Tag: liturghie

  • ÎPS Teodosie trimite toţi preoţii la peştera Sf. Andrei în interes profesional.Liturghie,în biserici

    Într-un document intern al Arhiepiscopiei Tomisului şi semnat de ÎPS Teodosie, în 30 noiembrie toţi preoţii din Eparhia Tomisului, personalul clerical şi monahal sunt „delegaţi în interes profesional să săvârşească în sobor Sfânta Liturghie la Mănăstirea Peştera Sfântului Andrei, din localitatea Ion Corvin, judeţul Constanţa”.

    Potrivit documentului, bisericile din Arhiepiscopia Tomisului vor rămâne deschise „pentru închinare şi rugăciune individuală”.

    Vineri, însă, Arhiepiscopia Tomisului a transmis că documentul intern a fost „insuficient formulat” şi precizează că în ziua de Sfântul Andrei, Sfânta Liturghie se va oficia şi la parohiile din cuprinsul Arhiepiscopiei.

    „Regretăm faptul că s-a putut înţelege eronat că la parohii nu se va mai oficia Sf. Liturghie”, spun reprezentanţii Arhiepiscopiei Tomisului.

    Arhiepiscopia Tomisului ceruse la Tribunalul Constanţa anularea unei decizii a Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Constanţa prin care se interzicea ca la pelerinaje să participe alte persoane în afara celor care au domiciliul în localitatea unde se desfăşoară. Solicitarea a fost, însă, respinsă.

    ÎPS Teodosie i-a scris premierului că nu va îngădui ca dreptul de a-l cinsti pe Sfântul Andrei să fie călcat în picioare: „Ce veţi face? Ne veţi bate, amenda, aresta şi executa?”. ÎPS Teodosie a amintit şi de revoluţia din 1989: „Nu subestimaţi dorinţa oamenilor de a striga în stradă”.

    La rândul său, premierul Ludovic Orban i-a transmis ierahului că sfatul său este ca ÎPS Teodosie să îndemne credincioşii la respectarea regulilor.

    Patriarhia Română a cerut joi autorităţilor ca, în mod excepţional, să permită, pe 30 noiembrie, pelerinajul la Peştera Sfântului Apostol Andrei, din comuna Ion Corvin, judeţul Constanţa, cu respectarea tuturor regulilor sanitare.

    În 30 noiembrie este Praznicul Sfântului Apostol Andrei şi se organiza pelerinajul de la Peştera şi Mânăstirea Sfântul Apostol Andrei.

     

  • Papii Ioan Paul al II-lea şi Ioan al XXIII-lea sunt sanctificaţi la Vatican (GALERIE FOTO, VIDEO)

    Circa 150 de cardinali, 1.000 de episcopi şi 6.000 de preoţi din lumea întreagă asistă la liturghia în aer liber, în faţa bazilicii din Vatican. Un număr de 93 de delegaţii oficiale, printre care 24 şefi de state şi capete încoronate, asistă la slujbă. Au fost acreditaţi, de asemenea, 2.259 de jurnalişti din 64 de ţări.

    Este prezent şi Papa Emerit Benedict al XVI-lea, la prima sa ieşire oficială în public de după renunţarea la scaunul papal, în februarie 2013.

    Două relicvarii au fost aduse lângă altar: unul conţine o mică fiolă cu sânge al lui Ioan Paul al II-lea, iar celălalt o bucată de piele a lui Ioan al XXIII-lea.


     

    Numărul de pelerini aşteptaţi la ceremonie este estimat de Vatican la 800.000, din care o parte însemnată provin din Polonia, ţara natală a Papei Ioan Paul al II-lea. Pelerinii polonezi au sosit la Roma cu peste 1.700 de autobuze şi 58 de curse aeriene. Numărul de pelerini din zona Pieţei Sf. Petru a fost estimat la aproape 500.000 de oameni, iar pentru restul au fost amplasate în diverse puncte din Roma 17 ecrane gigantice pe care să poată vedea ceremonia – în Forul Roman, Piaţa Navona sau la Bazilica Santa Maria Maggiore.

    În cuvântul său de la slujbă, Papa Francisc l-a caracterizat pe Papa Ioan al XXIII-lea drept “un papă al deschiderii şi docilităţii faţă de Sfântul Duh”, în timp ce pe Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit “un papă al familiei – el însuşi şi-ar fi dorit ca oamenii să-şi amintească de el ca de un papă al familiei”. “Ambii au cooperat cu Sfântul Duh la înnoirea Bisericii”, a spus Suveranul Pontif.

