Transporturilor, trebuie să clarifice pentru opinia publică procesul de privatizare a CFR Marfă, lăsat în ceaţă totală de către fostul ministru Relu Fenechiu, pe care acum domnul Ponta şi domnul Crin Antonescu îl laudă ca fiind un ministru foarte competent”, a spus Stolojan.

    În opinia sa, ministrul interimar al Transporturilor va trebui să clarifice pentru opinia publică şi pentru pieţele de capital de ce managementul privat nu poate funcţiona la societăţile, la companiile din administrarea sau unde Ministerul Transporturilor exercită calitatea de proprietar – CFR SA, compania care administrează infrastructura feroviară, şi Tarom.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Îmbunătăţirea performanţelor Tarom a trecut pe plan secund după introducerea managementului privat

    Ca fost “combatant” in prima linie, pot spune azi, la şapte luni de la numirea boardului Tarom prin management privat, ca “batalia” pentru imbunatatirea performantelor Tarom a trecut pe plan secund la scurt timp dupa introducerea managementului privat

    De fapt, principala preocupare a devenit “batalia” romaneasca pentru Tarom. Aceasta “batalie” pentru Tarom este lupta dusa de o parte din managementul privat ne-executiv, inteles cu actionarul, de a lua locul managementului privat executiv direct ori prin interpusi.

    Insa managementul privat ne-executiv, adica boardul companiei sau Consiliul de Administratie, a fost selectionat pentru a exercita un rol ne-executiv in conducerea companiei Tarom si nu pentru a folosi aceasta pozitie ca si intrare “prin dos” in conducerea executiva, unde se accede printr-un proces competitiv diferit.

    Tarom a fost compania pilot pe Ordonanta de Urgentă 109/decembrie 2012 privind managamentul privat la companii de stat iar evolutia acesteia sub managementul privat este deplin monitorizata.

    Experimentul Tarom reprezinta o serie de lectii in guvernanta corporatista autohtona din multiple perspective: maniera de lucru a unui board independent, controlul actionarului asupra boardului, mutari de preluare a controlului etc.

    Probabil “batalia” pentru Tarom se va incheia prin demiterea CEO-ului indiferent de rezultatele pozitive obtinute si de rezultatul procesului iminent (ca doar compania plateste), imediat dupa depunerea scrisorii de intentie spre aprobarea Boardului FMI.

    Desi CEO-ul este “rugat” aproape zilnic in ultima perioada sa se imbolnaveasca ori “sa se ceara afara” pentru orice motiv doreste sa invoce, nu cred ca va parasi compania a carei performanta deja o imbunatateste.

    Cu toate acestea, rezultatele inregistrate deja de noua conducere executiva privata (CEO si echipa manageriala Tarom) sunt considerabil mai bune decat cele inregistrate in aceeasi perioada a anului trecut, decat cele bugetate pentru anul in curs si decat tintele din planul de management aprobat de Consiliul de Administratie privat al Tarom.

     

    Care este povestea instalarii managementului privat la Tarom

     

    Dupa schimbarea guvernamentala, pe fondul dorintei unor ne-executivi sa devina executivi si in intelegere cu actionarul, prioritatea a devenit nu imbunatatirea performantei companiei ci  “batalia” pentru pozitiile de management executiv.

     

    Primul CEO a fost schimbat dupa o saptamina, decizia fiind luata cand bataia pentru pozitii executive inca nu se declansase.

     

    Ce se intampla cu al doilea CEO, aflat acum in functie?

     

    Lupta din Consiliul de Administratie, singurul capabil sa demita CEO-ul, a inceput prin sicane si subminarea autoritatii CEO-ului in companie atat prin lansarea zvonurilor ca planul nu va fi aprobat ( cu greutatea data de sursa numita Ministerul Transporturilor) precum si prin angajarea in micro-managementul la nivel de companie de catre unii membri ai Consiliului de Administratie.

     

    Suplimentar au inceput reprosurile pentru lipsa de activitate desi mesajul a fost de nu schimba major lucrurile pina la aprobarea planurilor.

