BusinessMagazin

Tag: magnaţi

  • Magnaţii chinezi din sectorul tech îşi ling rănile în urma represaliilor lansate de Beijing. Pierderile marilor oameni de afaceri ajung la 87 de miliarde de dolari de la începutul lunii iulie

    De la începutul lunii iulie, noile măsuri de reglementare ale industriei tech din China au generat pierderi nete de 87 de miliarde de dolari în rândurile celor mai bogaţi magnaţi ai sectorului, notează Financial Times.

    Averea netă cumulată a peste 20 de miliardari chinezi din tech şi biotehnologie a scăzut cu 16% de la listarea efectuată de platforma de ride-hailing Didi Chuxing în Statele Unite, spre finalul lunii iunie.

    Listarea, în valoare de 4,4 miliarde de dolari, realizată de către companie în ciuda avertizărilor lansate de autorităţile din Beijing, a fost urmată de un val de restricţii de-a lungul sectorului tech din China. Liderii din capitala chineză au încercat astfel să intensifice controlul exercitat asupra unei industrii care a ajutat ţara să devină a doua economie la nivel mondial, provocând o serie de prăbuşiri pentru unele dintre cele mai mari grupuri tech ale Chinei.

    În acest sens, Colin Huang, fondatorul site-ului de e-commerce Pinduoduo, a fost cel mai afectat miliardar, cu pierderi nete de 15,6 miliarde de dolari, o treime din avere. Pony Ma, fondatorul grupului media Tencent, a pierdut peste 12 miliarde de dolari, sau 22% din avere, devenind al treilea cel mai bogat om din China, sub Jack Ma, fondatorul companiei rivale Alibaba.

    Averea lui Jack Ma a scăzut cu 2,6 miliarde de dolari în aceeaşi perioadă, însă declinul ajunge la 13 miliarde de când autorităţile au oprit oferta publică iniţială (IPO) a fintech-ului Ant Group, controlat de Ma şi Alibaba.

    Totodată, fondatorii celor mai mari companii de meditaţii private din China au suferit pierderi imense din cauza anunţului de luna trecută, conform căruia firmele vor trebui să se restructureze pentru a deveni organizaţii nonprofit. Yu Minhong, fondatorul şi directorul New Oriental Education, a înregistrat o pierdere de 2,5 miliarde de dolari, în condiţiile în care participaţia sa din cadrul furnizorului de servicii financiare a scăzut de la 3 miliarde de dolari la 500 de milioane de dolari.

    În prezent, China are peste 1.000 de miliardari, de două ori mai mult faţă de nivelul înregistrat în 2016.

     

  • Ţara unde bogaţii sunt EXAGERAT DE BOGAŢI iar săracii sunt EXAGERAT DE SĂRACI. Aici jumătate din populaţie nu are apă curentă iar un sfert dintre copii mor înainte de a împlini 5 ani

    Autostrada cu şase benzi, care se întinde de la aeroportul din Guineea Ecuatorială până la complexul de milioane de dolari din Sipopo, deţinut de preşedintele Teodoro Obiang Nguema Mbasogo, este mărginită de zgârie-nori, un spital condus de statul israelian şi de case de lux înconjurate de grădini îngrijite.  Călătoria de 25 de kilometri sugerează că rezervele de petrol ale ţării au îmbogăţit această ţară din Africa de Vest, întinsă pe 11.000 de metri pătraţi, condusă de aproape patru decenii de acelaşi preşedinte, pe care mass-media îl compara cândva cu Dumnezeu, relatează Bloomberg.

    Însă dacă te abaţi de la traseu imaginea devine mai puţin idilică. În oraşul Fishtown, sute de oameni trăiesc în colibe de lemn. Copiii se învârt în apropierea apelor murdare care curg pe drumurile pline de gunoi. Ţara are câţiva dintre cei mai slabi indicatori sociali din lume: mai puţin de jumătate din populaţia de circa 1,3 milioane de persoane are acces la apă curată şi 20% dintre copii mor înainte de a ajunge la vârsta de 5 ani, arată datele Organizaţiei Naţiunilor Unite. Mai mult de jumătate din toţi copiii de vârstă primară nu merg la şcoală. Sărăcia se vede cu ochiul liber, spune Gabriel Mbaga Obiang Lima, unul dintre fiii preşedintelui şi ministrul minelor şi hidrocarburilor. El îi acuză însă pe săraci că fac prea mulţi copii şi că nu economisesc suficienţi bani.

    Tatăl său, preşedintele, conduce ţara din Malabo, localitate aşezată pe o insulă vulcanică la aproximativ 150 de mile de restul ţării situate pe continent. Parcursul politic al lui Obiang a început în Spania – ca fost conducător al Guineei Ecuatoriale – unde a făcut pregătire militară la o academie de elită în timpul dictaturii lui Francisco Franco. Atunci când ţara africană a obţinut independenţa în 1968, Francisco Macias Nguema a fost ales preşedinte – iar nepotul său, Obiang, a fost numit şeful gărzii naţionale. Macias a ordonat uciderea unei treimi din populaţie deoarece ura intelectualii. Obiang a preluat puterea cu forţa în 1979, ordonând ca Macias să fie judecat şi executat.

    Până în anul 1990, principala sursă de venit a Guineei Ecuatoriale a fost producţia de cacao şi cafea. Apoi, a fost descoperit petrolul. De atunci, familia lui Obiang şi aliaţii săi s-au îmbogăţit. Cel mai mare fiu al preşedintelui şi vicepreşedintele ţării, Teodoro Nguema Obiang Mangue, organizează excursii cu skijet-ul privat şi organizează petreceri pe iahturi luxoase. Teodoro a fost condamnat în absenţă de către un tribunal francez în 2017 pentru delapidarea a mai peste 100 de milioane de dolari din banii publici din Equatoguinean pentru a cumpăra o flotă de maşini de lux şi un conac lângă Champs-Élysées. El a cheltuit mai mult de 300 de milioane de dolari din 2004 până în 2011 pe articole de lux, a declarat un avocat al Departamentului de Justiţie al SUA. Această sumă s-a ridicat la aproape 10% din veniturile anuale ale industriei petrolului din Guineea Ecuatorială, şi ar fi fost mai mult decât suficientă pentru a eradica sărăcia ţării. Teodoro nu a comentat, dar apărarea sa a făcut apel la decizia instanţei franceze, declarând că a acumulat averea în mod legal şi că are imunitate în calitate de vicepreşedinte.

    Teodoro este responsabil de securitatea naţională. Sub supravegherea sa, detenţia arbitrară, tortura şi uciderea disidenţilor a transformat regimul într-unul uşor comparabilă cu cel al Siriei şi al Coreei de Nord. Orice disidenţă locală este dezactivată. Doar 10 proteste publice au fost înregistrate în Guineea Ecuatorială din 1997 până în luna aprilie a acestui an. Puterea activiştilor de a se mobiliza este limitată de costul accesului la internet mobil în ţară, care este cel mai mare din lume: 1 GB de date lunare pe bandă largă costă 34,80 dolari, cu mult peste nivelul de 6,96 dolari perceput în Gabon şi sau cel din India. „Teroarea şi teama i-au învăţat pe oamenii noştri să-şi înghită furia”, spune Moises Enguru, pastor şi activist pentru drepturile omului. „Generaţia noastră a moştenit o ţară inutilă. Regimul a ucis cultura noastră de lucru, educaţia şi moralul”, adaugă el. Un grup de tineri scriitori şi artişti se luptă în secret pentru a ridica o generaţie de activişti care pot lupta mai eficient regimul, indiferent de cât de mult timp le va lua să aducă o schimbare.

    Unul dintre puţini oameni care critică în mod deschis regimul este Mariano Ebana Edu, un rapper care printr-un hit din 2013, ce se voia o scrisoare adresată preşedintelui, a solicitat drepturi egale şi apă potabilă.

    Între timp, la 77 de ani, Teodoro Obiang nu-şi pierde puterea, în ciuda zvonurilor privind sănătatea şi presupusele încercări de lovituri de stat. Când au apărut, recent, proteste în Sudan şi Zimbabwe, Obiang a rămas neclintit. Acum este preşedintele cu cel mai lung mandate din lume.  Iar familia sa pare că va încerca să îşi extindă puterea până rezerva de petrol va seca.

  • Povestea farmacistului care a transformat Coca-Cola într-una dintre cele mai iubite băuturi de pe planetă

    Dacă nu ar fi întâlnit omul potrivit la locul potrivit, Poate că Asa Griggs Candler ar fi rămas un simplu farmacist. A avut însă norocul de a-şi fi intersectat destinul cu cel al lui John Stith Pemberton, inventatorul Coca-Cola, de la care a cumpărat cunoscuta reţetă care avea să îl transforme într-unul dintre cei mai importanţi magnaţi din istoria Statelor Unite, după ce a pus bazele imperiului cunoscut astăzi în toată lumea drept The Coca-Cola Company.

    Asa Griggs Candler s-a născut pe 30 decembrie 1851 în Villa Rica, Georgia, în familia Marthei şi a lui Samuel Charles Candler, şi a avut zece fraţi. În 1888, pe când lucra ca farmacist, Asa Griggs Candler l-a întâlnit pe John Stith Pemberton (8 iulie 1831 – 16 august 1888), inventatorul Coca-Cola, care crease în mai 1886 o versiune timpurie a celebrei băuturi. Intrigat de băutura dulce, carbonatată a lui Pemberton, antreprenorul i-a oferit acestuia suma vehiculată la 1.750 de dolari (circa 47.000 de dolari la valoarea din prezent a monedei) pentru a cumpăra reţeta.

    Unele surse menţionează suma de 2.300 de dolari ca fiind adevărata valoare a tranzacţiei. Grav bolnav şi în pragul falimentului, Pemberton a acceptat, cu toate că anticipase succesul pe care îl va avea băutura şi dorise să lase reţeta moştenire fiului său, care a preferat însă banii.
    Patru ani mai târziu Candler a fondat The Coca-Cola Company. În anul următor, brandul a devenit marcă înregistrată şi a început distribuţia primelor dividende către acţionari.

    Până în 1895 compania distribuia Coca-Cola pe tot teritoriul Statelor Unite, iar în 1899 a început exportul în Cuba, doi ani mai târziu businessul extinzându-se în Europa. Antreprenorul a lansat de asemenea faimosul „contract de un dolar”, prin care vindea dreptul de a îmbutelia Coca-Cola în SUA pentru doar un dolar. La început, compania a promovat băutura drept un remediu pentru durerile de cap, dar şi ca o soluţie pentru ameliorarea oboselii psihice şi fizice.

    În 1903 Candler a decis să scoată cocaina din frunzele de coca înainte de a le amesteca cu băutura şi să vândă extractul de cocaină companiilor farmaceutice. În 1911 compania a investit 1 milion de dolari în publicitate. După patru ani, Root Glass Co. a creat sticla iconică a brandului. În 1916, când antreprenorul a fost ales primar al Atlantei, s-a retras din managementul afacerii. În timpul mandatului, el a depus eforturi considerabile pentru a reconstrui peste 1.500 de locuinţe distruse în marele incendiu din Atlanta din anul 1917. De asemenea, a făcut mai multe împrumuturi personale pentru a extinde reţeaua de apă şi canalizare, precum şi infrastructura oraşului. Candler a fost, de asemenea, şi un cunoscut filantrop, dotând numeroase şcoli, universităţi şi spitale cu cele necesare.

    În 1917 reprezentanţii businessului au decis să scadă cu 50% cantitatea de cafeină din băutură. Doi ani mai târziu fondatorul a cedat un procent majoritar din acţiunile pe care le deţinea în companie celor cinci copii ai săi (patru fii şi o fiică), care la rândul lor le-au vândut unui grup de investitori condus de omul de afaceri american Ernest Woodruff.

    În 1926 antreprenorul a suferit un accident vascular cerebral, iar pe 12 martie 1929 a murit în spitalul Wesley Memorial Hospital din Atlanta, Georgia.În 2018 The Coca-Cola Company a avut venituri de 31,85 de miliarde de dolari şi o echipă de circa 60.000 de angajaţi. În prezent compania deţine în jur de 500 de branduri răspândite în peste 200 de ţări.

  • Cum se pregătesc bogaţii lumii pentru apocalipsă. De ce sunt şi mai grăbiţi după ce Trump a ieşit preşedinte

    Vivos este unul dintre liderii mondiali în construcţia de buncăre, iar unul dintre cele mai recente proiecte ale companiei este The Xpoint – cea mai mare comunitate de „apărare” din lume, după cum se autodescrie în reclame. Cu o suprafaţă de nouă mile în regiunea Dakota de sud, departe de ţintele nucleare, conform spuselor CEO-ului Vivos, cele 575 de buncăre sunt rezistente la bombe şi fiecare reprezintă casa în caz de pericol pentru 20-25 de persoane. Pe lângă confortul unei locuinţe, acestea au un spaţiu rezervat doar pentru păstrarea proviziilor pe o perioadă de 12 luni. Însă siguranţa vine cu un preţ destul de piperat – 25.000 de dolari pentru un contract de leasing pe 99 de ani, plus 1.000 de dolari taxe anuale de întreţinere.

    VEZI CUM ARATA BUNCARELE 

    Un alt constructor de buncăre este Rising S Company, cu sediul în Texas, care a declarat că vânzările sale au crescut spectaculos în ultimele luni. Mai exact, vânzările au crescut cu 300% de la alegerile prezidenţiale din SUA, declara Gary Lynch, directorul companiei, într-un interviu acordat CNN. Lynch a mai precizat că vânzările la nivel global au crescut cu 700% în 2016 faţă de anul anterior. Buncărele se găsesc cu precădere în SUA, acolo unde bogătaşii liberali se pregătesc de „apocalipsa Trump”, însă companiile care le construiesc spun că acestea ar trebui văzute dincolo de perspectiva politică.

    Pe de altă parte, în Republica Cehă se află cel mai mare buncăr din lume, cunoscut ca „The Oppidum”, cu o suprafaţă de circa 7200 de metri părtaţi. Conceptul este dotat cu camere de lux în subteran, coridor secret, care leagă clădirile de sus cu cele de jos, baie cu jacuzzi, cinema, sală de jocuri, piscină, sală de gimnastică, bar, spa, dar şi o grădină subternană ce oferă lumină naturală simulată, pentru ca locuitorilor săi să nu le lipsească aproape nimic. Aceasta se află într-o zonă rurală în apropiere de Praga, la mai puţin de două ore de Moscova sau Londra cu un avion privat. Dotările acesteia se regăsesc în majoritatea buncărelor create special pentru miliardari.  

     

  • ANALIZĂ: Interzicerea importurilor ruseşti de alimente din Occident avantajează apropiaţii Kremlinului

    La începutul acestei luni, Rusia a interzis toate importurile din SUA şi Europa de carne, lactate, fructe şi legume, ca reacţie la sancţiunile occidentale impuse Moscovei după anexarea Crimeei şi susţinerea separatiştilor care luptă cu forţele guvernamentale ucrainene.

    Măsurile au dus la creşterea puternică a preţurilor alimentelor locale în Rusia, provocând şi un deficit de ofertă pe unele pieţe.

    Un furnizor de peşte la care co-proprietar este ginerele unui prieten al preşedintelui Vladimir Putin, un producător de carne al cărui fondator are relaţii înalte şi un alt producător de carne care beneficiază de sprijinul statului se bucură de creşterea cererii pentru produsele lor.

    Reuters nu a descoperit vreo dovadă care să arate că interzicerea importurilor a fost adoptată pentru a ajuta unii producători sau că vreun producător a presat guvernul în acest sens, dar magnaţii din industria alimentară par să iasă în câştig.

    “Preţurile en-gros au crescut deja. Aceşti producători sunt deja în câştig”, a declarat senatorul Serghei Lisovski, fost magnat în industria alimentară.

    Oficialii ruşi au avertizat producătorii de alimente să nu majoreze preţurile, dar la câteva zile de la impunerea embargoului preţul somonului a urcat cu 60%, la peste 22 de dolari pe kilogram, în unele magazine.

    Potrivit distribuitorilor, preţurile cărnii de vită şi ai brânzeturilor vor creşte cu cel puţin 30%, având în vedere că importurile asigurau 30-50% din consum.

    Acţiunile producătorului de peşte Russkoe More au crescut cu 70% după anunţarea embargoului.

    Miliardarul Ghenadi Timcenko, prieten cu preşedintele Vladimir Putin, a cumpărat o participaţie de 30% la Russkoe More în 2011, anticipând creşterea cererii pentru somon.

    Russkoe More a fost anul trecut cel mai mare importator de somon din Rusia, cu o cotă de piaţă de 26%, peştele provenind din 18 ţări, inclusiv din Norvegia. Importurile de peşte din Norvegiua au fost incluse de Rusia pe lista embargoului.

    După ce SUA au impus primele sancţiuni împotriva unor persoane şi companii din Rusia, Timcenko şi-a vândut participaţia ginerelui său Gleb Frank.

    “Timcenko nu mai are nicio influenţă în companie. Ne-am distanţat total de acea afacere”, a spus un purtător de cuvânt al miliardarului.

    Producătorul de carne Ros Agro a înregistrat la rândul său o creştere puternică a cotaţiei acţiunilor, iar directorul general Maksim Basov a declarat că interzicerea importurilor este în avantajul companiei.

    “Cel puţin preţurile nu vor scădea. Vom avea oportunităţi să creştem producţia. Concurenţa va scădea, ne vom dezvolta. Anticipăm rezultate extraordinare pe toate segmentele de afaceri”, a spus Basov.

    Ros Agro a fost fondată de omul de afaceri Vadim Moskovic, care şi-a transferat afacerile către familie, după ce a devenit senator în 2006, ca membru al partidului de guvernământ Rusia Unită, condus de premierul Dmitri Medvedev.

    În prospectul de listare la bursă a Ros Agro, în 2011, se arăta că afacerile companiei ar putea avea de suferit dacă Moskovic, a cărui avere este estimată de revista Forbes la 1,3 miliarde de dolari., nu va mai fi principalul acţionar sau senator.

    Potrivit Ros Agro, susţinerea industriei alimentare de către guvern va accelera înlocuirea produselor importate cu cele locale.

    Producătorul de carne de porc Miratorg, cel mai mare din Rusia, cu vânzări anuale de 1,5 miliarde de dolari, a beneficiat de împrumuturi mari din partea statului, fapt neobişnuit pentru o companie din industria agroalimentară.

    Premierul Medvedev a inspectat personal unul dintre proiectele mari ale Miratorg, care a cumpărat din SUA şi Australia zeci de mii de vaci de rasă Aberdeen Angus, în regiunea Briansk.

    Miratorg este deţinută de oamenii de afaceri Viktor şi Alexander Linnik, care au o avere de 360 de milioane de dolari.

    “Sancţiunile au demonstrat încă o dată necesitatea de a ne dezvolta propria producţie pentru a garanta preţuri rezonabile consumatorilor ruşi şi independenţa alimentară faţă de partenerii noştri din Organizaţia Mondială a Comerţului”, potrivit unui comunicat al companiei.

    Senatorul Lisovski, care în anii ’90 era un magnat al publicităţii care l-a ajutat pe Boris Elţîn să câştige alegerile, consideră că embargoul alimentar va face numai bine Rusiei.

    “Va pierde Rusia ceva?, Nu văd nimic rău”, a spus Lisovski, oferind reporterilor fructe şi legume din Tadjikistan, Iran, Turcia şi Uzbekistan.

    Lisovski ştie câte ceva despre oportunităţile aduse de sancţiuni. În urmă cu zece ani, când Rusia a interzis importurile de pui din Statele Unite pentru a răspunde sancţiunilor americane împotriva producătorilor ruşi de oţel, miliardarul a investit masiv în ferme de npui.

    Ulterior Lisovski a vândut fermele, dar Rusia, care depindea anterior în mare măsură de puii din Statele Unite, acoperă în prezent aproape integral necesarul de consum.

  • Cehul care a ajuns in State cu 50 de dolari ascunsi intr-un sandvis si a construit un imperiu

     Povestea il are ca personaj principal pe Zdenek Bakala, CEO al corporatiei New World Resources (NWR), care conduce afaceri cu carbuni in Europa Centrala, fiind primul jucator de pe piata cu capital privat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, relateaza Wall Street Journal.

    Totul se intampla in 1980, in preajma Zilei Recunostintei (24 noiembrie). Bakala avea 19 ani si 50 de dolari ascunsi in sandvisul din rucsacul sau mic. Incerca sa fuga din Cehoslovacia comunista. A ajuns pana la Lacul Tahoe, unde a inceput sa spele vase la Cazinoul Harrah. Si-a pastrat slujba pentru un timp, dupa care a plecat spre Bay Area.

    A ajuns in “tara tuturor posibilitatilor” si a incercat sa-si faca un viitor. A inteles ca fara studii i-ar fi fost mult mai greu, asa ca a incercat la facultate. A fost acceptat la Universitatea Berkeley (California, SUA), de unde a iesit licentiat in economie. A obtinut apoi o bursa MBA (Master in Business Administration) la Dartmouth College (New Hampshire, SUA).

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Topul magnaţilor imobiliari: cine a încasat 200 mil. euro anul trecut din malluri şi birouri

    Cele mai mari zece grupuri imobiliare de pe piaţa locală încasează anual venituri de peste 200 de milioane de euro din închirierea spaţiilor în centre comerciale şi clădiri de birouri, o piaţă care a ajuns la un rulaj anual de 500-600 de milioane de euro, potrivit estimărilor ZF. În ceea ce priveşte investitorii străini care scot şi bani din investiţiile imobiliare din România, austriecii de la Immofinanz şi sud-africanii de la NEPI au cele mai mari încasări, urmaţi de israelienii de la GTC şi AFI Europe, care au investit la rândul lor în malluri şi clădiri de birouri.

    Cele mai mari venituri din închirierea proiectelor imobiliare de pe piaţa locală le-au în registrat anul trecut fondul austriac de investiţii Immofinanz, cel mai mare jucător din piaţa locală de real estate, şi compania Iulius Group deţinută de omul de afaceri Iulian Dascălu, ambele grupuri înregistrând încasări de peste 40 milioane de euro.

    Dacă Dascălu a încasat 41,4 milioane de euro din închirierea mallurilor Iulius din Timişoara, Cluj, Suceava şi Iaşi, austriecii au avut în perioada noiembrie 2010 – octombrie 2011 un rulaj de 44,4 milioane de euro din exploatarea a patru centre comerciale (Polus Cluj, Armonia Arad, Euromall Piteşti şi Gold Plaza Baia Mare) plus nouă clădiri de birouri din Bucureşti, cu o suprafaţă de aproape 200.000 mp.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro