Tag: locurile de muncă

  • Puterea celor mari: doar 23 de fabrici de lapte dintr-un total de 254 sunt invitate la masa marilor retaileri alimentari. Firmele mici, responsabile de 30% din locurile de muncă din sector, rămân să vândă pe unde pot

    Discuţiile despre scăderea preţului laptelui au adus în prim-plan informaţii despre fabricile care au puterea să stea la masă cu marii retaileri: 23 de fabrici de lapte dintr-un total de 254 de companii care activează în industria laptelui.

    Discuţiile despre scăderea preţului laptelui au adus în prim-plan informaţii despre fabricile care au puterea să stea la masă cu marii retaileri: 23 de fabrici de lapte dintr-un total de 254 de companii care activează în industria laptelui. Cei 23 de procesatori „care contează“ vin cel mai probabil din sfera com­pa­niilor mari din industrie (7 la număr) şi o parte dintre cele mijlocii (26 de firme în total). Restul? Nu contează. Oricâte declaraţii ar veni dinspre retailerii internaţionali privind susţinerea industriei alimentare din România, cifrele puse pe masă în discuţia cu autorităţile prezintă realitatea care face din piaţa românească o piaţă prizonieră a importurilor.

    „Am încercat să intrăm în retail, dar nu am îndeplinit con­diţiile impuse şi am renunţat. Când am vrut să lucrăm cu supermarketurile ne-au oferit un preţ foarte mic. Acum, dăm laptele şi produsele lactate în magazine tradiţionale, către depozite şi în HoReCa“, spune Mihaela Sabou, administra­torul companiei Zea.

    Zea, înfiinţată în 1994, colectează zilnic, de luni până sâmbătă, cu maşinile proprii, lapte de pe teritoriul a trei judeţe, Maramureş, Sălaj şi Cluj, o cantitate medie de 10.000 de litri, pe care îl pro­cesează în fabrica moderni­zată cu fonduri europene, aflată în localitatea Boiu Mare (judeţul Maramureş). Deşi are 26 de ani de prezenţă pe piaţă, compania Zea este considerată de talie mică în industria lactatelor, având o cifră de afaceri de aproape 7 milioane de lei şi un număr mediu de 36 de angajaţi, conform datelor publice. Ca ea mai sunt încă 80 de companii mici în sectorul de profil, care au între un milion şi 50 de milioane de lei. Însă, ele au o cotă de piaţă mică şi pentru potenţialii parteneri, chiar şi de discuţii, sunt neglijabile.

    Într-un comunicat de presă, Consiliul Concurenţei transmi­tea că „18 dintre cei 23 de pro­cesa­tori, respectiv 78%, parti­cipă la acordul voluntar temporar pentru reducerea preţului laptelui românesc“ cu 20%. Totuşi, în România sunt 254 de companii active în domeniul fabricării produselor lactate şi a brânzeturilor, companii cu o cifră de afaceri de cel puţin 100.000 de lei în 2021, potrivit unui raport interactiv realizat pentru ZF de BridgeToInformation.


    Vreţi să aflaţi mai multe despre producţia de lactate din România? Câţi oameni lucrează în industrie, în ce judeţe sunt cele mai mari fabrici? Sunt firmele mari din industrie mai profitabile decât cele mici? Accesaţi doar astăzi gratuit raportul interactiv Industria laptelui din România, dezvoltat de Bridge to Information pentru ZF.

    Raportul este disponibil pe linkul https://b2i.app/demo/195.


    Cele 254 de companii au afaceri de 5,5 mld. lei, o marjă de profit de 3,8% şi 8.200 de angajaţi. Opt din zece firme din prelucrarea laptelui sunt micro­întreprinderi şi firme mici, care generează 15% (850 mil. lei în 2021) din cifra de afaceri totală, cu 30% din salariaţi.

    Mai mult, numărul de angajaţi din micro şi firme mici din industrie este apropiat de numărul de oameni pe care îi au marile fabrici de lactate. Cele şapte companii mari au 2.800 de angajaţi, iar companiile mici şi micro au circa 2.500 de angajaţi.

    „Unde să vândă toţi aceşti mici producători?“, se întreabă Feliciu Paraschiv, fondatorul Paco Supermarkets, un lanţ local din judeţul Vrancea, cu 15 magazine şi 420 de angajaţi.