     

    Supararea Ministrului Transporturilor a devenit explicita la adresa CEO-ului privat in acea perioada pe fondul disputelor cu CEO-ul legate de marirea flotei (desi gradul de utilizare nu este optim) si a discutiei legate de aeronava prezidentiala.

     

    Actualul CEO nu a fost atunci de acord cu achizitii de dragul achizitiilor si nici cu un scandal public pe o tema care sa afecteze brandul Tarom.

     

    Cum rezultatele positive au inceput sa apara si CEO-ul a inceput sa apara in presa s-a pus in nenumarate momente problema limitarii iesirii in presa a CEO-ului si incercarea de controlare a ceea ce comunica. Nu s-a reusit.

     

    Prin urmare era nevoie de rebalansarea influentei in Consiliul de Administratie.

     

    Pentru aceasta au fost folosite o serie de tehnici ca de exemplu:

    –       reliefarea si generarea de discutii la nivel de Consiliu de Administratie a problemelor minore, de competenta managementului executiv

    –       lansarea de acuzatii legate de diferite actiuni ori de lipsa de actiuniale managementului executiv

    –       discutii despre indicatorii calitativi greu de masurat

    –       utilizarea tehnicii cunoscuta drept “ dropping names”, aruncarea de nume, prin care, invocandu-se discutii cu diferite oficialitati guvernamentale si ale reprezentantilor finantatorilor internationali se incerca inducerea ideii ca eliminarea CEO-ului Tarom este o decizie luata in unanimitate de toti exponentii puterii (mai mult sau mai putin implicati ori aveniti in a avea un cuvant de spus)

     

    Cum nici aceste metode nu au schimbat echilibrul in Consiliul de Administratie, s-a trecut la echilibrarea fizica.

     

    Initial s-a incercat sa se introduca un al 7 lea membru in Consiliul de administratie pentru ca voturile sa se miste in 4 la 3 dar nu era suficient.

     

    Prin urmare,  Ministerul Transporturilor a propus un alt candidat care era acceptat si de unii din membrii Consiliului de Administratie, desi sugestiile de incompatibilitate ale acestuia inca nu au un raspuns ferm din partea institutiei de stat care poate da un aviz pe aceasta tema.

     

    Acest candidat pentru pozitia in board aduce acum voturile la 3 la 4 in favoarea eliminarii CEO-ului si in plus era un candidat care isi exprimase si el interesul de a fi CEO privat al Tarom, deci nu este exclus sa fie o miscare in acest sens.

     

    Toate bune si frumoase doar ca tot nu existau suficiente voturi pentru a schimba CEO-ul si mai mult erau deja 2 membri ai consiliului de Administratie care isi doreau sa devina CEO.

     

    Era nevoie de o deblocare a situatiei pentru ca timpul trece si nu se puteau debloca anumite proiecte, dovada ca actualul CEO al Tarom nu doar ca livreaza rezultate superioare chiar planului de management ambitios dar nici nu se dovedeste sufficient de “flexibil” cu dorintele unor si altora.

     

    Deblocarea a aparut prin acordul de imparti functiile de management si a de elimina un membru din board pentru ca voturile sa devina 3 la 3, cu veto de la presedintele Consiliului e Administratie, altfel spus se apropiau de un vot in favoarea eliminarii CEO-ului.

     

    Impartirea facea ca managementul executiv sa fie ocupat de urmatoarea maniera:

    –       noul membru in board ar deveni CEO

    –       se creeaza o noua pozitie de COO care ar fi si deputy CEO si va fi ocupata de membrul in board caruia I se refuzase initial pozitia de CEO

    –       functia de CCO va reveni sefului unei firme de jeturi apropiate de minister

    –       functia de CFO va reveni prietenului unui membru din board care a facut cel mai mult “advocacy” (ca lobby nu se poate in Romania) pentru schimbarea CEO-ului; nu au o problema majora cu actualul CFO britanic deoarece contractul acestuia este doar pe 1 an si nu pe 4 ca cel al CEO-ului.