    Papa Ioan al XXIII-lea (Giuseppe Angelo Roncalli) a fost cel care a organizat Conciliul Vatican II (1962 – 1965), care a deschis Biserica Catolică spre lume şi spre alte religii. Papa Ioan Paul al II-lea (Karol Wojtyla) a fost un promotor de tip “globe-trotter” al catolicismului şi a contribuit la prăbuşirea comunismului.

    Ambii suverani pontifi au fost la Bucureşti în decursul vieţii lor, Angelo Roncalli, în 1930 şi 1932, pe când era în misiune diplomatică în Bulgaria, şi papa Ioan Paul al II-lea, cu ocazia istoricei vizite din 7-9 mai 1999, potrivit unui comunicat al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti (ARCB) transmis agenţiei MEDIAFAX.

    (Papa Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, 1999, cu Patriarhul Teoctist şi preşedintele Emil Constantinescu. Foto: ARCB)

    În timpul misiunii diplomatice în Bulgaria, monseniorul Angelo Roncalli, viitorul Papă Ioan al XXIII-lea, a venit la Bucureşti de trei ori, în vizită la Nunţiul Apostolic, monseniorul Angelo Maria Dolci. În august 1930, Angelo Roncalli a vizitat şi mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani, iar în 1944, când era delegat apostolic în Turcia, la cererea rabinului-şef al Ierusalimului, Isaac Herzog, i-a ajutat pe evreii români deportaţi în Transnistria, trimiţând ajutoare în lagăre şi eliberând certificate false de botez.

    De asemenea, monseniorul Roncalli a intervenit pe lângă autorităţile turce pentru ca o navă cu evrei români, plecată din Portul Constanţa cu destinaţia Ierusalim, să poată traversa apele teritoriale ale Turciei, datorită intervenţiei lui fiind salvaţi aproximativ 750 de evrei români, dintre care 250 de copii orfani.

    “Atât Ioan al XXIII-lea cât şi Ioan Paul al II-lea ne-au iubit ţara, poporul şi Bisericile. Liantul care îi uneşte însă într-un mod minunat pe cei doi suverani pontifi de ţara noastră este un călugăr capucin, Ieremia Valahul (1556-1625), primul român ridicat la cinstea altarelor de către Biserica Catolică: Ioan al XXIII-lea a recunoscut virtuţile eroice ale călugărului, la 18 decembrie 1959, iar Ioan Paul al II-lea l-a beatificat, la 30 octombrie 1983, oferind astfel un ocrotitor în Cer românilor prigoniţi pentru credinţa lor”, a precizat Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti.

    Arhiepiscopul Mitropolit de Bucureşti şi preşedintele Conferinţei Episcopilor Catolici din România, IPS Ioan Robu, precum şi numeroşi preoţi, călugări, călugăriţe şi credincioşi din întreaga ţară participă la celebrarea canonizării celor doi suverani pontifi.

    Libretul ceremoniei (pdf) poate fi descărcat de aici.

    Ceremonia canonizării:

  • Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat (VIDEO)

    “Secolul trecut s-a numit secolul martirilor”, a spus cardinalul Angelo Amato. “În toată lumea, forţele răului s-au dezlănţuit contra creştinilor, cu tragedia mexicană, persecuţia spaniolă, exterminarea nazistă, holocaustul comunist. Şi România a trăit calvarul său, cu ceea ce istoricii numesc una dintre cele mai groaznice persecuţii ale secolului”. În această tragedie, a spus Amato, “apare figura monseniorului Vladimir Ghika, nepot al ultimului prinţ al Moldovei. Convins că a fi catolic înseamnă ‘a deveni şi mai ortodox’, s-a convertit în tinereţe la catolicism. El dorea unitatea Bisericii. Pentru el, Orientul şi Occidentul erau cei doi plămâni ai singurei Biserici a lui Cristos”.

    Episcopul ortodox Varlaam Ploieşteanul, vicar patriarhal, prezent la liturghie, a declarat că Valdimir Ghika, născut într-o familie ortodoxă, a adus împreună “cele două tradiţii, cea răsăriteană şi cea apuseană”, întrucât “a avut ceva care i-a unit pe toţi credincioşii din România: suferinţa şi rezistenţa împotriva opresiunii regimului comunist”.