    În magazinele Paco din Vrancea consumatorii găsesc brandul Vranlact, un brand cu tradiţie în regiune, un brand care prin denumirea lui ne aminteşte că fiecare judeţ avea un producător de lactate al lui. Acum, la masa discuţiilor cu marile reţele se aşează 23 de procesatori de lapte din România.

    ZF a trimis e-mail către Consiliul Concurenţei şi Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România privind numărul de procesatori menţionat. Cum s-a ajuns la cifra de 23 de companii? Sunt acestea doar companiile care au produse listate în retail? Cine sunt aceste companii? Reprezentanţii Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România n-au răspuns până la închiderea ediţiei.

    Reprezentanţii Consiliului Concurenţei spun că „din datele autorităţii de concurenţă, 23 de procesatori de lapte îndeplinesc criteriile pentru a participa la acordul voluntar pentru reducerea preţului laptelui, respectiv să comercializeze lapte proaspăt românesc la un preţ de peste 7 lei litrul (la data întâlnirii cu premierul Nicolae Ciucă  – 11 aprilie 2023) şi să fie listaţi în reţelele comerciale. Din cei 23 de procesatori eligibili, 18 (adică 78%) au confirmat, în prima zi a lunii mai, participarea la acord“.

    Între producătorii de lapte care îndeplinesc aceste condiţii pe listă se află Albalact, Fabrica de Lapte Braşov (Olympus), FrieslandCampina (Napolact), Simultan şi Prodlacta cinci din cele şapte mari companii din industria laptelui. În afară de Simultan, celelalte companii au capital străin.


    < Lista celor 23 de procesatori care participă la acordul voluntar temporar pentru reducerea preţului laptelui.


    Vânzările de lapte în retail au ajuns la 2,09 miliarde de lei în 2022, după un avans de 14% faţă de 2021, arată o analiză ZF pe baza datelor companiei de cercetare şi analiză de piaţă Euromonitor. Grupul francez Lactalis are 5 din 10 cele mai vândute branduri de lapte din retail (Zuzu, La Dorna, Fugla, Poiana Florilor şi Albalact). Agroserv Măriuţa, care deţine brandul Lăptăria cu caimac, este singura companie cu capital românesc din top şi se află pe ultima poziţie.

    Cele mai vândute cinci branduri de lapte – deţinute de Lactalis, Friesland Campina şi Hellenic Dairies – au peste jumătate din cota de piaţă, mai precis, 55,6%, conform Euromonitor. Din această cotă, grupul Lactalis are 36,5% cu brandurile Zuzu, La Dorna şi Fugla, iar Friesland Campina are 12,2% cu brandul Napolact şi Hellenic Dairies are 8,7% cu brandul Olympus.

  • Studiu: circa 55% dintre angajaţii români cred că locurile lor de muncă vor fi afectate de evoluţia tehnologiei şi de globalizare

    Un studiu realizat de compania de consul­tanţă Boston Consul­ting Group şi The Network, una dintre cele mai mari alianţe de site-uri de recrutare din lume, arată că 55% dintre angajaţii români cred că locurile lor de muncă vor fi afectate de evoluţia tehnologiei – adică de digitalizare – şi de globalizare.

    La nivel global, procentul celor care cred că posturile lor actuale vor fi afectate de aceşti factori este de 61%.

    „Această percepţie a românilor că activitatea lor curentă nu va fi afectată de trendurile globale este surprinzătoare. România este printre ultimele ţări din Europa din punctul de vedere al digitalizării, ceea ce are im­plicaţii asupra eficienţei şi produc­tivi­tăţii muncii. Deci realitatea este că şi românii vor fi afectaţi semnificativ de megatrendurile globale, poate chiar mai mult decât alte naţionalităţi care stau mai bine ca capitolul pro­ducti­vitate, digitali­zare, inovaţie“, afirmă Bogdan Belciu, partener în cadrul Boston Consulting Group România.

    Conform studiului, România este pe penultimul loc în Europa din punc­tul de vedere al productivităţii muncii. Pe de altă parte, 71% din românii care au răspuns petrec câteva săptă­mâni pe an învăţând lucruri noi, faţă de 65% cât este media tuturor res­pon­­­denţilor. „În condiţiile în care salariile din România au crescut semnificativ în ultimii ani, cu mult peste creşterea productivităţii, pozi­ţio­narea Româ­niei ca ţară cu forţă de muncă ieftină se erodează rapid. În acest context, într-o economie globală ţările cele mai atractive sunt cele cu un raport cost / productivitate cât mai bun şi România începe să piardă teren chiar şi în faţa unor ţări din jurul nostru cum ar fi Serbia şi Ucraina, care apar tot mai des în lista de opţiuni a companiilor care analizează opţiuni de relocare a producţiei sau a serviciilor“, explică Bogdan Belciu.