     

    Ca urmare, pe 29 Mai Adunarea Generala a Actionarilor Tarom, la ordinul Ministrului Transporturilor, a decis scoaterea mea, Lucian Isar, din Consiliul de Administratie Tarom (chiar daca nu era conform cu spiritul si litera Ordonantei 109 privind managemntul privat) astfel incat voturile pentru schimbarea CEO-ului Tarom au devenit 3 la 3.

     

    Din implementarea negocierilor de mai sus, ceea ce s-a realizat dupa plecarea mea este doar instituirea pozitiei de COO, deputy CEO si mentinerea presiunii pe CEO sa renunte de buna voia la pozitia sa.

     

    Dar atentie, este foarte probabil ca aceasta bunavointa sa i se ofere CEO-ului doar pana cand FMI-ul decide asupra inchiderii cu “success” a acordului cu Romania.

     

    Dupa schimbarea foarte probabilă a CEO-ului, “batalia” pentru Tarom, atunci castigata, va trebui sa si dovedeasca pentru cei care s-au inteles cu ministrul ca a “meritat” macar efortul.

     

     

    Lucian Isar a fost Ministru al Mediului de Afaceri in 2012, iar anterior vicepreşedinte la Bancpost S.A.

  • Boc: Guvernul Ponta a realizat o foarte bună propagandă prin claxon şi s-a întreţinut din conflicte

     Întrebat, miercuri, într-o conferinţă de presă, cum ar caracteriza primul an de guvernare al Cabinetului Ponta, Emil Boc a spus că liberalizarea preţului la gaze şi majorarea “fără discernământ” a acestuia, precum şi distrugerea managementului privat la companiile de stat “sunt două bile negre uriaşe pentru Guvernul Ponta”.

    “Eu aş face o caracterizare într-o frază, care ar suna cam aşa: Guvernul Ponta nu a guvernat, ci doar a administrat ţara, a realizat o foarte bună propagandă prin claxon, s-a întreţinut din conflicte şi a mărit taxe şi impozite. Această frază spune totul despre Guvernul Ponta. Preţurile la utilităţi au cunoscut şi vor cunoaşte în perioada următoare creşteri fără precedent din cauza liberalizării fără precedent a preţului la gaze şi curent electric. În plus, au distrus ceea ce începusem în privinţa managementului privat în companiile de stat, un proces absolut necesar pentru a scoate clientela politică. USL a oprit acest proces, i-a dat afară pe cei câţiva manageri privaţi care fuseseră instalaţi şi şi-au readus clienţii politici. Liberalizarea preţului la gaze şi mărirea fără discernământ a acestuia şi partea care ţine de distrugerea managementului privat la companiile de stat, sunt două bile negre uriaşe pentru Guvernul Ponta”, a spus Boc.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Eurobank va fi naţionalizată, alte trei mari bănci elene au planuri să rămână sub management privat

     NBG deţine Banca Românească, în timp ce Alpha Bank şi Piraeus Bank sunt prezente în România sub brand propriu.

    Cele mai mari patru bănci elene, cu importanţă sistemică, au nevoie de 27,5 miliarde de euro, potrivit Fondului Elen pentru Stabilitate Financiară. Astfel, Eurobank necesită fonduri de 5,84 miliarde de euro, NBG de 9,76 miliarde de euro, Piraeus Bank de 7,34 miliarde de euro, iar Alpha Bank de 4,57 miliarde de euro.

    Fondul pentru stabilitate este angajat să acopere integral necesarul de recapitalizare al instituţiilor elene de credit, folosind resurse financiare asigurate de statele zonei euro. Băncile au avut termen până la sfârşitul lunii aprilie să prezinte planuri clare de a obţine din surse private cel puţin 10% din necesarul de capital, în caz contrar urmând să treacă sub administrarea statului. Instituţiile de credit elene trebuie să-şi refacă rezervele de capital, după ce au înregistrat pierderi uriaşe din participarea la un program de şetergere a datoriei statului elen.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta îi cere lui Fenechiu să rezolve rapid problema managementului privat la CFR

     “Vă rog foarte rapid să rezolvaţi situaţia de la CFR Infrastructură: management privat, performant şi transparenţă totală faţă de creditorii noştri internaţionali. Aveţi câteva zile, vă rog să le folosim la maximum”, i-a spus Ponta ministrului Transporturilor, în şedinţa de guvern.

