Tag: Mai Buni in Afaceri?

Cat de important este un program Master of Business Administration pentru cariera unui manager? Despre asta a fost vorba la editia de saptamana trecuta a Club BUSINESS, desfasurata la hotelul J.W. Marriott. Companiile pun tot mai mult accent pe managerii profesionisti, iar noi scoli de business si-au manifestat interesul pentru piata romaneasca de profil. Cifrata acum la 2,5 milioane de euro, aceasta se va tripla in urmatorii doi ani.

BUSINESS Magazin: Cat de mult pun pret angajatorii romani pe o diploma MBA?

Florin Luca: E posibil poate sa va surprind, dar noi (BRD – n. red.) nu punem nici un pret pe diploma de MBA. In masura in care persoana pe care o angajam are competentele pe care noi le cautam, atunci este un plus. In caz contrar nu este decat o marturie a parcurgerii unor etape de formare.

BUSINESS Magazin: Si totusi, la programele de MBA se inscriu, an de an, foarte multi studenti.

Valeriu Ionescu: Dar nu pentru diploma. Ci ca sa capete competentele. Faptul ca ai un MBA, e o recunoastere oarecare, dar singura recunoastere care e in piata, fie ca te angajezi undeva, fie ca faci un business, sunt rezultatele. Or, ceea ce cauti intr-o scoala de genul asta este sa inveti sa faci business nu intr-un mod haotic sau de casa pionierilor, ci sa inveti in doi ani din peste o suta de ani de capitalism. 

Adrian Stanciu: Eu nu stiu sa raspund la intrebarea daca e util sau nu e util in Romania. Fiind interesat de subiect, am citit un studiu care s-a facut in America pe tema asta, dar n-au fost inregistrate corelatii statistice semnificative intre absolvirea unui MBA si rezultatele in afaceri. Adica practic nu prea conteaza, la nivelul rezultatelor, absolvirea unui MBA.

Valeriu Ionescu: …incepand cu Bill Gates…

Adrian Stanciu: Nu, eu vorbesc de statistica semnificativa, nu de exemple care pot fi intotdeauna si de o parte, si de cealalta. Un alt lucru interesant in studiul cu pricina: au fost intrebati angajatori americani de ce angajeaza absolventi de MBA. Si cunostintele dobandite nu au fost printre primele cinci motive invocate. Foarte surprinzator. Primele trei au fost urmatoarele, in ordinea lor: procesul de admitere – in America, faptul ca ai trecut printr-un proces de selectie la o universitate de prestigiu, cum ar fi Stanford, garanteaza un anumit nivel. Al doilea a fost modul de lucru – apropo de ce comenta Val mai devreme. Un mod de lucru care nu e haotic, ci organizat si coerent. Iar al treilea e network-ul. Cunostintele nu prea au fost valorizate probabil si pentru ca realitatea arata ca nu ele sunt principalul motor al performantei.

Daniel Enescu: As face o observatie. Cred ca piata SUA este la un alt nivel. Acolo vorbim de zeci si sute de mii de absolventi in ultimii 50 de ani. O piata suprasaturata de multe programe, de foarte multi absolventi, unde cunostintele nu mai fac foarte mult diferenta pentru ca devin un standard. Romania e – hai sa zicem – virgina. Zece ani de MBA si poate doua mii de absolventi nu sunt indeajuns. Suntem undeva in faza de inceput, si cred ca asta face diferenta foarte mult.

Florin Luca: Voiam sa fac un comentariu pentru ca au fost pomenite doua notiuni legate de MBA. Notiunea de performanta si cea de competenta. In compania noastra plecam de la premisa ca in centrul intregii filozofii de gestionare a resurselor umane trebuie sa se afle performanta. Si pentru ca personalul sa fie performant trebuie sa fie in acelasi timp competent, motivat si sa traiasca intr-un climat social adecvat. Legat de cealalta notiune – „competenta“ -, a fi competent inseamna foarte bine sa ai un bagaj de cunostinte necesare meseriei, dar mai trebuie sa ai acele abilitati si acele comportamente care sa te impinga la rezultat. Or, eu zic ca, pe termen mediu, cele care vor face diferenta nu vor fi atat cunostintele, cat comportamentele. A avea niste comportamente specifice, care sa duca la performanta inseamna sa intri in noroi, sa-ti sufleci mansetele, sa te confrunti cu problemele reale. Eu zic ca un MBA ar fi foarte eficace in Romania incepand cu momentul in care persoanele care intervin ca lectori ar proveni din cadrul companiilor, ar fi persoane care s-au confruntat cu probleme concrete, presedinti de companii.

BUSINESS Magazin: Domnule Duhaneanu, mingea e in terenul dumneavoastra.

Marcel Duhaneanu: Da. La intrebarea daca este nevoie de un MBA raspunsul e clar: este nevoie. Si am sa va amintesc cum a aparut aceasta idee. Conceptul de MBA a fost introdus in Romania de noi si de Scoala canadiana, prin intermediul Academiei de Studii Economice, in 1993. Dar el a fost pregatit dinainte pentru ca, dintre toate universitatile, universitatea economica a trebuit sa treaca prin cele mai mari transformari. Principalul ajutor a venit atunci din partea SUA, care saptamanal trimiteau lectori renumiti. Primele doua luni. Pana cand americanii si-au dat seama ca nu exista un limbaj comun. Sunt o serie de concepte specifice economiei de piata pe care noi nu le cunosteam, cu atat mai putin stiam sa le aplicam. Acesta este momentul in care au inceput doua programe mari de pregatire. Mai intai a profesorilor, care sa fie capabili sa duca mai departe conceptul de MBA. Ce puteam noi face era sa ne adresam unui segment de piata care cunostea bine limba engleza si care era doritor sa invete acest limbaj al afacerilor. Noii nu faceam invatamant de masa.

BUSINESS Magazin: Este in continuare elitist?

Marcel Duhaneanu: Da. Eu conduc un program de Executive MBA. Si este o mare deosebire intre un MBA si un Executive MBA. Un MBA se adreseaza acelora care vor sa intre in afaceri si cauta un loc de munca, un EMBA se adreseaza celor care au deja o functie de conducere si care angajeaza oameni.

De ce i-ar mai trebui unui director sa urmeze un EMBA? El poate sa ajunga si ministru si sef de stat, orice, fara MBA. In primul rand il ajuta sa avanseze pe linie profesionala. Sentimentul cu care am plecat eu de la Stanford era ca totul depinde numai de mine, ca totul este posibil.

Adriana Dutescu: Cu tot respectul si cu toata admiratia pentru domnul profesor Duhaneanu, imi permit sa nu impartasesc in totalitate ideile dumnealui. Sentimentul nostru este ca la ora actuala – si Daniel este aici sa ne sprijine cu niste date statistice, facem o cercetare de piata care nu s-a finalizat – pe piata romaneasca nu exista o diferenta esentiala intre programele MBA si EMBA. Cel putin deocamdata. Ma regaseam aproape 100% in ce spune domnul Duhaneanu, pentru ca, in ciuda aparentelor, si programul MBA romano-canadian se adreseaza managerilor de top. Selectia noastra este extrem de riguroasa si pentru noi este important sa existe experienta manageriala, de preferinta de minimum trei ani.

Dragos Simion: Eu as propune, cu voia dumneavoastra, sa mergem spre lucruri mai pragmatice. Eu, in calitate de angajator de data asta, nu in calitate de absolvent de MBA, spun ca angajam la Flamingo oameni cu MBA. Si nu doar atat, chiar trimitem oameni la cursuri MBA din motive pe care le-as sintetiza asa: firma Flamingo a crescut ani de zile, cam 8-9 ani, ca firma antreprenoriala in care s-a pus mult mai mult accent pe partea de executie, partea de conducere fiind apanajul unui grup mai restrans, chiar al antreprenorilor. Pe masura ce firma a crescut suficient de mult, a devenit mai mare nevoia de a avea niste manageri profesionisti. Si atunci pe oamenii despre  care noi am crezut ca ar avea potential de management i-am trimis la MBA. De asemenea, oamenii pe care i-am selectat prin procesul obisnuit de recrutare au avut un plus daca erau absolventi de MBA.

BUSINESS Magazin: Incepand de la ce pozitie trimiteati oameni la MBA?

Dragos Simion: De la pozitie de manager. Pur si simplu. In momentul in care ai in subordine intre cinci si zece oameni, deja automat functia respectiva – nu persoana – devine una la care se poate spune ca poti sa mergi la MBA.

Valeriu Ionescu: Ma rog, scurtezi ciclul de invatare daca iei un absolvent de MBA, dar e mai important sa-l cresti.

Florin Luca: Cred ca ar fi bine sa enumeram foarte succint patru-cinci competente care se dezvolta in cadrul acestor MBA-uri pentru ca ele de fapt dau valoare unei diplome.

BUSINESS Magazin: Sa continuam mai intai cu raspunsurile referitor la utilitatea unui MBA.

Wolfgang Klaar: Nu ma voi limita strict la situatia din Romania. Daca fac o comparatie intre Romania si Austria. Avem in Romania un numar mult mai mare de absolventi de facultati decat in Austria. La noi rata absolventilor e de 5-6%, deci segmentul de populatie care are studii superioare. In Romania este mult mai mare. De aceea, probabil, exista in Romania aceasta necesitate sa faci MBA imediat dupa facultate – popular se spune „dupa scoala“, ceea ce spune foarte multe. La noi nu se prea face acest lucru pentru ca nu este nevoie, pentru ca nu se apreciaza in piata. Si eu sustin acest lucru. Sustin foarte mult ideea de EMBA dupa o experienta profesionala de cel putin trei-cinci ani.

 In Austria studentii lucreaza din timpul facultatii – marea majoritate – multi au si datorii si nu-si permit un MBA. Nici tatalui meu nu i-ar fi convenit daca la 24 de ani i-as fi spus ca vreau sa ma mai sustina financiar inca doi ani. Si pot sa mai aduc multe motive pentru care nu sustin ideea de MBA imediat dupa facultate. In Austria, MBA-ul a venit tot de la americani. In anii ‘50-’60 a luat o anvergura mai mare, dar nici dupa 40 de ani, cati au trecut, nu pot sa zic ca e apreciat extraordinar de mult. Exista absolventi ai unor scoli de prestigiu, dar vorbim despre un strat foarte, foarte subtire, ma refer absolut la top management. Pentru o firma ca a noastra, care opereaza in sectorul de middle management, acest lucru este apreciat, dar nu este vorba de o conditie obligatorie. Nici in Romania nu cred ca o sa fie, nici peste 20 de ani.

BUSINESS Magazin: Ati ridicat o problema: cea a banilor, a finantarii. In Romania cine plateste: persoana care face MBA-ul sau compania?

Adriana Dutescu: La noi, de exemplu, in cazul programului de doi ani, 90% dintre cursanti au fost finantati de catre angajatori

BUSINESS Magazin: Cat costa un program la dumneavoastra?

Adriana Dutescu: Varianta „in action“ pe doi ani de zile costa 8.000 de euro pentru ambii ani, dar e un pret pe care cu greu il mai putem sustine, programele de MBA sunt extrem de costisitoare. Noi avem 30% participare a profesorilor canadieni de top, carora trebuie sa le asiguram confortul ca la ei acasa, cel putin. Deci pretul acesta nu va mai fi in vigoare in urmatoarea perioada, dar incercam sa pastram un raport calitate/pret, astfel incat cota noastra de piata sa fie confortabila. Eu am facut un Master of Science in Franta si chiar am avut finantare din partea unui angajator si vreau sa spun ca simti altfel. In momentul in care incerci sa gasesti propria finantare si simti fiecare euro pe care il ai, altfel apreciezi. E o mare diferenta intre generatia lui Daniel Enescu, care s-a autofinantat intr-o proportie destul de mare si generatiile pe care le avem acum. Oamenii care sunt trimisi de catre angajator altfel isi percep obligatiile.

BUSINESS MAGAZIN: Din perspectiva omului care preda la un MBA, practic ce inveti acolo?

Adrian Stanciu: Eu sunt de parerea antevorbitorului meu si cred ca un MBA cade mult mai bine pe o experienta de afaceri. Modelul in care un angajator fie sustine complet, fie intr-un sistem de co-plata tipul asta de pregatire, care sa vina peste o pregatire profesionala, mi se pare modelul cel mai castigator. Spun asta si din perspectiva de formator, pentru ca, in afara de rolul de profesor la MBA, noi facem foarte multe training-uri cu echipe de management – cursuri scurte. E o mare diferenta intre a propune o idee, un concept, o competenta, unei persoane care s-a lovit de problema aia si poate si-a cautat propriile raspunsuri si a o propune cuiva care se uita la ea contemplativ. Nu a trecut niciodata pe acolo, nu stie cu ce se mananca si o ia cum i se serveste. Deci, ca sa revin la intrebarea initiala, ideal ar fi ca la un MBA sa se invete raspunsurile la intrebari pe care ti le-ai pus deja.

BUSINESS MAGAZIN: Dar in munca de consultanta lucrati mai usor cu absolventi de MBA?

Adrian Stanciu: Noi nu facem diferenta, in principiu. Noi ne ocupam de ceea ce se numeste cultura organizatiei, de partea de comportament, de atitudini, de cealalta fata a muncii manageriale. Si aici sunt de acord cu domnul Luca:  cunostintele se invata mai usor decat comportamentele si exista multe initiative pe piata orientate catre acumularea de cunostinte si putine initiative, orientate catre acumularea de comportamente. MBA-ul nu se poate invata in sala. Nu poti sa-i spui cuiva ce sa faca pentru a fi mai entuziast, mai motivat. Asta se genereaza prin anumite practici de leadership.

Una peste alta, din punctul nostru de vedere, bagajul de cunostinte e un subiect paralel, iar ceea ce consideram noi ca este modelul de succes pentru un manager bun intr-o organizatie este sa le ai pe amandoua. Exista matricea „comportamente“ si matricea „cunostinte“. Cunostintele le poti capata prin chestii de tip MBA, comportamentele le capeti prin coaching si prin relatia pe care o ai cu managementul si prin valorile personale, in ultima instanta. Toata lumea stie ce sa faca cu cei care sunt pe zona „plus-plus“ – care au si comportamente, si cunostinte potrivite – e clar ca sunt stele. Toata lumea stie ce sa faca cu cei „minus-minus“. Dilema e cu ceilalti. Ce faci cu ceea ce americanii numesc „the competent jerk“ si cu „the likable fool“. Se pare ca pe termen lung „the likable fool“ au mai mult succes decat „competent jerk“. Ii ajuta cei din jur. Dar, una peste alta, performanta cu adevarat se obtine atunci cand ambele lucruri se intalnesc.

BUSINESS Magazin: Credeti ca romanii exagereaza „binefacerile“ MBA-ului?

Adrian Stanciu: Pot sa va dau un exemplu in acest sens, cules din experienta mea de consultanta. Am avut relatii cu antreprenori care au vrut sa iasa din afacere nu prin vanzare, ci prin retragerea intr-o pozitie strategica. In consecinta, au recrutat o echipa de management formata din oameni cu MBA. Acesti antreprenori considerau ca o persoana care are MBA este un bun om de afaceri. Asta mi se pare o perceptie gresita. Delegand brusc si total toata afacerea unui manager cu MBA, acesti antreprenori si-au vazut afacerea pusa in genunchi. MBA-ul nu este un medicament miraculos, nu este un panaceu, nu face pe nimeni din neica nimeni in steaua managementului universal. Eu cred ca MBA-ul iti da mai mult raspunsuri la intrebari pe care ti le-ai pus deja, iar daca nu ti-ai pus intrebari, iti furnizeaza aceste intrebari. Repet, mai mult decat raspunsuri.

Adriana Dutescu: Apropo de ce spunea Adrian, exista o perceptie ca un program MBA iti da cheia succesului. Nu e adevarat. Noi chiar spunem candidatilor nostri de la bun inceput ca nu garantam succesul nimanui. Ceea ce garantam este dobandirea unui alt mod de a privi si aborda lucrurile. Ce ne intereseaza este sa cream alte atitudini.

BUSINESS Magazin: Ati vazut viitorul altfel dupa MBA?

Daniel Enescu: Eu fac parte din categoria celor care au facut MBA avand o experienta foarte mica. Generatia mea, nestiind ce este cu adevarat un MBA, a fost o generatie de aventurieri. Faceam acest lucru pentru „fun“, distractie, o experienta noua. Pentru noi, MBA nu insemna nimic.  Ce am constatat dupa terminarea programului e ca MBA-ul nu creeaza antreprenori. Dimpotriva, as putea spune ca ucide antreprenoriatul, pentru ca vezi lucrurile mult mai complexe decat sunt. Pe scurt, scade curajul. Impresia mea a fost ca MBA-ul pe care l-am urmat era orientat catre managementul sistemelor mari. Aproape toate studiile de caz sunt pe firme mari si, de fapt, inveti sa conduci o firma care deja functioneaza, inveti sa administrezi. Or, un antreprenor nu administreaza.

Dragos Simion: Da, dar un MBA nu trebuie sa creeze antreprenori. Daca o firma reuseste sa treaca de faza antreprenoriala, are nevoie de un manager adevarat, care sa miste lucrurile mai departe. Asadar, pentru fiecare faza a unei afaceri e nevoie de oamenii potriviti: pentru start-up ai antreprenorul, iar cand afacerea creste, intra in joc managerul profesionist, creat inclusiv printr-un MBA. Aceste programe asta creeaza de fapt: profesionisti in management. Apropo de profesie, eu am si acum, dupa zece ani de la absolvirea MBA-ului, o problema: cand sunt intrebat, sa spunem la gradinita fiicei mele, ce profesie am. Stau sa ma gandesc ce sa raspund. Lumea inca se uita curios la tine cand spui ca ai profesia de manager, pentru ca in Romania managementul nu este acceptat ca profesie. Oamenii gandesc in felul urmator: bun, esti manager, dar, pana la urma, ce esti?

BUSINESS Magazin: Domnule Ionescu, este adevarat ca MBA-ul „omoara“ antreprenoriatul? Dupa ASEBUSS ati fost si antreprenor si manager…