    “Europa creştină, Europa democratică, Europa luminilor, Europa filantropiei, Europa anti-totalitară sunt doar câteva ipostaze rezumate în viaţa şi activitatea Fericitului Vladimir Ghika. Prin beatificarea monseniorului Vladimir Ghika, Biserica Catolică din ţara noastră dezvăluie lumii, o dată în plus, contribuţia sa activă la consolidarea unui spirit românesc european. Comunitatea catolică din ţara noastră – şi evenimentul de astăzi îmi susţine afirmaţia pe deplin – este parte a unui efort comun, de secole, de edificare a naţiunii române moderne şi a binelui comun al societăţii. Beatificarea monseniorului Vladimir Ghika este un moment de mare sărbătoare pentru Biserica Catolică de ambele rituri din România şi un prilej de bucurie pentru toţi românii”, a afirmat premierul Victor Ponta, în mesajul emis de Palatul Victoria cu ocazia beatificării.

    Beatificarea monseniorului Vladimir Ghika reprezintă cel mai important eveniment după vizita Papei Ioan Paul în România, a declarat purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti (ARCB), preotul Francisc Doboş. Beatificarea, prima de acest fel celebrată de ARCB, înseamnă că Vladimir Ghika primeşte titlul de “Fericitul”, ultima fază înaintea canonizării, prin care Biserica acordă titlul de “Sfânt”. Vladimir Ghika va fi comemorat la liturghie în fiecare zi de 16 mai, ziua morţii sale, iar credincioşii catolici din toată lumea îl vor putea invoca în rugăciunile lor.

    Întrebat de Radio Vatican ce moştenire spirituală aduce Bisericii beatificarea lui Vladimir Ghika, cardinalul Angelo Amato a spus: “Sunt trei mesajele sale. Primul priveşte grija faţă de ecumenism. Visa unitatea Bisericii şi propunea sfinţenia ca pe un mijloc indispensabil pentru promovarea unităţii creştinilor. El vedea în martiriul milioanelor de ortodocşi persecutaţi, mai ales în Rusia şi în Europa de Est de regimurile comuniste garanţia unei adevărate învieri care, în logica misterului pascal, trebuia să conducă la regăsirea unităţii. Cel de-al doilea aspect priveşte angajarea sa concretă în favoarea refugiaţilor, a răniţilor în război şi a bolnavilor, ducându-se în întâmpinarea lor, vizitându-i şi acordându-le asistenţă. Cel de-al treilea aspect priveşte mărturia sa ca martir, sub acel regim inuman al stalinismului. Lungi şi epuizante interogatorii ziua şi noaptea, lovituri atât de violente încât a riscat pierderea auzului şi a vederii, simularea repetată a spânzurării. El a suportat cu încredere şi curaj acest martiriu, cu ajutorul rugăciunii”.

    Mărturia preotului greco-catolic Matei Boilă, fost deţinut politic în timpul regimului comunist, despre Vladimir Ghika:

    Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol în familia de principi care a dat Moldovei şi Valahiei zece domnitori. După ce a studiat literatură şi drept, medicină şi istorie, ajunge la Roma unde studiază filozofie şi teologie cu dominicanii Sfântului Toma. În 1902 intră oficial în Biserica Catolică şi va lucra toată viaţa în favoarea unităţii Bisericii, informează site-ul vladimir-ghika.ro.

    În tinereţe îl însoţeşte în misiunile diplomatice pe fratele său Dimitrie, dar este mereu gata să pună în practică idealuri caritabile. Le-a adus la Bucureşti pe surorile Sfântului Vicenţiu de Paul şi cu ele a pus bazele primului dispensar gratuit pentru săraci. A creat un serviciu de ambulanţe pentru victimele răscoalei din 1907 şi a îngrijit soldaţii bolnavi în timpul războiului din Balcani, ca şi în primul război mondial.