    Adunarea Generală a Acţionarilor CFR a numit deja un nou Consiliu de Administraţie, din care fac parte Sorin Mîndruţescu (CEO Oracle România), Peter Weiss (fost şef la Bancpost şi RBS România) şi George Micu (fost director general al CFR Marfă), alături de Florian Raimund Kubinschi şi Enache Jiru, administratori şi în fostul CA.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Quest Advisors va selecta managementul privat la Loteria Română

    Procedura organizată pentr atribuirea contractului de prestări servicii având ca obiect “prestarea serviciilor de recrutare a resurselor umane pentru implementarea OUG 109/2011 la Loteria Română” vizează servicii de recutare a unui director general, a unui director economic şi a trei administratori. Termenul de depunere a ofertelor a fost 26 octombrie, iar deschiderea ofertelor s-a realizat în 31 octombrie. La selecţie au participat doi ofertanţi: Fast Forward Solution şi Quest Advisors, care pe partea juridică are subcontractant casa de avocatură Boştină şi Asociaţii. Contactaţi de MEDIAFAX, reprezentaţii Boştină au refuzat să comenteze, arătând că informaţii nu pot oferi decât participanţii şi compania care a fost selectată câştigătoare.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Şapte întrebări pentru viitorul CEO la stat

    O formulare oarecum ambiguă şi perpetuarea respectivei ambiguităţi în presă a umplut, săptămâna trecută, inbox-ul lui George Butunoiu, unul dintre candidaţii care ar fi putut să asiste Ministerul Economiei în instalarea managementului privat la cinci mari companii de stat. Câştigătorul licitaţiei lansate în urmă cu două săptămâni, în valoare de circa 600.000 de euro, a fost anunţat vinerea trecută (Pedersen&Partners, condus de peste cinci ani de Mona Neagoe), însă acesta nu ar alege candidaţii, ci va trebui să asiste ministerul în selecţia consultantului pentru desemnarea firmei de recrutare a viitorilor manageri, să întocmească caietul de sarcini şi să ofere elementele ce trebuie urmărite în timpul interviurilor finale.

    Dar oamenii au înţeles că este vorba de procesul de recrutare în sine, aşa că au început să trimită mailuri. “Sunt foarte mulţi oameni în piaţă interesaţi de aceste funcţii. Am început deja să primesc o mulţime de

    CV-uri chiar de la oameni care conduc companii foarte importante din România. Majoritatea este din companii multinaţionale. Ba am primit pe e-mail şi două CV-uri din străinătate. Unii sunt interesaţi de salariile foarte mari pe care ar urma să le primească, iar alţii spun că s-ar mulţumi şi cu salarii mai mici decât în prezent”, spune Butunoiu, a cărui companie a participat la licitaţie în parteneriat cu casa de avocatură Biriş Goran. Interesantă graba managerilor, nu? Ea poate fi motivată de salariile mari anunţate deja în proiectele legislative ale Guvernului, de provocarea pe care o constituie restructurarea unei companii de stat şi de benefiicile pe care o astfel de acţiune le pot aduce CV-ului. Hidroelectrica, Oltchim, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Electrica Furnizare şi Romarm sunt primele companii din subordinea Ministerului Economiei care vor avea management privat.

    Ideea unor companii de stat cu management privat este cât se poate de benefică pentru economia românească şi mediul local de afaceri. Dar, înainte de a trimite sau a selecta CV-uri, viitorii manageri, guvernanţii şi chiar partenerii companiilor trebuie să găsească răspunsuri pentru o serie de întrebări esenţiale:
    1. Va fi eliminat factorul politic din conducerea executivă şi administrarea celor cinci companii de stat? Câtă libertate de mişcare vor avea managerii?
    2. Cine va stabili regulile jocului, criteriile de performanţă şi obiectivele pentru aceşti manageri?
    3. Cum se va raporta middle-managementul din respectivele companii la noul CEO?
    4. Cum va evolua relaţia cu partenerii tradiţionali, furnizori sau clienţi?
    5. Vor beneficia companiile de mai multă încredere din partea sistemului bancar, care să le asigure finanţarea de care au nevoie?
    6. Care va fi relaţia dintre management şi Consiliul de Administraţie, numit şi acesta, în prezent, pe considerente politice?
    7. Care va fi reacţia sindicatelor, cum vor colabora acestea cu managementul privat şi cum vor accepta restructurările?
    8. Salariile şi bonusurile propuse nu sunt totuşi prea mari în raport cu businessul respectivelor companii?

    “Ce le ceri acestor oameni este una dintre cele mai importante probleme”, spune analistul economic Dragoş Cabat. Stabilirea regulilor de performanţă care să impună managerului cerinţe şi depolitizarea managementului sunt două din cele mai mari probleme care nu aparţin managerilor, ci reprezentanţilor statului, din Consiliile de Administraţie, ministere sau din Guvern. “Statul a dovedit că nu prea ştie să controleze şi de fapt tot ceea ce contează în evaluarea managementului este să te bazezi pe indicatori de performanţă şi nimic altceva”, spune Cabat. Şi actualii manageri performează în funcţie de criterii impuse, dar respectivele criterii nu slujesc doar interesele companiei. Un mare combinat într-o zonă monoindustrială poate avea, în jocul politic, un rol mai degrabă social, el va trebui să angajeze oameni, să dea slujbe. Drept urmare, echipa managerială se va concentra pe rolul social, iar rezultatele economice nu vor mai conta aşa de mult. Creşterea cifrei de afaceri, obţinerea profitului cu orice preţ sau menţinerea activităţii pentru a sluji intereselor unor parteneri de afaceri cu legături politice pot fi alte exemple de criterii care nu vor transforma compania de stat într-un model de profitabilitate asezonată cu responsabilitate socială.

    Întreprinderile cu acţionariat majoritar de stat trebuie tratate însă diferenţiat, în funcţie de gradul de utilitate socială, consideră un bancher care a preferat să îşi păstreze anonimatul: “Este o prostie să le tratăm pe toate la grămadă şi să înţelegem prin eficienţă lichidarea totală a subvenţiilor la toate companiile de stat, inclusiv Metrorex şi CFR. Şi în Germania, şi în Italia, companiile de transport public, cu care călătoresc inclusiv oameni cu niveluri scăzute de venit, beneficiază de un anumit grad de implicare a statului. Aceasta nu anulează şi nu trebuie să anuleze principiul unui management eficient”. Nu asta ar fi problema cea mai mare, deoarece performanţa unei companii depinde până la urmă de calitatea managementului şi de atitudinea acţionarilor, nu de structura acţionariatului, adică dacă a fost sau nu privatizată compania. În Vest există numeroase exemple de întreprinderi de succes cu capital de stat, ca şi de falimente în mediul privat. “Depinde însă cât de mult <îşi bagă nasul> statul ca acţionar majoritar: scopul de bază al statului ca acţionar e să aibă în portofoliu companii funcţionale şi profitabile, de pe urma cărora să aibă surse de venit consistente (adică nu entităţi căpuşate în beneficiul unor anumite grupuri sau vaci de muls prin imixtiuni de alt gen, cum a fost cazul donaţiei de la Romgaz la buget)”, precizează un alt bancher intervievat de BUSINESS Magazin.

  • Ce salariu cere un manager pentru a conduce o companie de stat

    Declaratia lui Wencz vine in conditiile in care reprezentantii
    FMI au spus ca 15 mari companii de stat, printre care se afla
    Hidroelectrica sau Nuclearelectrica, trebuie sa aiba management
    privat. “As accepta sa conduc o companie de stat strict pentru
    bani, pe un contract de management incheiat cu ajutorul unei firme
    mari de avocatura, cu obiective clare si pentru o perioada bine
    stabilita”, a spus Weicz.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro