In scurta ei cariera politica a scapat de cinci tentative de
asasinat. Desi a devenit o vedeta pentru mass-media occidentale,
care isi disputa privilegiul de a-i smulge cate un interviu, este
in continuare pazita de sase bodyguarzi, are parte de un foarte
activ comitet de sustinere la Kabul si nu isi divulga niciodata
planurile de viitor, de teama unui nou atentat. Atunci cand
primeste flori, garzile de corp rascolesc grijuliu buchetele, ca nu
cumva acestea sa ascunda o bomba.
“Cea mai curajoasa femeie din Afganistan” (cum o numea BBC),
“una dintre cele mai influente 100 de personalitati ale lumii” (cum
a fost categorisita de revista “Time”) si-a publicat in 2009
volumul autobiografic “In numele poporului meu”, in care isi
rememoreaza traseul copilariei (petrecuta in vremea invaziei
sovietice), adolescenta, studiile si angajarea ulterioara in numele
apararii drepturilor omului. Dupa ce a predat in scoli clandestine,
dupa ce a deschis un orfelinat in provincia ei natala si a militat
in cadrul mai multor organizatii neguveramentale, a fost aleasa in
Parlament si s-a ridicat impotriva coruptiei multora dintre colegii
sai, impotriva “lorzilor razboiului care opreseaza femeile si care
au ruinat tara”.
Discursul ei intrasigent a fost primit cu ostilitate de catre
oficialii regimului afgan, dar nu numai de ei. “Afganistanul ocupat
de SUA este in continuare un infern si o farsa grosolana la adresa
democratiei si drepturilor omului. Din nefericire, in prezent, cei
mai inversunati dusmani ai acestor valori dicteaza politicile din
tara mea.” Acuzatoare nu doar la adresa falsilor prieteni ai
poporului sau, ci si la adresa asa-zisilor sai eroi (dovada ca pe
Ahmad Shah Massoud, adica pe Leul din Panshir, l-a numit, fara
ezitare, ‘calaul din Kabul’), Malalai Joya redefineste notiunea de
eroism si sustine ca acum, in Afganistan, singura diferenta fata de
perioada neagra a talibanilor consta in faptul ca autoritatile
vorbesc in numele unei democratii care nu exista.
Malalai Joya, Derrick O’Keefe, “In numele poporului meu”,
Editura Allfa, Bucuresti, 2010