    Oamenii au nevoie de o abordare multidisciplinară, prin care să dea dovadă în acelaşi timp atât de gândire critică, cât şi de aptitudini foarte bune de colaborare pentru a excela în viitor, crede el.

    „Comunicarea, competenţele ana­litice şi digitale, leadershipul şi capabilităţile de a rezolva probleme complexe sunt abilităţi esenţiale de care vom avea cu toţii nevoie. În acest sens, atât guvernele cât şi companiile trebuie să promoveze dezvoltarea permanentă a aptitudinilor profesio­nale, altfel ne vom confrunta cu o forţă de muncă segmentată în care unii oameni sunt dispuşi să se dez­volte continuu, dar alţii nu, ceea va crea distorsiuni pe piaţa de muncă“, conclu­zionează Bogdan Belciu.

    Studiul realizat de Boston Consulting Group şi The Network a avut un eşantion din 366.000 de persoane din 197 de ţări, printre care 19.100 de răspunsuri din România.

  • Mittal versus Franţa – cum se luptă statul francez cu cel mai mare producător de oţel din lume

    Disputa dintre stat şi unul dintre cei mai “grei” oameni de afaceri din lume a depăşit dimensiunea celor 629 de locuri de muncă aflate în pericol la combinatul de la Florange. Momentul este văzut în Franţa ca un test pentru a opri desfiinţarea de locuri de muncă în cadrul procesului de globalizare.

    Dacă pentru statul francez este greu să cedeze după ce a trasat o linie peste care, afirmă foarte vehement, nu se va trece, pentru Mittal situaţia este şi mai dificilă. Dacă nu bate în retragere, riscă să-şi atragă represalii şi mai puternice din partea Franţei, ţară care îi poate crea probleme majore inclusiv la nivelul UE. Franţa se află în declin economic şi nu mai este prima voce în UE, dar rămâne printre cele mai influente ţări atât la nivel european, cât şi în lume. Dacă ArcelorMittal cedează, se expune însă unor presiuni similare în alte ţări unde are operaţiuni şi ar vrea să îşi restructureze afacerile.

    Nu trebuie ignorat nici orgoliul francez. Unde liderii politici din alte state s-ar putea gândi că ar fi bine să negocieze şi, în ultimă instanţă, chiar să accepte pierderi, Guvernul de la Paris s-ar putea să meargă până la capăt, pentru că ArcelorMittal “nu respectă Franţa”. Iar dacă este naţionalizat combinatul, apare şi dilema: unde se va opri? Va naţionaliza Franţa orice fabrică unde se vrea concedierea unor angajaţi?

    ArcelorMittal intenţionează să închidă cele două furnale deoarece nu le consideră performante. Sunt depăşite, la distanţă de materiile prime necesare, iar industria mondială se confruntă cu o supracapacitate importantă de producţie. Mittal a dat termen până la 1 decembrie statului francez să găsească un cumpărător pentru furnale, dar intenţionează să îşi păstreze restul operaţiunilor de la Florange, unde sunt circa 2.000 de angajaţi. ArcelorMittal are în total 20.000 de angajaţi în Franţa.

    Problemele Franţa-Mittal îşi au originea în acest plan al miliardarului. Parisul susţine că a găsit cumpărători, însă doar pentru tot combinatul. ArcelorMittal afirmă că vrea să cedeze doar cele două furnale şi să păstreze restul. Soluţia, cel puţin pentru francezi, ar fi o naţionalizare temporară până la vânzarea către un alt investitor. Unul pe placul statului. Problema este că Mittal nu vrea, chiar dacă naţionalizarea ar prespune plata unor despăgubiri.

    Relaţiile dintre cele două părţi au fost agravate la începutul săptămânii trecute de declaraţii ale ministrului responsabil de industrie Arnaud Montebourg. Ministrul a afirmat că grupul ArcelorMittal nu mai este binevenit în ţară, pentru că “nu respectă Franţa”. De asemenea, Montebourg a acuzat producătorul de oţel de minciună şi şantaj.
    În loc să fie apostrofat, ministrul a fost susţinut de membrii guvernului, dar şi de preşedintele Franţei, François Hollande.