    În 1923 este hirotonit preot la Paris, unde şi lucrează pentru străinii şi marginalizaţii din Villejuif. Tot în favoarea lor a întemeiat şi Comunitatea Sfântului Ioan la Auberive. Este numit de către Papa Protonotar Apostolic şi membru al comisiilor de pregătire a Congreselor Euharistice. Începând cu 1939 îl regăsim în România unde rămâne chiar şi după 1947, când ştia că se apropie vremuri de suferinţă pentru compatrioţii săi. Pentru că a susţinut comuniunea cu Roma a Bisericii Catolice în România a fost arestat în 1952 şi condamnat un an mai târziu. Moare la data de 16 mai 1954.

    Documentarul româno-francez “Scrisori către fratele meu în exil”, care urmăreşte corespondenţa între Vladimir Ghika şi fratele său Dimitri, diplomat exilat în Elveţia, despre instalarea progresivă a terorii staliniste în România:

    Procesul informativ în vederea beatificării şi canonizării a început în 2002. Dosarul complet a fost înaintat la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor pe 2 februarie 2012. Pe baza acestuia, după ce a avut părerea unanimă a teologilor şi a Cardinalilor, Sfântul Părinte Papa Francisc a recunoscut martiriul lui Vladimir Ghika pe 27 martie 2013, făcând posibilă beatificarea pe 31 august 2013.

    Cu ocazia beatificării monseniorului Vladimir Ghika, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti a amenajat în subsolul palatului arhiepiscopal un muzeu dedicat monseniorului, care reconstruieşte povestea vieţii monseniorului prin intermediul fotografiilor, ilustraţiilor, obiectelor legate de viaţa şi activitatea lui. Muzeul este deschis spre vizitare în perioada 24 august – 22 septembrie, cu program special în zilele de 31 august (15.00-20.00) şi 1 septembrie (9.00-14.00). Intrarea la muzeu este gratuită. Pentru vizitarea muzeului, la dispoziţia vizitatorilor va fi mereu un ghid.

    Arhiepiscopia Romano-Catolică din Bucureşti intenţionează şi să construiască o nouă biserică, dedicată lui Vladimir Ghika, în Parohia Sfânta Tereza, în zona Cimitirului Bellu.

    Liturghia de beatificare, transmisă de postul francez de televiziune KTO:

  • Patriarhul Daniel atacă “lăcomia celor bogaţi”: A-ţi construi fericirea numai pe bunurile materiale este o nebunie

    “A-ţi construi fericirea numai pe bunurile materiale este o nebunie”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după oficierea Sfintei Liturghii în Paraclisul Patriarhal “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.

    “Multa bogăţie a acestui om l-a făcut să nu mai gândească în mod raţional, ci în mod pătimaş. Marea recoltă l-a împătimit şi mai mult în dorinţa de a avea bogăţii şi această împătimire face ca bogatul să nu mai vadă sensul adevărat al vieţii, să nu mai trăiască nimic la nivel spiritual, ci totul material. El este dezaxat şi dezumanizat prin atitudinea sa pătimaşă de exclusivă ataşare faţă de averile materiale, limitate şi trecătoare. Evanghelia spune: aşa se întâmplă cu cel care se îmbogăţeşte pentru sine şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu”, a spus Patriarhul Daniel.

    “Sfârşitul nefericit al bogatului arată sfârşitul unei gândiri exclusiv materialiste, însă finalul Evangheliei ne arată că există şi un alt mod de îmbogăţire decât îmbogăţirea în acumulare de bunuri materiale şi anume îmbogăţirea spirituală în comuniunea sau legătura vie a omului cu Dumnezeu”, a precizat Părintele Patriarh.

    El a adresat şi un îndemn către toţii românii: să fie “milostivi” şi alături de cei în suferinţă.

    “Astăzi, când lumea este foarte săracă, ca urmare a lăcomiei multor bogaţi, (…) Biserica ne îndeamnă pe toţi să fim milostivi, să ajutăm după posibilităţile noastre pe cei care au nevoie de ajutorul nostru. Milostenia poate fi materială şi anume: hrană, îmbrăcăminte adăpost; sau spirituală: o vorbă bună un cuvânt de mângâiere, un cuvânt de nădejde pentru cel dezorientat şi cel deznădăjduit, o vizită la căpătâiul unui bolnav, o consolare a unei familii îndoliate, ajutorarea unor tineri care învaţă bine, dar sunt săraci. Există o mulţime de modalităţi prin care noi putem arăta milostivirea, bunătatea sufletului şi dărnicia noastră”, a spus Preafericirea Sa.

    Foto: Patriarhia Română