BusinessMagazin

Tag: Malcolm Gladwell

  • Cronică de carte: Puterea de a fi dislexic

    Ştiam de ideea principală din “David şi Goliat” încă de acum doi sau trei ani, când a apărut în New Yorker articolul din care îşi trage ideea cartea: este vorba despre cei aparent slabi, echivalentul păstorului David, care izbutesc să-i învingă pe cei aparent puternici, aşa cum este filistinul Goliat.

    Cartea nu este surprinzătoare atât prin concluziile care pot fi trase – de exemplu că pentru a fi un CEO de succes ar fi bine să fii dislexic, dat fiind numărul mare de lideri de companii de succes care se află în această situaţie -, ci mai ales prin modul cum Gladwell a ales să îşi “vândă” ideile: sub forma unor povestiri întrepătrunse, care ajută cititorul să tragă propriile concluzii, mult mai profunde decât cele două exemple de mai sus.

    Nu este nevoie să fii dislexic pentru a ajunge un CEO de succes, dar trebuie să fii hotărât, răbdător şi puternic, asemeni unui ins care reuşeşte în viaţă nevoit fiind să lupte cu un handicap. Şi trebuie, din când în când, pentru a-l bate pe Goliat, să gândeşti altfel; este, de exemplu, cazul lui Ingvar Kamprad, creatorul IKEA, care s-a confruntat, la începuturile afacerii, cu boicotul fabricanţilor suedezi de mobilier, din cauza preţurilor mici pe care le practica. Kamprad a ales să meargă în Polonia comunistă, în 1961, într-o perioadă când se ridica Zidul Berlinului, când Războiul Rece era în toi, cu numai un an înainte de criza rachetelor cubaneze.

    “Giganţii nu sunt ceea ce credem noi că sunt. Aceleaşi calităţi ce par să le dea putere sunt adeseori sursele unei mari slăbiciuni. Iar faptul de a fi un outsider poate să schimbe oamenii în chipuri pe care frecvent nu izbutim să le apreciem: poate să deschidă uşi, să creeze oportunităţi, să lumineze şi să facă posibil ceea ce altminteri ar fi părut de neconceput”, spune Malcolm Gladwell.

    Malcolm Gladwell – “David şi Goliat”, Editura Publica, Bucureşti, 2013

  • Cronică de carte: Puterea de a fi dislexic

    Ştiam de ideea principală din “David şi Goliat” încă de acum doi sau trei ani, când a apărut în New Yorker articolul din care îşi trage ideea cartea: este vorba despre cei aparent slabi, echivalentul păstorului David, care izbutesc să-i învingă pe cei aparent puternici, aşa cum este filistinul Goliat.

    Cartea nu este surprinzătoare atât prin concluziile care pot fi trase – de exemplu că pentru a fi un CEO de succes ar fi bine să fii dislexic, dat fiind numărul mare de lideri de companii de succes care se află în această situaţie -, ci mai ales prin modul cum Gladwell a ales să îşi “vândă” ideile: sub forma unor povestiri întrepătrunse, care ajută cititorul să tragă propriile concluzii, mult mai profunde decât cele două exemple de mai sus.

    Nu este nevoie să fii dislexic pentru a ajunge un CEO de succes, dar trebuie să fii hotărât, răbdător şi puternic, asemeni unui ins care reuşeşte în viaţă nevoit fiind să lupte cu un handicap. Şi trebuie, din când în când, pentru a-l bate pe Goliat, să gândeşti altfel; este, de exemplu, cazul lui Ingvar Kamprad, creatorul IKEA, care s-a confruntat, la începuturile afacerii, cu boicotul fabricanţilor suedezi de mobilier, din cauza preţurilor mici pe care le practica. Kamprad a ales să meargă în Polonia comunistă, în 1961, într-o perioadă când se ridica Zidul Berlinului, când Războiul Rece era în toi, cu numai un an înainte de criza rachetelor cubaneze.

    “Giganţii nu sunt ceea ce credem noi că sunt. Aceleaşi calităţi ce par să le dea putere sunt adeseori sursele unei mari slăbiciuni. Iar faptul de a fi un outsider poate să schimbe oamenii în chipuri pe care frecvent nu izbutim să le apreciem: poate să deschidă uşi, să creeze oportunităţi, să lumineze şi să facă posibil ceea ce altminteri ar fi părut de neconceput”, spune Malcolm Gladwell.

    Malcolm Gladwell – “David şi Goliat”, Editura Publica, Bucureşti, 2013

  • Există un al şaselea simţ?

    Noua apariţie e o carte descumpănitoare, pentru că valorizează un tip de cunoaştere – cea spontană, rapidă, intuitivă – aflat în profundă contradicţie cu lumea în care trăim şi cu prejudecata suverană potrivit căreia o decizie este cu atât mai bună cu cât timpul şi efortul investite sunt mai mari.

    Se ştie: cu toţii îi învăţăm pe copiii noştri că “graba strică treaba”. Sau le spunem: uită-te înainte să sari! Sau: gândeşte înainte să acţionezi! Aşa încât a veni azi să propovăduieşti graba şi prospeţimea primei reacţii poate constitui un sacrilegiu în raport cu străvechile şi aşezatele noastre principii care recomandă temeinicia, verificarea de două ori a unei concluzii, încetineala înţeleaptă.

    Bizuindu-se pe zeci de exemple concrete, dintr-o largă paletă de domenii de activitate şi pornind de la studii de ultimă oră din domeniul neuroştiinţei şi al psihologiei, volumul “Blink” (“Clipirea”) demonstrează că diferenţa dintre o decizie bună şi una greşită nu stă atât în volumul de informaţii cu care lucrăm, cât în capacitatea de a ne concentra asupra unor detalii esenţiale. Pe scurt (ca să fim în spiritul cărţii), Gladwell ne învaţă cum putem lua decizii mai bune – acasă, la birou şi în viaţa de zi cu zi, fără să prejudiciem calitatea opţiunii noastre.

    Dar Gladwell nu vrea să facă doar un elogiu al al puterii privirii aruncate pe fugă. În multe privinţe, el este interesat şi de acele momente în care instinctul ne înşeală. Pentru că abilităţile noastre de cunoaştere spontană – un al şaselea simţ – se manifestă haotic din cauza unui set foarte exact de motive, care pot fi identificate şi înţelese, trebuie să învăţăm “când să ascultăm de copmputerul interior şi când trebuie să îi contestăm eficienţa”.

    Malcolm Gladwell, “Blink”, Editura Publica, Bucureşti, 2011